Orașele mari – Londra, Amsterdam, Barcelona, New York, Tokyo – sunt vedetele studiilor academice și pentru industria smart city. Dar cum rămâne cu orașele mici? Orașele mici nu au avantajul de a fi centre financiare-tehnologice-turistice ale lumii, deci nu au bugetul generos sau resursele și capitalul uman pentru transformare digitală. Or do they?!
Industria smart city e o „vacă de muls”, iar pandemia cu siguranță accelerează acest aspect. Dar cum rămâne cu oamenii?
Despre Darmstadt am aflat în toamna lui 2018 de la un profesor din Germania. „Germany’s first digital city” mi-a spus la o conferință și astfel au apărut primele curiozități cu privire la ce înseamnă asta de fapt. Impresia inițială înainte de vizită a fost a unui oraș futurist în stilul celor din familia Jetsons. Deci reacţia non-academică a fost: wow, ce cool! Am avut beneficiul de a discuta la distanță, dar și de a studia orașul „la firul datelor” ca să văd cum arată un oraș mic și digital.
Acum câteva cuvinte despre Darmstadt, un oraș de mărimea Oradiei, un oraș Art Nouveau ca Oradea. E un puternic oraș universitar cu o populație tânără și multiculturală, este sediul organizații europene EUMETSAT, sediul uneia dintre cele mai vechi companii în știință și tehnologie din Germania, Merck (1668).
Diferențele sunt evidente, dar ambele sunt orașe mici și se află în umbra altor orașe mai dezvoltate, mai mari și mai tehnologizate. Am simțit asta discutând cu oamenii din primăria din Darmstadt care nu îndrăzneau să se compare cu Frankfurt și mă întrebau ce pot eu afla de la micul lor oraș.
Asta am vrut să aflu în Darmstadt: cum abordează transformarea digitală o administrație locală care e sensibilă la pericolele tehnologiei și la oameni.
Revin la Darmstadt. Așa cum am spus, am ajuns să petrec aproape 4 luni în orașul digital. Nu am trăit într-un oraș SF, super-tehnologizat, nu am simțit că sunt supravegheată și nici nu am avut identitate digitală. Orice inovație tehnologică a fost pusă la dispoziție având comunitatea în prim plan: aplicații care încurajează economia circulară în care oamenii își pot împrumuta uneltele unii altora sau pot merge împreună cu o singură mașină la Frankfurt. Programul Digital City presupune cursuri gratis de alfabetizare media și digitală pentru cei peste 60 de ani, dar și module gratis de educație pentru securitate cibernetică (Bleib wachsam, Darmstadt). Da, există și senzori și generare de date, dar sunt făcute cu protocolul LORAWAN, mai ieftin și mai în controlul administrației locale. Intervențiile sunt țintite către comunitate.
Cea mai importantă frică a oamenilor a fost să nu fie depășiți de tehnologie.
De altfel, administrația locală organizează des întâlniri și consultări cu cetățenii unde li se prezintă proiectele acestora din urmă și unde se colectează feedback. Așa a început și proiectul Digital City, cu un eveniment cu cetățenii care și-au listat, printre altele, principalele frici legate de digitalizare. Cea mai importantă frică a oamenilor a fost să nu fie depășiți de tehnologie.
Viața în primul oraș digital al Germaniei este oarecum la fel și după obținerea acestui titlu, semn că transformarea digitală este un efort de durată și este și un exercițiu din care se învață pe măsură ce se întâmplă. Oamenii merg pe bicicleta des și au un serviciu de bike-sharing administrat de compania de transport local. Administrația a funcționat bine în online pe perioada pandemiei și am putut comunica cu funcționarii direct pe email. Se lucrează la platforma de date a orașului astfel încât să se cupleze diferitele surse pentru a îmbunătăți mobilitatea. Deci, dacă senzorii pentru monitorizarea indicatorilor de poluare detectează anumite creșteri de valori, atunci însemnă că traficul este ridicat și pot fi făcute ajustări la managementul traficului pentru a scădea indicatorii de poluare. Și ca peisajul să fie complet, administrația orașului va pune la dispoziție platforma de date cetățenilor pentru „citizen science projects”. Se întâmplă așa ceva într-un oraș mare? Se întâmplă așa ceva în România?
Las întrebarea fără răspuns, dar pot să ofer câteva piste pentru a ne gândi la orașul mic și inteligent altfel. Sfaturile de mai jos sunt unul din rezultatele cercetării mele finanțate de către Deutscher Akademischer Austauchdienst (DAAD).
