Cum arată transformarea digitală în viziunea noului guvern?

De Mirela Marcut
In Digital, România
decembrie 27, 2020
17 minute
Adaugă comentariu

Update decembrie 2021: OK, avem guvern, cine știe până când? Dacă vrei să citești despre programul de guvernare al noului guvern, vezi aici o analiză de mare angajament. Analiza de mai jos, la fel și ironia amară, rămân ca mărturie al anului teribil de neproductiv și tragic prin care am trecut.

Update octombrie 2021: Văd că acest articol a devenit din ce în ce mai popular în căutările prin Google și simt nevoia să-l aduc la zi, având în vedere contextul politic prin care trecem.

Deci, ce mai e valabil? Vezi mai jos. Și dacă nu ai chef să dai scroll, e ok, stai liniștit/ă, nimic nu mai e valabil.

Am citit cu entuziasm săptămânile trecute că digitalizarea a fost printre primele lucruri despre care membrii coaliției de guvernare s-au pus de acord în durerile facerii majorității care va guverna România în următorii 4 ani.

Am primit cu același entuziasm și înființarea unui minister al digitalizării pe care aceasta îl împarte cu cercetarea și inovarea. Nu-i puțin lucru, deși de ceva vreme începuse să iasă în evidență și mai mult Autoritatea pentru Digitalizarea României.

Sursă: Facebook/Dragos Pislaru
Unele declarații nu îmbătrânesc frumos..

Faptul că există un minister cu acest cuvânt cheie – digitalizarea – în titlu nu este totuși suficient. În virtutea misiunii pe care am asumat-o aici, anume de a despacheta bla-bla-ul digitalizării, am purces să lecturez conținutul programului de guvernare 2020-2024 cu privire la capitolul digitalizării, așa cum a fost adoptat în Parlament și este asumat de Guvern. Analiza de mai jos se bazează doar pe capitolul aferent digitalizării de la Ministerul Digitalizării, Cercetării și Inovării (pp.135-145).

De ce să te intereseze ce scrie în programul de guvernare?

  • Dacă ești cetățean plătitor de taxe care plimbă hârtii de la un ghișeu la altul, s-ar putea să te fi săturat să umbli degeaba și vrei să vezi ce se va face în privința asta.
  • Dacă ești funcționar public, ești vizat de o serie de transformări în fluxul de lucru.
  • Dacă ești profesor/cadru didactic..nu cred că mai trebuie să spun de ce trebuie să te intereseze. E suficient să aduc vorba de cursurile online.
  • Dacă ești antreprenor, sigur ai nevoie de mai mult sprijin în dezvoltarea afacerii tale.
    •
  • Dacă ești factor decident, stai liniștit, nu trebuie să-ți pese!

Viziunea despre digitalizare prezentată de noul Guvern nu țintește doar anumite categorii de cetățeni, ci te țintește și pe tine care citești aceste rânduri și pe cel/cea de lângă tine care derulează fluxul de Facebook sau de Instagram fără un gând anume. Fiind vorba de o politică orizontală, ne afectează pe toți într-o formă sau alta. De fapt, ideea este că termenul de digitalizare nu ajută pe cei care nu sunt foarte familiari cu tehnologia să cuprindă cu adevărat gradul de transformare care poate avea loc și care va avea loc în România. Pare totul foarte opac și foarte complicat din punct de vedere al termenilor folosiți. Pentru a ușura înțelegerea și a deschide conceptul către toți, voi folosi aici termenul de transformare digitală în despachetarea și evaluarea viziunii pe care o are Guvernul și cum ne afectează pe noi toți.

1. De ce ne aflăm unde ne aflăm cu transformarea digitală?

Update Octombrie 2021: Hei, n-avem guvern cu puteri depline, ce alt răspuns mai bun puteam găsi?!

Documentul începe bine..cu sarea pe rană, scoțând în evidență câteva din motivele pentru care ne aflăm la coada clasamentului european privind progresul către societatea și economia digitale, anume „lipsa de interes a fostelor guverne și lipsa unei planificări precise a procesului de digitalizare, de instabilitatea de la nivelul instituțiilor responsabile, dar și de lipsa de asumare guvernamentală a acestei priorități” (p.135). Cu alte cuvinte, foștii decidenți sunt de vină pentru că nu au pus suficient de mult accent pe această dimensiune, nici la nivel de viziune, nici la nivel de implementare. În dulcele stil clasic, putem aduce iar vorba de eterna „grea moștenire”.

2. Ce vrea să facă Guvernul în acest sens?

Nimic, desigur! Treburile mai importante prima dată!

Cu acest bagaj de vină lăsat deoparte, documentul virează către o serie de obiective strategice care se încadrează în acest bla bla pe care l-am menționat mai sus (cu termeni ca ecosistem, sinergie sau preferatul meu, valoare adăugată), dar care trădează pe alocuri direcția de transformare digitală pe care o va urma Guvernul.

Vor exista 4 axe pentru stimularea transformării digitale și le analizez pe scurt în funcție și de impactul la nivelul nostru, al cetățenilor, urmând ca la final să fac o analiză a celor bune, celor rele și celor urâte din această viziune.

Administrația publică digitală

Reprezintă cea mai dezvoltată axă a acestui „ecosistem digital” și pe bună dreptate aici poate e cel mai mult de lucru pe 2 obiective: eficientizarea instituțiilor și realizarea de servicii de guvernare electronică.

Ca cetățean, dacă totul se implementează așa cum scrie în program, vei avea o identitate digitală, dar și un „domiciliu digital” unde statul îți poate trimite orice notificare dacă vei permite notificarea digitală. Totodată, vei putea utiliza acea identitate digitală pentru mai multe tipuri de interacțiuni cu statul, dar și autoritățile nu îți vor mai cere acte la dosarul cu șină, deoarece ele vor fi cele care le vor genera dintr-un sistem interoperabil la care se vor conecta mai multe instituții.

Autoritățile de la toate nivelele vor trebui să-și gândească politici pe principiul „digital first” și „digital by design”, deci vor avea în vizor prima dată soluții digitale simple de interacțiune cu cetățeanul, iar doar ce nu se poate face la nivel de online va fi realizat în sistem față în față.

Dar să nu uităm de datele pe care le vom produce! Acestea vor fi folosite la analiza funcționării sistemelor și serviciilor de guvernare smart (așa cum se vrea conform documentului), dar și la generarea de informații cu privire la comportamentul cetățeanului și la realizarea de noi aplicații bazate pe inteligență artificială. Deci, nu vom mai plăti cu timpul în interacțiunea noastră cu statul la ghișee, ci vom achita cu datele noastre (idee preluată și adaptată acestui context de la David Pilling – The Growth Delusion, capitolul The Internet stole my GDP).
Tabloul nu arată foarte rău. Documentul menționează potențialul administrației publice de promotor al încrederii în aspecte tehnologice complexe pentru populația generală, cum ar fi analizele bazate pe Big Data sau Inteligență Artificială. Mai simplu, e ca în campaniile de vaccinare, când vezi că o figură publică se vaccinează, îți poate crește încrederea și e posibil să te vaccinezi și tu. Lupta e oricum complicată, având în vedere că unul din primii pași pe care și-i propune programul pe transformare digitală este chiar inventarierea soluțiilor digitale de la toate nivelurile și a eficienței acestora. Deci, la ora actuală, statul nu știe cu exactitate ce elemente de guvernare electronică are, cum comunică aplicațiile între ele și dacă sunt cu adevărat utile. Drumul până la promotor al încrederii și la aplicații de inteligență artificială e lung și anevoios.

Doar că acest concept de „data centric government” (guvernare bazată pe date – n.a) pe care îl clamează autorii programului de guvernare poate să ascundă unele capcane, în condițiile în care discutăm de inegalitate mare între cei care au acces la Internet și cei care nu au, dar și între cei care au, dar nu știu să-l utilizeze și, probabil, cei care au realizat acest program de guvernare. Cei care nu au competențe digitale de bază nu vor putea înțelege cu adevărat cum se iau deciziile bazate pe date. Mai mult, cum vor fi aceste analize reprezentative dacă datele pe care se bazează vor proveni dintr-o singură parte? Răspunsul la această întrebare ține mai degrabă de principiile care vor sta la baza transformării digitale la care mă voi întoarce la final.

Economia digitală

Accentul principal la acest capitol cade pe IMM-uri și pe necesitatea transformării acestora, iar documentul scoate în evidență palierele interne unde se poate face asta:
  • La nivel de procese – asta se întâmplă mai des în companii, și cam aici se termină transformarea – printr-un program de management al clienților sau al resurselor companiei
  • La nivel de produse – autorii programului sugerează integrarea tehnologiei digitale în produsele realizate de către antreprenori
  • La nivel de model de business – prin realizarea de produse inteligente care se adaptează la schimbările de comportament ale clienților, adică pe baza datelor furnizate de aceștia.
Din păcate, programul nu insistă mult pe modurile în care se poate interveni pe aceste direcții, deci nu pot să-ți dau prea multe idei despre cum ar arăta IMM-ul tău în România digitală. Ce pot să spun este că statul va căuta investitori privați dispuși să fie „business angels” pentru unele companii high-tech. Mai mult, programul recunoaște că statul nu este capabil să îți finanțeze o idee nouă din cauza instrumentelor de finanțare pe care le pune la dispoziție și a grilelor de finanțare care ar elimina riscurile. Ceea ce e ciudat având în vedere că cei care au scris asta vor face parte din același aparat care ar putea schimba acest lucru.
Având în vedere astfel de „mărturisiri”, e iar ciudat cine se va ocupa de modurile și instrumentele aferente acestei transformări digitale- anume Guvernul. Documentul vorbește clar de o pilotare „top-down” prin Hub-urile europene de inovare digitală – „agenții de digitalizare în parteneriat public – privat”. Acestea sunt un construct mai vechi al Comisiei Europene și au fost readuse în atenție odată cu adoptarea programului de finanțare pentru tehnologii digitale – Digital Europe în 2019 de către fosta Comisie. Într-adevăr, statele membre aprobă funcționarea acestor huburi pentru că prin ele se vor derula finanțările din programul Digital Europe. Doar că nu sunt menite să livreze politica națională privind transformarea digitală, ci sunt gândite pentru nivelul regional și European, având în vedere că vor juca un rol semnificativ în implementarea strategiilor de specializare inteligentă și vor funcționa la nivel de regiune de dezvoltare. Iar Comisia va avea totuși un rol în selectare finală a acestor hub-uri care vor intra într-o rețea europeană.
Este ciudat totuși să citești despre aceste hub-uri și rolul lor oarecum primordial în transformarea digitală doar într-un capitol despre economia digitală. De ce? Pentru că acestea țin mai degrabă de guvernanța transformării digitale la nivel general, având în vedere că printre măsurile stipulate în program pentru aceste entități se numără asigurarea training-urilor de competențe digitale pentru funcționarii publici sau sprijin pentru derularea de proiecte smart city.
Esența e că transformarea digitală va avea loc într-un proces public-privat mai degrabă atât prin aceste huburi de inovare digitală, cât și prin alt tip de parteneriate pentru dezvoltarea de soluții tehnice la problemele vizate de administrația publică. O soluție plasată oarecum ciudat tot în capitolul economie digitală este viitoarea platformă solutii.gov.ro, care va permite accesul companiilor private la proiecte publice de transformare digitală în esență pentru realizarea unor aplicații care să poată fi conectate la platformele publice (un fel de app store pentru aplicații publice). Nu contest abilitățile sectorului privat de a realiza soluții deștepte, dar aici intervine iar discuția despre ce fel de transformare digitală ne dorim – ghidată de tehnologie și software sau canalizată pe oameni? Aici e aceeași discuție de principii la care voi reveni.

Educația digitală și societatea digitală

Sursă: European Commission. Digital Competence Framework
Voi trata ultimele două axe împreună pentru că nici programul de guvernare nu detaliază extraordinar de mult ce viziune există la aceste capitole, iar politicile pe societate digitală includ în mod normal și partea de dezvoltare de competențe digitale, cea la care se referă de fapt pilonul de educație digitală al „ecosistemului digital”.

Pe partea de competențe digitale, programul defalcă instruirea pe competențe digitale pe cinci directii: funcționarii publici, populația școlară (elevii), cadrele didactice, populația generală și specialiștii IT. Având în vedere ambițiile de transformare digitală gândite pentru administrație și economia digitală, este destul de dezamăgitor să vezi un capitol destul de general cu privire la formările care vor putea avea loc. Profesorii vor beneficia de traininguri anuale care se vor realiza în școli de către un profesor din școală, dar nu este clar cine îi va pregăti pe aceștia. Elevii vor avea cursuri de competențe digitale adaptate nivelului de studiu. Singura țintă clară este și ea dezamăgitoare, anume de a obține un nivel de competențe de bază pentru funcționarii publici până în 2024.

De ce e dezamăgitor? Pentru că nu ni se spune clar ce înseamnă competențe de bază, și nici nu există date cu privire la nivelul actual al funcționarilor publici. Conform Eurostat, competenţe de bază înseamnă să fi căutat online informații despre bunuri și servicii, să fi trimis/primit e-mail-uri sau să fi utilizat rețelele sociale, să fi instalat un program sau o aplicație și să fi folosit un program de tip Word (sunt mai multe exemple de activități pe fiecare componentă a competențelor digitale, dar acesta este un portret destul de verosimil al unui utilizator de bază). Cred că totuși putem fi mai ambițioși de atât.

Partea aferentă societății digitale este de fapt o enumerare de propuneri de legi/măsuri fără niciun obiectiv sau viziune coerentă, ce să mai zic de o serie de principii care vor sta la baza societății digitale. De altfel, unele măsuri propuse țin de fapt de partea administrației publice, cum ar fi legea cărții de identitate, legea domiciliului electronic sau posibilitatea notificării electronice. Autorii mai menționează destul de vag extinderea infrastructurii de Internet în mediul rural și „facilitarea dezvoltării competențelor digitale în rândul populației din zone vulnerabile” sau „Generalizarea și facilitarea accesului la învățământul online în mediul rural și la resurse educaționale deschise”. Lucruri care sunt oarecum evidente, dar nu există o pistă pentru livrarea efectivă a acestora.

3. The bad...

Dacă ați ajuns până aici, vă mulțumesc, și de-abia acum urmează partea de analiză. Ce analiză? N-am ce analiza pentru că n-avem guvern deplin și nici susținere parlamentară. Nu știm ce se va alege de toate proiectele pe transformare digitală, pentru că, dacă vom avea Guvern nou anul ăsta, se vor renegocia portofolii și priorități și toate cele. Ideile pe transformare digitală vor fi aproape la fel, dar vom fi pierdut încă un an… Vor veni alți oameni, poate cu viziuni diferite și sigur am mai văzut deja filmul ăsta.

O să încep cu the bad. La nivel general, viziunea cu privire la digitalizare va fi cu siguranță tech-led, așa cum am mai menționat aici, atâta vreme cât autorii pun accent pe dezvoltarea arhitecturii administrației publice, dar nu pe dezvoltarea competențelor digitale. De altfel, documentul ilustrează modul în care va fi pus în valoare acest ecosistem digital – iar primele 2 niveluri sunt reprezentate de infrastructura digitală și de instrumentele digitale hardware și software, iar de-abia nivelul 3 este nivelul competențelor digitale. Normal că avem nevoie de infrastructură, de platforme și aplicații, dar cine și cum le va folosi?

De altfel, chiar și unele exprimări trădează locul pe care-l are cetățeanul în tot acest efort, citez: „prin mecanisme și activități specifice va fi asigurată creșterea capacității României de a dezvolta și integra inovații și tehnologii digitale în vederea digitalizării unor domenii și sectoare diverse pentru atingerea unor indicatori DESI mai performanți în ierarhia europeană, pentru creșterea vizibilității la nivel global, dar și pentru valorificarea potențialului strategic pe care România îl are în domeniul IT&C, contribuind astfel la ridicarea calității vieții cetățenilor și la reducerea costurilor pentru companii, prin simplificarea interacțiunii cu instituțiile statului”. Poate că este o exprimare mai nefericită, dar prioritatea pare că e locul în indicatorul DESI (actualmente locul 26 per total) și abia apoi ridicarea calității vieții cetățeanului. Putem spune că va fi o abordare target-led? Sper că nu. Nu că aleg citatele cum convin analizei, dar obiectivele strategice menționate plasează societatea și indivizii undeva mai la final.
În plus, lipsesc cu desăvârșire mecanisme de guvernanță ale acestor măsuri, dar și un interval de timp în care aceste idei se vor implementa. Orice politică publică are nevoie de un sistem de guvernanță, dar și niște mecanisme de evaluare a progresului, dar aici lipsesc cu desăvârșire. Da, știm că va exista acest minister și vom avea acele mult lăudate hub-uri de inovare digitală, dar cum vor comunica acestea cu autoritățile locale? Care mai e rolul Autorității pentru Digitalizarea României și Consiliul său consultativ? Doar colaborarea apropiată cu mediul privat mai este trâmbițată ca soluția salvatoare, mai ales că implementarea soluțiilor digitale se va realiza și de către acestea.
Aici trec la the ugly. Apelul la companiile private pentru salvarea transformării digitale nu este întotdeauna cel mai bun lucru pe termen lung pentru o administrație publică, indiferent de mărimea acesteia. Revin la exemplul micului oraș Darmstadt care a refuzat soluții ready-to-use din cauza reticenței actorilor privați de a le pune la dispoziție mecanismul din spatele funcționării unor aplicații. Dacă dorim să construim o societate digitală bazată pe principii și valori, așa cum spune declarația de la Berlin, trebuie să avem în vizor interesul public și al individului, nu doar dorința de a livra repede soluții digitale pe care nu le putem controla cu adevărat, mai ales în condițiile ideilor de guvernare centrată pe date din document.
O să trec prezența sau de fapt absența ideilor din strategiile UE tot la the ugly. Documentul deplânge lipsa de convergență față de statele UE cu privire la elementele societății și economiei digitale, dar face apel aproape deloc la ideile strategiilor europene. Acolo se discută despre prezența valorilor europene în viitorul digital – spre exemplu în crearea seturilor de date care vor sta la baza unei analize pe baza de inteligență artificială. Viziunea programului de guvernare deschide posibilitatea prezenței actorilor privați în platformele de servicii publice, „acolo unde regulile de protecție a datelor permit” ca și cum regulile de fapt ne împiedică și nu ne ghidează mersul către o societate digitală. Având în vedere că România a semnat acea declarație de la Berlin cu vreo două săptămâni înainte să apară acest program de guvernare, mă așteptam să existe mențiuni cu privire la guvernarea bazată pe valori, dar avem doar guvernare centrată pe date. Mai mult, Comisia Europeană mai aduce frecvent vorba de „provocările care vin la pachet”, anume transformarea digitală cu schimbările climatice, dar în acest capitol nu există nicio mențiune la schimbările climatice. Nicio vorbă despre dezinformare și manipulare online.
Un lucru care se găsește în strategia Shaping Europe’s Digital Europe se regăsește și aici în programul de guvernare și-l voi trece la the good, anume rolul autorităților de promotori ai încrederii în utilizarea tehnologiilor avansate, cum ar fi inteligența artificială sau big data. Cetățenii trebuie să aibă încredere că soluțiile care se proiectează pentru ei sunt sigure și corecte, iar autoritățile pot juca un rol în dezvoltarea utilizării acestor tehnologii în mai multe domenii, doar că trebuie o comunicare deschisă și transparentă cu mai mulți actori, iar abordarea top-down din program e poate prea restrictivă.

Tot la capitolul the good intră şi acest demers de auditare a soluţiilor existente de guvernare electronică şi verificarea utilităţii acestora în contextul actual. M-aş aştepta şi la o evaluare a competenţelor digitale ale funcţionarilor publici, dacă tot suntem la acest capitol. Toate soluţiile de arhitectură a administraţiei publice digitale sunt bine gândite, sunt de bun simţ, nu sunt rocket science. Sunt detaliate, semn că cine a scris aceste aspecte ştie cum trebuie să arate un sistem de guvernare electronică, dar nu înțelege sau nu pune preţ pe semnificația celeilalte părți a acestui sistem, anume utilizatorii sau, în termeni simpli, indivizii.

în final...

Să răspund la întrebarea din titlu pe scurt: arată strașnic, mânată de tehnologie și nu de oameni. Nu-i neapărat un lucru bun. Totuși, sunt câteva direcții pe care decidenții pot marșa, dar doar dacă scriu în viitorul apropiat o strategie de transformare digitală mai clară, cu prezența valorilor în centrul său, cu obiective măsurabile, cu acțiuni și calendar și, desigur, cu sistem de guvernanță.

FacebookXLinkedIn

Adaugă comentariu

Citește mai multe

De Mirela Marcut decembrie 27, 2020
Adaugă comentariu

 

Digital Policy este o platformă de analize de politici publice digitale, axată pe nivelurile european, național și local.

Pagini

Newsletter