Despre societatea digitală. Altfel.

De Mirela Marcut
In Digital, Uniunea Europeană
ianuarie 17, 2021
12 minute
Adaugă comentariu

Introducere

Postarea de azi este puțin mai academică decât de obicei, dar o pot înscrie foarte bine în scopurile pentru care am început acest efort – anume de a traduce transformarea digitală în termeni simpli pentru cei neavizați, dar și de a detalia câteva din ideile care nu se regăsesc în dezbaterile publice cu privire la transformarea digitală.

Am mai scris aici că uneori nu trebuie să luăm lucrurile de-a gata și trebuie să ne gândim ce se află în spatele discursului dominant cu privire la digitalizare, care poate fi rezumat destul de simplu: s-o facem odată că nu-i așa de complicat! Problema e că nu există discuții cu privire la aspectele care vor sta la baza acesteia. Cum ar fi societatea digitală, care e un termen la modă, pe lângă competențe digitale, digitalizare, etc. Credem că trăim într-o societate digitală doar pentru că-i vedem pe toți în jur dând scroll pe telefoane. Think again!

Deci ce aflăm azi?

  • ce stă în spatele conceptului de societate digitală
  • cum ne afectează pe noi acestea
  • ce se poate face ca să putem contracara efectele adverse date de societatea digitală.
Pe rând.

Ce stă în spatele conceptului de societate digitală

Depinde pe cine întrebi. Indicatorii societății digitale din indexul DESI al Comisiei Europene ne oferă câteva idei: accesul la Internet, viteza de conectare, abilitățile digitale, utilizarea Internetului. Societatea digitală trebuie să fie inclusivă, să poată fi accesibilă tuturor, sau cel puțin așa se dorește, dar indicatorii prezentați de către UE în fiecare an ne arată că acest deziderat nu e atins încă. Alte cuvinte cheie din discursul UE cu privire la societatea digitală se referă la orașe inteligente sau guvernare electronică.

În esență, societatea digitală există prin virtutea pătrunderii tehnologiei informației și comunicării în viețile noastre, dar și prin faptul că ne modifică relațiile cu ceilalți, de la indivizi la entități publice și private.

Deci, ca de obicei, tehnologia joacă un rol primordial. Dar tehnologia nu este un zeu cu voință proprie care intervine cum îi taie capul în viețile noastre și în relațiile cu ceilalți. Este creată și implementată de către oameni, deci are mai multe manifestări în societate în funcție de scopurile acestora. Aici mutăm discuția către mediul academic și aici intervine iar ideea că societatea digitală nu trebuie să arate într-un fel sau altul, dar există câteva trenduri care o marchează la ora actuală. Dar în mod cert nu este dată doar de procentul cetățenilor care utilizează Internetul sau obiceiurile pe care aceștia le au online.
Jurnalul academic Internet Policy Review, publicat de către Institutul Humboldt pentru Internet și Societate, a dedicat un volum special dedicat conceptelor definitorii din spatele societății digitale (2019):
  • platformizarea (platformisation) – „penetrarea infrastructurilor, a proceselor economice și a cadrelor platformelor în diferite sectoare economice și sfere ale vieții” (Poell, Nieborg, va Djick, 2019, pp.5-6).
  • dataficarea (datafication) – modul în care platformele transformă în date procese și practici care nu au putut fi cuantificate până acum (Mejias, Couldry, 2019).
  • guvernanța algoritmică (algorithmic governance) – „o formă de ordonare socială care se bazează pe coordonarea dintre actori, pe reguli și încorporează proceduri epistemice complexe bazate pe calculatoare” (Katzenbach, Ulbricht, 2019).
  • bulele (filter bubbles) – perturbarea fluxurilor de informații în mediul online care are loc când membrii unei comunități online comunică doar între ei pe subiecte preferențiale (Bruns, 2019).
  • confidențialitatea (privacy) – nu mai este privită strict din punct de vedere informațional, ci mai ales din perspectiva ușurinței de a colecta date și individualizării colectării datelor.
Le pot descrie cel mai bine privind cum ne afectează ele pe noi indivizii.

Cum ne afectează

Cam oriunde te uiți, ești într-o formă sau alta prins/ă de unul de elementele de mai sus la simple contacte cu mediul online. Pentru a nu mă lungi, o să iau doar trei dintre cele de mai sus pentru a exemplifica: platformizarea, dataficarea și guvernanța algoritmică.

Platformizarea

Platformele joacă un rol semnificativ în viețile noastre. Google mediază relația dintre tine și toate aplicațiile pe care le instalezi pe telefonul tău. Amazon îți poate oferi tot ce vrei pe lumea asta. Platformele își tot extind granițele pe Internet prin fiecare achiziție de servicii noi (apropo, Google a primit aprobare de a achiziționa FitBit), dar și prin agregarea utilizatorilor- fie cei care folosesc serviciile, fie cei care oferă servicii pe platformă. Cu timpul, devine tot mai greu să ieși din ecosistemul platformei și devine tot mai greu să accesezi conținut în afara ei. Facebook are mijloace de comunicare (Messenger și Whatsapp), are Instagram pentru fotografie, dar are și Marketplace și servicii de postare de slujbe vacante. Dacă faci o căutare pe Google și îți apare un rezultat de la Facebook, accesul către Facebook se va realiza prin închiderea paginii anterioare a Google. Ca să te țină pe Facebook. Și așa ajungem la a pune semnul egal între platformă și mediul online.
Exemplu: Conturile lui Trump de pe marile platforme social media au fost suspendate în urmă cu câteva zile. Știrea a fost senzațională desigur, dar să nu uităm că nu e ca și cum nu mai poate posta nimic pe Internet. A și făcut-o de altfel. Deci dacă Trump dispare de pe social media, nu înseamnă că dispare de pe Internet. Dar lucrurile așa par pentru ochiul neavizat.

Din punct de vedere economic, lucrurile sunt și mai complicate.  Dacă ai o mică afacere, produsele tale vor avea automat o expunere mai mare pe platformă de e-commerce. Sacrificiul pe care-l faci, pe lângă comisionul de 20%, este să oferi acces la date cu privire la ce s-ar putea vinde mai bine și poate indirect să-ți dai cu stângul în dreptul pentru că deținătorul platformei poate vine și mai bine și mai ieftin ca tine. Platforma de e-commerce nu trebuie să mai facă studii de piață extinse cu privire la dezvoltarea portofoliului de produse pentru că are deja totul pus la dispoziție de către miile de comercianți.

Dataficarea

Da, știu, e un englezism tradus poate prost. Nu, nu există în DEX. În sens larg, se referă la tendința de a transforma orice comportament uman în data points pentru ca, odată agregate, acestea să ne dea acces la noi înțelesuri cu privire la…orice. Sau poate se referă și la transformarea aceluiași comportament uman în variate forme de date.

Exemplu: De la plimbarea cu bicicleta surprinsă de senzorii din oraș, la aceeași plimbare cu bicicleta surprinsă de ceasul inteligent și până la inevitabila postare pe social media cu privire la aceeași plimbare. O singură acțiune, multiple puncte și modalități de colectare a datelor. Dacă în trecut poate această acțiune era banală, acum colectarea acestor date poate genera informații prețioase și poate și venituri celor care le colectează.

Pentru administrația locală, e bine că am generat date pentru că vor contribui la planul de extindere a pistelor de biciclete, bazat pe obiceiurile de plimbare prin oraș ale cetățenilor. Pentru rețeaua socială, am generat date cu privire la preferințele noastre și deci am putea fi țintiți cu reclame legate de un stil de viață sănătos (deci bani cheltuiți de către publicitari și intrați în vistieria platformei). Pentru noi ce mai rămâne? Poate satisfacția unei ture de succes cuantificate și ea cu ceasul inteligent, dar care satisfacție poate că nu mai e de ajuns dacă nu am ajuns la un anumit număr de like-uri.

Dataficarea introduce chestiuni politice și filosofice, în viziunea autorilor studiului citat mai sus. Inevitabil, vom vorbi despre chestiuni de putere ca urmare a dataficării și a exploatării extinse. Pe partea filosofică, există comportamente care nu trebuie „dataficate”? Putem exista în afara datelor mai nou? (Mejias, Couldry, 2019). Aplicat pentru exemplu mai sus, care parte din plimbarea cu bicicleta nu poate fi dataficată? Vă las să gândiți pentru voi aici.

Guvernanța bazată pe algoritmi

Odată ce ni s-au extras datele din toate părțile și s-au utilizat pentru ca aplicațiile să învețe (cele bazate pe machine learning mai ales), putem fi supuși guvernanței bazate pe algoritmi. Adică ordinea socială sau unele decizii pot fi lăsate pe seama unor algoritmi. Autorii identifică unele probleme aici, desigur. Cele notorii sunt posibila supraveghere în masă, transparența algoritmilor, probleme legate de autonomia umană și biasuri (preconcepții ale oamenilor transpuse în cod).
Exemplu: ai fi dispus/ă ca un algoritm să decidă unde va merge copilul tău la școală pe baza datelor care există în sistemul educațional și în mediul online despre el? E o decizie cu bătaie lungă care poate nu trebuie lăsată doar în mâna unor creații artificiale care moștenesc din slăbiciunile umane. Ai încredere în cel care a creat algoritmul să nu includă în codul său unele prejudecăţi ale sale?

Dincolo de un astfel de exemplu teoretic, guvernanța algoritmilor există deja în viețile noastre. De fiecare dată când dai refresh la pagina de Facebook, un algoritm decide ce vei vedea. Nu poți vedea întregul puzzle, iar algoritmul îți afișează câteva piese dintr-un colț. Pare inofensiv, dar acest refresh ne poate configura starea de spirit. Nu putem vedea ce e în spatele algoritmului Facebook, dar am putea fi îndreptățiți să vedem ce e în spatele unuia care decide viitorul educațional al copiilor noștri sau care ne calculează taxele sau care decide dacă primim un împrumut sau nu.
Poate că totuși ai fi de acord cu unele dintre acestea dacă ai știi ce e în spatele lor. Sau dacă ai ştii că decizia finală n-o ia algoritmul, ci un om. Așa intervine ideea autorilor studiului de a evalua algoritmii pe două criterii – transparență și gradul de automatizare. Dintre toate provocările societății digitale, aceasta pare cea cu cele mai multe ramificații în esența umană de a avea liber arbitru – de la autonomie până la cunoștințele necesare luării acelei decizii. Deci, ne poate afecta cel mai mult dacă nu o studiem și evaluăm cu atenție. Nu doar decidenții, dar mai ales noi, cei de rând. Să cerem transparență, să cerem verificare umană sau să fim informați cu privire la procesul decizional aflat în spatele unui algoritm…toate acestea nu sunt imposibile, dar sunt greu de realizat dacă nu există o discuție în public pe acest subiect.

Ce putem face

Good question. Statul/entitățile suprastatale și dezvoltatorii de tehnologii pot interveni – fiecare pe planul său.

O să încep cu dezvoltatorii de tehnologii pentru că oarecum pare contraintuitiv ca ei care au mult de câștigat din unele dintre aceste elemente să intervină pentru a contracara efectele adverse. Aceștia pot construi soluții care să nu contribuie la castelul de cărți numit mediul online. Și unii o fac. Servicii, cum ar fi DuckDuckGo sau Qwant, sunt alternative sănătoase la un motor de căutare. ProtonMail este un serviciu de sine stătător care nu colectează date. Nu sunt platforme, nu integrează numeroase servicii și nu colectează date personale pentru reclame.

Mai la baza World Wide Web-ului se află o propunere a fondatorului acestuia, Sir Tim Berners Lee. El pornește de la premisa că datele colectate sunt o pacoste pentru unele organizații (pentru că trebuie să respecte reguli) și că indivizii vor să fie în controlul datelor personale. Așa că a venit cu ideea unor pods – personal online data stores – în esență niște spații virtuale unde noi decidem ce date stocăm online, iar aplicaţiile vor avea acces doar cât le dăm noi. Deci nu ar mai exista acele „silozuri” de date – Facebook, Google, Apple, etc. – ci doar un singur set de date – al nostru. Poate așa am reduce din imboldul de dataficare, dar și din ambiția celor care creează și manipulează algoritmi pe baza acestor silozuri. Sistemul se numește Solid și funcționează pe sistem open source, adică oricine poate contribui la el prin dezvoltarea de aplicații.

Dar statul/entitățile suprastatale? Acestea pot doar să reglementeze aceste tendințe, deci pornind de la actuala configurație a web-ului și actualele trenduri. UE nu poate opri platformizarea și nici nu o face cu noile sale propuneri de legislație pentru acestea. Creează doar câteva obligații și restrângeri pentru platforme. Una dintre ele vizează exact limitarea utilizării datelor de business a comercianților de pe platformele e-commerce pentru crearea de avantaje competitive. Deocamdată sunt doar propuneri. Nici dataficarea nu o oprește, având în vedere modul în care marșează mai nou pe utilizarea datelor pentru inovații, în special în ceea ce privește datele industriale sau cele produse în sectorul public. Limitarea colectării datelor personale se realizează totuși prin GDPR prin împuternicirea și informarea utilizatorilor. Problema algoritmilor este tratată la nivelul Uniunii Europene, în special în contextul inteligenței artificiale, printr-o comunicare menită să ghideze viitoarele intervenții în utilizarea acesteia. Dar se limitează la sectorul public și la unele utilizări de mare risc și eludează sectorul privat, acolo de unde vin marile îngrijorări de fapt.

Riscul este că reglementarea apare mai încet ca inovațiile tehnologice, iar noi cei de rând suntem prinși în această vâltoare: nu prea înțelegem nici reglementările, nici inovațiile, dar nici nu suntem bine informați cu privire la necesitatea reglementării sau la riscurile tehnologiilor.

Concluzie

Mi-am propus să traduc altfel termenul de societate digitală, așa cum este el cercetat prin alte părți și am observat că acele concepte definitorii – platformizarea, dataficarea și guvernanța algoritmică – ne înconjoară activitatea online. Demn de reținut e că ele în sine nu dăunează individului, ci pot și ușura viața acestuia. Cui nu-i convine să cumpere hârtie igienică, televizor și un lingou de aur din același magazin online cu o singură comandă?! Doar că, fără intervenții tehnice sau politice, astfel de practici se pot dovedi dăunătoare. Așa a apărut și s-a dezvoltat dezinformarea masivă pe rețelele sociale – prin algoritmi, prin date şi prin menţinerea utilizatorilor în ecosistemul platformei.

Desigur, pentru România n-aveam cum să nu adaug un alt element central al societății digitale – diviziunea digitală. Spre exemplu, trebuie să înțelegem că unele decizii sistemul public vor fi luate pe date ciuntite de masivul decalaj digital şi acele date nu vor reflecta niciodată realitatea din teren. În România, de aici trebuie pornit. Despre asta, într-o ediție viitoare 🙂

Bibliografie

Bruns, Axel. 2019. „Filter bubble”. Internet Policy Review 8 (4). DOI: 10.14763/2019.4.1426. https://policyreview.info/concepts/filter-bubble.

Katzenbach, Christian, and Lena Ulbricht. 2019. „Algorithmic governance”. Internet Policy Review 8 (4). DOI: 10.14763/2019.4.1424. https://policyreview.info/concepts/algorithmic-governance.

Mejias, Ulises A., and Nick Couldry. 2019. „Datafication”. Internet Policy Review 8 (4). DOI: 10.14763/2019.4.1428. https://policyreview.info/concepts/datafication.

Matzner, Tobias, and Carsten Ochs. 2019. „Privacy”. Internet Policy Review 8 (4). DOI: 10.14763/2019.4.1427. https://policyreview.info/concepts/privacy.

Poell, Thomas, and David Nieborg, and José van Dijck. 2019. „Platformisation”. Internet Policy Review 8 (4). DOI: 10.14763/2019.4.1425. https://policyreview.info/concepts/platformisation.

FacebookXLinkedIn

Adaugă comentariu

Citește mai multe

De Mirela Marcut ianuarie 17, 2021
Adaugă comentariu

 

Digital Policy este o platformă de analize de politici publice digitale, axată pe nivelurile european, național și local.

Pagini

Newsletter