Pentru EU geeks, azi a fost o zi importantă. Discursul despre Starea Uniunii. Nu, nu cel american, ci discursul european. Ziua în care ascultăm prioritățile și liniile de acțiune ale Comisiei pentru perioada următoare, dar și ziua în care ar trebui să ne emoționăm. Pentru că, desigur, scopul unui astfel de discurs este să trezească o fărâmă de spirit european în noi. Discursul nu este sec și birocratic de obicei, ci este o combinație între prezentarea priorităților și povești din care să reiasă acest spirit european și rolul de lider pe care trebuie să și-l asume Europa. Povestea impresionantă de anul acesta? O tânără din Italia care, la 119 zile de la externarea din spital după ce i s-a spus că viața ei e în pericol, a câștigat medalia de aur la Jocurile Paralimpice. De reținut ce a spus: if it seems impossible, then it can be done.
Având în vedere însemnătatea discursului și prioritizarea politicilor digitale, am purces să trec în revistă mesajele-cheie cu privire la digital din discursul despre starea Uniunii Europene.
Despre ce citești azi:
- Prezint azi pe scurt ceea ce e semnificativ la acest discurs din perspectiva politicilor digitale
- Ce a lipsit din discurs, după mine
- Vedem și ce înseamnă aceste priorități pentru noi, cetățenii
Ce a spus Președinta Comisiei despre digital?
O să încep secțiunea asta cu niște ”soundbites” cu ajutorul cărora voi reconstitui elementele principale ale discursului.
”Digital is the make or break issue”.
Digitalul (că acuma se pare că l-am substantivizat) este elementul esențial pentru competitivitatea economică a Uniunii Europene, iar instrumentul NextGenerationEU (transpus la noi prin PNRR-ul mult-așteptat) va garanta că se va accelera transformarea digitală, în special pentru că, spune Von der Leyen, statele membre se află în consens că trebuie cheltuit mai mult și cu cap pentru asta. Adevărul e că are dreptate, nu prea au existat contre că n-ar trebui cheltuiți bani pe asta, iar statele membre sunt mulțumite că pot cheltui o grămadă de bani pe priorități setate la nivel național, nu direcționate de la Bruxelles (dar da, cu respectarea unor cerințe și cu aprobarea finală de la Comisie).
Ca anul trecut, digitalul a rămas esența reconstrucției europene. Dar degeaba investești în tehnologie, dacă nu te axezi și pe componenta umană. Așa că Von der Leyen a avansat ideea că și competențele digitale sunt la fel de importante ca 5G sau conectivitatea sau inteligența artificială. Semn că asta e o prioritate este faptul că va porni un dialog cu statele membre pentru a crea consens către prioritizarea competențelor digitale. De ce nu face mai mult? Păi, pentru că nu poate face foarte multe, educația fiind o competență principală a statelor membre, unde Uniunea Europeană joacă un rol de sprijin mai degrabă. N-am zis-o eu, o zice tratatul.
”We are entering a new era of hyper-competitiveness”.
Competiție în care și Uniunea a intrat și în care va juca, în calitate de cea mai mare piață unică din lume. La nivelul politicilor digitale, competiția nu se dă doar pe inteligența artificială (care n-a prea fost în atenție în acest discurs), ci se dă pe „chestiile” care fac să existe spațiul digital și tehnologiile de tot felul: cipuri și semi-conductori. Pentru că breaking news: oricât ar vrea el să fie virtual, digital, online, spațiul cibernetic își rădăcinile tot în ceva palpabil!
Semi-conductorii snt esențiali pentru telefonul unde dai scroll minute în șir fără să gândești , dar sunt esențiali și pentru întregi sectoare economice sau strategice (Dacia și-a încetinit producția pentru că duceau lipsă de ei pentru computerele de bord). Dacă rămâi fără ei, nu ai cipuri, adio telefon, adio mașină. Europa stă destul de prost la capitolul acesta și, printr-o nouă propunere de legislație, European Chips Act, își propune să își crească prezența pe întreg lanțul de aprovizionare, de la cercetare la producție europeană de semiconductori.
Ce înseamnă această hipercompetitivitate pentru Europa? Șansa de a face ceva pe cont propriu, unde-și poate dovedi sau nu capacitățile autoproclamate prin astfel de discursuri. La nivel de politici digitale, a mai făcut lucruri pe cont propriu, cum ar fi un regim strict de protecție a datelor și începe să schimbe discuția globală pe acest subiect. Desigur, nu-i iese întotdeauna. Dar premiul nu cred că este locul 1 la semiconductori sau locul 1 la inteligență artificială. Premiul pe termen lung este șansa de a face ceva pe cont propriu și de a-i reuși nu doar în planul acelei politici, ci și per total în ceea ce privește integrarea europeană.
”If everything is connected, everything can be hacked.”
Ultima chestie, dar nu cea din urmă, pentru că mare parte din discurs a fost dedicată apărării europene pe mai multe paliere, de la dezvoltarea capacităților de „intelligence sharing” până la o Uniune a Apărării. Dincolo de motivele evidente ale necesității unei astfel de abordări pentru apărare, accentul a fost și pe transformarea UE în lider în domeniul securității cibernetice, prin crearea unei politici comune pentru apărare cibernetică și crearea de standarde comune. De ce? Din cauza a ceea ce scrie mai sus. Dacă totul e conectat, totul poate fi ”spart” și nu doar contul tău de facebook unde parola ta e ”parolă”, ci infrastructura de electricitate a unei țări, spre exemplu.
O astfel de afirmație este cu două tăișuri pentru că poate responsabiliza Europa (și asta e necesar), dar poate crea și o cursă a „înarmărilor cibernetice”. Rămâne de văzut.
Ce a lipsit?
Față de anul trecut, digitalul nu a fost chiar așa în centrul atenției, poate și pentru că anul trecut de-abia se anunța NextGenEU, iar cheltuielile pe digital și prioritățile deceniului digital au ținut capul de afiș. Să lăsăm și alte arii de politică să fie în prim plan 🙂
Chit că a adus vorba de competențe digitale înainte de orice altă arie din politicile digitale, mă așteptam la o dezvoltare a subiectului, eventual cu niște măsuri, fie ele și „reîncălzite”. Cum ar fi acele „digital opportunity traineeships”, un fel de stagiaturi de tip Erasmus pe care le pot face tinerii pe domenii IT în Europa. Mai ales că o mare parte din discurs a fost dedicat tinerilor, adevărații „next generation”.
Suveranitatea digitală a apărut doar o dată în discurs, deși s-a simțit spiritul acesteia când a vorbit de readucerea acasă a unor industrii și dezvoltarea de capabilități la nivel european. Mă așteptam să reiasă mai mult în discuțiile cu privire la planurile pe plan global pentru că nu presupune doar readucerea acasă a industriilor-cheie, ci și proiectarea în extern a unui anumit model. Care iarăși nu a apărut.
Ce înseamnă toate astea?
Ok, sper că ai citit până aici pentru că urmează să ne întrebăm ce înseamnă toate astea. Te va afecta ceva? La prima vedere, acestea sunt lucruri acolo sus unde noi nu avem acces. Oare?
În primul rând, înseamnă că Europa începe să strângă rândurile și continuă angajamentul de a modela spațiul digital, de la piesele care îl fac (semiconductorii) la apărarea acestuia. Intenția de a aduce producția de semiconductori în UE sau de a produce în general mai multe lucruri în Europa nu poate însemna decât de bine pentru cetățeni – pentru că vor fi investiții în cercetare, fabrici etc. Ceea ce poate însemna mai multe slujbe. Depinde de leadership-ul românesc să preia tema și să se poziționeze ca atare. Oh wait…
În al doilea rând, dacă Europa strânge rândurile să creeze capabilități de apărare în spațiul cibernetic, așa ar trebui să faci și tu. Autentificare în doi pași, schimbarea parolelor, securizare, toate astea țin și de tine. Sunt lucruri pe care le poți face și nu te costă. De ce trebuie să le faci? Pentru că dacă totul e conectat, totul poate fi spart.
În al treilea rând, vom vedea un avans cel puțin declarativ cu „creșterea competențelor digitale” pe care trebuie să o facem, dar nu spune nimeni ce și cum. Extinderea definiției competențelor digitale, cursuri de educație media coroborate cu cele de competențe digitale, adaptarea programelor școlare, centre de testare și pregătire, acestea sunt câteva propuneri.
Deci?
Trei lucruri care au ieșit în evidență: competențele digitale, legislație pentru promovarea industriei de semiconductori în UE și securitatea cibernetică. Două lucruri care au lipsit: acțiuni concrete pentru competențele digitale la orice nivel și modelul de societate digitală la care să aspire și tinerii mult-menționați în discurs. Poate la anul.
