În filmele cu tematică sportivă, există un moment de cotitură undeva între două reprize când antrenorul vine către echipa condusă cu un discurs motivațional, menit să le ridice moralul și să le trezească un spirit de luptători. Cel mai celebru poate e Al Pacino din Any Given Sunday: life is a game of inches and we fight for each inch […] we crawl with our fingernails for that inch. Because we know that when we add up all those inches, that is going to make the f***in’ difference between winning and losing. [..] Either we heal as a team, or we will die as individuals. Recomand toată bucata asta atunci când aveți nevoie de un plus de motivație în activitatea voastră.
Azi vreau să mă leg de „life is a game of inches”. Ar urma acum să povestesc despre cum România luptă pentru fiecare inch în Indexul Societății și Economiei Digitale (DESI) și pune la punct o strategie pentru a urca în clasament. Ar urma, la condițional optativ pentru că asta nu se întâmplă, din păcate. Mai jos e ilustrația luptei României pentru fiecare inch în ceea ce privește DESI. E evident că nu avem un Al Pacino care să ne insufle un spirit de luptă, pare că n-avem nicio strategie de joc.
Pe de altă parte, pericolul unui astfel de clasament este că, adunând laolaltă mai multe informații și statistici, acoperă România de valorii medii și uniformizează foarte mult experiențele digitale ale cetățenilor în România. Asta poate fi de rău, dar și de bine. Vreau să spun că, da, indexul ne plasează la coada UE, dar în același timp reușește să ascundă bright spots și dark spots și că trebuie să ne uităm mai în detaliu. Mă refer că trebuie să privim şi la nivel regional sau chiar local să vedem ce, cine şi de unde ne trage în jos şi ce, cine şi de unde ne trage în sus. Dacă ar fi să revin la maxima lui Al Pacino, trebuie să ne uităm şi la inchii care ne separă de victorie, dar şi la inchii care ne aduc aproape de înfrângere, să analizăm fiecare membru al echipei și să vedem ce performanțe personale are.
Deci, azi avem o privire în adâncurile societății și economiei digitale din România, pentru un tablou mai clar și pentru a putea interveni mai clar acolo unde trebuie:
- cum arată performanțele pe regiuni de dezvoltare în materie de societate digitală
- cum se caracterizează o regiune de dezvoltare în ceea ce privește societatea digitală
Regionalizarea...societății digitale
Închipuiți-vă că de pe harta Uniunii Europene facem un zoom in pe România. Cum ar arăta acest index atunci? De câțiva ani, Eurostat măsoară societatea și economia digitală la nivel de regiuni NUTS II (acele regiuni de dezvoltare pe care le știm noi de la televizor). Având în vedere complexitatea subiectului, dar și a multitudinii de informație care ar rezulta, au redus cercetarea la câteva statistici (5 pentru societatea digitală și pe partea de economie au mers mai degrabă pe capacitatea de cercetare, dezvoltare, inovare și pe resursele umane antrenate în știință și tehnologia). Eu am ales utilizarea social media, cumpărarea și vânzarea în mediul online, utilizarea internet bankingului la nivel de regiune NUTS 2 (în România, o astfel de regiune acoperă 5-6 județe) pentru că acoperă o paletă relativ mare de activități pe care le fac cetățenii online și arată pătrunderea tehnologiei în economie (lipsește o statistică importantă după mine: utilizarea serviciilor publice digitale la nivel de regiune – ar arăta atât competențele cetățenilor, cât și disponibilitatea acestor servicii la nivel local/regional). Să purcedem.
Comerțul electronic - indivizi care au cumpărat online în ultimele 12 luni (%, 16-74 ani)
- observăm împărțire între Transilvania, București și restul țării (media UE 65%, restul țării se află sub 38%)
- foarte probabil, regiunile din Transilvania sunt trase în sus de orașele magnet din zonă – Cluj, Brașov, Timișoara, Sibiu etc. Există și o serie de orașe mai mici atrăgătoare (Mediaș, Sebeș, Turda, zonele metropolitane ale acestor orașe)
- Bucureștiul se află pe undeva pe la media UE (spoiler alert: nu e singura categorie la care Bucureștiul performează la media UE)
Trebuie să menționez și evidenta diferență dintre România și alte state din Europa Centrală. De altfel, dacă ne uităm în Anuarul regional al Eurostat, regiunile din România se află la coada clasamentului regional pentru întreaga UE. Harta colorată poate induce în eroare, dar clasamentul Eurostat arată așa:
Două regiuni – Nord-Est și Sud-Est au printre cele mai scăzute niveluri din UE. Ne „batem” cu Italia și Bulgaria aici.
Indivizi care au utilizat internet banking în ultimele 3 luni (%, 16-74 ani)
- harta destul de uniformă, dar diferența apare între noi și celelalte state din Europa centrală
- ne încadrăm mai degrabă în peisajul balcanic – laolaltă cu Bulgaria și țările din Balcanii de Vest
- explicații? lipsa încrederii sau mai degrabă lipsa competențelor digitale (din Programul Operațional Regional pe Nord Vest am mai găsit o posibilă explicație – lipsa conștientizării oportunității, mi se pare mai clară).
Dacă aruncăm o privire mai clară pe clasamentele regionale, lucrurile arată oleacă mai rău:
5 regiuni din RO se numără printre regiunile cu cel mai mic procentaj din UE (Sud-Vest, Sud-Muntenia, Nord-Est, Sud-Est, iar regiunea Vest este penultima).
Indivizi care au utilizat rețelele sociale în ultimele trei luni (%, 16-74 ani)
- suntem la valorile medii sau peste media UE
- ce ne spune asta? întărește ideea că românii ar putea avea competențe digitale de bază – informarea/comunicarea sunt doar primele „straturi” din alcătuirea competențelor digitale
- mai poate fi vorba despre faptul că așa păstrăm contactul cu persoanele dragi din diaspora, având comunități masive de români plecați în străinătate
Nu suntem la coada clasamentului, nici chiar în top, dar o să pun și graficul pe regiuni pentru coerență. Francezii sunt printre cei mai „absenți” pe social media. Regiunea Budapestei e un caz interesant, speculez că, fiind o regiune cosmopolită unde s-au coagulat forțele anti-Orban, se folosesc de social media ca să scape de controlul asupra mass-media tradiționale.
Acum că am „desfăcut” indexul și la nivel regional, vedem diverse diferențe între regiuni și putem vedea unde să țintim mai clar politicile publice. Regiunea de Nord-Est are nevoie de cele mai mari intervenții, are cei mai mulți inchi de recuperat. Nu este cazul pentru utilizarea social media, desigur, unde suntem campioni. Cum ar fi dacă am putea depune același efort la utilizarea serviciilor de internet banking pe care-l depunem când postăm ceva pe FB? Avem serviciul la dispoziție, de la pensionari la copii cu alocații. De ce nu-l folosim? Nu știm și poate că nu înțelegem la ce ne trebuie. Poate că intervenții în promovarea conștientizării oportunităților mai trebuie realizate adaptate pe nevoile și minusurile fiecărei regiuni, nu doar să punem la dispoziție soluții generale pentru societatea digitală.
Programele europene sunt surse de intervenție țintită și niciun program n-o face mai bine decât POR – Programul Operațional Regional. Ca să știi ce trebuie să faci, trebuie să vezi mai clar cum ești, dincolo de evidentele programe naționale. Secțiunea următoare acoperă un astfel de autorportret al unei regiuni – cea Nord-Vest care nu apare în clasamentele de mai sus, deci ceva or face bine, nu?! Păi, o trage în sus unele bright spots.
Digitalizarea unei regiuni
Când zici Nord-Vest, imediat te gândești la Cluj-Napoca, acest „Silicon Valley” al României, Europei de Est și ce mai vreți voi. Facem asta cam la fel cum ne gândim automat că România e pe ultimul loc la indexul DESI. Dacă facem asta, riscăm să uniformizăm experiențele cetățenilor din Belcean cu cele din Cluj-Napoca și nu e ok. Cluj-Napoca e doar o parte din regiunea Nord-Vest, mai există și alte orașe și județe. Să privim mai atent regiunea Nord-Vest. Citez mai jos din POR NV, documentul care va ghida proiectele europene din POR în perioada 2021-2027:
- „economia regiunii contribuie cu aproximativ 12% la PIB național, beneficiind de cele mai mari densități de companii în domeniile IT și industrii creative, după capitală. Orașe precum Cluj-Napoca, Oradea reprezintă repere la nivel național în ceea ce privește dezvoltarea serviciilor publice digitale, guvernanța și mai ales implicarea cetățenilor în dezvoltarea locală”
- doar 2,5% din forța de muncă este ocupată în activități de tehnologie înaltă, mult sub nivelul regiunii București Ilfov (9.3%)
- în peste jumătate din companii există procese de digitalizare pe partea administrativă (57.8%) și în doar un sfert pe partea de producție (24.1%). Utilizarea tehnologiilor digitale, serviciile cloud și comerțul electronic sunt limitate, majoritatea regăsindu-se în întreprinderile mari
- Peste jumătate dintre întreprinderile din regiune investesc foarte puțin în tehnologii digitale (sub 10% din cifra de afaceri).
- întreprinderile ratează oportunități semnificative de dezvoltare, mai bine de două treimi realizează mai puțin de 25% din cifra totală de afaceri în urma activităților online și doar 9% realizează peste 75% din cifra de afaceri din activități online. Oferta limitată afectează negativ și cererea, astfel că numai 9% din persoanele din regiune efectuează cumpărături online, sub media națională (18%) și mult mai puțin decât în UE-28 (47%)
- Peste 70% dintre firme confirmă interesul pentru adoptarea unei strategii de digitalizare, pentru creșterea productivității și transparentizarea proceselor interne, iar aprox. 71% dintre întreprinderi interacționează online cu administrația (INS, 2018), iar 12% analizează big data (DESI2020), similar cu media UE
- Implementarea conceptului de „smart city” este în etapă incipientă. Doar județul Cluj și municipiile Cluj-Napoca și Oradea au dezvoltat strategii sau planuri „smart city”, Cluj-Napoca fiind singurul oraș care apare în clasamentele și rețelele europene specifice. Doar un număr foarte redus de orașe utilizează piese de mobilier inteligent sau aplicații specifice (de tip City App / City Health) [..] 11,8% dorind să implementeze conceptul în această perioadă de finanțare, iar 8,8% să demareze proiecte pilot.
- La nivelul autorităților publice din mediul rural, nu sunt identificate soluții de tip smart, gradul de digitalizare al acestora fiind minimal, iar serviciile publice oferite cetățenilor și mediului privat sunt de cele mai multe ori birocratice și incomplete.
- Din punct de vedere al stadiului de implementare a conceptului de Smart City la nivel regional, 70,6% din administrațiile publice sunt în fază incipientă. 24 din 31 de orașe și municipii dețin camere de supraveghere utilizate pentru monitorizarea traficului.
- Având în vedere discrepanțele teritoriale între mediul urban și rural, respectiv nevoia unei dezvoltări teritoriale echilibrate în regiune, se vor sprijini inițiative locale de digitalizare și în zona rurală.
- În ceea ce privește serviciile realizate integral online, în regiune, doar 19 orașe din 43 permit plata taxelor și impozitelor locale prin platforma ghișeul.ro. Doar reședințele de județ și câteva orașe și municipii precum Turda, Șimleul Silvaniei sau Aleșd oferă o varietate mai mare de servicii publice digitale.
Concluzii și impresii
Tabloul e mai complet așa, inchii de recuperat sunt mai clari (mediul rural, mediul economic, educația digitală). Știm ce ar trebui să facem, avem și fondurile la dispoziție. Vorbim despre programe complementare – PNRR, POR, dar și alte programe operaționale (POCIDIF) care pot finanța transformări în următorii ani. Care e problema?
- sunt mulți bani și puțină expertiză – rețetă propice pentru risipă de bani. M-aș uita mai atentă la mediul rural și transformările de acolo pentru că, dacă nu există o potrivire între nevoile cetățenilor și proiectele realizate, ne vom trezi cu echivalentul digital al „facem grădiniță în sat, dar noi nu mai avem copii care cresc aici”
- sunt mulți bani și multe probleme – cu ce începi? M-aș uita mai atentă la capacitatea de a proiecta, gândi o strategie și un roadmap pentru transformare pentru fiecare mică localitate
- sunt multe probleme și nu sunt înțelese la adevăratele lor magnitudini. Am mai auzit păreri ale cetățenilor: „mie-mi trebuie gaz, nu-mi trebuie pistă de biciclete în comună”. Discuția asta sigur se poate repeta în alte zone, mai ales pentru ceva considerat câteodată „frivol”. După ce să trimit o cerere online când pot rezolva cu Maricica de la registratură? Mai mult, conform indexului lui Hofstede, nu ne place incertitudinea viitorului, deci vrem ca totul să se păstreze la fel oricât de nașpa ar fi el acum. Rețetă pentru pierderea de inchi, nu pe recuperare.
Referințe
- Eurostat Regional Yearbook Atlas, https://ec.europa.eu/statistical-atlas/viewer/?mids=BKGCNT,BKGNT22016,C01M01,CNTOVL&o=1,1,1,0.7&ch=INT,C01¢er=49.97812,19.97593,3&
- Eurostat Regional Yearbook (2021 edition), https://ec.europa.eu/eurostat/documents/3217494/13389103/KS-HA-21-001-EN-N.pdf/1358b0d3-a9fe-2869-53a0-37b59b413ddd?t=1631630029904
- POR NV, https://www.nord-vest.ro/regio-2021-2027/
