„Information french fries”. Când suntem online, consumăm informație ca pe cartofi prăjiți. E delicioasă (cine n-a râs la un video de pe TikTok să fie ăla care ridică primul/prima piatra). Nu știm să ne oprim la 2-3 scroll-uri, ci dăm la infinit, dacă se poate, cât mai mult. Dar la fel cum cartofii prăjiți nu sunt cel mai bun lucru din lume pentru sănătatea ta, nici informația asta nu este adesea de foarte mare calitate și, oricum, prea multă strică. N-ai observat că multă lume parcă o ia razna în ultima perioadă?
Expresia nu-mi aparține mie, ci lui Frances Haugen, cea mai nouă persoană pe care Mark Zuckerberg a adăugat-o în loc de țintă la jocul lui de darts din metaverse. Ea a scos cercetări interne din companie care arată că Instagram poate dăuna sănătății mintale a adolescenților, că Facebook e folosit pentru traficul de persoane, că maximizează timpul stat pe platformă și ne trimite cele mai nocive postări. Frances, să revin la ea, a participat zilele trecute la un webinar organizat de un MEP german, Alexandra Geese, unde a vorbit despre acest obicei pe care-l avem de a ne îndopa cu informația pe care social media ne-o poate furniza la infinit.
De fapt, webinarul era dedicat „constituției digitale europene”, adică Actului privind Serviciile Digitale, acest regulament pe care cei deja din BigTech sigur îl studiază pentru a vedea cum îl pot submina (așa cum au făcut și cu GDPR). Nu, nu e aplicat încă, dar a atras atenție la finalul lunii ianuarie pentru că Parlamentul European a adoptat prima sa poziție, după cea a Consiliului din noiembrie 2021. Asta înseamnă că poate începe negocierea dintre cele două instituții pentru a-i găsi o formă finală. Francezii, care dețin președinția Consiliului, o vor adoptată până la finalul mandatului lor, deci iunie 2022.
Deci, de ce să discutăm despre asta dacă tot nu s-a adoptat încă? Pentru că …ce am scris în titlu. Totul e o platformă azi. Totul e un serviciu online de intermediere, deci modificările astea ne vor afecta mare parte din viața noastră. Nu crezi? Citește și vezi 🙂
Deci, despre ce e vorba?
- te conving că mare parte din lucrurile pe care le facem online sunt „platformizate”
- în calitate de cetățean, vei vedea ce drepturi ai ca utilizator al acestor servicii online și, mai important, ce poți face să te protejezi
- vei vedea cum poate arăta Internetul tău peste câtva timp
Totul e o platformă, deci.
Internetul comercial devine din ce în ce mai mult o platformă și devine tot mai centralizat. Ne e ușor să intrăm pe emag să comandăm ceva de la un vânzător de pe platformă, decât să intrăm pe site-ul vânzătorului să luăm. Ce tot atâtea aplicații de restaurante pe telefon, când poți folosi doar una care adună restaurantele tale preferate? Să mai continuu?
Mare parte din activitățile comerciale pe care le facem online sunt platformizate și sunt acoperite de acest proiect de regulament
- vrei să cauți pe net, folosești un motor de căutare – acoperit de acest proiect de regulament
- vrei să comanzi ceva de pe net, șanse mari să folosești un marketplace – acoperit de acest proiect de regulament
- vrei să vinzi ceva pe net, folosești o platformă de vânzare – cumpărare – acoperită de acest proiect de regulament
- stai pe rețelele sociale, comentezi, postezi acolo – și acestea sunt acoperite de act proiect de regulament
- vrei să îți rezervi o vacanță, folosești o platformă de rezervări sau chiar una unde proprietarii își listează casele – și aceasta este acoperită de acest proiect de regulament
- folosești un serviciu de cloud pentru a stoca documente sau poze – și acesta este acoperit de acest proiect de regulament
- seara după muncă, dai drumul la un Netflix, care folosește sisteme de recomandare să-ți spună la ce să te uiți – și acesta e acoperit de acest proiect de regulament
Aproape toate aceste platforme folosesc sisteme de recomandare a conținutului, înșiră ceea ce vezi tu după cum te cunosc ele pe tine. Sau poate găzduiesc șarlatani care îți închiriază o casă de vacanță care de fapt nu există. Sau poate îți recomandă să cumperi un produs vândut de deținătorul marketplace-ului în detrimentul unui vânzător obișnuit pe platformă, dar care poate oferi un preț mai bun la același produs. Și desigur, să nu uităm, rețelele sociale ne dau conținut doar ele știu cum, șterg postări care nu ar trebui să fie șterse etc.
Toate acestea sunt vizate de către această viitoare „constituție digitală europeană”. Sau, ca să folosesc metafora lui Frances Haugen, acest bol pentru cartofi prăjiți care ar trebui să se transforme miraculos într-un bol de salată sau măcar salată de fructe.
Unde suntem cu Actul privind Serviciile Digitale?
Discuția pe forma originală a acestui regulament și principalele prevederi le găsești aici.
Ideea generală a acestor reguli este să ne protejeze pe noi de practicile opace ale platformelor online, dar și de propagarea conținutului ilegal pe Internet. Am scris într-un articol mai vechi că adesea luăm situația actuală de bună, în sensul că suntem confortabili în acest mediu online care, din păcate, devine tot mai toxic. Acceptăm politici de colectare și procesare a datelor pe care nu le înțelegem, acceptăm ce conținut ni se recomandă și ne apare pe rețelele sociale fără să știm ce motive se află în spatele acestuia sau cădem pradă unor păcăleli sau unor ilegalități în spațiul online și nu știm cu adevărat cui să ni se adresăm că ni s-a eliminat o postare total fără temei sau că am fost păcăliți într-o tranzacție online.
Deci, unde suntem? Așa cum spuneam mai sus, actul se pregătește să intre în negocieri interinstituționale, adică cele două – Consiliul (care reprezintă statele membre) și Parlamentul European – pregătesc o variantă de consens pentru ca acesta să fie adoptat cât mai repede. Apoi, ar urma vot final pe varianta agreată în fiecare din cele două instituții. Cine a zis că cineva de la Bruxelles dictează regulile așa cum vrea el/ea, chiar nu știe despre ce e vorba de fapt.
Ce vrea Consiliul
Încep cu Consiliul pentru că reprezentanții statelor membre au o abordare mai „relaxată”, ca să-i citez aici pe cei de la Electronic Frontier Foundation. Trei aspecte sunt semnificative aici:
- au aprobat introducerea Comisiei Europene ca organism de verificare pentru „platformele foarte mari” – adică toate platformele cu peste 45 de milioane de utilizatori
- au introdus și motoarele de căutare explicit ca servicii care intră sub incidența acestui regulament și au introdus și sintagma de motoare de căutare foarte mari – deci vizează Google cu aceleași obligații ca Facebook
- toate serviciile astea online au obligația de a notifica suspiciuni de activități ilegale grave, nu doar platformele foarte mari (așa cum era vorba înainte).
Pe scurt, mai multă responsabilitate pentru ceea ce găzduiesc în online, dar nu neapărat statutul de „polițiști” ai spațiul digital. Se vor ocupa de conținutul ilegal, nu de cel dăunător. Per total, modificări mai tehnice decât a făcut Parlamentul.
Statele ar vrea mai multe dar n-au obținut încă. Reiau pe scurt câteva idei:
- Germania vrea ca platformele să aibă termene clare de eliminare a conținutului ilegal după notificare
- tot Germania – interzicerea comerțului anonim pe Internet cu animale
- Ungaria – prima frază din declarația lor: Hungary attaches great importance to the protection of freedom of expression and freedom of speech of EU citizens. Am râs 🙂
- tot Ungaria – principiul țării de origine se aplică (adică platformele vor avea de-a face mai mult cu Luxembourg sau Irlanda, țări unde își au sediul), dar Ungaria vrea ca și autoritățile țării de destinație să fie implicate în supravegherea platformelor foarte mari pentru că sunt importante specificitatea națională și contextul
- Ungaria – utilizatorii să aibă dreptul de a iniția acțiuni legale împotriva unei decizii de a elimina conținut într-o instanță din țara lor, în conformitate cu legile naționale
- România – nimic. N-am văzut nicio declarație 🙂
- Luxembourg vrea neapărat – chiar insistă – să se păstreze și chiar întărească principiul țării de origine. Desigur. Și nu vrea să se „importe” alte probleme în DSA. Au prea mult de lucru, se pare. You asked for it.
- Danemarca – mai multe obligații pentru importatorii din țări terțe UE care vând aceste produse în online. Pentru că mulți vând produse neconforme cu standardele UE.
Ce vrea Parlamentul
Păi, mai multe decât Consiliul. Câteva aspecte semnificative aici:
- Acele reclame țintite de ajungi să zici că ți-au ghicit gândurile. Parlamentul n-a reușit interzicerea lor totală (deși sunt care au propus asta), dar au interzis reclamele țintite pentru minori. Problema e când Ionică își face cont de social media și minte că are peste 16 ani.
- S-a interzis țintirea reclamelor pe categorii, cum ar fi religia, apartenența politică sau orientarea sexuală. Da, se poate face asta acum pe reţelele sociale, anume să trimiţi reclame doar celor de o anumită religie
- Știi când intri pe un site și îți apare un banner uriaș care te trimite direct să accepți politica de colectare a datelor? Am vorbit despre asa aici. Ei bine, nu vor mai putea afișa aceste bannere enervante și vei putea să refuzi colectarea la fel de ușor pe cum o accepți. Acum mă costă ca 3-4 click-uri în plus să refuz colectarea.
- Știi atunci când îți apre conținut recomandat sau sugerat pe social media? Păi, de acum înainte, platformele foarte mari vor trebui să te lase să alegi dacă vrei să fii supus unor astfel de sisteme care îți recomandă conținut și vor trebui să ofere o versiune „generică” fără a-ți crea un profil bazat pe obiceiurile tale de utilizare. Nu uita că scopul platformei e să te țină acolo și poate să ajungă să îți recomande tot felul de videoclipuri polarizante, spre exemplu, unde lumea se ceartă ca să stai și tu să mai citești comentariile, spre exemplu
- Știi termenii și condițiile pe care nu le citești? Ei bine, serviciile vor trebui să aibă termeni și condiții ușor de înțeles și accesibile (deci așteaptă la multe vizualuri) și, cel mai important, vor trebui să îți explice cum moderează conținutul pe site, cum funcționează algoritmul de recomandare. Deci, ai face bine să mai arunci o privire pe acolo
- Dacă nu vrei să știe lumea ce ai cumpărat tu pe numele tău pe net, vei putea achiziționa unele servicii online anonim. O semnezi anonimă, cum ar veni.
- Platformele de tip marketplace trebuie să verifice cine vinde pe platforma lor – adică cei care vând pe marketplace trebuie să-și arate fața. La propriu sau la figurat.
- Platformele vor putea suspenda serviciile utilizatorilor sau entităților care distribuie conținut ilegal – fie după mai multe avertismente, fie dacă e conținut ilegal clar și fără echivoc.
Cu aceste două stipulări, cumva aici se determină statutul de controlori de informație al platformelor. Nu știu dacă e un lucru bun sau nu, dar e o dovadă de cât de înrădăcinate sunt în sistemul actual. Unele lucruri nu le poți controla sau opri fără concursul lor. Până la urmă, și-au dorit să ne medieze activitățile online. Asta nu are cum să vină fără responsabilități. Și-au făcut-o cu mâna lor.
Cum va arăta Internetul?
Nu va fi o câmpie cu floricele unde toată lumea zburdă liber și nemijlocit. Și nu toate aceste amendamente vor intra în regulamentul final pentru că încă se mai poate dilua având în vedere că lobbyul este fără precedent, conform europarlamentarilor implicați în dosar.
Ar trebui să fie un loc unde să te simți în siguranță să fii și tu însuți/însăți și anonim, unde să nu fii urmărit constant de formulare care te pun să accepți colectarea datelor fără să poți refuza instant, un loc unde nu devii un hamster în roată care urmărești doar ce ți se recomandă, unde dacă ai o problemă cu o platformă să ai un loc unde să te plângi, unde să poți apela la instanțe.
Dar nimic din toate astea nu va funcționa decât dacă ne asumăm și noi responsabilitatea de a acționa și ne asumăm că nu totul poate fi colectat și procesat de către aceste servicii. Apropo, IAB Europe, una din organizațiile care reprezintă industria de advertising și companiile tech la nivel UE, s-a arătat îngrijorată că, dacă utilizatorii vor putea accesa aceeași versiune a unui site și fără a oferi consimțământ pentru date ca utilizatorii care acceptă colectarea datelor, se va crea o problemă de tip „free rider” sau parazit. Deci, recunoaște indirect că serviciile pe care le primești online sunt plătite cu date 🙂 Bine, era un secret știut de toată lumea.
Nu va arăta așa cum își doresc instituțiile europene decât dacă ne facem și noi treaba și suntem atenți/atente cum funcționează serviciile unde ne petrecem mare parte din timpul nostru online și la ce drepturi avem.
Referințe
Nu sunt la universitate, deci le pun așa cum nu-mi place când le văd în bibliografia studenților 🙂
- https://www.euractiv.com/section/digital/news/meps-adopt-digital-services-act-with-significant-last-minute-changes
- https://www.europarl.europa.eu/doceo/document/TA-9-2022-0014_EN.html
- https://oeil.secure.europarl.europa.eu/oeil/popups/summary.do?id=1690454&t=d&l=en
- https://iabeurope.eu/all-news/iab-europe-urges-caution-on-amendments-to-the-european-parliaments-negotiating-position-on-the-digital-services-act/
- https://data.consilium.europa.eu/doc/document/ST-13203-2021-COR-1/en/pdf
- https://www.euractiv.com/section/digital/news/dsa-eu-ambassadors-reach-agreement-to-start-interinstitutional-negotiations/
- https://edri.org/our-work/european-parliament-approves-rights-respecting-dsa-proposes-ban-on-use-of-sensitive-personal-data-for-online-ads/
- https://www.eff.org/deeplinks/2022/01/dsa-eu-parliaments-position-ensures-free-internet-human-rights-safeguards-need-be
Sursă foto.
