Am fost recent la o conferință internațională destul de mare, conferință axată pe studii europene. Nu am fost surprinsă să observ că programul conținea destul de multe lucrări (raportat la ultimele conferințe și discuții pe care le avusesem cu alții din domeniu) axate pe politici digitale. Baiul care a fost? că trebuia să alerg dintr-un panel în altul, să ajung să le ascult pentru că nu au fost puse într-un panel sau măcar într-o arie tematică. Majoritatea lucrărilor (printre care s-a aflat și a mea) au fost sub panelul “zone gri ale integrării piețelor”, doar că mare parte din lucrări nu s-au ocupat direct de #digital din perspectiva economică, ci mai degrabă de modul în care Comisia și alți actori orchestrează legislația în materie de #digital pentru a acumula mai multă putere la nivel european. Pasăre rară în acest context: lucrarea mea despre rolul statelor în implementarea politicilor digitale.
Nu-i surprinzător să vină o astfel de lucrare dintr-o țară care stă destul de prost la capitolul implementare a elementelor de politici digitale care vin de la UE, dar și care ar fi extrem de necesare pentru adaptarea țării noastre la nivelul civilizației vestice. Din ce am vorbit cu alți cercetători, pentru ei DESI, Indexul Societății și Economiei Digitale, este destul de necunoscut și pentru că nu stau prost în aceste clasamente și nu se pune problema să nu se facă reforme pe servicii publice digitale sau pe a dezvolta economia sau societatea digitală.
Așa e, doamnelor și domnilor, a venit acea perioadă din an. Cea în care ne uităm la Indexul Societății și Economiei Digitale să vedem dacă încă suntem pe locul 27 și să spunem că iar n-au luat datele cele bune sau că “nu se poate să fim ultimii că doar am făcut asta și asta”. Doar că acum nu mai suntem pe ultimul loc 🙂 Asta pentru că nu mai plasează în prim plan clasamentul statelor, ci cum progresează ele spre țintele europene. Convergența digitală, deci. Oricum, am cam verificat, suntem tot ultimii.
Why should you care? De ce ți-ar păsa?
- ai auzit cu siguranță discursurile întregi referitoare la miliardele și milioanele de Euro care curg spre România. 20% din PNRR ar trebui să meargă pentru proiecte pe #digital și nu mai zic de banii pe toate fondurile structurale care sunt programați pentru #digital. Vezi aici “pomelnicul” lor. Deocamdată sunt doar teoretici și pe hârtie. Și rapoartele europene arată asta.
- la anul sunt alegeri 🙂 de toate felurile. Vom auzi discursuri despre cum s-a implementat, s-a făcut aia și aia. E bine să știi să întrebi unde sunt serviciile publice digitale, unde sunt programele de competențe digitale promise? Să votezi în cunoștință de cauză.
- nu se comunică suficient pe tema schimbărilor în materie de legislație digitală în România. UE ne cam împinge de la spate cu legislațiile pe #digital. Viața noastră e din ce în ce mai mult online, dar anumite aspecte încă nu se mișcă. De ce? Îți arată rapoartele Uniunii privind Deceniul Digital.
Deci, azi, despre proaspetele rapoarte privind Deceniul Digital și, în special, despre raportul privind România. Deci să nu-i mai zicem DESI 🙂 că ne dă coșmaruri:
- cum performează Uniunea Europeană către țintele Deceniului Digital?
- România pe unde mai e?
Cum arată raportul privind Deceniul Digital?
Așa cum am spus mai sus, rapoartele sunt diferite față de clasicul DESI care a existat începând cu 2015, dacă nu mă înșel. Nu mai facem de rușine statele că sunt pe ultimele locuri. De altfel, plasarea în ranking a dispărut din rapoartele naționale, iar tabelele cu statele lipsesc de tot din întreg raportul european. Puține state sunt luate în vizor sau oferite ca exemplu pozitiv sau negativ. Miza e europeană, nu mai e națională. Cam acesta e mindsetul.
Ce mai e diferit?
- importanța raportului parcă e altfel – textul menționează că acesta completează rapoartele privind Semestrul European – pe baza cărora s-au realizat și Planurile de Redresare și Reziliență și care oferă orientări clare de politică dinspre Comisie spre state
- pentru fiecare țintă din Deceniul Digital, prezintă recomandări de politici mult mai clare decât la DESI care nu se leagă doar de intervenții naționale, ci mai ales de legătura cu politicile europene în domeniu
- deci, raportul e mult mai complex pentru că integrează și elementele de legislație, de fonduri disponibile, cât și aspecte tehnice
- există parcă o presiune mai mare pe statele membre, pentru că raportul menționează adesea necesitatea unui efort mai mare din partea statelor, și evidențiază și necesitatea implicării părților interesate locale sau regionale. De exemplu, pentru serviciile publice digitale deja încep să se uite și la servicii locale și regionale. Ceea ce e normal
- există referiri cu privire la progresul către țintele asumate până în 2030. Adică, pe sistemul “dacă continuăm așa, atingem doar o țintă de…până în 2030”. Analiza predictivă pentru politici publice – limbi străine pentru decidenții noștri.
- suveran – un adjectiv prezent foarte des în textul raportului. Uneori în circumstanțe ciudate, gen “sovereign AI solutions”.
- geopolitica apare în raport într-un mod explicit. Adesea țintele europene sunt privite în paralel cu performanța americană. Spre exemplu, acoperirea cu 5G este mult mai mare în SUA decât în UE
- raportul face legătura cu părerea cetățenilor cu privire la tehnologiile digitale și cu îngrijorările lor privind spațiul online. Printre îngrijorări se numără securitatea cibernetică sau protecția datelor
- să nu uităm de declarația drepturilor digitale – care are o secțiune dedicată în raport – și care se leagă de mai multe elemente de legislație adoptate sau în curs de adoptare în UE
Iepurele sau broasca țestoasă?
Cum performează Uniunea Europeană către țintele Deceniului Digital?
Cam așa arată performanța europeană pentru atingerea țintelor Deceniului Digital. Dintre toate, cele legate de nodurile periferice “edge nodes” și quantum computing sunt cele mai întârziate poate și pentru că deocamdată ele țin foarte mult de cercetarea teoretică.
Ce mai iese din evidență pe categorii?
- conectivitatea e privită și din perspectiva tehnologiilor prin satelit și există referințe la necesitatea finanțării viitorului conectivității. Cum anume finanțăm creșterea vitezei și accesului? Hint: unii au propus să plătească BigTech 🙂
- există programe naționale de quantum deja pornite. Ungaria, Austria sau Portugalia, iar recomandarea Uniunii e dacă că statele membre intră în programe de quantum computing, să o facă ținând cont de interesele strategice europene. Mai pe scurt: să nu intre în cooperări cu state, gen China 🙂
- pentru integrarea tehnologiilor în companii, conform analizei, dacă trendul merge tot în acest fel, nu se vor atinge țintele la nivel de 2030 (proiecția arată că doar 20% vor folosi AI). Spania e dată exemplu în raportul european prin inițiativa de tip toolkit digital pentru IMM-uri, despre care am scris și aici.
- ținta pentru intensitate digitală este relativ mai ușor de atins.
- Pentru ambele componente mari referitoare la integrarea tehnologiilor digitale în companii, EDIH-urile sunt printre principalii actori pentru sprijinirea dezvoltării soluțiilor pe bază de IA, dar și pentru a sprijini companiile să crească.
- pentru unicorni, ținta e posibil să fie atinsă dacă se continuă trendul
- la capitolul competențe digitale – 46% nu au competențe digitale de bază. Conform raportului, dacă nu se acționează coerent, nu se vor atinge țintele până în 2030. S-ar atinge un procent de 59%.
- Nici ținta specialiștilor IT nu s-ar atinge dacă nu se intervine cu programe educaționale și sprijin pe upskilling și reskilling. Recomandare de politică – să integreze în foile de parcurs recomandările Consiliului privind abilitățile digitale în educație
- țintele pe servicii publice digitale nu sunt atât de îngrijorătoare, având în vedere progresul realizat deja. DAAAR, există câteva aspecte care au fost până acum ignorate și care trebuie luate în calcul de mai toate statele membre: situația serviciilor publice locale și regionale – a căror digitalizare este mai redusă decât cele centrale. Un alt aspect interesant – nu există investiții suficiente în servicii inovatoare bazate pe IA sau pe date
- recomandare interesantă pentru statele membre: monitorizarea utilizării serviciilor publice pentru a identifica anumite disparități. Un audit de maturitate digitală
România în raportul privind Deceniul Digital
Există 2 rapoarte referitoare la statele membre – unul scurt și unul lung. Ambele au recomandări de politici pentru România care aproape toate încep cu “Romania should step up..” “Romania should accelerate” șamd.
Nu mai avem clasament, avem doar comparație cu țintele europene și parcursul spre 2030. Ce iese în evidență aici?
- raportul recunoaște din nou lipsa unei strategii “adusă la zi și complexe” privind transformarea digitală. Iar speranța vine de la foaia de parcurs națională care ajunge să fie văzută ca înlocuitor de strategie. E bine, nu e bine? E bine că monitorizarea va fi făcută extern, de către Comisie. Nu e bine pentru că nu tragem speranțe că ceea ce va fi scris acolo va fi pe bune.
- Cenușăreasa este capitolul privind abilitățile digitale – unde suntem mult în urmă și considerați un risc la adresa atingerii țintelor colective la nivel european
- e pusă presiune pe autorități, dar și pe stakeholderii privați, pentru a reduce aceste disparități de scor. 28% au abilități digitale de bază, în timp ce media europeană e dublă.
- interesant aici: raportul remarcă și necesitatea de investiții ale companiilor în pregătirea angajaților lor, subliniind că nu e doar apanajul statului. Aici vine și o recomandare: stakeholderii privați să fie mai implicați în dezvoltare și livrare de politici
- conectivitatea este încă o excepție și încă un element care ne ține cât de cât sus. Doar că pierdem avansul din cauză că 5G nu este încă dezvoltat la noi. Aici mai vine o întrebare: oamenii simpli au nevoie de 5G?
- pentru zonele albe „rămâne de văzut cum vor fi utilizate investițiile din PNRR sau fondurile structurale“ vor fi folosite. Sugerează aici lipsă de încredere în rostul investițiilor.
- cea mai mare problemă este la integrarea Big Data, cloud și IA. La IA, de exemplu, încă nu s-a progresat față de anul trecut, tot 1% din companii folosesc soluții IA
- strategia IA, recent lansată în consultare publică, și comitetul privind IA sunt menționate ca sprijin pentru oportunitățile IA în România. Și aici implementarea e cheia.
- Pe cât a fost de hulit și criticat, proiectul ION este scos în evidență ca bună practică pentru a facilita înțelegerea cetățenilor asupra inteligenței artificiale
- EDIH-urile apar iarăși ca structuri menționate cu rol de sprijin pentru autorități și companii în ceea ce privește transformarea digitală a companiilor
Bonus: dacă tot s-a lansat cadrul strategic privind inteligența artificială, să vedem și unde suntem în ceea ce privește adoptarea inteligenței artificiale în companii.
- altă Cenușăreasă – serviciile publice digitale. Raportul integrează și elemente din alte rapoarte, de ex. eGovernment Benchmark – pentru a furniza un context cu privire la dezvoltarea serviciilor și calitatea lor. Una e digitalizarea, alta e apoi experiența utilizatorului 🙂 Și aici suntem relativ în urmă.
- îmbunătățirile descrise în raport sunt strict din prisma cadrului legal.
- câteva proiecte menționate: PSCID, eID care se testează, sistem de e-health. Și astea în derulare.
Unde suntem?
Nu foarte departe de unde am fost anul trecut. Rapoartele pe UE și pe statele membre punctează mult responsabilitatea statelor membre în ceea ce privește transformarea digitală. E normal și în alte state, așa cum am aflat, de la conferința de care am vorbit mai sus, nici măcar nu e o chestie de discuție. La noi e.
Foaia de parcurs pe care trebuie să o facă fiecare stat membru va ajuta cumva? Va ajuta la monitorizare și expertiza Comisiei va putea fi utilă pentru a recomanda modificări sau ajustări. Problema e tot la noi în ogradă.
