Ce a mers bine și ce a mers prost în 2023? O scurtă postare de #yearinreview, varianta pe digitalizare. De ce? Păi, în pregătirea pentru această recapitulare, am citit să văd ce au mai scris ziarele pe acest subiect. În România, am găsit un mare nimic, iar în străinătate cam singura poveste a fost legată de inteligența artificială. Not that there’s anything wrong with that, cum ar zice Seinfeld, dar parcă s-au mai întâmplat și alte lucruri. Deci, să purcedem.
Ce a mers bine în UE?
A fost un an foarte foarte foarte încărcat, aș putea zice. Încărcat pentru că se încheie în curând mandatul actualei Comisii și au fost nenumărate propuneri legislative care au trebuit duse la bun sfârșit. Unele mai repede decât altele. Unele mai bine decât altele. Să le vedem, in no apparent order:
- primele semne de funcționare pentru Digital Services Act și Digital Markets Act. Ce înseamnă asta? Comisia Europeană a desemnat primele companii cu influență semnificativă pe piețele digitale în cazul DMA- vezi mai jos. Ce înseamnă asta pentru noi? Printre altele, vom putea dezinstala aplicații care nu puteau fi dezinstalate până acuma. Nu ne vor mai putea urmări în afara platformei dacă nu consimțim asta (nu uitați să nu mai apăsați “Accept all”)
- pentru DSA – avem o listă de VLOPs și VLOSEs: platforme și motoare de căutare foarte mari. Pornhub e cel mai recent 🙂 Ce înseamnă aceste desemnări pentru noi? Printre altele, existența unor puncte de contact unde ne putem plânge dacă conținutul nostru a fost dat jos de platformă, eliminarea conținutului ilegal, opțiunea de a ști de ce vedem un anumit tip de conținut (asta dacă știm unde să ne uităm, desigur)
- adoptarea Chips Act – care creează niște mecanisme prin care aparent ar trebui să crească producția de cipuri în UE. Să mai reducem din dependența de alte teritorii. Nu uitați, n-avem cipuri, n-avem nimic.
- finalizarea negocierilor pe Digital Wallet. Vom avea un portofel digital european, unde ne vom putea încărca actele și vom avea aici și o semnătură digitală. Nu, nu e obligatoriu, nu ne cipează nimeni.
- adoptarea Data Act. Apar reguli cu privire la utilizarea și partajarea datelor pe care le produc dispozitivele pe care le folosim. Aici regulamentul e cu bătaie către companiile care au nevoie de date pentru a-și antrena sistemele de inteligență artificială
- Ok, bine bine, vorbim și de inteligența artificială. După luuuuungi negocieri și aproape un eșec, a venit un acord provizoriu pe regulamentul care va marca modul în care sistemele IA sunt puse pe piață. Am vorbit muuult aici și aici despre acest regulament. Aproape că l-am pus la “ce nu a mers bine în UE”, dat fiind că a existat un “last minute push” să nu apară prevederi cu privire la utilizarea sistemelor de tip Chat-GPT în regulament, ceea ce ar fi dus la deraierea întregului dosar.
Ce nu a mers bine în UE?
- putem pune aici și o mică referire cu privire la inteligența artificială. Societatea civilă și-a exprimat îngrijorările cu privire la utilizarea supravegherii în timp real cu ajutorul acesteia în anumite condiții care deocamdată sunt vagi. Pentru textul final mai avem de așteptat, pentru intrare în vigoare avem și mai mult, undeva până în 2025.
- alt punct slab: primul raport privind Deceniul Digital care spune că, așa cum merg lucrurile, nu vom atinge țintele asumate pentru 2030. Raportul cere eforturi mai mari din partea statelor membre și o mai bună conectare între politici.
- eram gata să o scriu pe asta la “ce a mers bine”. Nici acum nu avem un acord cu privire la directiva care ar reglementa munca pe platformele de freelancing sau sharing economy. Eram gata să o pun acolo pentru că Parlamentul și Consiliul ajunseseră la un acord provizoriu, dar până la urmă propunerea nu a primit votul final în Consiliu. Ce ar fi însemnat acest acord? O relație mai clară între persoanele care lucrează și platforma care îi găzduiește și drepturi sociale aferente muncii pe care o prestează. Prezumția angajării – așa cum a fost desemnată de către Comisie – ar apărea dacă relația contractuală ar bifa mai multe criterii (care au fost de fapt mărul discordiei). Oh well, o lăsăm pe asta pentru la anul.
Ce a mers bine în România?
- lansarea primelor programe de finanțare pentru digitalizare. Într-un final. Am avut celebrul “digitalizare IMM prin PNRR”, dar care de-abia la final de an și-a desemnat primii 1000 de “câștigători”. Am avut diverse programe lansate pentru dezvoltarea competențelor digitale prin tot felul de mecanisme care seamănă mult unul cu altul.
- avem câteva cadre strategice naționale finalizate – inteligența artificială, centrele de inovare digitală, quantum – care ar trebui să creeze fundamentul pentru niște politici publice coerent pentru aceste tehnologii.
- pentru prima dată și ceva din sfera guvernanței digitale. Avem comitete și comiții 🙂 Consiliul Științific și de Etică în Inteligența Artificială, Consiliul de Educație în IA, Comitetul de IA. Deocamdată nu știm cum și când funcționează și ce rezultate sunt pe acest palier. Cel mai cu tam-tam ar fi primul Consiliu Științific care conține experți din diaspora care lucrează în domeniu
- primele finanțări pentru centrele de inovare digitală (Digital Innovation Hubs) prin fonduri europene. Am mai vorbit despre asta, rolul acestor centre este să sprijine companiile să treacă prin procese de digitalizare, nu prin simpla dotare cu echipamente, ci cu sprijin strategic prin realizarea de strategii de transformare digitală, spre exemplu.
Ce nu a mers bine în România?
- lansarea eID în România. Fără evaluare de impact pentru datele personale, un pic cam inutilă deocamdată pentru că încă nu sunt servicii digitale interoperabile disponibile, dar na, era un deadline de respectat pentru finalizarea proiectului 🙂 Plus posibila suprapunere cu buletinul electronic.
- avem cadru strategic pentru IA, dar degeaba avem, dacă n-avem un cadru legal care să oficializeze această strategie. E ok, bine că avem strategia națională pentru educație pentru schimbări climatice și mediu. Când vrei să treci cu adevărat ceva, se trece 🙂. Din nou din Seinfeld: not that there’s anything wrong with that…
- raportul românesc pentru Deceniul Digital, care, desigur, ne situează pe ultimul loc în UE și arată că, dacă totul merge în continuare la fel, nu ne vom atinge țintele pentru 2030…
- ținte pe care nu le știm foarte clar (în afară de cele care cer să atingem 100% servicii publice digitale de exemplu) pentru că nu avem încă aprobată foaia de parcurs națională pe care o cere Comisia Europeană, anume angajamentele pe care ni le asumăm pentru a realiza acele ținte și pentru a contribui la realizarea țintelor europene – cum ar fi 80% din cetățeni cu competențe digitale de bază. To be fair, n-am găsit foi de parcurs nici la alte state.
- câteva programe de finanțare în care s-au pus foarte mari speranțe au cam fâsâit. De exemplu, transformarea bibliotecilor în huburi de competențe digitale al cărui apel de finanțare a fost relansat pentru că n-au fost depuse prea multe proiecte. Sau programul pentru Smart Labs în licee, unde, iarăși, au fost mai mulți bani disponibili decât proiecte depuse
Unde să-l pun pe Ion? Nu-l pot cataloga nici la bine, nici la rău pentru că a fost anunțat cu fanfaronadă ca fiind primul consilier guvernamental artificial din lume, ca să aflăm că de fapt a fost pre-programat să zică una-alta. Pentru că n-am aflat cu adevărat ce crede după ce a fost etichetat de sute de mii de ori. Pentru că a fost abandonat pentru că s-a schimbat ministrul, pentru că nici acum nu știm cu ce a fost antrenat. Dar a fost ok și pentru că a mers printr-o caravană prin țară, caravană menită să popularizeze digitalizarea. Care nici asta nu știm ce impact a avut. Ok, m-am răzgândit. E de fapt la “ce nu a mers bine”.
Bilanț la bilanț? Păi, pare că la nivelul UE legiuitorii s-au chinuit să termine ce au început pentru că li se termină mandatul, în timp ce, în România, coaliția e tot la final de mandat, dar de-abia acum au dat drumul proiectelor. Care cine știe cum se vor continua.
