Am obiceiul să fac “dog ears” la cărți. Iubitorii de cărți sunt șocați acum: cum poți să faci așa ceva?!?! Cartea lui Anu Bradford, Digital Empires. The Global Battle to Regulate, e plină de “dog ears”. Nu se putea să nu fie așa, fiindcă tratează aproape tot ce încerc eu să tratez pe această platformă: relația dintre state și companii tech, modele de reglementare american, european și chinezesc, tehnologiile smart city ca metodă de exportare a principiilor de supraveghere extinsă din China etc.
Aș fi putut să mă opresc la descrierea celor trei modele de “imperii digitale”, așa cum le numește cercetătoarea, anume SUA, China, Europa și să analizez “bătăliile” dintre acestea. De altfel, aș putea foarte adevărat să deschid oriunde cartea lui Anu Bradford și să găsesc informații demne de analizat și discutat aici pe site.
Am ales să mă opresc la o idee tratată pe finalul cărții care face parte din rețetarul oricărui discurs public legat de incapacitatea UE de a genera inovație sau din playbookul oricărei companii mai ales americane cu privire la “suprareglementarea” europeană: UE omoară inovația cu toate reglementările sale și acesta este motivul pentru care UE nu este cu adevărat o putere tehnologică.
Omoară Uniunea Europeană E inovația cu atâta reglementare?
Aceasta e întrebarea.
Anu Bradford contestă această relație de cauzalitate prin simpla idee că UE nu a avut giganți nici înainte de a dezvolta sistemul de reglementări pe care-l are în zilele noastre. Mai mult, arată cu degetul către alte politici sau specificități europene decât politica digitală, din cauza cărora companiile tehnologice din Europa au niște provocări unice pe care cele din SUA sau China nu le au.
- Piață unică digitală fragmentată. Scalarea unei companii e dificilă atunci când are de-a face cu mai multe piețe naționale cu limbi, culturi și reglementări diferite. Dă exemplul Amazon care a putut să crească ca o librărie online pentru că toată lumea vorbea engleză, dar Europa cunoaște o diversitate lingvistică mult mai pronunțată. În Europa, serviciile de video on demand n-au putut crește și din cauză că au trebuit să ofere mixuri diferite de conținut pe diferite piețe. Să nu mai zicem de alte bariere legale și tehnice care creează regimuri diferite de la țară la țară. Fragmentarea aceasta omoară în special IMM-uri care au parte de costuri ridicate și nu pot scala suficient. Acesta e unul din motive pentru care decid să aleagă o piață omogenă, cum e cea americană.
- Piețe de capital slab dezvoltate. Anu Bradford citează un studiu al McKinsey care spune că accesul la capital este extrem de important mai ales pentru startupurile IA, mai ales în rundele ulterioare de finanțare. Confruntate cu absența unor fonduri mari europene de capital de risc, companiile fug către SUA, unde banii se iau mai ușor. Într-adevăr, Anu Bradford remarcă un semn de optimism în această situație, anume faptul că au crescut semnificativ investițiile americane în startupuri europene, iar unele firme mari de capital de risc din SUA și-au deschis filiale europene. Salvarea ar mai putea veni și de la realizarea Uniunii Piețelor de Capital, inițiativă a Comisiei Europene care nu a avut succesul scontat deocamdată.
- Bariere culturale și legale care descurajează falimentul și insolvența. Europenii pun preț pe stabilitate și nu pe asumarea de riscuri, “cred că eșecul este o tragedie personală”, ceea ce nu-i face pregătiți să treacă de la o idee la alta până au găsit ideea de business perfectă pentru ei. De altfel, aceste aspecte culturale sunt adesea prinse în legile de insolvență și faliment care penalizează eșecul.
- Lipsa unei politici de imigrație active care să atragă talente bine pregătite. Aici vorbim despre “mitul visului american” care atrage mulți imigranți, despre universitățile americane care sunt printre cele mai puternice din lume, iar cei care vin să studieze aici au tendința de a rămâne. Autoarea citează nume de mari fondatori de giganți tech din SUA care sunt imigranți, dar și faptul că că mai mult de jumătate din cercetătorii importanți din IA din țară sunt imigranți sau cetățeni ai altor state.
Ce înseamnă toate astea?
- Folosind perspectiva lui Anu Bradford, reglementarea pe stil european a spațiului digital n-ar trebui să fie această sperietoare care e acum pentru companiile europene. Viziunea de a reglementa pentru a apăra valori, cum ar fi solidaritatea, autonomia, viața privată și corectitudinea, nu este de vină că nu avem suficientă inovație și maturitate în ecosistemele europene de tehnologie. În cazul acesta, diversitatea cu care atâta ne lăudăm ca europeni, e una din pietrele de moară semnificative. Cum reglementezi în jurul diversității? Cum creezi povești de succes pornind de la diversitate? Inteligența artificială poate ajuta aici, prin traduceri automate, spre exemplu, pentru produse și servicii europene cu adevărat. IA ne poate ajuta să înțelegem mai bine publicul din altă țară, pentru a putea oferi servicii cu adevărat valoroase pentru acea piață.
- De altfel, viziunea europeană asupra societății și economiei este această sabie cu două tăișuri care, pe de o parte, este atractivă deja la nivel global pentru reglementarea societății digitale și care, pe de altă parte, ne face să nu riscăm pentru că ne e teamă de eșec. Dacă am greșit, corect e să plătim. Ne place să avem stabilitate.
- Piața Unică există de zeci de ani atât în calitate de concept, cât și ca realitate, și nici acum nu am reușit să eliminăm toate barierele pentru o funcționare corectă pentru europeni. Da, poți cumpăra online din altă țară, dar degeaba poți dacă nu se dezvoltă servicii suficient de relevante pentru consumatori. Există, desigur, câteva excepții, cum ar Zalando sau About You pe piața de retail și fashion, dar totul pălește în fața gigantului Amazon.
Pe final, #foodforthought:
- pentru cei care au un startup și vor să-l crească repede, Europa nu e pentru ei. Dar nu mai trăim în era “move fast and break things”. De altfel, una din ideile principale ale Digital Empires este că și SUA se mută încet către un sistem de reglementare asemănător celui european pe fondul problemelor legate de social media, dezinformare, dar și problemele antitrust pe care le pun giganții americani, iar cetățenii ari fi de acord cu asta. Bătălia pe drepturile de autor în antrenarea modelelor de AI care se dă în SUA acum este unul din semne (vezi procesul intentat de New York Times împotriva OpenAI).
- pentru cei care vor să dezvolte o afacere în Europa, vor trebui să-și pună problema internaționalizării mult mai repede decât și-o pune un startup din SUA pentru că piețele sunt mai mici și mai fragmentate. Fondurile europene sunt o soluție pentru ei, cu toate că e greu să-ți bați capul cu birocrație și cu lipsa predictibilității cu privire la asigurarea finanțării.
