AuthorMirela Marcut

Un manifest pentru orașul inteligent

In Orașe, România
De Mirela Marcut
6 minute

Acum 3 săptămâni, sărbătoream 2 ani de Digital Policy cu o serie de replici care „m-au încurajat” de-a lungul celor 2 ani să continuu. Una din ele pe care am auzit-o chiar cel mai mult ține foarte mult despre comportamentul și atenția sau lipsa de atenție pe care o avem în online: „Da, am văzut că ai scris ceva pe net…cam lung”. A doua replică pe care o aud chiar des: „cam mică nișă ți-ai găsit”. Cele două replici invariabil duc la acest meme:

Factz Facts GIFfrom Factz GIFs

Ei, iată că am scris iarăși ceva lung și așa de o nișă mai mică (să trăiți, galeria!). Azi vreau să vorbesc despre Manifest pentru Orașul Inteligent, la care am lucrat din greu anul acesta la sugestia prietenilor de la UrbanizeHub. La ce te ajută?

  • ca lider local – îți poți seta câteva principii directoare pentru ceea ce vrei să finanțezi cu fonduri europene pentru orașul tău – în materie de tehnologie
  • ca cetățean – poți urmări logica inițiativelor de smart city din orașul tău și poți să-i tragi de mânecă pe liderii locali dacă nu gândesc și implementează proiecte cu adevărat impact pentru tine
Am prezentat Manifestul pentru Orașul Inteligent la super-aniversarea de 5 ani de UrbanizeHub, care a avut loc pe 14 decembrie în București. Puteți regăsi înregistrarea prezentării aici, iar înregistrarea întregului eveniment este disponibilă aici.

Ce am gândit

Totul a pornit de la viziunea pe care DigitalPolicy și UrbanizeHub o au în comun. Ei zic orașe pentru oameni, DigitalPolicy zice politici digitale locale centrate pe oameni. Potato – Potato, cum zice americanul. Ei zic că oamenii trebuie să contureze orașe pentru oameni, DigitalPolicy remarcă faptul că adesea povestea orașului inteligent este despre tehnologie și nu este despre oameni. Cum anume? Păi, cu poza asta folosită ca titlu de exemplu:

În prim plan, tehnologia. În plan foarte pierdut în josul imaginii – oamenii. Ceva nu e în regulă cu imaginea asta și trebuie intervenit. Aici intervine Manifestul pentru Orașul Inteligent – am încercat să aducem laolaltă atât experiențe, bune practici, cât și oportunități de finanțare prin fondurile europene sau chiar soluții deja implementate la nivel național și internațional. De ce? Scopul a fost să facem din Manifest un „one stop shop” pentru comunitățile urbane inteligente la nivel de inspirație, idei și oportunități.

Ce a ieșit

În primul rând, a ieșit un manifest, definit ca o declarație prin care o entitate își face cunoscută în mod public programul, hotărârile, concepțiile, intențiile etc. O altă definiție arată că manifestul este un text cu conținut politic, răspândit pentru a determina acțiuni imediate. Manifestul nostru nu e unul politic, desigur. Dar este gândit și pentru a-l răspândi și a determina acțiuni imediate. De ce? Pentru că, așa cum arată și Manifestul, există destulă inspirație, destule idei și surse de finanțare pentru a pune în aplicare crezul nostru. Manifestul are patru părți principale. Să le luăm pe rând.

Manifestul propriu-zis

Cele opt principii stau la baza orașului inteligent pentru oameni.

Sursă: elaborare proprie

Expertiză

Am chestionat 12 experți din domenii conexe și complementare politicilor publice – din sectorul public, din consultanță, mediul academic, inovare și business.

Sursă: elaborare proprie pe baza informațiilor din chestionarele adresate experților

Surse de finanțare

Aici a fost mai complicat decât mă așteptam. Ce a ieșit este o colecție de idei de finanțare din fondurile europene pentru orașe inteligente, de la PNRR la POR pe fiecare regiune de dezvoltare în parte. Această secțiune a suferit diverse modificări, având în vedere că majoritatea programelor consultate se afla încă în negociere cu Comisia Europeană și a fost necesar să intervenim constant pentru updates. De altfel, Manifestul se sincronizează aproape perfect cu lansarea tuturor programelor operaționale regionale care a avut loc în noiembrie-decembrie și vine cu un limbaj simplu de înțeles pentru administrația locală în ceea ce privește posibilitățile de finanțare și cerințele de eligibilitate.

Sursă: elaborare proprie

Inspirație

Degeaba vii cu surse de finanțare, dacă nu te poți inspira să vezi ce au mai făcut alții, astfel că manifestul se încheie cu o serie de proiecte-inspirație din România și Europa, pe fiecare din cele 9 domenii tematice pe care le-am identificat în analiza surselor de finanțare. Simple, dar complexe, cum este ideea relativ simplă de a reintroduce tramvaiul în Reșița. Complexe, care simplifică viața administrației publice, cum sunt platforma de date pentru oraș sau rețeaua LoRaWAN pentru colectarea de date. Proiectele de tip inspirație arată că, oricât de complicat ar putea părea limbajul birocratic specific proiectelor europene și oricât de atrăgătoare sunt finanțările de dragul finanțărilor, proiectele cele mai bune sunt cele mai utile pentru comunitate.

Manifestul pentru orașul inteligent este disponibil aici. Am demonstrat, deci, că în alte locuri și în alte contexte, nișa asta chiar nu e mică, e chiar mare. O demonstrează și deschiderea experților pentru a da input pentru administrațiile publice și multitudinea de surse de finanțare disponibile (și nici nu am cuprins alte tipuri de fonduri la nivel european!).

În loc de final...

Am muncit la acest manifest aproape un an întreg. Munca de coordonare, de citire și explicare a oportunităților de finanțare sau selecție a surselor de inspirație n-a fost chiar ușoară. Iar acum scriu acest articol cu ajutorul lui Notion, un program de management de proiecte, care tocmai azi mi-a dat dreptul să utilizez noul său asistent AI. Așa că, în loc de final, îl las pe Notion AI să îmi ia locul și să rămân cu o întrebare: oare putea Notion AI să producă ceva similar sau mai bun decât Manifestul pentru orașul inteligent?

Cinci motive pentru care Orașele Inteligente trebuie să fie centrate pe oameni

  1. Orașele inteligente îmbunătățesc calitatea vieții prin oferirea unor servicii și soluții digitale care să faciliteze accesul la informații și activități. Acestea trebuie să fie concepute în primul rând pentru a servi intereselor și nevoilor cetățenilor și abia apoi să îmbunătățească eficiența administrativă.
  2. Orașele inteligente trebuie să fie deschise către cetățeni și trebuie să le ofere posibilitatea să își exprime opiniile și să participe la procesul de luare a deciziilor. Acest lucru poate fi realizat prin intermediul tehnologiilor de votare electronică și prin implicarea cetățenilor în dezbateri și consultări publice.
  3. Orașele inteligente trebuie să ofere cetățenilor un acces echitabil la informații și servicii, indiferent de statutul social, etnic, economic sau de locație. Acest lucru poate fi realizat prin soluții de e-guvernare, prin intermediul cărora toți cetățenii pot avea acces la informații și servicii, inclusiv la educație și sănătate.
  4. Orașele inteligente trebuie să fie sigure, mai ales în ceea ce privește protecția datelor personale și utilizarea lor în mod echitabil. Pentru aceasta, trebuie adoptate măsuri de securitate și se impune respectarea principiilor GDPR.
  5. Orașele inteligente trebuie să fie sustenabile și să reducă impactul negativ asupra mediului înconjurător prin implementarea de soluții de eficiență energetică și utilizarea de energii regenerabile. Acest lucru va contribui la reducerea emisiilor de carbon și la crearea unui mediu mai sănătos pentru cetățeni.

 

CiteșteSalvează

EU Digital Policy for Dummies – partea a III-a

In Uniunea Europeană
De Mirela Marcut
8 minute

Această scurtă postare face parte din seria aniversară DigitalPolicy, numită EU digital policy 4 dummies, prin care încercăm să explicăm pe înțelesul tuturor ceea ce schimbă, modifică, alterează, îmbunătățește sau înrăutățește Uniunea Europeană în spațiul digital cu ajutorul propunerilor sale de legislație. De ce? Păi, am stabilit deja că UE comunică mult, nu neapărat prost, dar într-un mod în care nu prea ajunge la cetățeni. Pune asta lângă un domeniu așa complex cum e tehnologia și îți iese un jargon birocratic de toată frumusețea pe care nu-l înțelege nimeni.

Partea I e aici – despre Actul privind Guvernanța Datelor. Partea a II-a este aici – despre Cadrul European privind Identitatea Digitală.

Precizare importantă pentru cei care se pricep: o să vedeți aici unele detalii care lipsesc sau niște lucruri simplificate destul de mult. That’s the point.

 

Interoperable Europe Act - for dummies

Care e problema?

Greu de descris care e problema care a cauzat necesitatea unei alte reglementări europene cu privire la spațiul digital. Până și pentru UE cred că e greu, din moment ce răspunsul la întrebarea „ce este interoperabilitatea?” de pe pagina informativă a Comisiei Europene începe cu etimologia cuvântului 🙂

Să încerc și eu atunci. Ca membri ai Uniunii Europene, circulăm, muncim, învățăm în diverse locuri din Uniunea Europeană. Ca să facem asta legal, e inevitabil că vom trece pe la diverse instituții ale statului în care ne desfășurăm în mod curent activitatea pentru diverse situații, de la înregistrarea domiciliului până la cereri de pensionare și așa mai departe. Iar în momentul de față, administrațiile publice ale statelor membre funcționează cam ca statul român: una nu are acces la datele celeilalte, serviciile sunt fragmentate, unele administrații folosesc anumite aplicații pe care altele nu le recunosc și așa mai departe. Deci, noi trebuie să fim purtătorii de hârtii și documente din stânga în dreapta. First first world problem. Noi, românii, suntem obișnuiți cu asta 🙂

De ce se întâmplă asta? Nu că n-am fi avut până acum cadrele pentru a coopera și a face schimb de date și informații. De exemplu, avem portalul Your Europe, care ne permite să accesăm informații și posibile servicii publice din alte state. Nu e suficient, din păcate. Fiindcă schimburile de informații date de tot mai frecventele interdependențe dintre statele UE vor fi tot mai mari și fiindcă serviciile se vor tot digitaliza, iar hârtiile de purtat vor dispărea, ceva trebuie să se schimbe și la nivelul Uniunii Europene. Mai mult, dacă iei în calcul de la început ideea că vei crea aplicații pentru servicii publice care vor trebui să comunice cu altele din alte state, atunci te vei gândi de la început cum să faci să nu pară totul cârpit și făcut pe genunchi. Aceasta este a doua problemă pe care UE vrea s-o adreseze, o așa-zisă second first world problem.

Care e soluția?

Interoperabilitatea. Și încurajarea interoperabilității.

Interoperabilitatea pare că e pe toate gardurile. Sau mai degrabă statul român a venit mai târziu la petrecere, dacă doar anul acesta a venit cu propria sa lege pentru interoperabilitate. În condițiile în care alte state europene au acest cadru legal și profită de el de câțiva ani buni.

În cazul UE, aș zice că soluția e mai multă interoperabilitate și mai multe stimulente de a lucra împreună pentru a aduce serviciile publice laolaltă. Asta presupune și gândirea din start a unor servicii care pot comunica unele cu altele, cum ar fi accesul la datele cu privire la vechimea în muncă, spre exemplu.

Soluția aleasă de către Comisia Europeană este Actul privind Europa Interoperabilă (încă nu am găsit denumirea oficială tradusă – Interoperable Europe Act). Ce presupune? Printre multe altele, sunt patru mari stipulări:

  • cooperare mai structurată între statele membre pe acest subiect – cooperare care va include și autoritățile sub-naționale, anume orașele sau județele
    • fiecare stat va avea un reprezentant în Interoperable Europe Board – în cadrul căruia se vor gândi măsuri concrete de cooperare și resurse comune pentru a aduce serviciile publice mai aproape
  • instituțiile publice vor trebui să realizeze evaluări de impact asupra oricăror aplicații noi sau schimbări ale aplicațiilor existente. Mai precis, înainte de a face schimbări, ele vor trebui să evalueze dacă aceste schimbări gândite vor afecta interoperabilitatea cu alte sisteme din alte state membre. De exemplu, acest lucru va fi obligatoriu atunci când aplicațiile noi dezvoltate sunt finanțate din fonduri europene
  • crearea unui portal unde se vor putea încărca, distribui și reutiliza soluțiile de interoperabilitate pentru instituțiile publice. Instituțiile publice vor putea pune la dispozițiile soluțiile lor la cerere.
  • proiecte și măsuri de sprijin pentru sectorul public pentru a încuraja experimentarea chiar și atunci când cadrul legal nu există sau este limitat. Acesta este conceptul de regulatory sandbox. Aici putem include și cadrul de cooperare între autoritățile publice și companiile care realizează tehnologii pentru sectorul public (GovTech) permis de către regulament. Va exista sprijin din partea unei comunități europene pentru interoperabilitate, organizată din experți naționali în domeniu

Unde e acum?

Proiectul de regulament e „proaspăt ieșit din cuptor”. Comisia Europeană a publicat proiectul la final de noiembrie. Deci, e doar la stadiul de propunere, urmează la anul să intre în discuții cu Parlamentul și Consiliul.

Și cu ce mă ajută pe mine, cetățeanul, domnișoară?

Cam cum ne-a ajutat cu certificatul verde pe timpul pandemiei când nu puteai trece granița fără el. Cam asta a fost interoperabilitatea în acțiune. Ne-a ajutat că o aplicație făcută în țara noastră este recunoscută în altă țară.

Cum ar fi să fi avut mai multe contracte de muncă în mai multe state, iar completarea formularelor pentru calculul taxelor să se facă automat cu surse din mai multe țări?

Cum ar fi ca diplomele tale și toată informația legată de educația și pregătirea profesională pe care ai făcut-o să fie accesibilă direct unei alte instituții din străinătate? Asta fără ca tu să duci cu tine teancul de diplome ÎN ORIGINAL care să certifice ceea ce ai studiat.

Pe scurt, ți-ar ușura un pic viața și dosarul de acte de purtat dintr-o parte într-alta. Dar asta doar dacă ai treburi transfrontaliere, desigur.

Și cu ce mă ajută pe mine, decidentul, domnișoară?

Din ce în ce mai multe responsabilități la nivel de politici digitale pentru autoritățile publice române. Vine Actul privind Serviciile Digitale, care cere o instituție acreditată pentru supravegherea platformelor, apoi actul privind inteligența artificială are și el stipulări pentru autoritățile noastre, apoi mai vine Actul privind Guvernanța Datelor. Iată că o primă chestie pentru decidenți e că primesc o grămadă de lucru. Desigur, și propunerea de regulament pentru interoperabilitate vine cu noi responsabilități – de a avea un coordonator național pe interoperabilitate și de a monitoriza interoperabilitatea serviciilor publice digitale.

A doua chestie: având în vedere că noi de-abia din 2022 avem o lege privind interoperabilitatea, cumva am impresia că interoperabilitatea la nivel național se va construi deodată cu cea europeană. Ceea ce nu e un lucru rău neapărat. Și aici decidenții vor primi mai mult de lucru. Cum anume? Păi, degeaba comunică aplicațiile tale între ele, dacă nu înțelegi datele care circulă.

Un exemplu am văzut recent la Euronews, despre cum o pacientă din Portugalia s-a îmbolnăvit în Luxembourg și, fiindcă cele două state participă într-un proiect transfrontalier pentru servicii de sănătate, a mers la medic cu întreg istoricul său medical la dispoziție. Medicul a vorbit despre faptul că e important ca datele medicale să fie înțelese de „celălalt capăt” al firului și se refera aici, desigur, și la traducerea datelor din portugheză în franceză. Deci, nu e doar vorba despre chestiuni tehnice, ci și despre semantică, utilizarea aceluiași cod, și, desigur, despre posibilitatea unei traduceri.

A treia chestie și cea mai importantă ține tot de munca în plus realizată de instituțiile publice – pentru că trebuie să-și aducă expertiză pe interoperabilitate pentru a putea realiza acele evaluări de impact ÎNAINTE de a realiza schimbări cu privire la sistemele lor.

Până acum am adus vorba doar de muncă în plus, care, let’s face it, nu e întotdeauna de foarte mare ajutor pentru decidenți. Dar studiile pe care le-am citit despre serviciile publice digitale, un exemplu aici, arată că problemele de încredere pe care administrația publică le are pot fi remediate cu servicii proactive și „venirea în întâmpinarea” cetățenilor.

Thats A First World Problem Neil Degrasse Tyson GIFfrom Thats A First World Problem GIFs

Probleme, Gogule?

Deocamdată e prea fresh propunerea pentru ca Gogu să găsească probleme cu propunerea de legislație. Deci, mai jos veți regăsi speculațiile mele.

Cea mai clară va fi necesitatea menținerii securității sistemelor și a datelor care vor circula printre aceste noi sisteme care vor comunica mai des între ele. Adesea, vulnerabilitățile se află la intersecția a două astfel de sisteme.

Poate altă chestie care va cauza probleme va fi lipsa unui personal bine pregătit pentru a putea înțelege și evalua corect potențialul de interoperabilitate transfrontalieră a sistemelor IT, mai ales în state în care birocrația primează.

A treia chestiune va fi și aducerea interoperabilității la nivel local. Propunerea vorbește destul de mult și de implicarea administrațiilor locale sau regionale, care vor trebui și ele să realizeze astfel de evaluări de interoperabilitate. Desigur, cu sprijinul coordonatorului național și, probabil, se va realiza externalizat. Atât în cazul acestei chestiuni, cât și în cel al celei de mai sus, propunerea nu vorbește despre imposibilitatea externalizării acestor servicii pentru instituțiile publice.

Surse

Image by pvproductions on Freepik
CiteșteSalvează

EU Digital Policy for Dummies – partea a II-a

In Uniunea Europeană
De Mirela Marcut
6 minute

Această scurtă postare face parte din seria aniversară DigitalPolicy, numită EU digital policy 4 dummies, prin care încercăm să explicăm pe înțelesul tuturor ceea ce schimbă, modifică, alterează, îmbunătățește sau înrăutățește Uniunea Europeană în spațiul digital cu ajutorul propunerilor sale de legislație. Partea I e aici – despre Actul privind Guvernanța Datelor.

Precizare importantă pentru cei care se pricep: o să vedeți aici unele detalii care lipsesc sau niște lucruri simplificate destul de mult. That’s the point.

 

Cadrul european privind identitatea digitală 4 dummies

Care e problema?

Am pățit o chestie în Germania. M-am dus la bancă să-mi fac un cont ca să-mi intre bursa postdoctorală și, normal, mi-a cerut buletinul. I-a trebuit doamnei de acolo minute bune să se prindă ce e cu el. Mai precis, nu înțelegea care e data nașterii și îmi tot cerea un cod de identificare, așa că eu îi arătam tot CNP-ul și nu m-a crezut că acela e. Așa că a deschis un fișier PDF care conținea toate tipurile de documente de identificare de la nivelul UE să verifice acolo dacă chiar n-o „vrăjesc”. Dacă aveam portofelul digital cu identitatea mea, adică un fel de buletin virtual care să se afle în aplicația de Wallet de la telefon, treaba era mult mai simplă și nu eram speriată că nu-mi poate deschide cont.

Foarte-foarte pe scurt, asta e principala problemă, anume necesitatea unei soluții digitale, ușor de „citit” la nivelul tuturor statelor membre, să fie multifuncțională și să îți permită să controlezi la ce date dai acces. De exemplu, la bancă trebuie să arați o grămadă de chestii, dar în alte locuri trebuie să-ți demonstrezi doar vârsta sau trebuie să dai doar numele, nu și adresa și toate cele. Să nu mai zic că ai putea să ai și oportunitatea de a semna electronic unele documente.

Care e soluția?

Soluția este acest regulament pentru facilitarea utilizării identității digitale la nivel european. Mecanismul va fi cam așa (cu rezerva că, fiind încă în fază de negociere, unele lucruri se mai pot schimba):

  • statele vor realiza propriile aplicații pentru utilizarea identității digitale, pe baza unui set de standarde și instrumente tehnice la care se lucrează încă din faza asta decizională. Detaliu semnificativ: statele NU sunt obligate să le realizeze, regulamentul nu creează obligații în acest sens
  • în același sens, nici cetățenii NU vor fi obligați să-și instaleze aplicația sau să utilizeze acest sistem. Dar, dacă îl au și îl utilizează în statul lor de reședință, vor putea să se identifice la distanță sau să utilizeze sistemul în alte circumstanțe transfrontaliere, pentru că portofelul digital va trebui recunoscut în celelalte state membre
  • aceste aplicații vor trece printr-o evaluare de conformitate pentru a se asigura că respectă cerințele europene, evaluare realizată de entități publice sau private decise la nivel de stat membru
  • identificarea de acest tip se va putea realiza în următoarele sectoare: transport, energie, banking, servicii sociale, sănătate, utilități publice, servicii poștale, infrastructură digitală, telecom sau educație. Sectorul public va fi obligat să accepte utilizarea acestui sistem, chiar dacă nu și-l dezvoltă pe al său propriu ca stat național
  • companiile sau instituțiile care se vor baza pe acest sistem pentru identificarea cetățenilor vor trebui să comunice statului membru în care sunt stabilite că intenționează să se folosească de acest sistem și tipurile de utilizări intenționate

Unde e?

Regulamentul se află în procedură decizională, adică a parcurs traseul de la Comisie la Parlamentul European și Consiliu, care acum negociază texte de compromis care să le convină tuturor. Nu a intrat în vigoare. ÎNCĂ. Estimarea este că ar putea fi operațional deja din 2024. Mai e doar un an 🙂

De asemenea, regulamentul aduce noutăți față de cadrul precedent, numit eIDAS, menit și el să creeze standarde și recunoaștere transfrontalieră pentru identificarea electronică și pentru semnătura aferentă.

Și cu ce mă ajută pe mine, cetățeanul, domnișoară?

În viața reală dăm peste o grămadă de situații în care trebuie să ne dovedim identitatea și, eventual apoi, să ne autentificăm. Acum la noi copia de buletin circulă adesea pe whatsapp, deși această acțiune e oarecum împotriva principiilor GDPR. Un astfel de sistem te poate ajuta să:

  • să te identifici mai ușor – la hotel, unde să nu mai completezi toate foile alea la check-in, la bancă – unde sistemul recunoaște toate datele tale
  • să semnezi electronic documente (va putea permite integrarea cu semnătura electronică calificată), doar că da, trebuie să ți-o procuri tu
  • noi vom avea cărți noi de identitate începând cu anul viitor și, conform UE, acestea vor putea fi aduse la zi pentru a fi compatibile și cu sistemul de tip wallet.
  • vei putea să decizi la ce date dai acces și la ce date nu dai acces, în funcție de necesitățile sectorului în care folosești sistemul de identificare (acesta este principalul „selling point” al UE pentru acest regulament)

Și cu ce mă ajută pe mine, decidentul, domnișoară?

Poate să ajute sau să încurce, astfel:

  • că ai, că n-ai sistem de identificare digitală, va trebui să accepți utilizarea altora din alte țări, deci investiții pe palierul acesta oricum sunt necesare
  • acest regulament se suprapune oarecum deja cu unele sisteme de identificare digitală sau altele care par a fi așa, anume cartea electronică de identitate sau alte proiecte în implementare în România. Doar că se vor completa, sau cel puțin așa e planul.
  • statul va trebui să verifice entitățile care vor alege să permită identificarea și autentificarea prin formula de portofel digital european

 

Thats A First World Problem Neil Degrasse Tyson GIFfrom Thats A First World Problem GIFs

Probleme, Gogule?

Când vine vorba de identitate, mai ales de modalitatea acceptată la nivel european de a dovedi că noi suntem noi, e de la sine înțeles că sunt probleme, Gogule:

  • probleme cu controlul și securitatea pentru partea de certificate digitale cu ajutorul cărora semnezi electronic – specialiștii dau vina pe necesitatea ca browserul de Internet să aprobe unele certificate de autentificare calificate de la prestatori de servicii de încredere aprobați de stat. Prea complicat, știu. Ideea e că adepții unui sistem mai liber la baza Internetului se ceartă cu cei care vor mai mult control guvernamental. E bine că se ceartă. Problema încă nu și-a găsit rezolvare.
  • alții mai comentează că regulamentul trebuie să se asigure că entitățile care se vor folosi de acest serviciu nu vor putea urmări cetățenii și crea profile de utilizator asupra lor. Cam ce fac companiile social media cu noi. Parțial, problema și-a găsit rezolvare: aceste entități vor stabili clar scopurile de utilizare a portofelului și se vor limita la acelea.
  • știm că vom putea stoca anumite date despre noi, dar nu știm cum anume, se va încărca direct un document, cum ar fi o diplomă, sau va exista doar niște date sub forma de atestări ale absolvirii unui anumit tip de studiu

Surse și foto:

Image by pvproductions on Freepik
CiteșteSalvează

EU Digital Policy for Dummies – partea I

In Uniunea Europeană
De Mirela Marcut
8 minute

Am spus o idee săptămâna asta studenților mei, care și pe mine m-a pus un pic pe gânduri. Sau poate că îmi era în subconștient după ce am făcut research pentru această serie (mult-întârziată) pe DigitalPolicy. În fine, ideea asta era: Și când mută un scaun în sediu, Comisia Europeană comunică public despre asta. Despre cum scaunul scârțâie pe podea, dacă are 3 sau 4 picioare. Comunicatul vorbește și despre necesitatea de a fi totuși 4 picioare pentru mai multă stabilitate. Apar și declarațiile oficialilor Comisiei cu privire la mutarea scaunului și așa mai departe. O spune într-un mod simplu și ușor de înțeles pentru cetățenii afectați de mutarea scaunului și de reverberațiile acestei decizii? Mai multă lume spune că nu (Sursa sursei: aici). O spune complicat, vorbește cu cuvinte de genul, „Comisia vrea să stimuleze dezvoltarea mobilității prin transplantarea poziției fizice a piesei de mobilier cu scopul maximizării spațiului”. Adică mută scaunul pentru a face loc.

Desprind două probleme aici care vin să complice și mai mult un domeniu și așa foarte complicat, cum este cel al politicilor publice digitale: comunică mult și/sau des, poate cu diferite tipuri de publicații – de la comunicate de presă la factsheets sau Q&A – și comunică într-un mod stufos, tipic birocratic. Rezultatul? Inițiative greu de înțeles, muntți de informație consultați doar de specialiști, informații care nu ajunge la presă și care presă nu prioritizează oricum inițiativele europene sau le prezintă ciuntit.

Aici vine DigitalPolicy to the rescue 🙂 Mi-a venit ideea acestei serii de tip „EU digital policy for dummies” pentru explicații pe înțelesul cetățenilor, dar și al decidenților (let’s face it, și aceștia au nevoie de explicații mai simple pe domeniul acesta) cu privire la:

  • strategii/legislație în curs de implementare
  • legislație în curs de negociere între cele trei instituții – Comisia, Parlamentul European și Consiliu
  • implicații pentru România.

Cum rezolvă asta problemele de comunicare menționate mai sus?

  • limbaj simplu și accesibil
  • limbaj centrat pe implicațiile pentru cetățeni, decidenți și România
  • dacă mutăm scaune, nu scriem despre asta 🙂

Promit că articolele din serie vor fi mai scurte și mai la obiect decât altele de pe site. Oricum va fi mai bine, zic eu, decât decizia Comisiei de a numi două propuneri de regulamente aproape la fel: Actul privind Guvernanța Datelor versus Actul privind Datele 🙂

Actul privind Guvernanța Datelor - 4dummies

Care e problema?

Activitatea ta online generează date, dar și activitatea boxei tale inteligente sau a televizorului tău inteligent. De la ce postezi pe social media, la cât timp stai acolo sau ce căutări audio îi ceri televizorului tău. Aceste date sunt ale tale? Sunt ale companiilor? Bună întrebare. Majoritatea companiilor din online cu care interacționez spun că sunt ale tale, dar le țin și le prelucrează pentru tine. Desigur, cu consimțământul tău scos adesea de la tine cu tot felul de trucuri.

De asemenea, sectorul public lucrează cu documente, cu software, generează și are acces la o grămadă de date care pot fi utile altora. Pentru scopuri benefice, desigur 🙂 Unele sunt date deschise, cum ar fi situația achitării taxelor și impozitelor din localitate sau banii cheltuiți din bugetul local pe diferite chestii. Acestea sunt disponibile public în mod automat. Sau ar trebui să fie.

Dar nu toate sunt date deschise, care și acelea trebuie puse la dispoziție într-un format deschis și prietenos la dispoziția celor care pot face lucruri cu ele – de la cercetare academică, la investigații jurnalistice până la antrenarea unui sistem de inteligență artificială (IA). Vorbim aici de statistici și date medicale, care au o anumită sensibilitate.

Care e problema? Datele pe care le generăm noi sau statul pot fi folosite și refolosite în mai multe scopuri, și pot ajuta la diferite inovații sau cercetări. Cum ar fi dacă pacienții cu hepatită ar putea da acces la datele lor pentru cercetarea unor noi tipuri de tratamente pentru hepatită? Problema e că datele sunt în silozuri și adesea nu sunt aduse laolaltă pentru a facilita acest lucru.

Care e soluția?

Soluția e să iei date de la mai mulți și să le aduci laolaltă. Soluția e să nu ții datele doar în curtea ta, atât în calitate de cetățean, cât și de stat sau companie privată. Acum suntem într-o structură de tip „fiecare cu a lui”, dar trebuie să trecem la ideea „ok, eu-ți dau ție, tu-mi dai mie, lucrăm împreună”. Asta e partea de guvernanță din titlul actului.

Soluția e un regulament – care se aplică direct în statele membre, deci și în România. Ce va permite?

  • reutilizarea unor date din tolba statului care nu intră în categoria de date deschise – cu respectarea anumitor reguli de confidențialitate.
  • posibilitatea ca noi, cetățenii, să dăm acces la datele produse de dispozitivele noastre sau de către noi ca să fie adunate de la mai mulți într-o altă tolbă pentru niște scopuri precise de cercetare, de exemplu. Se numește altruism în materie de date. Vom avea acces la un formular de consimțământ pentru asta – unic la nivel european.
  • crearea și responsabilizarea unor servicii de intermediere a datelor. Adică o companie care are poate să faciliteze unei firme sau unui institut de cercetare accesul la un anumit set de date. Cu anumite condiții.

Unde e acum?

Actul privind Guvernanța Datelor a fost votat și a intrat în vigoare anul acesta. Va fi aplicabil doar din septembrie 2023. Cam ca GDPR, adoptat în 2016, dar care a intrat în vigoare de-abia din 2018. Și atunci ne-a luat prin suprindere.

Și cu ce mă ajută pe mine, cetățeanul, domnișoară?

Direct, nu cu multe. Indirect, mai degrabă. Indirect pentru că, dacă totul merge bine cu regulamentul ăsta, s-ar putea să apară inovații, tratamente noi sau alte tipuri de software care s-au „antrenat” și pe baza datelor provenite și de la tine.

Foarte probabil, odată cu aplicarea acestuia regulament, vei primi formulare de la diferite entități de la care tu ai cumpărat poate un dispozitiv de tip Internet of Things (orice cu smart în față) ca să-ți dai acordul pentru reutilizarea datelor în alte scopuri. Nu te speria, aceștia, la fel ca producătorii, trebuie să respecte la rândul lor prevederile Regulamentului General pentru Protecția Datelor. Acest regulament nu reduce cu nimic prevederile GDPR. Din contră, reutilizarea datelor va trebui făcută trecând prin procedee tehnice, cum ar fi anonimizarea sau pseudonimizarea.

În același mod, va apărea o nouă chestie – altruismul în materie de date (data altruism) – la care foarte probabil că vei fi invitat/ă să faci parte. Mai simplu, sunt și acum organizații, se numesc cooperative de date, care te invită să contribui cu datele tale, care se adună într-o tolbă cu ale altora, și se pot folosi pentru diverse proiecte. Un astfel de exemplu vine din UK, se numește MiData. Ai ghicit, dacă e cooperativă, înseamnă că și tu vei fi șeful/a.

 

Și cu ce mă ajută pe mine, decidentul, domnișoară?

Ajută sau încurcă, depinde de valențele politice pe care le aveți. OK, aici sunt mai multe de zis.

  • vor exista cereri de reutilizare a datelor statului, iar acesta va trebui să le analizeze în virtutea scopurilor de reutilizare. Mai mult, va trebui să asiste entitatea în obținerea consimțământului pentru reutilizare direct de la sursă, adică de la cetățeni.
  • ca să ai și alte tipuri de date de dat, pe lângă cele deschise, e un pic de lucru, adică trebuie să le ai într-un format acceptabil la nivel de instituții publice. La date deschise, stăm relativ bine, la date în general….mai e de lucru
  • o astfel de legislație mai ajută cu bani 🙂 statul va putea cere o taxă de reutilizare, excepții fiind cercetarea științifică sau dacă solicitantul este un IMM.
  • fiecare stat va desemna o autoritate națională care se va ocupa de…certificarea „serviciilor de intermediere a datelor”, adică acele entități care facilitează accesul la anumite tipuri de date din sectorul privat, de exemplu. Mai mult, aceasta va avea un rol de monitorizare și supraveghere a acestor entități în activitatea lor să nu cumva să abuzeze de datele respective
  • last, but not least, o veste bună: entitățile din sectorul public nu vor fi obligate să permită reutilizarea datelor. Ele vor decide, dar vor exista cereri. Rămâne de discutat un pic aici despre lipsa de transparență a autorităților române de exemplu, care adesea nu dă acces nici la informații care ar trebui să fie publice din start.
Thats A First World Problem Neil Degrasse Tyson GIFfrom Thats A First World Problem GIFs

Probleme, Gogule?

Două probleme cu aplicabilitatea acestui regulament:

  • probabil că cetățenii vor primi formulare pentru consimțământ pentru așa ceva – cum vor înțelege ei cu adevărat la ce anume vor da acces? Într-adevăr, regulamentul cere ca exprimarea să fie simplă, limbajul accesibil etc. Dar, să nu uităm de acele cookie banners care nu prea sunt accesibile și simple și a trebuit să vină un alt regulament european – Digital Services Act – care să elimine aceste grozăvii.
  • încă un punct unic de contact pentru autoritățile naționale…încă o instituție supraaglomerată care va pune treaba asta cu guvernanța datelor în aplicare cu puținele resurse avute la îndemână. Să nu uităm care e situația autorităților naționale care se ocupă cu protecția datelor, adesea prost finanțate și trebuie să se lupte cu resursele giganților tech. Deși, mai au și rezultate câteodată 🙂

 

Surse info și foto:

Image by pvproductions on Freepik
CiteșteSalvează

Cum măsurăm inteligența unui oraș

In Orașe
De Mirela Marcut
10 minute

Circulă o reclamă la televizor cu ferestrele de inspirație germană, unde capul familiei aplică rigoarea germană la toate chestiile pe care le face prin casă. Ea tunde iarba așa la ochi, el tunde iarba și verifică cu bolobocul (da, știu ce e ăla) dacă e tuns drept, ea taie repede castraveții pentru salata de boeuf, el aplică feliile cu penseta pe o salată de boeuf în formă de casă, cam cum sunt acelea de turtă dulce de la germani. Morala: să aplicăm rigoarea germană în tot ceea ce facem ca să ne fie bine, să nu fie rău.

Dincolo de faptul că apelează la un stereotip pe care nu vreau neapărat să-l duc mai departe, reclama mi-a venit în cap în momentul în care m-am uitat la modul în care germanii monitorizează performanțele smart city. Spoiler alert: e cu rigoare germană. Cu curiozitatea stârnită, am dat să văd și cum măsurăm în România aceleași performanțe și realizează clasamente. Spoiler alert: nu e cu aceeași rigoare germană care nu ne caracterizează. Mai adaug aici un clișeu și putem porni analiza: you can’t manage what you can’t measure. Mai degrabă: if you don’t measure, you can’t understand and manage accordingly.

Bun, despre ce e vorba azi și cu ce te poate ajuta acest text?

  • ne uităm la indexul orașelor smart din Germania, nu neapărat la clasament, ci mai ales la modul în care au ajuns la clasament, la ce au urmărit când au realizat clasamentul
  • ne uităm la radiografia orașelor smart din România și la modul în care un index asemănător e construit în România
  • desigur, vezi și la ce să fii atent că se întâmplă în orașul tău, atât ca cetățean, cât și ca decident.

Și mai pe scurt, tot vorbim de smart city și de minunățiile acestor tipuri de proiecte, dar în realitate putem ajunge la același bla-bla al digitalizării de care am mai vorbit aici. Tot oferim definiții și conceptualizări care mai de care mai SF, dar cum mai exact arată un astfel de oraș? O astfel de privire ne arată exact la ce să fim atenți ca cetățeni, ca decidenți, când auzim că orașul X e smart și vom putea spune „fii serios!” sau „da, pe bune, așa e!”

Disclaimer: veți vedea mai jos o abstractizare a conceptului de smart city și o cuantificare a unor lucruri care nu întotdeauna pot fi cuantificate, aspect despre care eu am mai scris că nu întotdeauna e cel mai bun lucru. Totuși, în spirit de deschidere și către alte puncte de vedere, merită să aruncăm o privire asupra unor indicatori și parametri care, coroborați, pot indica cu mai multă acuratețe „inteligența” unui oraș decât proiectele cu care orașele noastre se laudă.

Cum măsurăm orașele inteligente

Nu cu bolobocul 🙂 Tata avea o vorbă: și masa are 4 picioare, dar nu umblă. Cam așa e și cu smart cities, poți să ai o grămadă de proiecte în derulare, finalizate sau planificate, dacă nu au coerență, nu sunt complementare și nu au un impact concret în viața orașului. Deci cum măsurăm și cum ar trebui să măsurăm cât de „inteligent” este un oraș?

Exemplul românesc

Radiografia smart city în România este realizată de o companie din domeniu, fiind singura analiză oarecum de tradiție de acest tip pe care am identificat-o (correct me if I am wrong, please!). Analizează mai multe orașe din România, de la cele mici până la municipiile-reședință de județ.

Analiză se axeză pe numărul de proiecte de tip smart city: în derulare, finalizate, în faza de planificare, proiecte pilot. Clasamentul e realizat prin numărarea proiectelor pe aceste clasificări de proiecte. Datele au fost colectate astfel:

  • adrese către primării
  • analiza site-urilor primăriilor
  • analiză de presă
  • completări ulterioare din alte surse

De asemenea, proiectele sunt numărate și pe aceste magici verticale – Smart Economy, Smart Mobility, Smart Environment, Smart People, Smart Living și Smart Governance – care apar și în majoritatea Programelor Operaționale Regionale la prioritatea legată de digitalizare.

Astfel, aflăm că liderul este (logic) Cluj-Napoca, cu 56 de proiecte finalizate, București și Alba Iulia sunt lideri la proiecte în lucru și Slănic Moldova cu 25 în stadiul de proiectare. Analiza se apleacă și asupra orașelor medii sau a clasamentelor pe tipuri de proiecte, conform celor 6 verticale. Nu insist aici pe winners or losers pentru că… și masa are 4 picioare, dar nu umblă.

Să vedem acum metoda germană.

Rigoarea germană în acțiune

Bitkom, asociația companiilor de tehnologie din Germania, face un top al orașelor germane de peste 100 mii de locuitori. Deci, e aproximativ același tip de actor ca în România, cu rezerva că aici e o asociație bine închegată, în România era vorba de o companie. Vorbim tot de mediul privat. O face acum pentru a patra oară, agregând o serie de teme și indicatori pentru a măsura performanța orașelor germane în ceea ce privește componenta de smart city.

Cum măsoară performanța smart city?

  • colectare de date și furnizare a analizei către orașe pentru verificare și sugestie de schimbări (85% din orașe au profitat de această oportunitate, iar pentru restul au fost colectate date post-hoc). Aici e asemănător cu radiografia românească, în ideea că și primăriile noastre au fost consultate prin adrese, dar rata de răspuns și implicare e mai mică
  • datele au fost evaluate de către o echipă de experți ai Bitkom
  • surse de date: site-urile de Internet, statisticile ministerului pentru afaceri digitale sau pentru transport și alte tipuri de surse oficiale

Cum s-a realizat indexul?

  • analiza de orașe cu mai mult de 100 mii de locuitori
  • 5 teme principale: Administrație, IT și Comunicare, Energie și Mediu, Mobilitate și Societate (deci nicio verticală)
  • s-au colectat 36 de indicatori din 133 de parametri, în total peste 100 mii de data points
  • analiza se concentrează pe outputs, oricât de corporatist ar suna asta, adică pe rezultatele proiectelor, punctând în funcție de stadiul de realizare a unei inițiative (detalii mai jos)

Cum s-au ales indicatorii?

  • relevanța
  • disponibilitate pentru toate orașele
  • pentru unii indicatori calitativi s-a realizat o schemă de evaluare pentru a putea fi cuantificați

Construcția indexului:

  • fiecare indicator e calculat din suma ponderată a parametrilor care îl compun
  • parametrii se notează de la 0 la 100. 25 de puncte înseamnă că un anumit parametru face obiectul unei propuneri de proiect, 50 de puncte dacă e în implementare și 75 de puncte dacă e un proiect pilot. 100, dacă acel proiect funcționează. Apoi, aceștia trec printr-un proces de normalizare min-max
  • și alte prelucări statistice pe care nu le mai detaliez aici ca să nu complicăm treburile

Indicatori și parametri pentru smart cities în Germania

Indicatorii și parametrii sunt traduși din metodologia Indexului Smart City, disponibil aici. Am încercat să explic și să adaptez unii termeni la limba română, sper că mi-a reușit.

Administrație publică
Energie și mediu
IT și Comunicare
Mobilitate
Societate
Anterioară
Următoare

*reprezintă indicatori/parametri noi

*** reprezintă o asociație de hackeri din Germania, cu organizații locale, cea mai mare organizație de acest tip din Germania. O să o regăsiți în mini-seria The Billion Dollar Code, conform căreia unul din inventatorii inițiali ai predecesorului Google Earth provenea din Chaos Computer Club.

Topul arată cam așa:

Sursa: Bitkom, 2022

Hamburg este pe primul loc, în staționare față de anul precedent, urmat de Munchen și de Dresda. Defalcat pe cele 5 domenii, topul arată astfel:

Sursa: Bitkom, 2022

Hamburg a adunat cele mai multe puncte la domeniul „Societate” (Gesellschaft), care urmărește indicatori legați de implicarea cetățenilor în viața orașului cu ajutorul tehnologiei. Mai mult decât atât, acest indicator scoate la iveală perfomanța orașelor ca niște comunități închegate în care există un flux de idei care circulă (aplicații de participare publică, spații co-working, date deschise, hub local etc). De altfel, dacă ne uităm pe indicatori, Hamburg înregistrează punctaje maxime pe toți parametrii din Societate, cu excepția punctajului pentru existența FabLabs sau spații de coworking, unde a adunat 88,1 puncte din 100.

Administrația e cel mai evident loc unde ne putem da seama dacă proiectele de tip smart city funcționează sau nu. Nurnberg conduce topul pe administrație, cu punctaj maxim pe procese interne, plăți online, programări online, servicii publice digitale și existența unui portal de servicii.

Nu insist foarte mult pe clasament, mai multe cifre și topuri găsiți aici.

Indexul nu este perfect și reprezintă perspectiva actorilor de business care au un interes anume. De exemplu, nu regăsim niciun indicator care să măsoare abilitățile digitale ale cetățenilor sau posibilitățile oferite de alți parteneri semnificativi în aceste ecosisteme, anume universitățile. De altfel, cu excepția parametrilor referitori la participarea publică sau prezența unor huburi, nu măsoară foarte bine guvernanța unui astfel de oraș. Și totuși…

Și cu ce dracu’ mă ajută pe mine asta, domnișoară?

Putem răspunde la această întrebare din două perspective. Indiferent de perspectivă, chiar dacă nu e perfect, putem recunoaște faptul că oferă o perspectivă mult mai largă asupra ceea ce înseamnă cu adevărat un smart city.

Pentru cetățeanul simplu, modul în care se realizează astfel de clasamente pune într-o lumină diferită comunicatele de presă, articolele de presă și alte materiale de promovare care trâmbițează faptul că orașul X este cel mai smart oraș din România sau că județul X este pe locul nu-știu-care în topul „smart regions” din țară pentru că derulează un anumit tip de proiecte de acest gen.

Mai mult, clasificarea germană a orașelor inteligente ne arată la ce să fim cu adevărat atenți când ni se spune că trăim într-un smart city. Strict în universul acesta nu vorbim despre separarea adesea toxică de tip „ce-mi trebuie mie oraș smart dacă străzile nu sunt asfaltate?!”. Mai mult, nu este nici vorba despre „orașul X devine unul smart pentru că are o platformă de servicii sau pentru că avem aplicație de raportare a problemelor”. După cum arată indexul german, e nevoie de mult mai mult decât atât pentru a tinde spre acest titlu, care oricum e o țintă în mișcare. La ce ne mai ajută? Păi, să știm ce să cerem aleșilor.

Apropo de aleși, un astfel de index traduce mult mai bine orice proiect de smart city decât orice prezentare corporatistă și aproape SF despre ce ar putea însemna un oraș inteligent. Ai direct ținte pe care le atingi, în lipsa unei strategii coerente. Mai mult, dacă tot avem o grămadă de fonduri europene disponibile, putem să ne uităm un pic să ne inspirăm.

Dacă mă duc mai sus cu un nivel, un astfel de index la nivel național ar ajuta foarte mult la măsurarea performanțelor statului român către atingerea țintelor Busolei Digitale. Să nu uităm, trebuie să atingem ținta de 100% de servicii publice digitale disponibile online până în 2030.

Pe final..

O singură remarcă menită să „împacheteze” această mică pledoarie către o privire mai altfel la conceptul de smart cities: lecția nu e despre rigoarea germană care trebuie aplicată și la modul în care facem și noi politici publice, având în vedere că nu avem același profil cultural care să ne permită asta. Let’s face it.

E mai degrabă despre faptul că Germania nu excelează la capitolul digitalizare / transformare digitală, o zic ei, o zic și eu. Totuși, coerența lor și cunoașterea adevărată a situației le dă șanse mai bune să exceleze.

Sursa foto: Image by upklyak on Freepik

CiteșteSalvează

PNRR și capra vecinului. Cum se descurcă România comparativ cu alte state?

In Digital, România, Uniunea Europeană
De Mirela Marcut
13 minute

Acest articol face parte din seria PNRR şi Capra Vecinului în care ne uităm peste gard la alte state cum se descurcă cu planurile lor naţionale şi cum investesc şi fac reforme pentru transformare digitală. Precedentul articol din serie are deja un an şi ceva 🙂 Acest articol apare acum pentru că luna octombrie marchează un an de la aprobarea PNRR-ului nostru.

Una din principalele idei care ghidează această inițiativă e că poveștile sunt puternice, iar poveștile pe care ni le spunem despre tehnologie, rolul ei în viața noastră, în „salvarea” statului, în dezvoltarea economiei sunt extraordinare și pot lua diverse forme. Pe de o parte, avem în față ceva ce ne sperie, schimbarea manifestată prin digitalizare, balaurul care vrea să ne atace modul nostru de viață care ne-a fost foarte comod până acum. Funcționarul întotdeauna va prețui hârtia pe care poate pune mâna față de documentul pe care nu mai știe pe unde l-a salvat sau dacă l-a salvat și doar la deschis din mail. Pe de altă parte, avem celălalt tip de poveste, anume că tehnologia e salvarea noastră, că ne rezolvă toate problemele și că vom trăi fericiți până la adânci bătrâneți. De oricare baricadă am fi, există acel ceva menit să salveze situația, fie prin îmblânzirea balaurului, fie prin eliberarea puterilor magice ale tehnologiei. La noi acest balaur, respectiv praf magic, este PNRR. Nu mă credeți? Să vedem:
  • miile de proiecte depuse de autoritățile locale pentru programele ”Valul Renovării” și ”Fondul Local”, preocuparea pentru eficiență energetică, extinderea digitalizării și reducerea birocrației vor genera îmbunătățiri semnificative în ceea ce privește serviciile publice oferite cetățenilor. (premierul României, 29 august 2022)
  • cred că am făcut eforturi susținute împreună cu colegii din minister, pentru ca proiectele din PNRR să poată să intre pe făgașul normal și România să ducă la bun sfârșit aceste proiecte mari pentru dezvoltarea pe termen lung a României. (ministrul Fondurilor Europene sau cum s-o fi numind acuma că se tot schimbă numele, iulie 2022)
  • Odată cu unda verde dată astăzi de Comisie pentru planul de redresare și reziliență, România face un pas important către un viitor mai prosper, mai competitiv și mai sustenabil. Este un plan de mare amploare, atât în ceea ce privește valoarea finanțării pe care România urmează să o primească, cât și natura ambițioasă a reformelor și a investițiilor prevăzute.(Comisarul European pentru Economie, Paolo Gentiloni, septembrie 2021)
Dezvoltarea pe termen lung a României, natura ambițioasă a reformelor, îmbunătățiri semnificative…. avem mult de lucru să ajungem să trăim până la adânci bătrâneți și să îmblânzim balaurul. Pentru că la noi se derulează în paralel ambele variante ale poveștii:
  • pentru mediile care trebuie să se transforme – serviciile publice, educația, sănătatea etc – avem de-a face cu un balaur
  • pentru mediul economic, pentru mediul local – avem nevoie de praf magic.
OK și în care parte a poveștii suntem până acum? Am început călătoria inițiatică (expresie preluată din lungile ore de literatură din liceu), suntem aproape de final? Despre asta vom vorbi azi, prin comparație cu alte povești din alte state. Ele în ce fază sunt? Deci?
  • pe unde suntem? sau în limbaj Shrek: are we there yet?
  • pe unde sunt alții?

Shrek, are we there yet?

Nu, nu am ajuns încă acolo pentru că PNRR are dată de finalizare 2026, totuși avem un an de la aprobarea planului (făcută formal la final de octombrie prin vizita Președintei Comisiei Europene la București). Deci, întrebarea mai bună este: și ce-am făcut până acum? Depinde pe cine întrebi. Dacă întrebi Comisia Europeană, răspunsul e în graficul de mai jos:

Situația jaloanelor/țintelor raportate ca fiind îndeplinite de către România la Comisia Europeană.

Cum anume consideră Comisia că o astfel de țintă e atinsă? Citez:

A milestone or target is fulfilled once a Member State has provided the evidence to the Commission that it has completed the milestone or target and the Commission has assessed it positively in an implementing decision.

Dacă întrebi pe liderii români, s-ar putea să avem alt răspuns:

  • adoptarea OUG pentru cloudul guvernamental, considerată încă din iulie 2022, ca fiind „un jalon atins”: Adoptarea ordonanței este un jalon important din PNRR, îndeplinit înainte de termenul de 30 iunie, după un efort semnificativ condus de Ministerul cercetării, inovării și digitalizării în ultimele două săptămâni. Actul normativ a necesitat avize de la aproape 30 de instituții ale statului român. Mai multe, aici.
  • legea interoperabilității – „un nou #milestone PNRR”, anunțat ca atare când a intrat în dezbatere publică. Dar legea de-abia intrase pe circuitul legislativ. Or, așa cum spune Comisia și cum va fi evident mai jos când analizăm activitatea altor state, de regulă, se consideră că jalonul este trecut sau milestone-ul atins atunci când intră în vigoare o anumită prevedere. Update, mulțumită comentariilor: da, legea interoperabilității a intrat deja în vigoare, fiind legea 242/2022. Mulțumesc, Bogdan, pentru precizare.

Presa pune lucrurile în altă lumină:

  • Hotnews are o investigație recentă asupra jaloanelor PNRR din trimestrul III al acestui an, pe care le caracterizează ca fiind ținute „la secret”. Portalul de știri a primit lista celor 24 de jaloane pe care Guvernul trebuie să le realizeze (DOAR PE TRIMESTRUL III 2022), dar lista oferită nu arată care s-au realizat și care nu. Conform acestei liste, relevante pentru transformare digitală ar fi:
    • Implementarea recomandărilor prevăzute în setul de instrumente al UE privind conectivitatea. Mai precis: câteva recomandări ale Comisiei Europene legate de realizarea tehnologiei 5G în ceea ce privește transparența și informarea publicului cu privire la 5G
    • Alocarea drepturilor de utilizare a spectrului de frecvențe radio – importante pentru telecomuncații și rețeaua 5G. Conform articolului, acest jalon este imposibil de a fi îndeplinit. Licitația a fost lansată recent, iar acordarea licențelor s-ar putea acorda probabil în decembrie, conform estimărilor ANCOM din articol.
    • Intrarea în vigoare a Ordinului ministerial al ministrului muncii și al președintelui Institutului Național de Statistică pentru definirea ocupațiilor noi digitale în clasificarea ocupațiilor – aici am înțeles că au apărut noi meserii, cum ar fi tehnician TIC, dezvoltator în domeniul tehnologiei blockchain, designer jocuri digitale, expert în optimizarea motoarelor de căutare (SEO specialist).
    • Intrarea în vigoare a modificărilor legislative menite să raționalizeze, să simplifice și să digitalizeze pe deplin procedurile legate de întreprinderi
    • Platforma națională integrată eVelo și aplicație pentru telefoane inteligente

Opoziția vine cu imaginea sa. Conform Monitor PNRR, aceste jaloane arată cam așa:

Situație jaloane/ținte PNRR pe transformare digitală, conform Monitor PNRR

Deci, doar pe trimestrul 3 al anului 2022, doar unul din cinci ar fi implementat și cel puțin 2 pe celelalte trimestre. De fapt, stai aşa că ar fi mai multe:

  • operaţionalizarea task force-ului pentru transformare digitală, care există, dar stai aşa că deja trebuie făcută „rotația de cadre” încât ministerul a publicat al doilea concurs pentru liderul acestei unități și încă 2-3 posturi
  • analiza privind opțiunile legate de cloud-ul guvernamental – care s-a făcut prin intermediul unui chestionar adresat instituțiilor pe sistemul: „așa-i că vreți așa și așa să fie cu cloud-ul ăsta?!” așa-i!
  • legea privind securitatea rețelelor 5G, care este aprobată încă din 2021
  • strategia națională de securitate cibernetică, adoptată și aceasta la țanc pe 30 decembrie 2021, pentru a se potrivi programul de jaloane și ținte conform căruia era necesară adoptarea în ultimul trimestru al anului 2021.
  • toate acestea de mai sus au ținut doar de componenta care chiar se numește Transformare Digitală din PNRR, dar ar mai fi și alte lucruri care s-au atins și care țin de aceasta din alte componente, cum ar fi lansarea call-ului pentru digitalizarea universităților care a avut loc cam fulger. La fel și evaluarea proiectelor.

OK, OK și de ce apare pe site-ul de monitorizare acea „plăcintă” care spune că nu s-a îndeplinit încă nimic? To be fair, România nu e singura țară care apare cu 0 ținte îndeplinite, dar, ce să vezi, la altele e plin. Dacă ar fi să-mi dau cu părerea de ce apărem cu 0% îndeplinit, de vină ar fi lipsa de comunicare dintre nivelul național și cel european. Sau să nu părem că le-am făcut pe unele cu întărziere. Sau poate pentru că nici Guvernul nu are ceva în real-time care să le spună cam pe unde sunt jaloanele/țintele. Adică are, se cheamă Dashboard PNRR, dar nu e adus la zi deloc.  Nu de alta, dar ca să ajung la informațiile astea, am apelat la vreo 4-5 siteuri, plus la tabelul cu jaloane de pe site-ul foarte neprietenos al MIPE și la jocul amintirilor. Prin comparație, platforma spaniolă pentru planul lor arată așa:

  • cu motor de căutare pentru call-uri pe PNRR
  • cu o situație clară a proiectelor strategice pentru transformarea economică a țării (din toate investițiile din PNRR-ul lor, câteva sunt considerate primordiale pentru stat)
  • cu o pagină separată care conține execuția bugetară a planului (vezi mai jos cum arată la finalul lunii iunie 2022), cu prezentări cu situația implementării și asta e doar ce am putut vedea la o scanare pe fugă a platformei lor
Dacă tot am ajuns să vorbim despre alte state, să vedem și ce au mai făcut alții cu bănetul european.

Pe unde sunt alții?

Pe aceeași platformă a Comisiei Europene, am putut să văd foarte transparent și clar ce au făcut unele state. Așa cum am spus, sunt puține state care apar cu jaloane implementate pe transformare digitală, e posibil să fie o „scăpare” de raportare din partea lor. Este vorba despre Italia, Croația, Spania, Portugalia, Franța, Grecia și Slovacia.

Câteva precizări înainte să mergem mai departe:

  • ceea ce vedeți mai jos e ceea ce statele au raportat deja Comisiei Europene. De exemplu, pe portalul spaniol am putut observa că se lucrează și la alte ținte. Iar portalul italian e un exemplu de bună practică – site bilingv, cu facilitate de open data, unde poți filtra după ținte, domenii și așa mai departe și sunt prezentate și alte jaloane. Visul cercetătorului, ce să mai…
  • având în vedere că am capacitatea de a înțelege doar două din cele 7 limbi vorbite în țările analizate și faptul că nu toate portalurile naționale sunt la fel de prietenoase și deschise, am decis să mă limitez la portalul Comisiei Europene pentru această analiză
Situația jaloanelor/țintelor atinse de statele membre conform portalului Comisiei Europene. Elaborare proprie în romgleză pe baza datelor

Așa cum se vede, campioanele sunt Italia și Spania, cu un număr egal de reforme, câte 8 pe fiecare. Urmează apoi Franța cu 5 investiții lansate, dar nicio reformă și Croația cu 4 reforme realizate și nicio investiție începută. Grecia și Slovacia au raportat 4 (3 investiții, 1 reformă), respectiv 3 (2 investiții începute și 1 reformă pornită) jaloane/ținte îndeplinite. De ce această împărțire pe reforme/investiții? Pentru că logica PNRR condiționează investițiile, deci banii, de reforme. Toate planurile au asta în comun. Și acum devine evident și faptul că în România nu apare această raportare pe reforme versus investiții. De ce ar fi util? Păi, să vedem la ce se avansează mai ușor și dacă facem acele reforme pe care le-am promis și pe care adesea vrem să le renegociem.

Revenind la țările care au raportat, să vedem și ce au făcut mai exact. În primul rând, statele au raportat reformele administrative necesare implementării unui astfel de program-mamut într-un astfel de termen scurt. Câteva exemple:

  • Italia – intrarea în vigoare a legislației cu privire la guvernanța PNRR, sisteme de audit și control pentru implementarea planului, legislație pentru simplificarea procedurilor administrative sau legislație cu privire la simplificarea recrutării pentru personalul însărcinat cu implementarea planului
  • Spania – sistem informatic integrat pentru implementarea planului lor
  • Slovacia – sistem informatic pentru monitorizarea implementării PNRR, care arată cam așa pentru noi, cetățenii. E o diferență, nu?

Mai apoi, discutăm despre strategii, cadre legale și planuri care să dirijeze transformarea digitală. Cam așa:

  • Portugalia – Cadrul legal pentru transformarea digitală a administrației publice
  • Spania – strategia națională pentru inteligență artificială, carta drepturilor digitale, planul național pentru competențe digitale, strategia de digitalizare a IMM-urilor, lansarea licitațiilor și atribuirea spectrului radio pentru 5G (care la noi e în superîntârziere)
  • Italia – plan național pentru competențe, decret pentru „ghișeul vamal unic” digital (sportello unico doganale), intrarea în vigoare a legilor pentru cloud și interoperabilitate
  • Croația – crearea unei unități de management pentru proiectele de transformare digitală în agricultură
  • Slovacia – conceptul național pentru informatizarea administrației publice 2021-2030

Al treilea pilon mare ar fi investițiile în diverse arii ale transformării digitale:

  • Franța – alocarea de noi locuri în învățământul universitar, crearea de call-uri pentru proiecte pe transformarea digitală a educației și a instituțiilor de cercetare, creșterea resurselor alocate agenției naționale pentru finanțarea și reglementarea educației vocaționale
  • Grecia – schimbări în codul muncii
  • Portugalia – selecția Huburilor de Inovare Digitală, programe de achiziție de calculatoare pentru elevi și profesori, call-uri pentru proiecte de cercetare în agricultură sustenabilă
  • Spania – programe de dotare a școlilor cu unelte digitale
  • Italia – fond pentru sprijinirea întreprinderilor conduse de femei, call pentru proiecte strategice naționale de cercetare, acordarea contractului de dezvoltare a portalului național de turism

După ce am văzut direcțiile în care au mers alte state, întrebarea logică ar fi: care e diferența dintre acestea și România? Diferențele în abordări nu sunt prea mari, dar parcă unele state știu clar în ce direcție vor să meargă și marșează în direcția aia mai clar. Spre exemplu, Spania care a identificat acele proiecte strategie pentru tranziția economiei și lucrează avansat către ele. Sau Franța, a cărei orientări e clar spre dezvoltare competențelor cetățenilor săi. În rest, lucrurile merg în direcții similare, prin programe de achiziție de tehnologie, dezvoltare de ecosisteme de cercetare, sprijin pentru IMM-uri etc. Diferența mare între ele este la nivelul raportării și al transparenței. Am arătat mai sus portalurile spaniol și italian, în timp ce dashboard-ul PNRR al României arată că absolut toate jaloanele până în 2026 sunt în derulare. Chiar și cele pe care le-am raportat mai sus ca fiind realizate apar în derulare. Exemplu aici sau aici.

 

Și cu ce dracu’ mă ajută pe mine asta, domnișoară?

Niciun articol fără rubrica asta 🙂

În primul rând, sunt o grămadă de bani care se cheltuie cu promisiunea unei Românii a viitorului, unei Românii reziliente..bla bla, știți voi discursul. Ar fi normal să vedem cum merge treaba, să comparăm totuși cu realitate. E așa cum spun toți? Sau e făină și nu praf de stele, praf magic  Din păcate, nu vedem asta dacă toate sunt împrăștiate pe 7 site-uri și și informația e în birocrateză.

În al doilea rând, și aici vorbește naiva din mine, să-i putem „taxa” pe bravii noștri conducători dacă n-au ajuns la acea viziune pe care ne-o tot vând.

Nu în ultimul rând, poate ești afectat de unele schimbări sau poate te ajută și ai vrea și tu să fii mai la curent. Cum a fost acea includere în Codul Ocupațiilor din România a unor noi slujbe, cum ar fi specialist SEO care există de o grămadă de ani pe piața muncii, dar are în sfârșit acum o ilustrare legală. Nu mai zic că, uitându-ne cum merg alte țări, putem afla dacă avem noi o problemă sau suntem în rând cu Europa 🙂 Se pare că avem o problemă comună: raportarea și transparența.

 

CiteșteSalvează

4 cărți despre inteligența artificială

In Digital
De Mirela Marcut
11 minute

De fapt…3 cărți despre AI și una despre neuroștiința învățării. De ce așa? Din capul locului, ca să afli mai multe despre inteligența artificială (IA) trebuie să afli mai multe despre creier, cum luăm decizii, cum învățăm etc. Actualmente, cercetătorii din domeniu încearcă să reproducă o serie de mecanisme de bază de învățare în aceste sisteme. De aici și numele inteligență artificială. Știu, e o explicație foarte simplistă, așa cum va fi evident mai jos din ideile prezentate în cărțile pe care le recomand.

Începem deci cu creierul.

 

1. Stanislas Dehaene. How We Learn. The New Science of Education and the Brain

Dehaene situează analiza sa despre neuroștiința creierului în contextul dezbaterilor despre cum IA ne va înlocui și cum e doar o chestiune de timp până când calculatoarele ne vor stăpâni ele pe noi. Conform lui, nu mai suntem singurii campioni la învățat, una din caracteristicile umane care ne disting față de alte animale fiind capacitatea noastră de a ne învăța pe noi înșine. Doar că, de ceva vreme, sistemele IA au început și acestea să învețe singure. Cu toate acestea, conform lui Dehaene, mai e mult până departe din cauza câtorva limitări ale IA:

  • sistemele IA au nevoie de expunere mare la o imagine sau un cuvânt pentru a-l putea recunoaște, iar Dehaene spune că bebelușii întrec cu brio sistemele IA, fiind necesare doar câteva repetiții pentru a putea recunoaște un cuvânt
  • mai mult, creierul uman merge mai departe decât un sistem IA. Odată ce a recunoscut o imagine, este capabil să o proceseze din punct de vedere simbolic. Aceasta poate trezi alte gânduri sau omul își poate forma o impresie. Pe scurt, e capabil să o proceseze în mod abstract, pe când meritul IA este doar de a recunoaște acea imagine, așa cum a fost programat. Chiar dacă ne jucăm mai nou cu artă generată de IA, acele sisteme, fie DALL-E sau altele, nu pot interpreta ceea ce au creat, ci creează pe baza inputurilor pe care le-a primit. Limitarea aceasta, de a nu putea merge mai departe de simple cuvinte aranjate de o IA într-un text sau de a procesa abstract ceea ce a creat, stă și la baza obiecțiilor pe care le au cercetătorii IA față de recentele știri că un sistem IA de la Google ar fi devenit conștient (Un exemplu: dacă îi ceri asistentului personal să-ți facă ceai de coada șoricelului, îți va face chiar asta. La propriu.)
  • ce altceva îi mai lipsește IA?
    • învățarea socială, anume capacitatea noastră de a învăța de la alții și de a relaționa cu mediul înconjurător (ideea asta apare și în alte două cărți de mai jos)
    • capacitatea de a abstractiza reguli
    • capacitatea de a recombina ce a învățat pentru a aplica în alt context, ceea ce Dehaene numește flexbilitatea

Așa cum am zis, cartea nu este doar despre IA, dar face o paralelă interesantă între noi și sistemele IA, mai ales că ultima parte a cărții este despre cei patru piloni ai învățării: atenția, implicare activă (algoritmul curiozității), feedback cu privire la erori și consolidarea învățării.

Capitolele sunt scrise mai degrabă pentru părinți și pedagogi, dar să nu uităm și că sistemele IA învață – două din conceptele de bază pentru actuala eră a AI sunt deep learning și machine learning. Din cei patru piloni prezentați de Dehaene, primul și al treilea sunt incluse acum în dezvoltarea sistemelor IA:

  • atenția – anumite modele sunt pregătite să se concentreze pe anumiți pixeli ai imaginii pentru a putea decodifica imaginea. Ca un fel de focus pus de o cameră foto pe o anumită parte a unei imagini.
  • feedback cu privire la erori – sistemul GAN (generative adversarial network) funcționează și cu ajutorul acestui principiu. În esență, sunt două „programe” care se „contrează” unul pe altul. Având un set de date de pornire, unul generează alte seturi noi de date pe baza celor primite, în timp ce al doilea îi spune dacă a făcut bine sau nu.

Lipsesc implicarea activă și consolidarea, despre care neuroștiința spune că sunt esențiale pentru învățare. Deocamdată, dacă ne limităm la cartea asta, IA nu este chiar atât de inteligentă. Totuși, așa cum am spus mai sus, ca să înțelegi (măcar) o parte din discuțiile actuale despre IA, atât pe partea tehnică, cât și pe partea de reglementare, trebuie să înțelegi de unde vine inspirația pentru această tehnologie, iar creierul e o bună inspirație.

2. Stuart Russell - Human Compatible

După ce am citit Stanislas Dehaene, n-a fost deloc surprinzător să văd că unul din primele capitole din cartea lui Stuart Russell, autorul unui manual celebru de introducere în IA pentru studenți, discută exact despre inteligența la oameni și mașini (folosesc mașini venind de la machines pentru că așa folosește și autorul). Analizând inteligența, anume capacitatea unui entități de a-și atinge obiectivele în mod optim, el enunță ideea că lumea este atât de complexă încât nici oamenii, nici sistemele IA nu au cum să ajungă de fiecare dată la decizia optimă. Mai mult, e posibil ca obiectivele sistemelor IA să nu se mai alinieze cu obiectivele oamenilor în moduri chiar tragice. Chiar Dehaene afirmă că sistemele IA nu au acea flexibilitate umană de a-și regândi acțiunile cu ajutorul informațiilor noi acumulate, de aici vine potențialul tragic.

De aici pornește Russell, de la ideea că e necesară o redefinire a inteligenței artificiale, adăugându-i atributul de „benefică” pentru oameni. Dar până acolo, el trece în revistă prezentul și viitorul apropiat al IA prin intermediul a câtorva exemple pozitive și negative:

  • mașinile autonome, unde progresul e evident în ultimii ani, dar obstacolele principale țin de siguranță și de reglementare. Conform lui, utilizarea pe scară largă a acestora depinde de un prag de siguranță mult mai scăzut decât pentru șoferul uman. Mai precis, numărul de accidente cu victime va trebui să scadă foarte mult pentru ca aceste mașini autonome să fie acceptate pe scară largă. Mai mult, un alt mare obstacol în fața acestora este chiar șoferul uman al mașinii autonome, a cărui capacitate de intervenție în caz de pericol lasă de dorit.
  • asistentul personal virtual, care vine cu dilema confidențialității: cum vrei să ai un Jarvis al tău să te ajute dacă el nu știe chiar TOT despre tine? și cum vrei ca acesta să funcționeze dacă nu a putut avea acces la date și conversații ale altora pentru a putea învăța? Viitorul acestor sisteme ține mai mult de reglementare și de practicile companiilor de tehnologie de a cripta datele.

Apropo de invenții..Russell tratează și anunțata venire a unei suprainteligențe, fiind oarecum precaut (oricum mai precaut decât unii din alte cărți pe care le tratez mai jos) având în vedere că e nevoie de încă o serie de descoperiri conceptuale până a ajunge acolo. Și aici e esența cărții lui Russell. Pentru ca IA să fie compatibilă cu omul, nu trebuie să stăm și să așteptăm aceste descoperiri, ci trebuie să folosim timpul rămas pentru a construi modele de inteligență artificială cu adevărat benefice, pentru a putea controla această inteligență.

Ca să-și construiască argumentul despre IA benefică, Russell se apleacă asupra utilizării incorecte a IA, care are loc aici și acum în anumite părți ale globului, cum ar fi supravegherea și controlul comportamentului cu ajutorul camerelor inteligente cu recunoaștere facială sau existența unui mediu de informații complet distorsionat sau existența armelor letale autonome. Ce ne facem dacă vom continua în acest mod până la apariția suprainteligenței? Ce ne facem când va apărea cineva sau ceva mai inteligent ca noi? Ne tot dorim avans tehnologic, dar ce ne facem dacă obținem ce dorim?

Soluția sa este IA benefică, ale cărei principii sunt:

  • mașini altruiste care să lucreze pentru maximizarea preferințelor umane
  • mașini umile, care nu sunt „sigure” care sunt preferințele noastre și aleg să țină cont de părerea oamenilor
  • mașini care să învețe să prezică preferințele umane

(pentru sceptici, el detailează și cum s-ar putea realiza aceste sisteme în practică). Totul bine și frumos până aici, dar un cuvânt-cheie din aceste principii amenință un astfel de model: „uman”. Să nu uităm că oamenii nu sunt totalmente raționali, că nu știu ce vor tot timpul și că nu toată lumea e bună și altruistă. Ultima parte a cărții lui Russell se apleacă acestui lucru. Dacă Dehaene atrage atenția asupra lucrurilor pe care sistemele IA le pot prelua de la oameni, Russell încheie cu minusurile oamenilor care pot cauza mult rău acestor sisteme IA.

3. Michael Wooldridge - The Road to Conscious Machines. The Story of AI

Autorul a făcut cea mai bună caracterizare posibilă pentru această carte: „e povestea inteligenței artificiale spusă prin intermediul ideilor eșuate”. În mare, așa e. E o privire istorică asupra evoluției tehnologiei din spatele sistemelor de inteligență artificială.

Câteva exemple de naivități care mi-au atras atenția:

  • prima școală de vară care a tratat subiectul inteligenței artificiale în 1956 (și a lansat, de altfel, acest termen) și-a propus să aducă avansuri semnificative în domeniu într-o perioadă așa scurtă de timp
  •  ideea că poți învăța un astfel de sistem să caute soluția corectă folosind un arbore de căutare, adică (atenție, vine o explicație foarte simplistă) o rezolvare a unei probleme prin căutarea și epuizarea tuturor alternativelor greșite. Mult efort, multă putere de lucru necesară.
  • sisteme IA care învață prin intermediul regulilor. Intervine iar aici complexitatea lumii, cum poți să cuprinzi lumea asta complexă într-o serie de reguli de lucru rigide?
  • sisteme care înglobează toată cunoașterea lumii – cam asta trebuia să facă Cyc, un sistem IA din 1984 care încă există – și care se folosește de logică pentru a trage concluzii dintr-o serie de informații (un sistem similar lui Watson, celebru calculator al IBM care a concurat la Jeopardy în SUA și a câștigat)

Toată istoria IA este plină de urcușuri și coborâșuri, iar explicațiile sistemelor și abordărilor utilizate au fost puțin cam tehnice pentru mine. În rest, cartea progresează cam tradițional, trecând în revistă provocările principale ale IA, fie ele legate de armele autonome sau de știri false sau de eliminarea muncii, discutând despre viitorul suprainteligenței. Adaugă și alte probleme ale domeniului, cum ar fi lipsa de diversitate. Wooldridge mai atrage atenția asupra unor teme filosofice de discutat pentru viitor, cum ar fi:

  • problema conștiinței mașinilor
  • aspectul social al inteligenței, idee pusă pe masă mai ales de neuroștiință, ceea ce ar face creierul uman fundamental diferit și greu de replicat în sisteme IA

4. Max Tegmark - Viața 3.0. Omul în epoca inteligenței artificiale

După aceste 3 cărți de inteligență artificială, parcă știam deja la ce mă înham citind titlul cărții lui Tegmark. Dar m-am cam înșelat. Nu am bănuit deloc că mă înham la o privire nu peste o sută de ani, nu peste o mie, ci peste 10 mii de ani sau milioane de ani, totul pornind de la apariția unei noi forme de viață, viața 3.0 reprezentată prin suprainteligența artificială.

Nu m-am așteptat, mai ales că prima treime a cărții progresează oarecum tradițional – utilizările IA, utilizările greșite ale IA, provocările de viitor pe care le vor da aceste sisteme.

Ce e cu adevărat fascinant (și foarte greu de urmărit pentru mine) este ceea ce-și imaginează Tegmark că se va întâmpla după explozia inteligenței, culminând cu discuții privind colonizarea altor planete, capturarea mai eficientă a energiei solare folosind tehnologii doar teoretizate, dar care ar avea șansa să fie realizate folosind suprainteligența.

Ideile lui Tegmark ignoră limitele acelea conceptuale de care vorbește Russell că trebuie depășite, considerând că e doar o chestiune de timp până când vom ajunge acolo. Într-o lume în care ni se spune constant că schimbările climatice ne vor distruge, cartea asta e o evadare bună.

Cu ce rămâi?

1. Frumusețea acestei tehnologii este și poate cel mai mare blestem al său: e atât de complexă, cu idei din filosofie, matematică, statistică, psihologie, neuroștiință și altele, încât e foarte greu de înțeles pentru cei de rând, dar și pentru cei care trebuie să ia decizii pentru oamenii de rând cu privire la aceasta. Adaugă aici și ideea lui Russell că lumea e atât de complexă, încât nu te poți aștepta în mod realist ca sistemele actuale IA să ia cele mai bune decizii.

2. Nu avem de-a face doar cu o inteligență artificială, ci mai multe tipuri de sisteme de lucru care lucrează nișat pe anumite tipuri de probleme, cum ar fi recunoașterea facială, traducere automată sau modele de prezicere. De aceea, e și greu de înțeles și reglementat.

3. Ce face IA diferită de toate celelalte tehnologii este exact ideea din cartea lui Tegmark, anume că deschide ușa către altă eră, alt tip de viață complexă, care ne poate lăsa pe noi oamenii în urmă…sau nu. Depinde de cum o construim.

4. Dar până acolo..toate cărțile tratează lipsurile IA, dar mai ales utilizările greșite ale IA care trebuie înțelese, tratate cu seriozitate. Discriminarea pe bază de algoritm, controlul populației, armele autonome, eliminarea muncii, toate reprezintă amenințări pentru tipul de societate în care trăim. Ce e bine e că sunt o grămadă de inițiative pentru IA benefică, IA robustă sau alte adjective, care militează pentru siguranța și autonomia oamenilor.
CiteșteSalvează

Orașul digital prin ochii cetățeanului. Ediția pe bugetarea participativă

In Digital, Orașe
De Mirela Marcut
13 minute
Sunt destul de „tânără” ca să-mi aduc aminte de celebrul slogan al sfârșitului anilor 90 – dormi liniștit, FNI veghează pentru tine. Pentru cine e și mai tânăr/ă ca mine, FNI = Fondul Național de Investiții. Pe scurt, dădeai bani la fond, ei îi înmulțeau (prin magie) și primeai mai mulți înapoi. Pe lung, banii au dispărut și nimeni nu prea a văzut ceva înapoi. De fapt, toată treaba era de fapt o schemă piramidală. Zilele noastre, FNI e folosit ca exemplu negativ, adus în discuție de politicieni care vor să critice inițiativele populiste ale celeilalte tabere. Cazul FNI arată două chestii despre noi:
  1. vrem rezultate acum și aici (cu referire la modul rapid prin care se promitea înmulțirea banilor)
  2. nu întotdeauna înțelegem cum funcționează lucrurile de fapt, dar asta nu ne împiedică să..vezi punctul 1

Și acum legătura cu subiectul pe care-l rumeg de ceva vreme: cum vedem noi, cetățenii, digitalizarea/transformarea digitală prin intermediul interesului pentru proiectele de bugetare participativă. Bugetarea participativă – adică demersul oferit de către autoritățile locale de a „deschide” o linie de buget pentru proiecte cerute de cetățean – ne oferă posibilitatea să zicem și să acționăm noi asupra a ce ne supără, într-un mod similar cum au făcut oamenii în anii 90 când au văzut că, dacă statul nu le dă, își înmulțesc ei banii. Nu contează cum. În al doilea rând, n-a contat că lumea nu prea a înțeles cum funcționează toată treaba, ei au vrut minunea. Într-un sens similar, cam asta e și cu digitalizarea. Vrem aici și acum – deși avem probleme să înțelegem tehnologia, vezi statisticile legate de competențele digitale. Vreau să testez dacă chiar așa e.

Ca să ne înțelegem…

Pornesc cu acest text de la câteva premise și cu câteva obiective:

  1. încerc să privesc proiectele depuse prin bugetare participativă ca un fel de indicator al interesului și a imaginii pe care tehnologia o are pentru cetățenii orașelor noastre. Mai pe scurt, spune-mi ce proiecte depui și votezi ca să-ți spun cine ești și ce înțelegi tu prin digitalizare. De ce? Păi, e simplu: bugetarea participativă reprezintă nu doar voia cetățenilor, dar și ideile și prioritățile acestora
  2. bugetarea participativă face de fapt parte dintr-un set de politici locale mai larg, care se învârte în jurul conceptului smart city. N-o zic eu, o zic mai marii cercetători ce au scris pe subiect: guvernanța e o parte-cheie a orașului inteligent, conform lui Joss et al în această analiză de discurs pe mai multe orașe. Guvernanță înseamnă mecanisme, actori, procese de ducere la bun sfârșit a unei strategii sau a unui proiect. Actori – cuvânt-cheie aici – se referă nu doar la primărie, firme locale sau universitate, ci și la cetățeni. Da, ăia care la noi sunt buni doar la 4 ani. Mecanisme – adică modul în care inteligența colectivă, implicarea tuturor aduce la rezultate mai bune.

Pe scurt, ce vezi mai jos:

  • ce treabă are bugetarea participativă cu digitalul?
  • ca să exemplificăm, ce fel de proiecte pentru digital au fost propuse/votate prin intermediul bugetării participative în mai multe orașe din România – Oradea, Cluj-Napoca, Timișoara, București (primăria generală și nu pe sectoare ca să păstrăm concordanța cu celelalte orașe), Brașov, Târgu-Mureș, începând cu anul 2017, anul în care a debutat acest proces la noi
  • ca să tragem concluzii, ne uităm și cât de participativă și digitală/inteligentă este această bugetare

Care e treaba cu bugetarea participativă?

Am mai scris pe aici despre ideea orașului inteligent centrat pe om, iar una dintre componentele acestei viziuni a fost guvernanța colaborativă. Să creezi un mediu în care cetățenii pot să participe la luarea deciziilor, la inițierea de proiecte și programe sau la evaluarea acestora. Doar ei sunt „pe teren”, cum s-ar zice, și ei știu la firul ierbii cum merge treaba. Bugetarea participativă e unul dintre cele mai simple mecanisme, având în vedere că presupune o perioadă limitată de timp, iar regulamentele acestor mecanisme permit regândirea/comasarea proiectelor sau chiar abandonarea lor, și dacă au fost votate. Să nu mai zic că bugetele sunt, pe bună dreptate, limitate. Asta din perspectiva autorității locale. Din perspectiva cetățenilor, bugetarea participativă arată un semnal de deschidere după ani întregi în care contau doar la alegeri. Nu doar că poți propune proiecte, dar le poți și vota și alege până la urmă care se vor implementa. Deci, dublu câștig. Aparent doar, pentru că, așa cum vom vedea, voturile sunt destul de limitate. Deci, suntem prezenți la inițiere, la decizie, putem fi prezenți și la implementare – având în vedere că propunerile de proiecte au o secțiune prin care cetățeanul poate sugera modalități prin care se poate implica în implementare. Nu suntem prezenți la evaluare și nu mă refer la votarea lor, ci să vedem ce s-a întâmplat efectiv în teren și să ne dăm și noi cu părerea cu privire la execuția lor de către reprezentanții noștri, autoritățile locale.

Ce treabă are inițiativa asta cu tehnologia digitală?

Dincolo de a fi o inițiativă de implicare a cetățenilor în mecanisme de smart city, bugetarea participativă presupune:

  • o platformă în care cetățeanul are contact cu inițiativa și poate propune idei – într-un mod similar prin care semnalizezi probleme în oraș prin aplicații de tip „city report”, dar aici semnalizezi mai degrabă rezolvarea unei probleme
  • un sistem de vot online care necesită promovare și mai ales cunoștințe digitale din partea celor care vor să se implice. Din păcate, nu toți știu să folosească sau au acces la tehnologie, așa că participarea trebuie dublată și de vot offline, tradițional

Mai mult, ne poate arăta o radiografie a interesului cetățenilor pentru tehnologie, atât din perspectiva propunerilor, cât și a voturilor acordate, dacă tot reprezintă identificarea problemelor locale și a soluțiilor din partea cetățenilor.

Cum arată orașul digital din perspectiva cetățenilor?

Înainte să purcedem…

Tabelul de mai jos adună laolaltă proiectele pe care le-am considerat din sfera „smart city” – presupune utilizarea tehnologiei pentru a rezolva o problemă locală. Câteva precizări:
  • tabelul începe din 2017 – anul în care bugetarea participativă a „ajuns” în România, la Cluj-Napoca. Am considerat că e bine să mergem și puțin în trecut pentru a vedea evoluția lucrurilor care se cer.
  • având în vedere că diferite platforme locale au avut diferite moduri de a afișa informația și riscam să am multe goluri, am ales să prezint doar proiectele câștigătoare pe digital din perioada 2017-2021
  • pentru 2022 am decis să pun toate proiectele pe digital propuse, având în vedere că orașele se află în diverse stadii ale bugetării lor (la Brașov s-a încheiat, la Oradea și Cluj încă nu)
  • pentru actualitate, am inclus doar orașe care au astfel de programe în 2022. La Alba Iulia încă se propun proiecte, la Craiova a fost doar o ediție în 2020 din ce văd, la Iași nu am reușit să deschid site-ul, Suceava a avut 2 ediții – 2018 și 2019. La Constanța demarează doar în septembrie. La Ploiești a avut loc doar o ediție în 2021. M-am oprit aici cu reședințele de județ. Foarte academic, știu. Dar e un bun punct de pornire pentru revizitarea acestui articol la final de an.

Click pe poză pentru varianta întreagă care nu contribuie la creșterea dioptriilor.

Să purcedem...

  • cu excepția Brașovului, toate orașele analizate au acum o linie de propuneri pentru „orașul digital”/digitalizare, semn de bun augur care duce cetățenii să se uite și la cum se poate utiliza tehnologia în cartierul, pe strada lor sau în instituțiile locale.
  • apetitul pentru tehnologie e cel mai mare la Cluj-Napoca, ceea ce nu e o surpriză foarte mare. Vedem un prim semn că propunerile reflectă cetățenii. În fiecare an, s-au câștigat proiecte pentru orașul digital, care a reprezentat o prioritate încă de la început
  • dacă ne uităm la Cluj-Napoca, proiectele par din ce în ce mai aplicate/complexe și vor să construiască pe ceea ce există deja în oraș, cum ar fi posibilitatea cardului virtual sau de la plata contactless în transportul în comun la posibilitatea de vizualizare interactivă a traseelor alese (în stații). Asta vine din consecvență și păstrarea tradiției acestui proiect pe mai mult timp
  • dintre tehnologiile/utilizările propuse, observăm o concentrare pe câteva segmente:
    • transport și mobilitate – bike sharing, trotinete electrice, semafoare inteligente, sisteme real time de mobilitate – trasee interactive în stații sau aplicații pentru transportul în comun, parcări pentru biciclete, mașini sau aplicații aferente
    • educație, inovare, creativitate – laboratoare școlare, centre multimedia pentru cetățeni, hub de inovare (la Alba care nu e în acest tabel un astfel de proiect a primit finanțare în 2021)
    • accesibilitate folosind tehnologia digitală – aplicații pentru persoanele cu deficiențe de vedere, îmbunătățirea mesajelor în transportul în comun, sisteme de ghidaj pentru nevăzători
    • servicii publice – la Oradea titlul proiectului chiar include UiPath în titlu, ceea ce e cel puțin ciudat să se finanțeze prin bugetare participativă, iar la Cluj-Napoca proiectul pentru servicii publice digitale are ca vizual o poză de la primărie cu cozile aferente și un X mare tras peste ea :). Nu mai zic de proiectul privind digitalizarea Serviciului Cimitire de la Cluj, cu care nu te întâlnești des, dar e clară necesitatea dacă și la așa contact rar se constată probleme
    • mediu – stații pentru monitorizarea calității aerului, tehnologii pentru identificarea supraviețuitorilor dezastrelor (detaliile despre proiectul propus sunt aici și sunt…interesante), purificarea aerului prin CityTree, senzori de sunet
    • cultură, timp liber – zoo digital cu elemente de AR/VR, QR codes pentru statuile orădene, aplicații pentru evenimentele culturale
  • alte proiecte care ies în evidență (din mai multe considerente):
    • platforma construction cloud pentru lucrări publice – din ce îmi dau seama, e un spațiu online deschis unde se pot modela și analiza date referitoare la constructii publice cu scopul economisirii de costuri, dar se poate transforma și într-un fel de „digital twin” pentru clădirea respectivă. Ceva super specializat care nu putea fi propus decât la Cluj-Napoca
    • Bucureștiul a avut câteva propuneri din sfera…interesantului, așa cum m-am exprimat și mai sus: Tehnologie digitală revoluționară bazată pe realitate augmentală (sic!) și „TEHNOLOGIE REVOLUTIONARA MAI PUȚIN INVAZIVĂ LA URMĂRIREA RECUNOAȘTERII FACIALE, adică face-blurring la detectarea unei fețe prin deep learning. Ideea nu e rea, dar proiectul nu are niciun pic de specificitate sau localizare și a primit 0 voturi. Poate și pentru că cetățenii simt că toată treaba asta cu privacy e un moft din moment ce suntem pe social media zi și noapte. Poate sunt totuși și alte priorități pe care le are Bucureștiul în materie de tech, cum ar fi digitalizarea serviciilor publice, proiect oleacă mai bine scris decât cele menționate mai sus și care a primit 0 voturi
    • sistemul CityTree de purificare a aerului de la Brașov – a primit doar 8 voturi – deși e o idee bună care duce direct la o problemă cronică a orașului, anume poluarea
Ce spun proiectele astea despre cetățeni și cunoștințele lor despre tehnologie, necesitățile pe care le au cu privire la digitalizare?
  • se pare că relația lor cu orașul trebuie simplificată și aici mă uit la proiectele pe mobilitate și servicii publice menite să înlesnească acest lucru, anume să traversezi orașul rapid, să nu stai prea mult la cozi etc
  • nu doar simplificată, ci trebuie să devină mai accesibil orașul – nu doar pentru majoritatea populației, dar și pentru bătrâni, copii, persoane cu dizabilități
  • există nevoie de informații și date – de la activități culturale din oraș la date despre calitatea aerului, nivelul zgomotului sau chiar despre proiectele de construcții publice. Nu pot spune cât de mare, având în vedere mostra limitată de proiecte disponibile
  • paleta de proiecte e destul de largă – de la foarte complexă și aplicată (vezi construction cloud) sau nerealizabilă pentru România până la aspecte cu aplicabilitate în viața de zi cu zi
  • foarte slabă componenta de implicare cetățenească online – doar Clujul a finanțat un proiect pe așa ceva în 2019. O fi suficient doar acest exercițiu de participare online cu proiecte și voturi? O las pe asta retorică… Poate totuși e semn că ceea ce vor oamenii trebuie să se vadă, să fie tangibil, chiar dacă nu este foarte durabil (cu referire la aici și acum de mai sus)
Am acoperit până acum partea de propuneri de proiecte, a mai rămas partea de vot, pentru că asta implică mai puțin efort și mai puține competențe digitale. Problema la proiectele astea pe digital e că adesea concurează direct cu un parc sau cu o pistă de biciclete și mai greu să ia voturi, ceea ce am constatat și în Oradea, unde actualmente cel mai bine votat proiect pe „digitalizare” este acela pentru servicii publice digitale, cu un număr mirific de 33 de voturi, iar cel mai votat proiect până acum este cel pentru extinderea unui parc și amenajarea une plaje pe malul Crișului Repede. How can you compete with that? Bine, și aici numărul de voturi e „mirific”, de 342, ultima dată când am verificat. Desigur, depinde și de regulamentul acțiunii, pentru că în alte orașe primele proiecte ca număr de voturi din fiecare categorie câștigă automat, indiferent de numărul de voturi. Ceea ce dă o șansă și cel puțin unui proiect pe „oraș digital”. La Brașov de exemplu, CityTree a acumulat doar 8 voturi, dar a primit finanțare pentru că au fost doar două proiecte pe digitalizare și celălalt a avut și mai puține voturi. Încă nu a fost complet implementat, având în vedere că a trebuit reluată licitația. În general, așa cum s-a mai plâns și lumea, acestea riscă să devină concursuri de popularitate, iar numărul de voturi este limitat prin mai multe orașe. Ceea ce poate face orașul este să dezbată și altfel proiectele acestea, iar întâlnirile și atelierele sunt o soluție. La Oradea vom avea întâlniri offline pentru discutarea lor și votul acestora, dar și aici riscă să prevaleze principiul „aici și acum, dă să văd”. Aș fi curioasă cum explică pe înțelesul tuturor proiectul de digitalizare prin RPA. În același timp, contează și cât de prietenoasă e votarea online. Singura platformă unde poți adăuga comentarii și crea discuții este la Timișioara, ceea ce s-a și întâmplat și a animat un pic platforma.

Unde am ajuns

Incontestabil, bugetarea participativă a luat avânt în România, chiar dacă, din ce îmi dau seama, Cluj-Napoca este singurul oraș unde a avut loc regulat, cu excepția anului minune 2020. Proiectele pe „oraș digital” există mai în toate orașele analizate, dar într-o proporție mai mică decât alte inițiative, cum ar fi cele de mobilitate sau pentru spațiul public, cu care adesea trebuie să intre în competiție directă. Lucru nu tocmai ok, dacă ne gândim câtă discuție avem în spațiul public despre #digital.

Ce îmi spun proiectele și voturile date despre cetățeni și relația lor cu tehnologia? Normal, există cerere și nevoie pentru tehnologie în relația dintre cetățeni și orașe, dar nu pare a fi o super prioritate. Asta cu mici excepții și mă refer aici la Cluj. Puse cap la cap, proiectele acoperă domenii destul de diferite ale vieții orașului, dar asta ne arată încă o dată cât de prezentă este și ar trebui să fie în continuare tehnologia în oraș. Cu condiția să fie implementate ok și să înțelegem cum funcționează. Sunt și proiecte care duc prea departe tehnologia, pe sistemul „vreau cea mai nouă chestie”, mă uit la București aici cu cele două-trei propuneri așa mai SF. Dar nu sunt atâtea pe cât mă așteptam.

Proiectele pentru orașul digital pot fi și la scară mai mică și asta cred că e frumusețea unor astfel de exerciții de smart governance. Nu mai trebuie să dormim că veghează alții pentru noi 🙂

P.S. Eu am votat pentru Hubul de Inovare de la Oradea. Un vot doar am avut voie.

 

CiteșteSalvează

Fonduri europene pentru transformare digitală. ce și cum?

In Orașe, România, Uniunea Europeană
De Mirela Marcut
23 minute

Textul de mai jos este o versiune adusă la zi a acestui articol de la începutul anului. Versiunea de mai jos e adusă la zi pentru că tocmai a fost aprobat Acordul de Parteneriat 2021-2027, document strategic ce detaliază modul în care se vor cheltui fondurile structurale ce totalizează 45 de miliarde de euro. 31,5 miliarde vin de la Comisia Europeană, restul sunt contribuția statului. Așa că am decis să aduc la zi prioritățile și acțiunile care se pot finanța cu fonduri europene pe domeniul transformării digitale. Voi reveni și cu o privire asupra acordului de parteneriat din perspectiva transformării digitale

„Phoebe, do you have a PLAN? I don’t even have a PLA..” Vorbe de duh de la începutul serialului Friends, cât fetele trec printr-o criză a vârstei de 25 de ani pentru că nu știu ce se va alege de ele. Să recunoaștem: cu toții am trecut prin asta. Chiar și România de 30 de ani trece printr-o astfel de criză. România, do you have a PLAN? Se pare că are chiar două (ca să fim siguri că măcar unul reușește; sau jumătate dintr-unul). Are marele PNRR și are chiar și planuri pentru celelalte fonduri europene. Da, în caz că ați uitat cu toții, există și alte fonduri europene pentru perioada 2021-2027!

Nu trebuie să mă credeți pe cuvânt. Graficul de mai jos arată alocările pe state membre doar pe două dintre fondurile pe care le avem la dispoziție – un total de 31,5 miliarde EUR. Aproape cât PNRR. Eu zic că nu sunt de ici, de colo și că trebuie luați în considerare. Mai sunt încă peste 3,5 miliarde prin Fondul de Coeziune și încă 2 prin Mecanismul de Tranziție Justă. Și lista mai poate continua cu alte tipuri de finanțări, cum ar fi Europa digitală.

Banii deocamdată sunt teoretici, nu stau la graniță așteptând de nerăbdare să intre în țară. Depinde de noi cum îi atragem în țară, cum îi cheltuim și ce efecte au asupra economiei și societății noastre. Despre PNRR se vorbește peste tot, de la sumele de bani oferite, la fake news despre cum UE ne obligă să renunțăm la încălzirea pe lemne sau la faptul că trebuie renegociat. Sau faptul că pierdem bani deja din el.

Despre fondurile europene clasice și tradiționale nu auzim mai nimic, ceea ce e ciudat, având în vedere că investițiile din PNRR trebuie să fie complementare celor din programele operaționale clasice. Deci, ar trebui să vorbim despre cele două surse de bani împreună, dacă tot vorbim despre potențialul transformator al banilor europeni. To be fair… documentele de program conțin detalieri despre cum investiţiile din PNRR sunt complementare celor din fondurile structurale. Spre exemplu, POCIDIF – Programul Operațional Creștere Inteligentă, Digitalizare și Instrumente Financiare – are prevăzute investiții pentru soluții de e-guvernare pentru autorități locale sau județene care trebuie să fie complementare cu cloudul guvernamental stipulat prin PNRR.

Acordul de Parteneriat e semnat – adică există înțelegere între România și Comisia Europeană în ceea ce privește fondurile și alocarea lor. Programele operaționale au fost transmise Comisiei Europene, nu mai avem mult până când vom vedea primele apeluri de proiecte. Dar pentru ce?

Despre asta este în acest update: despre fondurile europene clasice 2021-2027 și ce investiții preconizează autoritățile pentru transformare digitală, tehnologie etc. Am inclus aici și investiții în cercetare și inovare, domenii conexe, dar și priorități/tipuri de acțiuni din alte programe care presupun includerea tehnologiei, cum ar fi crearea de zone verzi în orașe care să conțină și investiții de tehnologie – zone WiFi sau supraveghere inteligentă (POR NV). Ne vom uita la:
  • toate programele operaționale și ce priorități directe/tangențiale există pentru transformare digitală, digitalizare etc
  • câteva chestii care ies în evidență în materie de analiza de nevoi și alte lucruri care apar în documente
La ce te ajută toate astea?
  • să vezi care sunt problemele societății și unde trebuie intervenit
  • poate găsești o zonă în care ai vrea să intervii
Acum, înainte să purcedem, trebuie să accept niște limitări ale acestei investigații:
  • programele operaționale (PO) sunt transmise Comisiei Europene, ele pot suferi modificări chiar și după aprobare
  • acțiunile, tipurile de investiții și intervenții enumerate în aceste PO-uri sunt și ele posibile și teoretice, fiind doar exemple sau idei orientative pentru cei care vor gândi ghidurile solicitantului și pentru solicitanți. Deci, nu e obligatoriu să se întâmple exact așa cum e în documentele de program
  • posibil să nu existe coerență în materie de program – prioritate – acțiune de intervenție de la un program operațional la altul. În unele locuri veți găsi acțiuni și priorități, în altele posibile lucruri de finanțat, totul depinde de cine a scris la documentele de program
  • PO Regionale sunt împărțite pe regiuni de dezvoltare pentru această perioadă de programare, așa că aici m-am limitat la a prezenta prioritățile doar pentru regiunea NV (yes, I am that lazy!) Dar prioritățile mari rămân tot aceleași – iar cea care ne interesează pe noi și se regăsește în toate celelalte programe se numește „o regiune inteligentă”

Programul Operațional Dezvoltare Durabilă

  • cuvinte-cheie: reziliență, comunicații de urgență, smart grids
  • centrat pe investiții pentru protecția mediului – coeziune socială economică și teritorială prin sprijinirea unei economii cu emisii scăzute de gaze cu efect de seră
Ce se poate finanța pe partea de transformare digitală/tehnologie din acest program? (priorități, tipuri de acțiuni)
  • Prioritatea 3.
    • Acțiunea 3.1 – Managementul principalelor tipuri de risc identificate în strategiile naționale de management al riscurilor : dezvoltarea infrastructurii de monitorizare, avertizare şi alarmare a fenomenelor hidro-meteorologice severe (inundații și secetă), inclusiv sisteme și infrastructuri de comunicații și tehnologia informației, pentru evaluarea și gestionarea durabilă a resurselor naturale, precum și activităţi în scopul conştientizării publice;
  • Prioritatea 4. Promovarea eficienței energetice, a sistemelor și rețelelor inteligente de energie și reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră
    • Acțiunea 4.3. Promovarea utilizării surselor de energie regenerabilă – menționează strategiile smart city, unde orașele au în vedere utilizarea tehnologiei din resurse regenerabile
    • Acțiunea 4.4. Sisteme și rețele inteligente de energie – smart grids. Posibile intervenții:
      • Promovarea utilizării de echipamente şi sisteme inteligente pentru asigurarea calității energiei electrice
      • Modernizarea și digitalizarea infrastructurii de distribuție a energiei electrice şi implementarea de soluții privind controlul rețelei de la distanță
      • Promovarea utilizării de echipamente şi sisteme inteligente pentru asigurarea calității energiei electrice

Programul Operațional Creștere Inteligentă, Digitalizare, Instrumente Financiare

  • cuvinte-cheie: digitalizare, specializare inteligentă, business, cercetare, educație, administrație publică
  • centrat pe îmbunătățirea cercetării românești, utilizarea tehnologiei digitale pe mai multe paliere, de la educație la mediu de afaceri și cultură. Față de versiunea precedentă, are mai multă coerență, acțiunile sunt delimitate mai clar

Ce se poate finanța pe partea de transformare digitală din acest program? (priorități, tipuri de acțiuni)

Prioritatea 1. Susținerea și promovarea unui ecosistem de CDI atractiv și competitiv în RO

  • Acțiunea 1.1 Sprijin pentru sectorul privat și pentru colaborarea între actorii din sistemul public și mediul de afaceri în domeniul CDI – investiții în tehnologie și infrastructură de cercetare
  • Acțiunea 1.2. Sprijin pentru proiecte în domeniul tehnologiilor avansate – un sprijin inițial pentru coagularea de echipe de cercetare în domenii. Domenii vizate: energie și mobiltate, fabricație avansată, materialee funcționale avansate. Printre intervențiile propuse: HUB Român de Hidrogen și Noi Tehnologii sau Platforma Nationala de Tehnologii și Semiconductori

Precizare importantă pentru ambele acțiuni: se încurajează concentrarea eforturilor mediului privat, mediului academic și de cercetare în proiecte

Prioritatea 2. Digitalizare în administrația publică centrală și mediul de afaceri

Acțiunea 2.1 – Sprijin pentru proiecte în inovare și în adoptarea de tehnologii avansate în contextul transformarii digitale

Secțiunea HUB-ul de inteligență artificială

  • Dezvoltarea Hubului Român de Inteligență Artificială ce va folosi inteligența artificială pentru îmbunătățirea procesului de luare a deciziilor la nivel guvernamental si/sau privat
  • Hubul e un proiect implementat printr-un parteneriat între instituțiile implicate în implementarea cloudului guvernamental (ADR, MCID, SRI, STS)

Secțiunea tehnologii avansate de Securitate cibernetică

  • vizează dezvoltarea capacității statului de a se proteja împotriva atacurilor cibernetice,de a asigura un mediu de comunicare securizat, în special prin criptarea cuantică, de a asigura accesul la date în scopuri judiciare și de asigurare a respectării prevederilor legale și de a stimula și creșterea pieței securității cibernetice

Secțiunea – Transformarea digitală a IMM-urilor prin inovare și adoptarea de tehnologii avansate

Acțiunea 2.2 E-guvernarea în administrația publică

  • Servicii publice destinate cetatenilor și/sau firmelor – identificate de către ADR ca fiind prioritare
  • Investiții pentru transformare digitală – Optimizarea infrastructurilor tehnologice și a proceselor in relație cu cetațenii astfel încât vor fi finanțate soluții de tip cloud ready sau cloud nativ.
  • Creșterea nivelului de interoperabilitate a sistemelor informatice din administrația publică
    • Se vor finanța și proiectele care presupun interoperabilitatea prin folosirea de building-blocks și conectarea prin Single Digital Gateway.
  • Dezvoltarea de platforme Open Data
  • Susținerea procesului guvernamental de luare a deciziilor prin sisteme și soluții complexe (ex: Big Data, blockchain, etc.) și asigurarea securitatii cibernetice a sistemelor informatice
  • crearea de cloud la nivelul instituțiilor publice – aici intră compatibilitatea cu cloudul guvernamental

Secțiunea – Digitalizarea în educație

  • Dezvoltarea managementului școlarității prin intermediul unor platforme digitale integrate. Fosta variantă detalia aici mai mult ideea unei baze de date unice la nivel național cu date din educație și interconectarea inspectoratelor cu ministerul
  • Creșterea accesului la învățământul superior prin digitalizarea portofoliului educațional al studenților – probabil o platformă

Secțiunea – Digitalizarea în cultură

    • Realizarea unei platforme naționale comune pentru furnizarea de servicii digitale publice în domeniul patrimoniului cultural. Vom putea consulta o bază de date a monumentelor istorice și a siturilor arheologice la nivel național.
    • Realizarea platformei electronice de monitorizare a distribuției de cărți

(aici lipsește o prioritate care se regăsește mai jos în partea de deployment a acestor acțiuni – Creșterea accesului la cultură prin digitalizarea arhivelor cu scopul creării de noi servicii pentru publicul de toate generațiile și dezvoltarea unei atitudini sănătoase a consumatorilor față de o diversitate mai mare de producții culturale)

Acțiunea 3.1 – Creșterea rolului culturii în societate prin valorificarea avantajelor digitalizării

    • acțiune complementară a celor 3 intervenții de la 2.2 – care sunt dezvoltate prin proiectele de la acest punct. exemplu – baza de date pentru servicii culturale e populată prin această intervenție

Acțiunea 2.3 Digitalizarea IMM-urilor realizată prin Huburi de Inovare Digitală Europene din RO (EDIH)

    • finanțarea vine 50% de la Comisia Europeană, 50% de la statul român, banii vin la DIH-urile selectate printr-o competiție națională care mai apoi au fost evaluate de către Comisia Europeană.
    • ele vor oferi expertiză pentru IMM-urile care vor să treacă prin acest proces de transformare digitală

Programul Operațional Sănătate

  • cuvinte-cheie: sănătate, telemedicină, date, platforme
  • centrat pe dezvoltarea sistemului de sănătate din România, complementar cu PNRR

Ce se poate finanța pe partea de transformare digitală din acest program? (priorități, tipuri de acțiuni)

Prioritatea 3. Creșterea eficacității și rezilienței sistemului medical în domenii critice, de importanță strategică cu impact transversal asupra serviciilor medicale și asupra stării de sănătate

Tipuri de acțiuni:

  • Dezvoltarea de programe universitare de medicină sau de formare continuă care includ competențe digitale
  • Intervenții de creștere a e-health si digital literacy (ex. consultări, promovare legislație, formare continuă profesioniști, dobândirea de cunoștințe noi în materie de e-health, dezvoltarea de mecanisme de asigurare a calității datelor, creșterea capacității de utilizare a datelor pentru definirea politicilor de sănătate și pentru comunicarea publică)

Prioritatea 6 – Digitalizarea sistemului medical

Posibile acțiuni:

  • observatorul român de date în sănătate – necesar pentru analiza datelor și crearea de politici și programe care să țintească provocările observate
  • Dezvoltarea integrată a unor soluții de e-sănătate, cu anvergură națională – posibile proiecte: sistem de programări și de trimiteri; trasee pentru pacienții cu boli cronice/ boli rare; soluții de management clinic pentru pacientul critic; ATI;transplant; digitalizarea laboratoarelor de sănătate publică INSP și centre regionale; centrele de transfuzii; DSP; laboratoare care sunt parte a rețelei naționale de laboratoare de referință; dezvoltarea de baze de date pentru diagnostic sau de sisteme care implică înregistrarea nominală; Sisteme de securitate pentru acces la distanță etc
  • Digitalizarea internă a unităților sanitare altele decât cele finanțate din PNRR.

Programul Operațional Educație și Ocupare

  • cuvinte-cheie: piața muncii, incluziune, competențe digitale, platforme, educație, preuniversitar, tineret
  • centrat pe îmbunătățirea funcționării educației la toate nivelele, pe incluziune socială și corelarea formării cu piața muncii

Ce se poate finanța pe partea de transformare digitală din acest program? (priorități, tipuri de acțiuni)

Prioritatea 1. Modernizarea instituțiilor pieței muncii

1.b.1. Crearea unui Serviciu Public de Ocupare (AJOFM-uri, n.n) modern, flexibil, adaptat contextului socio- economic, accesibil și vizibil pentru viitor – investiție strategică

Tipuri de acțiuni posibile:

  • Noi mecanisme de creștere a relevanței/calității serviciilor oferite clienților. Actualizarea și dezvoltarea de instrumente și metodologii care să permită debirocratizarea și digitalizarea activității SPO

1.b.2. Consolidarea dialogului social și a parteneriatelor pentru ocupare și formare, inclusiv cu participarea societatii civile

Tipuri de acțiuni posibile:

  • Îmbunătățirea managementului organizațional, a planificării strategice precum și optimizarea fluxurilor instituționale specifice partenerilor sociali, inclusiv digitalizarea activității partenerilor sociali;

Prioritatea 2. Valorificarea potențialului tinerilor pe piața muncii (Ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor)

2.a.1. Dezvoltarea unei rețele pentru tineret care să furnizeze servicii personalizate și de calitate tinerilor, cu precădere din categoria NEETs, prin crearea de parteneriate între SPO și centre de tineret, spre exemplu

  • acțiuni posibile în aceste parteneriate – sesiuni de educație digitală pentru tineri

2.a.2. Pregătirea şi furnizarea ofertei de servicii de formare/ocupare pentru tineri, inclusiv pentru tineri NEET, prin pachete integrate de măsuri active personalizate în funcție de profilul tinerilor

  • sesiuni de competențe digitale pentru tineri

Prioritatea 3. Creșterea accesului pe piața muncii pentru toți

3.d.1. Măsuri de sprijin pentru adaptarea la schimbare a angajaților și angajatorilor și sprijinirea tranzițiilor pe piața muncii

Tipuri de acțiuni:

  • sprijin acordat pentru munca la domiciliu și sprijin pentru adaptarea la un mediu de lucru robotizat prin promovarea colaborării om-mașină

Prioritatea 4. Antreprenoriat și economie socială

  • 4.a.1 Dezvoltarea unor instrumente și structuri colaborative/ participative, cu rol în: sprijinirea entităților de economie socială, inclusiv prin sprijin reciproc/cooperare, schimb de bune practici și suport în relaționarea cu celelalte sectoare – public și privat (de ex.: rețele de „ambasadori” ai antreprenoriatului social, spații și servicii de tip co-working, inclusiv incubatoare sociale, „centre de cunoștințe online”, portaluri care să susțină interacțiunea și sinergia dintre actorii din țară sau din Statele Membre, interesați de ecosistemul de economie socială din România, portaluri de evenimente cu newsletter-uri dedicate, piețe virtuale (platforme) de produse și servicii/lucrări produse/executate de întreprinderile sociale etc.);

Prioritatea 5. Îmbunătățirea participării copiilor la educația antepreșcolară și preșcolară

5.f.1. Dezvoltarea și asigurarea calității sistemului de ÎETC, prin: elaborare și editare ghiduri cu bune practici pentru sprijinirea implementării noului curriculum și a principiilor de bază ale unei educații timpurii incluzive și de calitate, cu un accent deosebit pe strategii didactice inovatoare (inclusiv predare online și formarea competențelor digitale);

Prioritatea 6. Prevenirea părăsirii timpurii a școlii și creșterea accesului și a participării grupurilor dezavantajate la educație

6.f.4.Organizarea unor oportunități variate de dezvoltare profesională pentru personalul didactic, în vederea asigurării unui sistem de educație incluziv:

Tipuri de acțiuni – dezvoltarea de mecanisme de lucru online inclusiv pentru asigurarea asistării/predării la clase virtuale („profesor virtual”)

6.f.6. Intervenții pentru creșterea accesului și a particpării la învățământul terțiar, în special pentru grupurile subreprezentate

Tipuri de acțiuni – Măsuri de sprijin în vederea creșterii accesului la studii universitare, prin sprijinirea inițiativelor de accesibilizare a universităților, inclusiv prin achiziția de echipamente IT și dezvoltarea de instrumente specifice pentru admiterea studenților cu dizabilități.

Prioritatea 7. Creșterea calității ofertei de educație si formare profesională pentru asigurarea echității sistemului si o mai bună adaptare la dinamica pieței muncii și la provocările inovării și progresului tehnologic

7.e.3. Flexibilizarea și diversificarea oportunităților de formare și dezvoltare a competențelor cheie ale elevilor

Tipuri de acțiuni:

  • Realizarea de noi planuri cadru pentru liceu care să permită dezvoltarea unor programe școlare pentru formarea competențelor pentru dezvoltare sustenabilă (mediu, media literacy, digital literacy);
  • Program național de prevenire și reducere a analfabetismului funcțional, precum și pilotarea unor mecanisme integrate de susținere și dezvoltare a alfabetizării funcționale a elevilor din învățământul preuniversitar (nivelurile ISCED 0-3): literație, matematică, științe, media, digitală și socială
  • Crearea și/sau furnizarea suportului necesar (materiale educaționale, softuri, echipamente, sisteme de teleșcoală și învățământ deschis la distanță etc.), pentru dezvoltarea și evaluarea competențelor elevilor (în mod particular a competențelor verzi, a celor digitale și a celor antreprenoriale), , inclusiv prin integrarea învățării față în față cu învățarea online/la distanță

7.e.4. Promovarea dezvoltării programelor de studii terțiare de înaltă calitate, flexibile și corelate cu cerințele pieței muncii.

  • susținerea angajabilității absolvenților de învățământ terțiar prin realizarea de analize în vederea identificării unor nevoi orizontale de dezvoltare a ofertei educaționale (ex.: AI, digitalizare, big data, competențe verzi etc.)

7.e.5. Dezvoltarea și implementarea unor programe universitare, la solicitarea agenților economici, organizațiilor de CDI, pentru o ofertă a universităților adaptată la solicitările pieței muncii și care să sprijine tranziția verde și tranziția digitală

Tipuri de acțiuni:

  • programe universitare în domeniile de specializare inteligentă, cu accent pe formarea competențelor verzi și a celor digitale, programe de studiu cu certificarea prin microcredite, în domeniul competențelor digitale etc;
  • programe de atragere a tinerelor către profile universitare reale, în special în domenii de înaltă tehnologie (ex. IT, automatică, mecatronică, nanotehnologii etc)

7.e.6. Implementarea unui program pentru internaționalizarea învățământului superior, în vederea creșterii calității, eficienței și relevanței acestuia

  • tipuri de acțiuni – digitalizarea procesului de admitere a studenților străini

Prioritatea 8. Creșterea accesibilității, atractivității și calității învățământului profesional și tehnic

8.e.1. Optimizarea mecanismelor de monitorizare și evaluare a politicilor publice privind formarea profesională și de anticipare a nevoilor de competențe în IPT (învățământ profesional și tehnic – n.n) la nivel de sistem

  • Tip de acțiune – dezvoltarea unei platforme/modul al unei platforme cu privire la contractele individuale de pregătire practică a elevilor la operatorii economici.

8.e.5. Adaptarea serviciilor educaționale adresate elevilor și personalului didactic din ÎPT, în corelație cu dinamica pieței muncii (competențe verzi, digitale schimbări tehnologice și structurale). Tipuri de acțiuni:

  • dezvoltarea de curriculum adaptat pentru piața muncii și tehnologii (3D printing, inteligență artificială etc)
  • formarea cadrelor didatice – inclusiv cu competențe digitale

Prioritatea 9. Consolidarea participării populației în procesul de învățare pe tot parcursul vieții pentru facilitarea tranzițiilor și a mobilității

9.g.5. Implementarea programului „Ține pasul” care vizează programe de actualizare a competențelor specifice ale angajaților ca urmare a evoluțiilor tehnologice rapide și a apariției de noi competențe, însoțite de serviciile de consiliere profesională.

9.g.7. Implementarea programului „Competențe digitale pentru piata muncii” care vizează programe de dobândire a competențelor digitale, structurate pe niveluri (inițiere, intermediar, avansat), precedate de o evaluare a nivelului de competențe digitale.

Programul Operațional Transport

Prioritatea 3. Creșterea siguranței rutiere
  • Digitalizarea elementelor de siguranţă a circulației

Programul Operațional Regional Nord-vest

Prioritatea 1. O regiune competitivă prin inovare, digitalizare și întreprinderi dinamice

Obiectiv specific – Dezvoltarea capacităților de cercetare și inovare și dezvoltarea tehnologiilor avansate

  • Dezvoltarea structurilor CDI în cadrul întreprinderilor din domeniile de specializare inteligentă și valorificarea rezultatelor în piață (proiecte CDI&transfer în piață). Exemple:
    1. activități de cercetare industrială
    2. dezvoltare de infrastructură de cercetare
  • Dezvoltarea structurilor CDI în întreprinderi nou înființate inovatoare din domeniile de specializare inteligentă
    1. cercetare experimentală cu scopul de a pune pe piață produse și servicii inovatoare
    2. sprijin pentru întreprinderi noi care pot produce inovație radicală și disruptivă
  • Sprijinirea transferului tehnologic și a ecosistemului de inovare
    1. crearea de laboratoare de tip demo sau fab lab
    2. parteneriate pentru cercetare între organizații de cercetare și IMM-uri
    3. sprijin pentru scalarea investițiilor

Obiectiv specific – Valorificarea avantajelor digitalizării, în beneficiul cetățenilor, al companiilor, al organizațiilor de cercetare și al autorităților publice

  • Transformarea digitală a IMM-urilor – investiții pentru adoparea tehnologiilor digitale, sisteme RFID, information tracking systems, achiziția de servicii pentru transformarea digitală, investiții site-uri adaptate ecommerce, soluții pentru cybersecurity și privacy, automatizări, linii de producție, robotică – pentru productivitate

Obiectiv specific- Intensificarea creșterii durabile și a competitivității IMM-urilor și crearea de locuri de muncă în cadrul IMM-urilor, inclusiv prin investiții productive

  • Creșterea competitivității IMM-urilor prin: investiții în noi tehnologii în scopul creșterii productivității (IoT, automatizare, robotică, inteligență artificială, tehnologii de management și organizarea activităților etc),
  • Investitiții în tehnici avansate de producție – investiții în active corporale și necorporale în legătură cu modernizarea industrială pentru sectoarele de specializare inteligentă, design industrial, inclusiv inovare bazată pe design, customizare de masă (imprimare 3D, manufacturare digitală directă), activități de marketing, sprijinire a comercializării, internaționalizare;

Obiectivul specific Dezvoltarea de competențe penru specializare inteligentă, tranziție industrială și antreprenoriat

  • Dezvoltarea competențelor la nivelul entităților implicate în procesul de descoperire antreprenorială prin: furnizarea de cursuri de formare pentru adoptarea transformării digitale în IMM-uri, formarea de competențe cheie a angajaților IMM-urilor în domenii de specializare inteligentă (cursuri relevante pentru societăți pentru dezvoltarea de competențe cu aplicabilitate imediată la nivelul angajaților), cursuri pentru facilitarea tranziției industriale și creșterea compentețelor de antreprenoriat

Prioritatea 2. O regiune cu localități smart

Obiectiv specific Valorificarea avantajelor digitalizării, în beneficiul cetățenilor, al companiilor, al organizațiilor de cercetare și al autorităților publice

  • Îmbunătățirea calității serviciilor oferite de administrațiile publice locale prin soluții digitale inovatoare și aplicații de tip smart city. Acțiunile urmează logica deja faimoasă a celor 6 componente ale smart city, așa cum se vede în tabel:
  • intervenții integrate la nivel județean/regional, cum ar fi: platforme regionale pentru inovare și specializare inteligentă, aplicații pentru transport public interurban, platforme pentru promovarea și vânzarea prodselor locale, platforme pentru dezvoltarea competențelor digitale, baze de date geospațiale la nivel regional
Multe posibilități, dar există și o listă de prioritate – acțiuni privind digitalizarea serviciilor publice, platforme pentru așa ceva, securitate cibernetică, interoperabilitate a proiectelor de servicii publice digiale sau intervenții pentru luarea deciziilor pe bază de date sau intervenții pentru open data b) Sprijin pentru digitalizarea administrațiilor publice locale din mediul rural

Exemple de proiecte pentru mediul rural:

Modalitatea de funcționare a acestei intervenții este interesantă. Se vor pre-selecta 5 comune pe județ care vor implementa astfel de proiecte care vor fi monitorizate pentru a se vedea în vedere replicarea lor. Ideea este să nu se intervină haotic la nivel rural, pe sistemul „tu-mi dai mie WiFi la căminul cultural, da eu n-am nici măcar apă în casă”.

Prioritatea 3. O regiune cu localități prietenoase cu mediul

Obiectiv specific – Enhancing protection and preservation of nature, biodiversity and green infrastructure, including in urban areas, and reducing all forms of pollution

  • tipuri de acțiuni: Dezvoltarea unor orașe verzi și îmbunătățirea infrastructurii verzi din zonele urbane – ·modernizarea/ extinderea / construirea și dotarea spațiilor verzi și prin investiții complementare în sisteme inteligente de energie, hot-spot WiFi, supraveghere video inteligentă etc

Prioritatea 4. O regiune cu mobilitate urbană multimodală durabilă

Obiectiv specific Promovarea mobilității urbane multimodale sustenabile, ca parte a tranziției către o economie cu zero emisii nete de carbon

Utilizarea crescută a transportului public și a altor forme de mobilitate urbană ecologice

  • tipuri de acțiuni: Dezvoltarea sistemelor de management a mobilității urbane, cum ar fi sisteme de management al traficului, aplicații “mobility as a service”, etc.

Unde suntem și unde vrem să fim

Ce vedem din cele de mai sus?

  • Digitalizarea e peste tot – de la dezvoltare durabilă, energie până la incluziunea persoanelor cu dizabilități și transport. Nu doar pentru că e la modă să vrei digitalizare pentru instituția sau sectorul tău, ci pentru că chiar e necesar. De fapt, prezența acestor idei în aproape toate programele operaționale arată magnitudinea „înapoierii digitale” prin care trecem
  • Digitalizarea e peste tot și pentru că e transversală. Mai simplu spus, vedem foarte bine acum cât de necesară a devenit tehnologia în toate domeniile vieții noastre sau cât de mult ar trebui să medieze fiecare activitate pe care o realizăm
  • Mult accent pe dubla tranziție – tehnologia trebuie să sprijine cu adevărat tranziția verde. precedentele variante de programe parcă nu scoteau așa de bine în evidență această suprapunere
  • Apar mențiuni cu privire la securitatea cibernetică a proiectelor și serviciilor publice digitale realizate prin aceste fonduri europene, dar apare și hubul de inteligență artificială – semn al transformării digitale, având în vedere că va fi folosit pentru „îmbunătățirea procesului de luare a deciziilor”. Oricum, optimistă treaba asta, având în vedere că încă nu avem încă datele la dispoziție
  • Trăgând linie și adunând, care sunt principalele lucruri de care avem nevoie? Date, competențe digitale, cercetare și inovare și, desigur, platforme par a fi cele mai prezente cuvinte-cheie în prioritățile de mai sus
  • Vedem modul în care se „atacă” problema lipsei competențelor digitale în programul Educație și Ocupare, unde toate nivelele educaționale au puse la dispoziție posibile acțiuni de tehnologizare. Pentru că da, de multe ori în aceste programe, digitalizare = dotare cu echipamente IT. Următoarele acțiuni sunt de creare de platforme, dar și acestea riscă să fie diluate de conținut și acțiune
  • Am mai spus asta aici, dar va fi interesant de urmărit cum anume se vor implementa proiecte pentru a reduce decalajul ilustrat binișor de către DESI și cum se va face saltul către tehnologii noi (în administrație publică, mai ales). Adăugăm aici și iminenta strategie de convergență digitală în cadrul programului Deceniul Digital. România va trebui să urmărească îndeplinirea unor obiective de țară care să conveargă către obiectivele europene, iar fondurile structurale sunt o parte importantă a acestui efort

Pe de altă parte, dacă treci prin documentele programelor operaționale, vei observa nu doar priorități grandioase, idei interesante de proiecte sau foarte mult limbaj birocratic. Vei observa diagnoza situației actuale, în limbaj oarecum diferit și mai diluat parcă decât precedentele variante. Preiau cu citat câteva mențiuni semnificative din POCIDIF- altele decât le știam deja:

  • nu doar că nu putem realiza, dar nici nu putem concepe transformarea digitală – „se remarcă o lipsă a capacităţii instituţionale de a concepe tranziţia de la servicii publice nedigitalizate la fluxuri operaţionale şi cerinţe funcţionale aferente unor sisteme informatice care stau la baza furnizării serviciului public ȋn mediul digital”
  • pornim chiar de la 0 cu o serie de practici care deja sunt înrădăcinate în alte părți – „(guvernul) nu are nicio tradiție de a utiliza datele tranzacționale privind comportamentul real al oamenilor pentru a îmbunătăți politicile sau serviciile”

Deci, cum stăm acum?

  • avem un „sistem IT fragmentat” al administrației naționale
  • lipsa de evoluție coerentă a instrumentelor de e-guvernare reprezintă o barieră pentru transformare digitală a întreprinderilor
  • degeaba ai finanțare dacă nu ai și expertiză și mindset pentru transformare digitală – iar aici avem lipsă atât la nivel de IT, dar și la nivel de personal din servicii publice care vor beneficia de transformarea digitală
  • să nu uităm că nici funcționarii și experții în politici publice și servicii publice din domeniile conexe, cum ar fi asistența socială sau educația, manifestă „lipsă de înțelegere minimă a instrumentelor digitale și a efectelor lor asupra proceselor birocratice”
    • apropo de ei, există multe oportunități de a regândi procesul de fundamentare a politicilor publice (ghiduri, metodologii) bazate pe date sau pe crearea unor platforme online care să faciliteze schimbul de informații etc. Mai mult decât oricâd, aici trebuie urmărită sustenabilitatea unor astfel de inițiative. Mai simplu spus, bun, faci platforma, o întreții cât e vorba de bani europeni, dar apoi…cum o menții?
  • Și apropo de date și platforme…în educație și cultură nu există structuri care să găzduiască date și să conecteze principalii actori din acest domeniu. În educație, programul menționează că nu există un sistem unitar care să lege inspectoratele județene de minister, iar cultura nu are date colectate unitar la nivel național pentru a vedea ce fel de servicii pot oferi sau alte informații semnificative
  • Nu în ultimul rând, există foarte multe surse de proiecte corecte pentru transformare digitală – important e să fie cine să le implementeze corect.

E chiar posibil?

Contrastul dintre toate ideile de proiecte și minusurile identificate atât în proiecte, cât și în rapopartele de țară pentru România e destul de mare. Și totuși, e chiar posibil să facem măcar câteva din lucrurile propuse mai sus? Nu mă hazardez în predicții, dar mă pune pe gânduri faptul că textele programelor pe care le-am parcurs menționează atât minusurile serviciilor existente, cât și lipsa de înțelegere a potențialului transformării digitale din rândul oamenilor din administrație. Nu mai vorbesc de necesitatea dezvoltării competențelor digitale, la nivel de populație, la nivel de aparat administrativ, dar și la nivel de leadership politic. Dar dacă nu există înțelegere și dedicare către acest potențial, cum anume vom putea face toate astea?

CiteșteSalvează

Digest #4. Ce nebunii mai fac platformele?

In DIGest, Digital
De Mirela Marcut
5 minute

(Am început să scriu un mic rezumat pentru platformele de socializare , dar iată că mi-a ieșit un mic Digest pe subiect.)

Câteva știri mi-au atras atenția luna asta cu privire la platforme și politicile lor.

  • Dezvăluirile despre platforma <violența garantează succes> Uber. Platforma care a știut că încalcă legea în statele în care s-a extins, dar n-a contat, a contat doar sprijinul obținut pe la spate din partea liderilor politici.
  • Știrea că Facebook și Instagram ar putea fi restricționate în UE (remember that?) ca urmare a lipsei unui acord de transfer al datelor care să respecte regulile GDPR și deciziile Curții de Justiție a UE. Imediat e august – nu s-a întâmplat nimic
  • Update-urile Instagram care au enervat până și familia regală a Insta, familia Kardashian (nu e gluma mea, e a lui Trevor Noah). De ce e criticat Insta? Pentru că începe să semene prea mult cu Tik Tok, prioritizează conținutul bazat pe recomandările algoritmului și nu mai arată postările celor pe care îi urmărim. Update la update: la câteva zile după aceste critici, Instagram a anunțat că reduce din aceste schimbări deocamdată, dar vom continua să vedem postări recomandate
  • Dezvăluirile despre strategia de comunicare a Tik Tok – minimalizarea conexiunii aplicației cu China
  • (proaspăt scoasă din cuptor) Meta pierde bani, dar oamenii stau mai mult pe platformele Meta pentru că se uită la videoclipuri. Și ne vom uita mai mult la oameni/pagini pe care nu le știm: „Zuckerberg said that the percentage of content people see in Facebook and Instagram that comes from accounts they don’t follow will more than double next year”.
  • Unul din motivele pentru care Meta pierde bani este opțiunea disponibilă pe iOS care permite utilizatorilor să limiteze urmărirea activităților lor, în engleză „Ask app not to track”. Nu colectează și nu urmărește utilizatorul, există o bază de utilizatori mai mică, vinde reclame mai puțin relevante, banii băgați în platformă sunt mai puțini. O variantă a acestei idei de limitare a urmăririi utilizatorului a fost propusă și în cadrul negocierilor pentru Digital Services Act, dar a picat la vot, deci modelul de business bazat pe reclame țintite încă rezistă.
  • Şi, poate cea mai interesantă chestie citită zilele astea, articolul „The sunset of the social network” din Axios care argumentează că platforma de socializare devine încet-încet un„legacy service” al FB. Un produs de bază, un fel de Logan al Dacia, care parcă se îndreaptă acum către alte zări cu Duster, Jogger și Spring. Care sunt acele zări? Ați ghicit, metaverse-ul. Și aici e o cursă. Cine ajunge primul către noile zări ale Internetului, acela va dicta cum arată, iar cei care reglementează vor pierde vremea până se vor prinde ce s-a întâmplat. Nu e prima dată când se întâmplă asta, de fapt se confirmă teoria capitalismului supravegherii.
    • Axios mai spune că era rețelelor sociale a dispărut pentru că problemele atrase de aceste platforme au ajuns în mainstream și nu prea le mai poți acoperi, așa că strategia Meta de a merge mai departe cu metaverse-ul are sens.
    • Oamenii vor continua să comunice one-to-one și în privat și ar mai rămâne loc și pentru comunități mici de tip forum. Mai puţin zgomot.
Cum și-a imaginat AI-ul DALLE mini apusul rețelelor sociale 🙂

Ce desprindem de aici?

  • Meta continuă rețeta clasică de a copia noul produs la modă și a-l integra în serviciul său pentru a face față competiției. Instagram, Whatsapp, Snapchat și acum Tik Tok. Au copiat și platforma audio Clubhouse, dar au eliminat acel produs. Noul serviciu care explodează e BeReal, o aplicație care îți trimite o notificare la o oră aleatorie și tu ai câteva minute să încarci o poză cu ceea ce faci pe bune în acel moment. Aștept să văd cum vor copia și asta.
  • Ne vom uita mai mult la videoclipuri – ceea ce înseamnă mai multe provocări societale, cum ar fi deepfakes, probleme de intimitate (filmăm orice doar să fie filmat), dar și „mașina de recomandări” bazată pe AI va face greșeli și vom vedea și chestii mai supărătoare.
  • Alte două platforme, Uber și Tik Tok, fac tot posibilul de a se distanța de trecutul lor destul de apropiat. Se bazează că avem memorie scurtă, mulțumită conținutului din online 🙂
  • Confruntate cu reglementările europene (DSA, DMA), platformele merg mai departe pe drumul lor. Ați văzut ceva schimbare clară legată de transparență, well-being pentru utilizator, combatere a dezinformării? De fapt, tocmai ce am citit că Meta regândește politica legată de dezinformarea cu privire la pandemie. Au apelat la „curtea supremă a FB”, Oversight Board, ca să îi ghideze cum să împace libertatea de exprimare și siguranța oamenilor. Posibil cea mai grea întrebare posibilă pentru spațiul digital.
  • Este acesta apusul rețelelor sociale? My two cents: având în vedere că Meta raportează o creștere a timpului petrecut pe platforme, iar Tik Tok crește în continuare, e greu de crezut că acestea vor pierde din influență. Ne plângem că nu mai vedem postările prietenilor și ne apare conținut random, dar nu știm că avem opțiuni prin care chiar putem vedea conținutul prietenilor. Se numește Following pe Instagram, iar FB a introdus recent o versiune cronologică a site-ului. Nu pentru că a vrut compania, ci o cere și Digital Services Act. A, dacă vorbim despre modelul tradițional al rețelelor sociale unde vedem ce mai fac prietenii și postăm una alta despre noi, acela s-a dus demult. Am uitat cumva de ce vor guvernele să intervină să reglementeze platformele? O las pe asta retorică 🙂
CiteșteSalvează

 

Digital Policy este o platformă de analize de politici publice digitale, axată pe nivelurile european, național și local.

Pagini

Newsletter