CategorieOrașe

Un pas mic pentru politici digitale, un pas mare pentru Oradea

In Orașe, România
De Mirela Marcut
2 minute

Câteva reflecții după de Masa rotundă de ieri din Oradea 🙂

Ieri am fost pionieri în Oradea. Un pas mic pentru politici digitale, un pas mare  pentru Oradea. Am făcut un mic pas pentru tot ce înseamnă discuții despre reglementarea spațiului online in the grand scheme of things, dar am făcut un mare pas pentru Oradea.

Ne-am întâlnit la masa rotundă despre reglementarea conținutului online și despre educația media ca un potențial ajutor față de încercările de reglementare a conținutului online. 

 

eveniment digital policy Oradea

Ce-am învățat? Ce ne-a pus pe gânduri?

  • că există o preocupare pentru adevăr și că entitățile de presă care chiar fac știri sau conținut educativ sau informativ sunt sprijinite, dacă sunt transparente și creează politici editoriale coerente
  • că jurnaliștii au drepturi și acestea trebuie respectate. Rămâne de văzut aplicarea și respectarea acestora, mai ales în democrații tinere ca a noastră
  • cum definim ce reprezintă presă? 🙂 o întrebare simplă, dar care invită tot felul de poziții
  • am învățat că reglementarea nu este o soluție miraculoasă, mai ales în ceea ce privește Internetul și serviciile online. Dacă ai un site și oferi niște servicii online, ai putea să te încadrezi la 2-3 regulamente/directive europene.
  • am învățat că există un opțional de educație media la noi, dar, din lipsă de interes, nu a fost adus la zi de 20 de ani.
  • am văzut relația de love/hate dintre presa locală și platformele de social media, care, la fel cum te ridică, așa te și coboară.
  • am discutat dacă ar mai fi nevoie de educație media, dacă rezultatele testelor PISA ar arăta mai bine la noi. Aici intervine ideea falsă a digital natives, contestată și de Dehaene, conform căreia tinerii ar fi instinctiv mai buni la a manevra tehnologia. Întrerup aici comentariul pentru o rugăminte făcută de o tânără din familia mea care-mi cere să-i fac resize la un fișier PPT ca să-l scoată la imprimantă. I rest my case 🙂
Mulțumiri partenerilor – Asociația Națională a Bibliotecilor Publice și a Bibliotecarilor din România – și experților invitați!
 

All in all, discuții care s-au întins peste trei ore și încă o dată mi se dovedește că-i scoți greu pe orădeni din casă, dar și când îi scoți …

 

CiteșteSalvează

Un manifest pentru orașul inteligent

In Orașe, România
De Mirela Marcut
6 minute

Acum 3 săptămâni, sărbătoream 2 ani de Digital Policy cu o serie de replici care „m-au încurajat” de-a lungul celor 2 ani să continuu. Una din ele pe care am auzit-o chiar cel mai mult ține foarte mult despre comportamentul și atenția sau lipsa de atenție pe care o avem în online: „Da, am văzut că ai scris ceva pe net…cam lung”. A doua replică pe care o aud chiar des: „cam mică nișă ți-ai găsit”. Cele două replici invariabil duc la acest meme:

Factz Facts GIFfrom Factz GIFs

Ei, iată că am scris iarăși ceva lung și așa de o nișă mai mică (să trăiți, galeria!). Azi vreau să vorbesc despre Manifest pentru Orașul Inteligent, la care am lucrat din greu anul acesta la sugestia prietenilor de la UrbanizeHub. La ce te ajută?

  • ca lider local – îți poți seta câteva principii directoare pentru ceea ce vrei să finanțezi cu fonduri europene pentru orașul tău – în materie de tehnologie
  • ca cetățean – poți urmări logica inițiativelor de smart city din orașul tău și poți să-i tragi de mânecă pe liderii locali dacă nu gândesc și implementează proiecte cu adevărat impact pentru tine
Am prezentat Manifestul pentru Orașul Inteligent la super-aniversarea de 5 ani de UrbanizeHub, care a avut loc pe 14 decembrie în București. Puteți regăsi înregistrarea prezentării aici, iar înregistrarea întregului eveniment este disponibilă aici.

Ce am gândit

Totul a pornit de la viziunea pe care DigitalPolicy și UrbanizeHub o au în comun. Ei zic orașe pentru oameni, DigitalPolicy zice politici digitale locale centrate pe oameni. Potato – Potato, cum zice americanul. Ei zic că oamenii trebuie să contureze orașe pentru oameni, DigitalPolicy remarcă faptul că adesea povestea orașului inteligent este despre tehnologie și nu este despre oameni. Cum anume? Păi, cu poza asta folosită ca titlu de exemplu:

În prim plan, tehnologia. În plan foarte pierdut în josul imaginii – oamenii. Ceva nu e în regulă cu imaginea asta și trebuie intervenit. Aici intervine Manifestul pentru Orașul Inteligent – am încercat să aducem laolaltă atât experiențe, bune practici, cât și oportunități de finanțare prin fondurile europene sau chiar soluții deja implementate la nivel național și internațional. De ce? Scopul a fost să facem din Manifest un „one stop shop” pentru comunitățile urbane inteligente la nivel de inspirație, idei și oportunități.

Ce a ieșit

În primul rând, a ieșit un manifest, definit ca o declarație prin care o entitate își face cunoscută în mod public programul, hotărârile, concepțiile, intențiile etc. O altă definiție arată că manifestul este un text cu conținut politic, răspândit pentru a determina acțiuni imediate. Manifestul nostru nu e unul politic, desigur. Dar este gândit și pentru a-l răspândi și a determina acțiuni imediate. De ce? Pentru că, așa cum arată și Manifestul, există destulă inspirație, destule idei și surse de finanțare pentru a pune în aplicare crezul nostru. Manifestul are patru părți principale. Să le luăm pe rând.

Manifestul propriu-zis

Cele opt principii stau la baza orașului inteligent pentru oameni.

Sursă: elaborare proprie

Expertiză

Am chestionat 12 experți din domenii conexe și complementare politicilor publice – din sectorul public, din consultanță, mediul academic, inovare și business.

Sursă: elaborare proprie pe baza informațiilor din chestionarele adresate experților

Surse de finanțare

Aici a fost mai complicat decât mă așteptam. Ce a ieșit este o colecție de idei de finanțare din fondurile europene pentru orașe inteligente, de la PNRR la POR pe fiecare regiune de dezvoltare în parte. Această secțiune a suferit diverse modificări, având în vedere că majoritatea programelor consultate se afla încă în negociere cu Comisia Europeană și a fost necesar să intervenim constant pentru updates. De altfel, Manifestul se sincronizează aproape perfect cu lansarea tuturor programelor operaționale regionale care a avut loc în noiembrie-decembrie și vine cu un limbaj simplu de înțeles pentru administrația locală în ceea ce privește posibilitățile de finanțare și cerințele de eligibilitate.

Sursă: elaborare proprie

Inspirație

Degeaba vii cu surse de finanțare, dacă nu te poți inspira să vezi ce au mai făcut alții, astfel că manifestul se încheie cu o serie de proiecte-inspirație din România și Europa, pe fiecare din cele 9 domenii tematice pe care le-am identificat în analiza surselor de finanțare. Simple, dar complexe, cum este ideea relativ simplă de a reintroduce tramvaiul în Reșița. Complexe, care simplifică viața administrației publice, cum sunt platforma de date pentru oraș sau rețeaua LoRaWAN pentru colectarea de date. Proiectele de tip inspirație arată că, oricât de complicat ar putea părea limbajul birocratic specific proiectelor europene și oricât de atrăgătoare sunt finanțările de dragul finanțărilor, proiectele cele mai bune sunt cele mai utile pentru comunitate.

Manifestul pentru orașul inteligent este disponibil aici. Am demonstrat, deci, că în alte locuri și în alte contexte, nișa asta chiar nu e mică, e chiar mare. O demonstrează și deschiderea experților pentru a da input pentru administrațiile publice și multitudinea de surse de finanțare disponibile (și nici nu am cuprins alte tipuri de fonduri la nivel european!).

În loc de final...

Am muncit la acest manifest aproape un an întreg. Munca de coordonare, de citire și explicare a oportunităților de finanțare sau selecție a surselor de inspirație n-a fost chiar ușoară. Iar acum scriu acest articol cu ajutorul lui Notion, un program de management de proiecte, care tocmai azi mi-a dat dreptul să utilizez noul său asistent AI. Așa că, în loc de final, îl las pe Notion AI să îmi ia locul și să rămân cu o întrebare: oare putea Notion AI să producă ceva similar sau mai bun decât Manifestul pentru orașul inteligent?

Cinci motive pentru care Orașele Inteligente trebuie să fie centrate pe oameni

  1. Orașele inteligente îmbunătățesc calitatea vieții prin oferirea unor servicii și soluții digitale care să faciliteze accesul la informații și activități. Acestea trebuie să fie concepute în primul rând pentru a servi intereselor și nevoilor cetățenilor și abia apoi să îmbunătățească eficiența administrativă.
  2. Orașele inteligente trebuie să fie deschise către cetățeni și trebuie să le ofere posibilitatea să își exprime opiniile și să participe la procesul de luare a deciziilor. Acest lucru poate fi realizat prin intermediul tehnologiilor de votare electronică și prin implicarea cetățenilor în dezbateri și consultări publice.
  3. Orașele inteligente trebuie să ofere cetățenilor un acces echitabil la informații și servicii, indiferent de statutul social, etnic, economic sau de locație. Acest lucru poate fi realizat prin soluții de e-guvernare, prin intermediul cărora toți cetățenii pot avea acces la informații și servicii, inclusiv la educație și sănătate.
  4. Orașele inteligente trebuie să fie sigure, mai ales în ceea ce privește protecția datelor personale și utilizarea lor în mod echitabil. Pentru aceasta, trebuie adoptate măsuri de securitate și se impune respectarea principiilor GDPR.
  5. Orașele inteligente trebuie să fie sustenabile și să reducă impactul negativ asupra mediului înconjurător prin implementarea de soluții de eficiență energetică și utilizarea de energii regenerabile. Acest lucru va contribui la reducerea emisiilor de carbon și la crearea unui mediu mai sănătos pentru cetățeni.

 

CiteșteSalvează

Cum măsurăm inteligența unui oraș

In Orașe
De Mirela Marcut
10 minute

Circulă o reclamă la televizor cu ferestrele de inspirație germană, unde capul familiei aplică rigoarea germană la toate chestiile pe care le face prin casă. Ea tunde iarba așa la ochi, el tunde iarba și verifică cu bolobocul (da, știu ce e ăla) dacă e tuns drept, ea taie repede castraveții pentru salata de boeuf, el aplică feliile cu penseta pe o salată de boeuf în formă de casă, cam cum sunt acelea de turtă dulce de la germani. Morala: să aplicăm rigoarea germană în tot ceea ce facem ca să ne fie bine, să nu fie rău.

Dincolo de faptul că apelează la un stereotip pe care nu vreau neapărat să-l duc mai departe, reclama mi-a venit în cap în momentul în care m-am uitat la modul în care germanii monitorizează performanțele smart city. Spoiler alert: e cu rigoare germană. Cu curiozitatea stârnită, am dat să văd și cum măsurăm în România aceleași performanțe și realizează clasamente. Spoiler alert: nu e cu aceeași rigoare germană care nu ne caracterizează. Mai adaug aici un clișeu și putem porni analiza: you can’t manage what you can’t measure. Mai degrabă: if you don’t measure, you can’t understand and manage accordingly.

Bun, despre ce e vorba azi și cu ce te poate ajuta acest text?

  • ne uităm la indexul orașelor smart din Germania, nu neapărat la clasament, ci mai ales la modul în care au ajuns la clasament, la ce au urmărit când au realizat clasamentul
  • ne uităm la radiografia orașelor smart din România și la modul în care un index asemănător e construit în România
  • desigur, vezi și la ce să fii atent că se întâmplă în orașul tău, atât ca cetățean, cât și ca decident.

Și mai pe scurt, tot vorbim de smart city și de minunățiile acestor tipuri de proiecte, dar în realitate putem ajunge la același bla-bla al digitalizării de care am mai vorbit aici. Tot oferim definiții și conceptualizări care mai de care mai SF, dar cum mai exact arată un astfel de oraș? O astfel de privire ne arată exact la ce să fim atenți ca cetățeni, ca decidenți, când auzim că orașul X e smart și vom putea spune „fii serios!” sau „da, pe bune, așa e!”

Disclaimer: veți vedea mai jos o abstractizare a conceptului de smart city și o cuantificare a unor lucruri care nu întotdeauna pot fi cuantificate, aspect despre care eu am mai scris că nu întotdeauna e cel mai bun lucru. Totuși, în spirit de deschidere și către alte puncte de vedere, merită să aruncăm o privire asupra unor indicatori și parametri care, coroborați, pot indica cu mai multă acuratețe „inteligența” unui oraș decât proiectele cu care orașele noastre se laudă.

Cum măsurăm orașele inteligente

Nu cu bolobocul 🙂 Tata avea o vorbă: și masa are 4 picioare, dar nu umblă. Cam așa e și cu smart cities, poți să ai o grămadă de proiecte în derulare, finalizate sau planificate, dacă nu au coerență, nu sunt complementare și nu au un impact concret în viața orașului. Deci cum măsurăm și cum ar trebui să măsurăm cât de „inteligent” este un oraș?

Exemplul românesc

Radiografia smart city în România este realizată de o companie din domeniu, fiind singura analiză oarecum de tradiție de acest tip pe care am identificat-o (correct me if I am wrong, please!). Analizează mai multe orașe din România, de la cele mici până la municipiile-reședință de județ.

Analiză se axeză pe numărul de proiecte de tip smart city: în derulare, finalizate, în faza de planificare, proiecte pilot. Clasamentul e realizat prin numărarea proiectelor pe aceste clasificări de proiecte. Datele au fost colectate astfel:

  • adrese către primării
  • analiza site-urilor primăriilor
  • analiză de presă
  • completări ulterioare din alte surse

De asemenea, proiectele sunt numărate și pe aceste magici verticale – Smart Economy, Smart Mobility, Smart Environment, Smart People, Smart Living și Smart Governance – care apar și în majoritatea Programelor Operaționale Regionale la prioritatea legată de digitalizare.

Astfel, aflăm că liderul este (logic) Cluj-Napoca, cu 56 de proiecte finalizate, București și Alba Iulia sunt lideri la proiecte în lucru și Slănic Moldova cu 25 în stadiul de proiectare. Analiza se apleacă și asupra orașelor medii sau a clasamentelor pe tipuri de proiecte, conform celor 6 verticale. Nu insist aici pe winners or losers pentru că… și masa are 4 picioare, dar nu umblă.

Să vedem acum metoda germană.

Rigoarea germană în acțiune

Bitkom, asociația companiilor de tehnologie din Germania, face un top al orașelor germane de peste 100 mii de locuitori. Deci, e aproximativ același tip de actor ca în România, cu rezerva că aici e o asociație bine închegată, în România era vorba de o companie. Vorbim tot de mediul privat. O face acum pentru a patra oară, agregând o serie de teme și indicatori pentru a măsura performanța orașelor germane în ceea ce privește componenta de smart city.

Cum măsoară performanța smart city?

  • colectare de date și furnizare a analizei către orașe pentru verificare și sugestie de schimbări (85% din orașe au profitat de această oportunitate, iar pentru restul au fost colectate date post-hoc). Aici e asemănător cu radiografia românească, în ideea că și primăriile noastre au fost consultate prin adrese, dar rata de răspuns și implicare e mai mică
  • datele au fost evaluate de către o echipă de experți ai Bitkom
  • surse de date: site-urile de Internet, statisticile ministerului pentru afaceri digitale sau pentru transport și alte tipuri de surse oficiale

Cum s-a realizat indexul?

  • analiza de orașe cu mai mult de 100 mii de locuitori
  • 5 teme principale: Administrație, IT și Comunicare, Energie și Mediu, Mobilitate și Societate (deci nicio verticală)
  • s-au colectat 36 de indicatori din 133 de parametri, în total peste 100 mii de data points
  • analiza se concentrează pe outputs, oricât de corporatist ar suna asta, adică pe rezultatele proiectelor, punctând în funcție de stadiul de realizare a unei inițiative (detalii mai jos)

Cum s-au ales indicatorii?

  • relevanța
  • disponibilitate pentru toate orașele
  • pentru unii indicatori calitativi s-a realizat o schemă de evaluare pentru a putea fi cuantificați

Construcția indexului:

  • fiecare indicator e calculat din suma ponderată a parametrilor care îl compun
  • parametrii se notează de la 0 la 100. 25 de puncte înseamnă că un anumit parametru face obiectul unei propuneri de proiect, 50 de puncte dacă e în implementare și 75 de puncte dacă e un proiect pilot. 100, dacă acel proiect funcționează. Apoi, aceștia trec printr-un proces de normalizare min-max
  • și alte prelucări statistice pe care nu le mai detaliez aici ca să nu complicăm treburile

Indicatori și parametri pentru smart cities în Germania

Indicatorii și parametrii sunt traduși din metodologia Indexului Smart City, disponibil aici. Am încercat să explic și să adaptez unii termeni la limba română, sper că mi-a reușit.

Administrație publică
Energie și mediu
IT și Comunicare
Mobilitate
Societate
Anterioară
Următoare

*reprezintă indicatori/parametri noi

*** reprezintă o asociație de hackeri din Germania, cu organizații locale, cea mai mare organizație de acest tip din Germania. O să o regăsiți în mini-seria The Billion Dollar Code, conform căreia unul din inventatorii inițiali ai predecesorului Google Earth provenea din Chaos Computer Club.

Topul arată cam așa:

Sursa: Bitkom, 2022

Hamburg este pe primul loc, în staționare față de anul precedent, urmat de Munchen și de Dresda. Defalcat pe cele 5 domenii, topul arată astfel:

Sursa: Bitkom, 2022

Hamburg a adunat cele mai multe puncte la domeniul „Societate” (Gesellschaft), care urmărește indicatori legați de implicarea cetățenilor în viața orașului cu ajutorul tehnologiei. Mai mult decât atât, acest indicator scoate la iveală perfomanța orașelor ca niște comunități închegate în care există un flux de idei care circulă (aplicații de participare publică, spații co-working, date deschise, hub local etc). De altfel, dacă ne uităm pe indicatori, Hamburg înregistrează punctaje maxime pe toți parametrii din Societate, cu excepția punctajului pentru existența FabLabs sau spații de coworking, unde a adunat 88,1 puncte din 100.

Administrația e cel mai evident loc unde ne putem da seama dacă proiectele de tip smart city funcționează sau nu. Nurnberg conduce topul pe administrație, cu punctaj maxim pe procese interne, plăți online, programări online, servicii publice digitale și existența unui portal de servicii.

Nu insist foarte mult pe clasament, mai multe cifre și topuri găsiți aici.

Indexul nu este perfect și reprezintă perspectiva actorilor de business care au un interes anume. De exemplu, nu regăsim niciun indicator care să măsoare abilitățile digitale ale cetățenilor sau posibilitățile oferite de alți parteneri semnificativi în aceste ecosisteme, anume universitățile. De altfel, cu excepția parametrilor referitori la participarea publică sau prezența unor huburi, nu măsoară foarte bine guvernanța unui astfel de oraș. Și totuși…

Și cu ce dracu’ mă ajută pe mine asta, domnișoară?

Putem răspunde la această întrebare din două perspective. Indiferent de perspectivă, chiar dacă nu e perfect, putem recunoaște faptul că oferă o perspectivă mult mai largă asupra ceea ce înseamnă cu adevărat un smart city.

Pentru cetățeanul simplu, modul în care se realizează astfel de clasamente pune într-o lumină diferită comunicatele de presă, articolele de presă și alte materiale de promovare care trâmbițează faptul că orașul X este cel mai smart oraș din România sau că județul X este pe locul nu-știu-care în topul „smart regions” din țară pentru că derulează un anumit tip de proiecte de acest gen.

Mai mult, clasificarea germană a orașelor inteligente ne arată la ce să fim cu adevărat atenți când ni se spune că trăim într-un smart city. Strict în universul acesta nu vorbim despre separarea adesea toxică de tip „ce-mi trebuie mie oraș smart dacă străzile nu sunt asfaltate?!”. Mai mult, nu este nici vorba despre „orașul X devine unul smart pentru că are o platformă de servicii sau pentru că avem aplicație de raportare a problemelor”. După cum arată indexul german, e nevoie de mult mai mult decât atât pentru a tinde spre acest titlu, care oricum e o țintă în mișcare. La ce ne mai ajută? Păi, să știm ce să cerem aleșilor.

Apropo de aleși, un astfel de index traduce mult mai bine orice proiect de smart city decât orice prezentare corporatistă și aproape SF despre ce ar putea însemna un oraș inteligent. Ai direct ținte pe care le atingi, în lipsa unei strategii coerente. Mai mult, dacă tot avem o grămadă de fonduri europene disponibile, putem să ne uităm un pic să ne inspirăm.

Dacă mă duc mai sus cu un nivel, un astfel de index la nivel național ar ajuta foarte mult la măsurarea performanțelor statului român către atingerea țintelor Busolei Digitale. Să nu uităm, trebuie să atingem ținta de 100% de servicii publice digitale disponibile online până în 2030.

Pe final..

O singură remarcă menită să „împacheteze” această mică pledoarie către o privire mai altfel la conceptul de smart cities: lecția nu e despre rigoarea germană care trebuie aplicată și la modul în care facem și noi politici publice, având în vedere că nu avem același profil cultural care să ne permită asta. Let’s face it.

E mai degrabă despre faptul că Germania nu excelează la capitolul digitalizare / transformare digitală, o zic ei, o zic și eu. Totuși, coerența lor și cunoașterea adevărată a situației le dă șanse mai bune să exceleze.

Sursa foto: Image by upklyak on Freepik

CiteșteSalvează

Orașul digital prin ochii cetățeanului. Ediția pe bugetarea participativă

In Digital, Orașe
De Mirela Marcut
13 minute
Sunt destul de „tânără” ca să-mi aduc aminte de celebrul slogan al sfârșitului anilor 90 – dormi liniștit, FNI veghează pentru tine. Pentru cine e și mai tânăr/ă ca mine, FNI = Fondul Național de Investiții. Pe scurt, dădeai bani la fond, ei îi înmulțeau (prin magie) și primeai mai mulți înapoi. Pe lung, banii au dispărut și nimeni nu prea a văzut ceva înapoi. De fapt, toată treaba era de fapt o schemă piramidală. Zilele noastre, FNI e folosit ca exemplu negativ, adus în discuție de politicieni care vor să critice inițiativele populiste ale celeilalte tabere. Cazul FNI arată două chestii despre noi:
  1. vrem rezultate acum și aici (cu referire la modul rapid prin care se promitea înmulțirea banilor)
  2. nu întotdeauna înțelegem cum funcționează lucrurile de fapt, dar asta nu ne împiedică să..vezi punctul 1

Și acum legătura cu subiectul pe care-l rumeg de ceva vreme: cum vedem noi, cetățenii, digitalizarea/transformarea digitală prin intermediul interesului pentru proiectele de bugetare participativă. Bugetarea participativă – adică demersul oferit de către autoritățile locale de a „deschide” o linie de buget pentru proiecte cerute de cetățean – ne oferă posibilitatea să zicem și să acționăm noi asupra a ce ne supără, într-un mod similar cum au făcut oamenii în anii 90 când au văzut că, dacă statul nu le dă, își înmulțesc ei banii. Nu contează cum. În al doilea rând, n-a contat că lumea nu prea a înțeles cum funcționează toată treaba, ei au vrut minunea. Într-un sens similar, cam asta e și cu digitalizarea. Vrem aici și acum – deși avem probleme să înțelegem tehnologia, vezi statisticile legate de competențele digitale. Vreau să testez dacă chiar așa e.

Ca să ne înțelegem…

Pornesc cu acest text de la câteva premise și cu câteva obiective:

  1. încerc să privesc proiectele depuse prin bugetare participativă ca un fel de indicator al interesului și a imaginii pe care tehnologia o are pentru cetățenii orașelor noastre. Mai pe scurt, spune-mi ce proiecte depui și votezi ca să-ți spun cine ești și ce înțelegi tu prin digitalizare. De ce? Păi, e simplu: bugetarea participativă reprezintă nu doar voia cetățenilor, dar și ideile și prioritățile acestora
  2. bugetarea participativă face de fapt parte dintr-un set de politici locale mai larg, care se învârte în jurul conceptului smart city. N-o zic eu, o zic mai marii cercetători ce au scris pe subiect: guvernanța e o parte-cheie a orașului inteligent, conform lui Joss et al în această analiză de discurs pe mai multe orașe. Guvernanță înseamnă mecanisme, actori, procese de ducere la bun sfârșit a unei strategii sau a unui proiect. Actori – cuvânt-cheie aici – se referă nu doar la primărie, firme locale sau universitate, ci și la cetățeni. Da, ăia care la noi sunt buni doar la 4 ani. Mecanisme – adică modul în care inteligența colectivă, implicarea tuturor aduce la rezultate mai bune.

Pe scurt, ce vezi mai jos:

  • ce treabă are bugetarea participativă cu digitalul?
  • ca să exemplificăm, ce fel de proiecte pentru digital au fost propuse/votate prin intermediul bugetării participative în mai multe orașe din România – Oradea, Cluj-Napoca, Timișoara, București (primăria generală și nu pe sectoare ca să păstrăm concordanța cu celelalte orașe), Brașov, Târgu-Mureș, începând cu anul 2017, anul în care a debutat acest proces la noi
  • ca să tragem concluzii, ne uităm și cât de participativă și digitală/inteligentă este această bugetare

Care e treaba cu bugetarea participativă?

Am mai scris pe aici despre ideea orașului inteligent centrat pe om, iar una dintre componentele acestei viziuni a fost guvernanța colaborativă. Să creezi un mediu în care cetățenii pot să participe la luarea deciziilor, la inițierea de proiecte și programe sau la evaluarea acestora. Doar ei sunt „pe teren”, cum s-ar zice, și ei știu la firul ierbii cum merge treaba. Bugetarea participativă e unul dintre cele mai simple mecanisme, având în vedere că presupune o perioadă limitată de timp, iar regulamentele acestor mecanisme permit regândirea/comasarea proiectelor sau chiar abandonarea lor, și dacă au fost votate. Să nu mai zic că bugetele sunt, pe bună dreptate, limitate. Asta din perspectiva autorității locale. Din perspectiva cetățenilor, bugetarea participativă arată un semnal de deschidere după ani întregi în care contau doar la alegeri. Nu doar că poți propune proiecte, dar le poți și vota și alege până la urmă care se vor implementa. Deci, dublu câștig. Aparent doar, pentru că, așa cum vom vedea, voturile sunt destul de limitate. Deci, suntem prezenți la inițiere, la decizie, putem fi prezenți și la implementare – având în vedere că propunerile de proiecte au o secțiune prin care cetățeanul poate sugera modalități prin care se poate implica în implementare. Nu suntem prezenți la evaluare și nu mă refer la votarea lor, ci să vedem ce s-a întâmplat efectiv în teren și să ne dăm și noi cu părerea cu privire la execuția lor de către reprezentanții noștri, autoritățile locale.

Ce treabă are inițiativa asta cu tehnologia digitală?

Dincolo de a fi o inițiativă de implicare a cetățenilor în mecanisme de smart city, bugetarea participativă presupune:

  • o platformă în care cetățeanul are contact cu inițiativa și poate propune idei – într-un mod similar prin care semnalizezi probleme în oraș prin aplicații de tip „city report”, dar aici semnalizezi mai degrabă rezolvarea unei probleme
  • un sistem de vot online care necesită promovare și mai ales cunoștințe digitale din partea celor care vor să se implice. Din păcate, nu toți știu să folosească sau au acces la tehnologie, așa că participarea trebuie dublată și de vot offline, tradițional

Mai mult, ne poate arăta o radiografie a interesului cetățenilor pentru tehnologie, atât din perspectiva propunerilor, cât și a voturilor acordate, dacă tot reprezintă identificarea problemelor locale și a soluțiilor din partea cetățenilor.

Cum arată orașul digital din perspectiva cetățenilor?

Înainte să purcedem…

Tabelul de mai jos adună laolaltă proiectele pe care le-am considerat din sfera „smart city” – presupune utilizarea tehnologiei pentru a rezolva o problemă locală. Câteva precizări:
  • tabelul începe din 2017 – anul în care bugetarea participativă a „ajuns” în România, la Cluj-Napoca. Am considerat că e bine să mergem și puțin în trecut pentru a vedea evoluția lucrurilor care se cer.
  • având în vedere că diferite platforme locale au avut diferite moduri de a afișa informația și riscam să am multe goluri, am ales să prezint doar proiectele câștigătoare pe digital din perioada 2017-2021
  • pentru 2022 am decis să pun toate proiectele pe digital propuse, având în vedere că orașele se află în diverse stadii ale bugetării lor (la Brașov s-a încheiat, la Oradea și Cluj încă nu)
  • pentru actualitate, am inclus doar orașe care au astfel de programe în 2022. La Alba Iulia încă se propun proiecte, la Craiova a fost doar o ediție în 2020 din ce văd, la Iași nu am reușit să deschid site-ul, Suceava a avut 2 ediții – 2018 și 2019. La Constanța demarează doar în septembrie. La Ploiești a avut loc doar o ediție în 2021. M-am oprit aici cu reședințele de județ. Foarte academic, știu. Dar e un bun punct de pornire pentru revizitarea acestui articol la final de an.

Click pe poză pentru varianta întreagă care nu contribuie la creșterea dioptriilor.

Să purcedem...

  • cu excepția Brașovului, toate orașele analizate au acum o linie de propuneri pentru „orașul digital”/digitalizare, semn de bun augur care duce cetățenii să se uite și la cum se poate utiliza tehnologia în cartierul, pe strada lor sau în instituțiile locale.
  • apetitul pentru tehnologie e cel mai mare la Cluj-Napoca, ceea ce nu e o surpriză foarte mare. Vedem un prim semn că propunerile reflectă cetățenii. În fiecare an, s-au câștigat proiecte pentru orașul digital, care a reprezentat o prioritate încă de la început
  • dacă ne uităm la Cluj-Napoca, proiectele par din ce în ce mai aplicate/complexe și vor să construiască pe ceea ce există deja în oraș, cum ar fi posibilitatea cardului virtual sau de la plata contactless în transportul în comun la posibilitatea de vizualizare interactivă a traseelor alese (în stații). Asta vine din consecvență și păstrarea tradiției acestui proiect pe mai mult timp
  • dintre tehnologiile/utilizările propuse, observăm o concentrare pe câteva segmente:
    • transport și mobilitate – bike sharing, trotinete electrice, semafoare inteligente, sisteme real time de mobilitate – trasee interactive în stații sau aplicații pentru transportul în comun, parcări pentru biciclete, mașini sau aplicații aferente
    • educație, inovare, creativitate – laboratoare școlare, centre multimedia pentru cetățeni, hub de inovare (la Alba care nu e în acest tabel un astfel de proiect a primit finanțare în 2021)
    • accesibilitate folosind tehnologia digitală – aplicații pentru persoanele cu deficiențe de vedere, îmbunătățirea mesajelor în transportul în comun, sisteme de ghidaj pentru nevăzători
    • servicii publice – la Oradea titlul proiectului chiar include UiPath în titlu, ceea ce e cel puțin ciudat să se finanțeze prin bugetare participativă, iar la Cluj-Napoca proiectul pentru servicii publice digitale are ca vizual o poză de la primărie cu cozile aferente și un X mare tras peste ea :). Nu mai zic de proiectul privind digitalizarea Serviciului Cimitire de la Cluj, cu care nu te întâlnești des, dar e clară necesitatea dacă și la așa contact rar se constată probleme
    • mediu – stații pentru monitorizarea calității aerului, tehnologii pentru identificarea supraviețuitorilor dezastrelor (detaliile despre proiectul propus sunt aici și sunt…interesante), purificarea aerului prin CityTree, senzori de sunet
    • cultură, timp liber – zoo digital cu elemente de AR/VR, QR codes pentru statuile orădene, aplicații pentru evenimentele culturale
  • alte proiecte care ies în evidență (din mai multe considerente):
    • platforma construction cloud pentru lucrări publice – din ce îmi dau seama, e un spațiu online deschis unde se pot modela și analiza date referitoare la constructii publice cu scopul economisirii de costuri, dar se poate transforma și într-un fel de „digital twin” pentru clădirea respectivă. Ceva super specializat care nu putea fi propus decât la Cluj-Napoca
    • Bucureștiul a avut câteva propuneri din sfera…interesantului, așa cum m-am exprimat și mai sus: Tehnologie digitală revoluționară bazată pe realitate augmentală (sic!) și „TEHNOLOGIE REVOLUTIONARA MAI PUȚIN INVAZIVĂ LA URMĂRIREA RECUNOAȘTERII FACIALE, adică face-blurring la detectarea unei fețe prin deep learning. Ideea nu e rea, dar proiectul nu are niciun pic de specificitate sau localizare și a primit 0 voturi. Poate și pentru că cetățenii simt că toată treaba asta cu privacy e un moft din moment ce suntem pe social media zi și noapte. Poate sunt totuși și alte priorități pe care le are Bucureștiul în materie de tech, cum ar fi digitalizarea serviciilor publice, proiect oleacă mai bine scris decât cele menționate mai sus și care a primit 0 voturi
    • sistemul CityTree de purificare a aerului de la Brașov – a primit doar 8 voturi – deși e o idee bună care duce direct la o problemă cronică a orașului, anume poluarea
Ce spun proiectele astea despre cetățeni și cunoștințele lor despre tehnologie, necesitățile pe care le au cu privire la digitalizare?
  • se pare că relația lor cu orașul trebuie simplificată și aici mă uit la proiectele pe mobilitate și servicii publice menite să înlesnească acest lucru, anume să traversezi orașul rapid, să nu stai prea mult la cozi etc
  • nu doar simplificată, ci trebuie să devină mai accesibil orașul – nu doar pentru majoritatea populației, dar și pentru bătrâni, copii, persoane cu dizabilități
  • există nevoie de informații și date – de la activități culturale din oraș la date despre calitatea aerului, nivelul zgomotului sau chiar despre proiectele de construcții publice. Nu pot spune cât de mare, având în vedere mostra limitată de proiecte disponibile
  • paleta de proiecte e destul de largă – de la foarte complexă și aplicată (vezi construction cloud) sau nerealizabilă pentru România până la aspecte cu aplicabilitate în viața de zi cu zi
  • foarte slabă componenta de implicare cetățenească online – doar Clujul a finanțat un proiect pe așa ceva în 2019. O fi suficient doar acest exercițiu de participare online cu proiecte și voturi? O las pe asta retorică… Poate totuși e semn că ceea ce vor oamenii trebuie să se vadă, să fie tangibil, chiar dacă nu este foarte durabil (cu referire la aici și acum de mai sus)
Am acoperit până acum partea de propuneri de proiecte, a mai rămas partea de vot, pentru că asta implică mai puțin efort și mai puține competențe digitale. Problema la proiectele astea pe digital e că adesea concurează direct cu un parc sau cu o pistă de biciclete și mai greu să ia voturi, ceea ce am constatat și în Oradea, unde actualmente cel mai bine votat proiect pe „digitalizare” este acela pentru servicii publice digitale, cu un număr mirific de 33 de voturi, iar cel mai votat proiect până acum este cel pentru extinderea unui parc și amenajarea une plaje pe malul Crișului Repede. How can you compete with that? Bine, și aici numărul de voturi e „mirific”, de 342, ultima dată când am verificat. Desigur, depinde și de regulamentul acțiunii, pentru că în alte orașe primele proiecte ca număr de voturi din fiecare categorie câștigă automat, indiferent de numărul de voturi. Ceea ce dă o șansă și cel puțin unui proiect pe „oraș digital”. La Brașov de exemplu, CityTree a acumulat doar 8 voturi, dar a primit finanțare pentru că au fost doar două proiecte pe digitalizare și celălalt a avut și mai puține voturi. Încă nu a fost complet implementat, având în vedere că a trebuit reluată licitația. În general, așa cum s-a mai plâns și lumea, acestea riscă să devină concursuri de popularitate, iar numărul de voturi este limitat prin mai multe orașe. Ceea ce poate face orașul este să dezbată și altfel proiectele acestea, iar întâlnirile și atelierele sunt o soluție. La Oradea vom avea întâlniri offline pentru discutarea lor și votul acestora, dar și aici riscă să prevaleze principiul „aici și acum, dă să văd”. Aș fi curioasă cum explică pe înțelesul tuturor proiectul de digitalizare prin RPA. În același timp, contează și cât de prietenoasă e votarea online. Singura platformă unde poți adăuga comentarii și crea discuții este la Timișioara, ceea ce s-a și întâmplat și a animat un pic platforma.

Unde am ajuns

Incontestabil, bugetarea participativă a luat avânt în România, chiar dacă, din ce îmi dau seama, Cluj-Napoca este singurul oraș unde a avut loc regulat, cu excepția anului minune 2020. Proiectele pe „oraș digital” există mai în toate orașele analizate, dar într-o proporție mai mică decât alte inițiative, cum ar fi cele de mobilitate sau pentru spațiul public, cu care adesea trebuie să intre în competiție directă. Lucru nu tocmai ok, dacă ne gândim câtă discuție avem în spațiul public despre #digital.

Ce îmi spun proiectele și voturile date despre cetățeni și relația lor cu tehnologia? Normal, există cerere și nevoie pentru tehnologie în relația dintre cetățeni și orașe, dar nu pare a fi o super prioritate. Asta cu mici excepții și mă refer aici la Cluj. Puse cap la cap, proiectele acoperă domenii destul de diferite ale vieții orașului, dar asta ne arată încă o dată cât de prezentă este și ar trebui să fie în continuare tehnologia în oraș. Cu condiția să fie implementate ok și să înțelegem cum funcționează. Sunt și proiecte care duc prea departe tehnologia, pe sistemul „vreau cea mai nouă chestie”, mă uit la București aici cu cele două-trei propuneri așa mai SF. Dar nu sunt atâtea pe cât mă așteptam.

Proiectele pentru orașul digital pot fi și la scară mai mică și asta cred că e frumusețea unor astfel de exerciții de smart governance. Nu mai trebuie să dormim că veghează alții pentru noi 🙂

P.S. Eu am votat pentru Hubul de Inovare de la Oradea. Un vot doar am avut voie.

 

CiteșteSalvează

Fonduri europene pentru transformare digitală. ce și cum?

In Orașe, România, Uniunea Europeană
De Mirela Marcut
23 minute

Textul de mai jos este o versiune adusă la zi a acestui articol de la începutul anului. Versiunea de mai jos e adusă la zi pentru că tocmai a fost aprobat Acordul de Parteneriat 2021-2027, document strategic ce detaliază modul în care se vor cheltui fondurile structurale ce totalizează 45 de miliarde de euro. 31,5 miliarde vin de la Comisia Europeană, restul sunt contribuția statului. Așa că am decis să aduc la zi prioritățile și acțiunile care se pot finanța cu fonduri europene pe domeniul transformării digitale. Voi reveni și cu o privire asupra acordului de parteneriat din perspectiva transformării digitale

„Phoebe, do you have a PLAN? I don’t even have a PLA..” Vorbe de duh de la începutul serialului Friends, cât fetele trec printr-o criză a vârstei de 25 de ani pentru că nu știu ce se va alege de ele. Să recunoaștem: cu toții am trecut prin asta. Chiar și România de 30 de ani trece printr-o astfel de criză. România, do you have a PLAN? Se pare că are chiar două (ca să fim siguri că măcar unul reușește; sau jumătate dintr-unul). Are marele PNRR și are chiar și planuri pentru celelalte fonduri europene. Da, în caz că ați uitat cu toții, există și alte fonduri europene pentru perioada 2021-2027!

Nu trebuie să mă credeți pe cuvânt. Graficul de mai jos arată alocările pe state membre doar pe două dintre fondurile pe care le avem la dispoziție – un total de 31,5 miliarde EUR. Aproape cât PNRR. Eu zic că nu sunt de ici, de colo și că trebuie luați în considerare. Mai sunt încă peste 3,5 miliarde prin Fondul de Coeziune și încă 2 prin Mecanismul de Tranziție Justă. Și lista mai poate continua cu alte tipuri de finanțări, cum ar fi Europa digitală.

Banii deocamdată sunt teoretici, nu stau la graniță așteptând de nerăbdare să intre în țară. Depinde de noi cum îi atragem în țară, cum îi cheltuim și ce efecte au asupra economiei și societății noastre. Despre PNRR se vorbește peste tot, de la sumele de bani oferite, la fake news despre cum UE ne obligă să renunțăm la încălzirea pe lemne sau la faptul că trebuie renegociat. Sau faptul că pierdem bani deja din el.

Despre fondurile europene clasice și tradiționale nu auzim mai nimic, ceea ce e ciudat, având în vedere că investițiile din PNRR trebuie să fie complementare celor din programele operaționale clasice. Deci, ar trebui să vorbim despre cele două surse de bani împreună, dacă tot vorbim despre potențialul transformator al banilor europeni. To be fair… documentele de program conțin detalieri despre cum investiţiile din PNRR sunt complementare celor din fondurile structurale. Spre exemplu, POCIDIF – Programul Operațional Creștere Inteligentă, Digitalizare și Instrumente Financiare – are prevăzute investiții pentru soluții de e-guvernare pentru autorități locale sau județene care trebuie să fie complementare cu cloudul guvernamental stipulat prin PNRR.

Acordul de Parteneriat e semnat – adică există înțelegere între România și Comisia Europeană în ceea ce privește fondurile și alocarea lor. Programele operaționale au fost transmise Comisiei Europene, nu mai avem mult până când vom vedea primele apeluri de proiecte. Dar pentru ce?

Despre asta este în acest update: despre fondurile europene clasice 2021-2027 și ce investiții preconizează autoritățile pentru transformare digitală, tehnologie etc. Am inclus aici și investiții în cercetare și inovare, domenii conexe, dar și priorități/tipuri de acțiuni din alte programe care presupun includerea tehnologiei, cum ar fi crearea de zone verzi în orașe care să conțină și investiții de tehnologie – zone WiFi sau supraveghere inteligentă (POR NV). Ne vom uita la:
  • toate programele operaționale și ce priorități directe/tangențiale există pentru transformare digitală, digitalizare etc
  • câteva chestii care ies în evidență în materie de analiza de nevoi și alte lucruri care apar în documente
La ce te ajută toate astea?
  • să vezi care sunt problemele societății și unde trebuie intervenit
  • poate găsești o zonă în care ai vrea să intervii
Acum, înainte să purcedem, trebuie să accept niște limitări ale acestei investigații:
  • programele operaționale (PO) sunt transmise Comisiei Europene, ele pot suferi modificări chiar și după aprobare
  • acțiunile, tipurile de investiții și intervenții enumerate în aceste PO-uri sunt și ele posibile și teoretice, fiind doar exemple sau idei orientative pentru cei care vor gândi ghidurile solicitantului și pentru solicitanți. Deci, nu e obligatoriu să se întâmple exact așa cum e în documentele de program
  • posibil să nu existe coerență în materie de program – prioritate – acțiune de intervenție de la un program operațional la altul. În unele locuri veți găsi acțiuni și priorități, în altele posibile lucruri de finanțat, totul depinde de cine a scris la documentele de program
  • PO Regionale sunt împărțite pe regiuni de dezvoltare pentru această perioadă de programare, așa că aici m-am limitat la a prezenta prioritățile doar pentru regiunea NV (yes, I am that lazy!) Dar prioritățile mari rămân tot aceleași – iar cea care ne interesează pe noi și se regăsește în toate celelalte programe se numește „o regiune inteligentă”

Programul Operațional Dezvoltare Durabilă

  • cuvinte-cheie: reziliență, comunicații de urgență, smart grids
  • centrat pe investiții pentru protecția mediului – coeziune socială economică și teritorială prin sprijinirea unei economii cu emisii scăzute de gaze cu efect de seră
Ce se poate finanța pe partea de transformare digitală/tehnologie din acest program? (priorități, tipuri de acțiuni)
  • Prioritatea 3.
    • Acțiunea 3.1 – Managementul principalelor tipuri de risc identificate în strategiile naționale de management al riscurilor : dezvoltarea infrastructurii de monitorizare, avertizare şi alarmare a fenomenelor hidro-meteorologice severe (inundații și secetă), inclusiv sisteme și infrastructuri de comunicații și tehnologia informației, pentru evaluarea și gestionarea durabilă a resurselor naturale, precum și activităţi în scopul conştientizării publice;
  • Prioritatea 4. Promovarea eficienței energetice, a sistemelor și rețelelor inteligente de energie și reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră
    • Acțiunea 4.3. Promovarea utilizării surselor de energie regenerabilă – menționează strategiile smart city, unde orașele au în vedere utilizarea tehnologiei din resurse regenerabile
    • Acțiunea 4.4. Sisteme și rețele inteligente de energie – smart grids. Posibile intervenții:
      • Promovarea utilizării de echipamente şi sisteme inteligente pentru asigurarea calității energiei electrice
      • Modernizarea și digitalizarea infrastructurii de distribuție a energiei electrice şi implementarea de soluții privind controlul rețelei de la distanță
      • Promovarea utilizării de echipamente şi sisteme inteligente pentru asigurarea calității energiei electrice

Programul Operațional Creștere Inteligentă, Digitalizare, Instrumente Financiare

  • cuvinte-cheie: digitalizare, specializare inteligentă, business, cercetare, educație, administrație publică
  • centrat pe îmbunătățirea cercetării românești, utilizarea tehnologiei digitale pe mai multe paliere, de la educație la mediu de afaceri și cultură. Față de versiunea precedentă, are mai multă coerență, acțiunile sunt delimitate mai clar

Ce se poate finanța pe partea de transformare digitală din acest program? (priorități, tipuri de acțiuni)

Prioritatea 1. Susținerea și promovarea unui ecosistem de CDI atractiv și competitiv în RO

  • Acțiunea 1.1 Sprijin pentru sectorul privat și pentru colaborarea între actorii din sistemul public și mediul de afaceri în domeniul CDI – investiții în tehnologie și infrastructură de cercetare
  • Acțiunea 1.2. Sprijin pentru proiecte în domeniul tehnologiilor avansate – un sprijin inițial pentru coagularea de echipe de cercetare în domenii. Domenii vizate: energie și mobiltate, fabricație avansată, materialee funcționale avansate. Printre intervențiile propuse: HUB Român de Hidrogen și Noi Tehnologii sau Platforma Nationala de Tehnologii și Semiconductori

Precizare importantă pentru ambele acțiuni: se încurajează concentrarea eforturilor mediului privat, mediului academic și de cercetare în proiecte

Prioritatea 2. Digitalizare în administrația publică centrală și mediul de afaceri

Acțiunea 2.1 – Sprijin pentru proiecte în inovare și în adoptarea de tehnologii avansate în contextul transformarii digitale

Secțiunea HUB-ul de inteligență artificială

  • Dezvoltarea Hubului Român de Inteligență Artificială ce va folosi inteligența artificială pentru îmbunătățirea procesului de luare a deciziilor la nivel guvernamental si/sau privat
  • Hubul e un proiect implementat printr-un parteneriat între instituțiile implicate în implementarea cloudului guvernamental (ADR, MCID, SRI, STS)

Secțiunea tehnologii avansate de Securitate cibernetică

  • vizează dezvoltarea capacității statului de a se proteja împotriva atacurilor cibernetice,de a asigura un mediu de comunicare securizat, în special prin criptarea cuantică, de a asigura accesul la date în scopuri judiciare și de asigurare a respectării prevederilor legale și de a stimula și creșterea pieței securității cibernetice

Secțiunea – Transformarea digitală a IMM-urilor prin inovare și adoptarea de tehnologii avansate

Acțiunea 2.2 E-guvernarea în administrația publică

  • Servicii publice destinate cetatenilor și/sau firmelor – identificate de către ADR ca fiind prioritare
  • Investiții pentru transformare digitală – Optimizarea infrastructurilor tehnologice și a proceselor in relație cu cetațenii astfel încât vor fi finanțate soluții de tip cloud ready sau cloud nativ.
  • Creșterea nivelului de interoperabilitate a sistemelor informatice din administrația publică
    • Se vor finanța și proiectele care presupun interoperabilitatea prin folosirea de building-blocks și conectarea prin Single Digital Gateway.
  • Dezvoltarea de platforme Open Data
  • Susținerea procesului guvernamental de luare a deciziilor prin sisteme și soluții complexe (ex: Big Data, blockchain, etc.) și asigurarea securitatii cibernetice a sistemelor informatice
  • crearea de cloud la nivelul instituțiilor publice – aici intră compatibilitatea cu cloudul guvernamental

Secțiunea – Digitalizarea în educație

  • Dezvoltarea managementului școlarității prin intermediul unor platforme digitale integrate. Fosta variantă detalia aici mai mult ideea unei baze de date unice la nivel național cu date din educație și interconectarea inspectoratelor cu ministerul
  • Creșterea accesului la învățământul superior prin digitalizarea portofoliului educațional al studenților – probabil o platformă

Secțiunea – Digitalizarea în cultură

    • Realizarea unei platforme naționale comune pentru furnizarea de servicii digitale publice în domeniul patrimoniului cultural. Vom putea consulta o bază de date a monumentelor istorice și a siturilor arheologice la nivel național.
    • Realizarea platformei electronice de monitorizare a distribuției de cărți

(aici lipsește o prioritate care se regăsește mai jos în partea de deployment a acestor acțiuni – Creșterea accesului la cultură prin digitalizarea arhivelor cu scopul creării de noi servicii pentru publicul de toate generațiile și dezvoltarea unei atitudini sănătoase a consumatorilor față de o diversitate mai mare de producții culturale)

Acțiunea 3.1 – Creșterea rolului culturii în societate prin valorificarea avantajelor digitalizării

    • acțiune complementară a celor 3 intervenții de la 2.2 – care sunt dezvoltate prin proiectele de la acest punct. exemplu – baza de date pentru servicii culturale e populată prin această intervenție

Acțiunea 2.3 Digitalizarea IMM-urilor realizată prin Huburi de Inovare Digitală Europene din RO (EDIH)

    • finanțarea vine 50% de la Comisia Europeană, 50% de la statul român, banii vin la DIH-urile selectate printr-o competiție națională care mai apoi au fost evaluate de către Comisia Europeană.
    • ele vor oferi expertiză pentru IMM-urile care vor să treacă prin acest proces de transformare digitală

Programul Operațional Sănătate

  • cuvinte-cheie: sănătate, telemedicină, date, platforme
  • centrat pe dezvoltarea sistemului de sănătate din România, complementar cu PNRR

Ce se poate finanța pe partea de transformare digitală din acest program? (priorități, tipuri de acțiuni)

Prioritatea 3. Creșterea eficacității și rezilienței sistemului medical în domenii critice, de importanță strategică cu impact transversal asupra serviciilor medicale și asupra stării de sănătate

Tipuri de acțiuni:

  • Dezvoltarea de programe universitare de medicină sau de formare continuă care includ competențe digitale
  • Intervenții de creștere a e-health si digital literacy (ex. consultări, promovare legislație, formare continuă profesioniști, dobândirea de cunoștințe noi în materie de e-health, dezvoltarea de mecanisme de asigurare a calității datelor, creșterea capacității de utilizare a datelor pentru definirea politicilor de sănătate și pentru comunicarea publică)

Prioritatea 6 – Digitalizarea sistemului medical

Posibile acțiuni:

  • observatorul român de date în sănătate – necesar pentru analiza datelor și crearea de politici și programe care să țintească provocările observate
  • Dezvoltarea integrată a unor soluții de e-sănătate, cu anvergură națională – posibile proiecte: sistem de programări și de trimiteri; trasee pentru pacienții cu boli cronice/ boli rare; soluții de management clinic pentru pacientul critic; ATI;transplant; digitalizarea laboratoarelor de sănătate publică INSP și centre regionale; centrele de transfuzii; DSP; laboratoare care sunt parte a rețelei naționale de laboratoare de referință; dezvoltarea de baze de date pentru diagnostic sau de sisteme care implică înregistrarea nominală; Sisteme de securitate pentru acces la distanță etc
  • Digitalizarea internă a unităților sanitare altele decât cele finanțate din PNRR.

Programul Operațional Educație și Ocupare

  • cuvinte-cheie: piața muncii, incluziune, competențe digitale, platforme, educație, preuniversitar, tineret
  • centrat pe îmbunătățirea funcționării educației la toate nivelele, pe incluziune socială și corelarea formării cu piața muncii

Ce se poate finanța pe partea de transformare digitală din acest program? (priorități, tipuri de acțiuni)

Prioritatea 1. Modernizarea instituțiilor pieței muncii

1.b.1. Crearea unui Serviciu Public de Ocupare (AJOFM-uri, n.n) modern, flexibil, adaptat contextului socio- economic, accesibil și vizibil pentru viitor – investiție strategică

Tipuri de acțiuni posibile:

  • Noi mecanisme de creștere a relevanței/calității serviciilor oferite clienților. Actualizarea și dezvoltarea de instrumente și metodologii care să permită debirocratizarea și digitalizarea activității SPO

1.b.2. Consolidarea dialogului social și a parteneriatelor pentru ocupare și formare, inclusiv cu participarea societatii civile

Tipuri de acțiuni posibile:

  • Îmbunătățirea managementului organizațional, a planificării strategice precum și optimizarea fluxurilor instituționale specifice partenerilor sociali, inclusiv digitalizarea activității partenerilor sociali;

Prioritatea 2. Valorificarea potențialului tinerilor pe piața muncii (Ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor)

2.a.1. Dezvoltarea unei rețele pentru tineret care să furnizeze servicii personalizate și de calitate tinerilor, cu precădere din categoria NEETs, prin crearea de parteneriate între SPO și centre de tineret, spre exemplu

  • acțiuni posibile în aceste parteneriate – sesiuni de educație digitală pentru tineri

2.a.2. Pregătirea şi furnizarea ofertei de servicii de formare/ocupare pentru tineri, inclusiv pentru tineri NEET, prin pachete integrate de măsuri active personalizate în funcție de profilul tinerilor

  • sesiuni de competențe digitale pentru tineri

Prioritatea 3. Creșterea accesului pe piața muncii pentru toți

3.d.1. Măsuri de sprijin pentru adaptarea la schimbare a angajaților și angajatorilor și sprijinirea tranzițiilor pe piața muncii

Tipuri de acțiuni:

  • sprijin acordat pentru munca la domiciliu și sprijin pentru adaptarea la un mediu de lucru robotizat prin promovarea colaborării om-mașină

Prioritatea 4. Antreprenoriat și economie socială

  • 4.a.1 Dezvoltarea unor instrumente și structuri colaborative/ participative, cu rol în: sprijinirea entităților de economie socială, inclusiv prin sprijin reciproc/cooperare, schimb de bune practici și suport în relaționarea cu celelalte sectoare – public și privat (de ex.: rețele de „ambasadori” ai antreprenoriatului social, spații și servicii de tip co-working, inclusiv incubatoare sociale, „centre de cunoștințe online”, portaluri care să susțină interacțiunea și sinergia dintre actorii din țară sau din Statele Membre, interesați de ecosistemul de economie socială din România, portaluri de evenimente cu newsletter-uri dedicate, piețe virtuale (platforme) de produse și servicii/lucrări produse/executate de întreprinderile sociale etc.);

Prioritatea 5. Îmbunătățirea participării copiilor la educația antepreșcolară și preșcolară

5.f.1. Dezvoltarea și asigurarea calității sistemului de ÎETC, prin: elaborare și editare ghiduri cu bune practici pentru sprijinirea implementării noului curriculum și a principiilor de bază ale unei educații timpurii incluzive și de calitate, cu un accent deosebit pe strategii didactice inovatoare (inclusiv predare online și formarea competențelor digitale);

Prioritatea 6. Prevenirea părăsirii timpurii a școlii și creșterea accesului și a participării grupurilor dezavantajate la educație

6.f.4.Organizarea unor oportunități variate de dezvoltare profesională pentru personalul didactic, în vederea asigurării unui sistem de educație incluziv:

Tipuri de acțiuni – dezvoltarea de mecanisme de lucru online inclusiv pentru asigurarea asistării/predării la clase virtuale („profesor virtual”)

6.f.6. Intervenții pentru creșterea accesului și a particpării la învățământul terțiar, în special pentru grupurile subreprezentate

Tipuri de acțiuni – Măsuri de sprijin în vederea creșterii accesului la studii universitare, prin sprijinirea inițiativelor de accesibilizare a universităților, inclusiv prin achiziția de echipamente IT și dezvoltarea de instrumente specifice pentru admiterea studenților cu dizabilități.

Prioritatea 7. Creșterea calității ofertei de educație si formare profesională pentru asigurarea echității sistemului si o mai bună adaptare la dinamica pieței muncii și la provocările inovării și progresului tehnologic

7.e.3. Flexibilizarea și diversificarea oportunităților de formare și dezvoltare a competențelor cheie ale elevilor

Tipuri de acțiuni:

  • Realizarea de noi planuri cadru pentru liceu care să permită dezvoltarea unor programe școlare pentru formarea competențelor pentru dezvoltare sustenabilă (mediu, media literacy, digital literacy);
  • Program național de prevenire și reducere a analfabetismului funcțional, precum și pilotarea unor mecanisme integrate de susținere și dezvoltare a alfabetizării funcționale a elevilor din învățământul preuniversitar (nivelurile ISCED 0-3): literație, matematică, științe, media, digitală și socială
  • Crearea și/sau furnizarea suportului necesar (materiale educaționale, softuri, echipamente, sisteme de teleșcoală și învățământ deschis la distanță etc.), pentru dezvoltarea și evaluarea competențelor elevilor (în mod particular a competențelor verzi, a celor digitale și a celor antreprenoriale), , inclusiv prin integrarea învățării față în față cu învățarea online/la distanță

7.e.4. Promovarea dezvoltării programelor de studii terțiare de înaltă calitate, flexibile și corelate cu cerințele pieței muncii.

  • susținerea angajabilității absolvenților de învățământ terțiar prin realizarea de analize în vederea identificării unor nevoi orizontale de dezvoltare a ofertei educaționale (ex.: AI, digitalizare, big data, competențe verzi etc.)

7.e.5. Dezvoltarea și implementarea unor programe universitare, la solicitarea agenților economici, organizațiilor de CDI, pentru o ofertă a universităților adaptată la solicitările pieței muncii și care să sprijine tranziția verde și tranziția digitală

Tipuri de acțiuni:

  • programe universitare în domeniile de specializare inteligentă, cu accent pe formarea competențelor verzi și a celor digitale, programe de studiu cu certificarea prin microcredite, în domeniul competențelor digitale etc;
  • programe de atragere a tinerelor către profile universitare reale, în special în domenii de înaltă tehnologie (ex. IT, automatică, mecatronică, nanotehnologii etc)

7.e.6. Implementarea unui program pentru internaționalizarea învățământului superior, în vederea creșterii calității, eficienței și relevanței acestuia

  • tipuri de acțiuni – digitalizarea procesului de admitere a studenților străini

Prioritatea 8. Creșterea accesibilității, atractivității și calității învățământului profesional și tehnic

8.e.1. Optimizarea mecanismelor de monitorizare și evaluare a politicilor publice privind formarea profesională și de anticipare a nevoilor de competențe în IPT (învățământ profesional și tehnic – n.n) la nivel de sistem

  • Tip de acțiune – dezvoltarea unei platforme/modul al unei platforme cu privire la contractele individuale de pregătire practică a elevilor la operatorii economici.

8.e.5. Adaptarea serviciilor educaționale adresate elevilor și personalului didactic din ÎPT, în corelație cu dinamica pieței muncii (competențe verzi, digitale schimbări tehnologice și structurale). Tipuri de acțiuni:

  • dezvoltarea de curriculum adaptat pentru piața muncii și tehnologii (3D printing, inteligență artificială etc)
  • formarea cadrelor didatice – inclusiv cu competențe digitale

Prioritatea 9. Consolidarea participării populației în procesul de învățare pe tot parcursul vieții pentru facilitarea tranzițiilor și a mobilității

9.g.5. Implementarea programului „Ține pasul” care vizează programe de actualizare a competențelor specifice ale angajaților ca urmare a evoluțiilor tehnologice rapide și a apariției de noi competențe, însoțite de serviciile de consiliere profesională.

9.g.7. Implementarea programului „Competențe digitale pentru piata muncii” care vizează programe de dobândire a competențelor digitale, structurate pe niveluri (inițiere, intermediar, avansat), precedate de o evaluare a nivelului de competențe digitale.

Programul Operațional Transport

Prioritatea 3. Creșterea siguranței rutiere
  • Digitalizarea elementelor de siguranţă a circulației

Programul Operațional Regional Nord-vest

Prioritatea 1. O regiune competitivă prin inovare, digitalizare și întreprinderi dinamice

Obiectiv specific – Dezvoltarea capacităților de cercetare și inovare și dezvoltarea tehnologiilor avansate

  • Dezvoltarea structurilor CDI în cadrul întreprinderilor din domeniile de specializare inteligentă și valorificarea rezultatelor în piață (proiecte CDI&transfer în piață). Exemple:
    1. activități de cercetare industrială
    2. dezvoltare de infrastructură de cercetare
  • Dezvoltarea structurilor CDI în întreprinderi nou înființate inovatoare din domeniile de specializare inteligentă
    1. cercetare experimentală cu scopul de a pune pe piață produse și servicii inovatoare
    2. sprijin pentru întreprinderi noi care pot produce inovație radicală și disruptivă
  • Sprijinirea transferului tehnologic și a ecosistemului de inovare
    1. crearea de laboratoare de tip demo sau fab lab
    2. parteneriate pentru cercetare între organizații de cercetare și IMM-uri
    3. sprijin pentru scalarea investițiilor

Obiectiv specific – Valorificarea avantajelor digitalizării, în beneficiul cetățenilor, al companiilor, al organizațiilor de cercetare și al autorităților publice

  • Transformarea digitală a IMM-urilor – investiții pentru adoparea tehnologiilor digitale, sisteme RFID, information tracking systems, achiziția de servicii pentru transformarea digitală, investiții site-uri adaptate ecommerce, soluții pentru cybersecurity și privacy, automatizări, linii de producție, robotică – pentru productivitate

Obiectiv specific- Intensificarea creșterii durabile și a competitivității IMM-urilor și crearea de locuri de muncă în cadrul IMM-urilor, inclusiv prin investiții productive

  • Creșterea competitivității IMM-urilor prin: investiții în noi tehnologii în scopul creșterii productivității (IoT, automatizare, robotică, inteligență artificială, tehnologii de management și organizarea activităților etc),
  • Investitiții în tehnici avansate de producție – investiții în active corporale și necorporale în legătură cu modernizarea industrială pentru sectoarele de specializare inteligentă, design industrial, inclusiv inovare bazată pe design, customizare de masă (imprimare 3D, manufacturare digitală directă), activități de marketing, sprijinire a comercializării, internaționalizare;

Obiectivul specific Dezvoltarea de competențe penru specializare inteligentă, tranziție industrială și antreprenoriat

  • Dezvoltarea competențelor la nivelul entităților implicate în procesul de descoperire antreprenorială prin: furnizarea de cursuri de formare pentru adoptarea transformării digitale în IMM-uri, formarea de competențe cheie a angajaților IMM-urilor în domenii de specializare inteligentă (cursuri relevante pentru societăți pentru dezvoltarea de competențe cu aplicabilitate imediată la nivelul angajaților), cursuri pentru facilitarea tranziției industriale și creșterea compentețelor de antreprenoriat

Prioritatea 2. O regiune cu localități smart

Obiectiv specific Valorificarea avantajelor digitalizării, în beneficiul cetățenilor, al companiilor, al organizațiilor de cercetare și al autorităților publice

  • Îmbunătățirea calității serviciilor oferite de administrațiile publice locale prin soluții digitale inovatoare și aplicații de tip smart city. Acțiunile urmează logica deja faimoasă a celor 6 componente ale smart city, așa cum se vede în tabel:
  • intervenții integrate la nivel județean/regional, cum ar fi: platforme regionale pentru inovare și specializare inteligentă, aplicații pentru transport public interurban, platforme pentru promovarea și vânzarea prodselor locale, platforme pentru dezvoltarea competențelor digitale, baze de date geospațiale la nivel regional
Multe posibilități, dar există și o listă de prioritate – acțiuni privind digitalizarea serviciilor publice, platforme pentru așa ceva, securitate cibernetică, interoperabilitate a proiectelor de servicii publice digiale sau intervenții pentru luarea deciziilor pe bază de date sau intervenții pentru open data b) Sprijin pentru digitalizarea administrațiilor publice locale din mediul rural

Exemple de proiecte pentru mediul rural:

Modalitatea de funcționare a acestei intervenții este interesantă. Se vor pre-selecta 5 comune pe județ care vor implementa astfel de proiecte care vor fi monitorizate pentru a se vedea în vedere replicarea lor. Ideea este să nu se intervină haotic la nivel rural, pe sistemul „tu-mi dai mie WiFi la căminul cultural, da eu n-am nici măcar apă în casă”.

Prioritatea 3. O regiune cu localități prietenoase cu mediul

Obiectiv specific – Enhancing protection and preservation of nature, biodiversity and green infrastructure, including in urban areas, and reducing all forms of pollution

  • tipuri de acțiuni: Dezvoltarea unor orașe verzi și îmbunătățirea infrastructurii verzi din zonele urbane – ·modernizarea/ extinderea / construirea și dotarea spațiilor verzi și prin investiții complementare în sisteme inteligente de energie, hot-spot WiFi, supraveghere video inteligentă etc

Prioritatea 4. O regiune cu mobilitate urbană multimodală durabilă

Obiectiv specific Promovarea mobilității urbane multimodale sustenabile, ca parte a tranziției către o economie cu zero emisii nete de carbon

Utilizarea crescută a transportului public și a altor forme de mobilitate urbană ecologice

  • tipuri de acțiuni: Dezvoltarea sistemelor de management a mobilității urbane, cum ar fi sisteme de management al traficului, aplicații “mobility as a service”, etc.

Unde suntem și unde vrem să fim

Ce vedem din cele de mai sus?

  • Digitalizarea e peste tot – de la dezvoltare durabilă, energie până la incluziunea persoanelor cu dizabilități și transport. Nu doar pentru că e la modă să vrei digitalizare pentru instituția sau sectorul tău, ci pentru că chiar e necesar. De fapt, prezența acestor idei în aproape toate programele operaționale arată magnitudinea „înapoierii digitale” prin care trecem
  • Digitalizarea e peste tot și pentru că e transversală. Mai simplu spus, vedem foarte bine acum cât de necesară a devenit tehnologia în toate domeniile vieții noastre sau cât de mult ar trebui să medieze fiecare activitate pe care o realizăm
  • Mult accent pe dubla tranziție – tehnologia trebuie să sprijine cu adevărat tranziția verde. precedentele variante de programe parcă nu scoteau așa de bine în evidență această suprapunere
  • Apar mențiuni cu privire la securitatea cibernetică a proiectelor și serviciilor publice digitale realizate prin aceste fonduri europene, dar apare și hubul de inteligență artificială – semn al transformării digitale, având în vedere că va fi folosit pentru „îmbunătățirea procesului de luare a deciziilor”. Oricum, optimistă treaba asta, având în vedere că încă nu avem încă datele la dispoziție
  • Trăgând linie și adunând, care sunt principalele lucruri de care avem nevoie? Date, competențe digitale, cercetare și inovare și, desigur, platforme par a fi cele mai prezente cuvinte-cheie în prioritățile de mai sus
  • Vedem modul în care se „atacă” problema lipsei competențelor digitale în programul Educație și Ocupare, unde toate nivelele educaționale au puse la dispoziție posibile acțiuni de tehnologizare. Pentru că da, de multe ori în aceste programe, digitalizare = dotare cu echipamente IT. Următoarele acțiuni sunt de creare de platforme, dar și acestea riscă să fie diluate de conținut și acțiune
  • Am mai spus asta aici, dar va fi interesant de urmărit cum anume se vor implementa proiecte pentru a reduce decalajul ilustrat binișor de către DESI și cum se va face saltul către tehnologii noi (în administrație publică, mai ales). Adăugăm aici și iminenta strategie de convergență digitală în cadrul programului Deceniul Digital. România va trebui să urmărească îndeplinirea unor obiective de țară care să conveargă către obiectivele europene, iar fondurile structurale sunt o parte importantă a acestui efort

Pe de altă parte, dacă treci prin documentele programelor operaționale, vei observa nu doar priorități grandioase, idei interesante de proiecte sau foarte mult limbaj birocratic. Vei observa diagnoza situației actuale, în limbaj oarecum diferit și mai diluat parcă decât precedentele variante. Preiau cu citat câteva mențiuni semnificative din POCIDIF- altele decât le știam deja:

  • nu doar că nu putem realiza, dar nici nu putem concepe transformarea digitală – „se remarcă o lipsă a capacităţii instituţionale de a concepe tranziţia de la servicii publice nedigitalizate la fluxuri operaţionale şi cerinţe funcţionale aferente unor sisteme informatice care stau la baza furnizării serviciului public ȋn mediul digital”
  • pornim chiar de la 0 cu o serie de practici care deja sunt înrădăcinate în alte părți – „(guvernul) nu are nicio tradiție de a utiliza datele tranzacționale privind comportamentul real al oamenilor pentru a îmbunătăți politicile sau serviciile”

Deci, cum stăm acum?

  • avem un „sistem IT fragmentat” al administrației naționale
  • lipsa de evoluție coerentă a instrumentelor de e-guvernare reprezintă o barieră pentru transformare digitală a întreprinderilor
  • degeaba ai finanțare dacă nu ai și expertiză și mindset pentru transformare digitală – iar aici avem lipsă atât la nivel de IT, dar și la nivel de personal din servicii publice care vor beneficia de transformarea digitală
  • să nu uităm că nici funcționarii și experții în politici publice și servicii publice din domeniile conexe, cum ar fi asistența socială sau educația, manifestă „lipsă de înțelegere minimă a instrumentelor digitale și a efectelor lor asupra proceselor birocratice”
    • apropo de ei, există multe oportunități de a regândi procesul de fundamentare a politicilor publice (ghiduri, metodologii) bazate pe date sau pe crearea unor platforme online care să faciliteze schimbul de informații etc. Mai mult decât oricâd, aici trebuie urmărită sustenabilitatea unor astfel de inițiative. Mai simplu spus, bun, faci platforma, o întreții cât e vorba de bani europeni, dar apoi…cum o menții?
  • Și apropo de date și platforme…în educație și cultură nu există structuri care să găzduiască date și să conecteze principalii actori din acest domeniu. În educație, programul menționează că nu există un sistem unitar care să lege inspectoratele județene de minister, iar cultura nu are date colectate unitar la nivel național pentru a vedea ce fel de servicii pot oferi sau alte informații semnificative
  • Nu în ultimul rând, există foarte multe surse de proiecte corecte pentru transformare digitală – important e să fie cine să le implementeze corect.

E chiar posibil?

Contrastul dintre toate ideile de proiecte și minusurile identificate atât în proiecte, cât și în rapopartele de țară pentru România e destul de mare. Și totuși, e chiar posibil să facem măcar câteva din lucrurile propuse mai sus? Nu mă hazardez în predicții, dar mă pune pe gânduri faptul că textele programelor pe care le-am parcurs menționează atât minusurile serviciilor existente, cât și lipsa de înțelegere a potențialului transformării digitale din rândul oamenilor din administrație. Nu mai vorbesc de necesitatea dezvoltării competențelor digitale, la nivel de populație, la nivel de aparat administrativ, dar și la nivel de leadership politic. Dar dacă nu există înțelegere și dedicare către acest potențial, cum anume vom putea face toate astea?

CiteșteSalvează

Cetățean interesat, caut smart city. Centrat pe om.

In Orașe
De Mirela Marcut
12 minute

Speță: dacă plătești taxele locale online și cât mai devreme, primești o „bonificație” mai mare decât dacă mergi fizic să plătești taxele în același interval. E aceasta o politică demnă de un smart city*?

E smart dacă te gândești că stimulezi plata online astfel și încurajezi „transformarea digitală”, deși plata online nu e cu adevărat un aspect revoluționar ca tehnologie.
Nu e smart dacă te gândești că există mulți cetățeni care nu știu, nu au capacitatea, nu pot face acest lucru, iar statisticile arată că aceștia nu sunt puțini.

OK și care e problema totuși? Ambele categorii primesc o reducere dacă plătesc până la un anumit moment din an. Dacă ne uităm politic, lucrurile stau așa:

  • e o chestie de justiție socială – nu e corect având în vedere că aceia lipsiți de mijloace – nu doar tehnice, cât și de competențe – ajung să plătească mai mult decât cei care au mijloacele de a face asta
  • e de fapt un „nudge” – un tip de inițiativă, izvorâtă din economia comportamentală, când cei care creează politicile publice vor să ajungă la un anumit scop și pentru asta, nu folosesc coerciția sau favoritismele, ci aleg să schimbe „arhitectura alegerii”. Mai precis, schimbă contextul în care faci o alegere și nu intervin direct asupra ta pentru a te „mișca” într-o direcție sau alta.

Doar că acest exemplu nu e chiar un „nudge” (cel puțin, după mine, dar, vă rog, să mă contraziceți) pentru că intervenția nu e asupra contextului în care faci alegerea – să mergi fizic sau să plătești online – ci direct asupra comportamentului. Un exemplu clasic de „nudge” corect realizat este un formular care are deja bifată opțiunea de a muta 10% din contul tău în fondul de economisire, pentru că tu nu mai apeși acea bifă. Cineva a intervenit și ți-a modificat contextul în care aprobi ceva (Thaler, Sunstein, 2008).

OK, OK și vorba lui Dragnea, și cu ce mă ajută asta pe mine, domnișoară? Ce treabă are asta cu tehnologia?

  1. când utilizăm tehnologia, avem de-a face (cred) aproape zilnic cu astfel de nudge-uri, de la formulare care bifează automat colectarea datelor (și care sunt ilegale conform GDPR) la plasarea unor produse pe un site de ecommerce în așa fel încât să fie irezistibile.
  2. povestea e despre plata online a taxelor locale – deci avem de-a face cu tentative de smart city – e despre nevoia de a schimba, simplifica și transforma administrația publică și relația sa cu cetățeanul. Adică transformare digitală.

Îndrăznesc, deci, să pornesc de la povestea asta și să vorbesc despre un trend în lumea smart cities, dar și în ceea ce privește transformarea digitală în Uniunea Europeană. Despre „human centric smart cities” sau despre „human centred digital transformation”. Mai simplu: it’s the people, stupid!

Deci, ce câștigi dacă nu dai scroll repede și închizi link-ul?

  • o să ai un prim „A-HAA moment” când o să vezi că smart city nu este doar despre tehnologie de dragul de a avea tehnologie și despre cum trebuie să fii uman atunci când adopți chestii „disruptive”, pentru a-i câștiga pe oameni
  • o să ai un al doilea „A-AHAA moment” când o să citești despre ideea de a integra tehnologia în oraș pornind de la nevoile cetățenilor și de la valori, cum ar fi transparența sau responsabilitate
  • (foarte probabil) o să te „dezumfli” când o să vezi cât de greu se realizează această viziune în România
*păstrez termenul smart city în engleza originală pentru că este statuat atât în vorbirea de zi cu zi, cât și în mediul public și în administrație

Primul A-HA: fără tehnologie de dragul tehnologiei

Povestea termenului de smart city începe de la brandingul corporatist al IBM, venind din dorința de a extinde piața de tehnologie către alte zări. Deci, nu vorbim neapărat despre o inițiativă publică, ci de un marketing deștept pentru regândirea orașului ca în filmele science-fiction unde totul funcționează ca la carte. Ok, dar în filmele astea, adesea roboții și inteligența artificială se răscoală și avem de-a face cu un viitor distopic. Nu prea vrem asta, așa-i? Mai mult, utilizarea tehnologiei în oraş și implementarea corectă a politicilor digitale nu depinde doar de achiziția de tehnologie. Asta e cel mai ușor lucru de făcut. Depinde de:

  • specificitățile și diversitatea deopotrivă a orașului și cetățenilor. Oradea e un fel de oraș, Reșița e altul, București altul și tot așa. O singură viziune nu se potrivește la toate cele trei exemple.
  • capacitatea administrativă a celor care gândesc și implementează unele soluții. Funcționar public, șef serviciu și tot așa pe scara ierarhică.
  • modul de lucru și mindset-ul persoanelor care urmează să implementeze și să schimbe lucrurile. Pentru că tehnologia schimbă lucrurile.
  • iterația în care te afli și ce ai învățat din ce ai implementat până acuma. Adică orașul inteligent nu e niciodată terminat, la fel ca un oraș (a se citi Oradea) ale cărui șantiere de infrastructură nu se termină niciodată pentru că tot intervine câte o necesitate dată de precedenta investiție. Sau, în cazul tehnologiei, o inovație nouă, cum e digital twin actualmente.

Fiindcă avem iterații, specificități, avem de-a face cu oameni și mentalități, transformarea e al naibii de greu de realizat. Dar, un lucru e cert, nu poți pune tehnologia în față și să te consideri smart city. Poți porni de la altceva: de la ce fel de oraș vrei să fii, ce valori promovezi, de la cetățeni, dar și de la nevoia de a experimenta și a fi în avangardă (there’s nothing wrong with that!)

Răspunzând la asemenea brandinguri și poate și eșecuri ale proiectelor și strategiilor de smart city, literatura de specialitate, dar și oamenii din administrație, au început să gândească altfel de modele de smart cities, pornind de la incluziune, guvernanță incluzivă, transparență, etc. Dar și de la ideea că tehnologia disruptivă schimbă viețile și obiceiurile oamenilor, iar când e vorba de o entitate publică, cineva trebuie să explice și să fie răspunzător în fața cetățeanului. Și iacă-tă că așa s-a născut conceptul de human centric smart cities**.

**am ales să păstrez termenul în engleza originală pentru a păstra cât mai mult din înțelesul original, dar și pentru a avea concordanță cu termenul principal de smart city

 

Al doilea A-HA: it’s the people, stupid!

Citez aici: ”human centric smart cities practică guvernanța inteligentă, sunt colaborative, concentrate pe nevoile cetățenilor, sprijină inovarea și se axează pe creșterea bunăstării și crearea valorii publice” (McBride et al., 2022). Avem cumva tehnologie în definiția de mai sus? Pare-mi-se că nu. Nu direct.

Conceptul țintește bunăstarea populației și pornește de acolo în definirea unor linii directoare și politici pentru a utiliza tehnologia în acest sens. Dacă mă raportez la exemplul de la început, o astfel de inițiativă într-un astfel de oraș n-ar fi funcționat deloc, ci mai degrabă ar fi fost organizat altfel. Prin centrele de cartier, autoritatea locală responsabilă ar fi putut realiza sesiuni scurte de pregătire a persoanelor în vârstă (adesea acestea sunt cele fără capacități tehnologice) cu finalitatea de a-și plăti taxele locale online. Cu voluntari tineri, nu trebuie să fie traineri hi-tech. Elimini și coada la ghișeu, dar și utilizezi și centrele de cartier și mai valorizezi și cetățenii. Win-win-win, cum ar zice Michael Scott din The Office.

Sau cum ar fi să faci o consultare publică (bine organizată și nu pe Facebook) pentru a găsi modalități de a pregăti cetățenii să nu mai meargă la ghișee? Pentru că..guess what..consultarea publică, co-crearea și co-producția sunt parte integrantă a acestei filosofii. Bifezi la transparență, la incluziune, recunoști că nu întotdeauna ai cele mai bune idei. Să nu mai zic că cercetarea pe human centric smart cities spune să reflectezi dacă soluțiile pe care le-ai gândit sunt centrate cu adevărat pe oameni și dacă țintesc cu adevărat bunăstarea populației.

Oare de ce? Mai aduc o chestie în discuție – Comisia Europeană a publicat recent cel mai nou Strategic Foresight Report, un document de analiză care evidențiază trendurile strategice până în 2050. No surprise…documentul analizează interferența dintre transformarea digitală și tranziția verde marcate de noul context geopolitic. Majoritatea trendurilor evidențiază schimbări nu doar tehnologice, ci de stil de viață, de la schimbări în ceea ce privește alimentarea cu energie, la circularitate la transport sustenabil, la „acceptarea socială a mașinilor autonome” etc. Marea majoritate a acestor schimbări vor avea loc la oraș – care va deveni laborator de testare de noi soluții. Ce sugerează acest raport? Una din liniile de acțiune e: „UE trebuie să întărească coeziunea socială și economică de-a lungul acestor tranziții [..] prin oferirea de stimulente de adaptare, dialog social, parteneriate între diferite entități, întărirea protecției sociale și a statului social etc” (Comisia Europeană, 2022). Cum poți să bagi pe gât oamenilor astfel de schimbări fără să-i întrebi?

Fac aici trecerea către următoarea componentă a acestei filosofii de smart city, anume nevoia de colaborare intersectorială prin dezvoltarea de spații de dezbatere, inițiere și testare, a unor Living Labs. Ideea e că monopolul inovației nu stă doar la tine, oraș sau reprezentant autoritate publică, ci inovația apare de unde nu te aștepți, tu trebuie să stai deoparte și să facă alții treaba asta. Nu cred că mai suntem în perioada în care implementăm soluții a la carte.

A treia componentă se referă la capacitatea administrativă de a facilita un mediu care încurajează astfel de inovații, de a recunoaște că unele lucruri nu mai pot fi făcute ca până acum și, desigur, capacitatea de a înțelege cum funcționează tehnologia și care sunt părțile sale mai rele sau mai bune. Ca să nu mai spun că trebuie să fii conectat la trendurile globale pentru a nu pierde trenul. Asta apropo de trendurile identificate de către Comisia Europeană, de unde orașele își pot lua inspirație pentru viitoare proiecte sau provocări, cum ar fi schimbările pe piața muncii (de văzut ideea unei infrastructuri care încurajează car sharing-ul sau carpool) sau digitalizarea energiei, transformarea producției industriale pentru a avea mai puține deșeuri etc. Cheia e experimentarea.

Ultima, dar nu cea din urmă componentă, face referire la guvernanța datelor, anume realizarea unui set de reguli și mecanisme și structuri pentru colectarea, stocarea, procesarea datelor la nivel de oraș, având în vedere creșterea numărului de senzori, camere de supraveghere și alte dispozitive care generează date. De ce? Păi, cum se numeau orașele astea? HUMAN-centric, adică centrate pe aceia care produc datele alea și care ar trebui să știe ce și cum. Aceștia trebuie „să stea la o masă” cu cei care le manipulează și le procesează pentru un strop de transparență și responsabilitate.

OK, OK, totul pare prea bun ca să fie adevărat, sau cel puțin așa ar spune cineva care lucrează în administrație publică. Nu totul se face peste noapte, cu atât mai mult dezvoltarea capacității administrative și mai ales schimbarea de mindset. Pentru autoritățile publice, câteodată asta e ca și cum ai încerca să întorci un petrolier în cealaltă direcție. Sau se întâmplă la fel de repede ca mișcarea plăcilor tectonice. Dar, așa cum mi s-a confirmat deja din câteva direcții diferite, trebuie să ai un inside man/woman care să miște lucrurile din interior și…baby steps.

Și acum să te descurajez…

Lucrurile sunt foarte departe de această viziune în orașele noastre. Câteva exemple:

  • fondurile structurale au priorități pentru smart cities – dar pe un cadru de definire a smart cities ce datează din 2007 (Giffinger et al, 2007) –  când o cercetare a identificat șase „verticale” și de atunci aceasta e singura variantă acceptată. Adică, viziunea e că „băgăm tehnologie” în oraș și-l facem smart. La „verticala de guvernanță inteligentă”, tipurile de activități sugerate sunt sisteme de management al proiectelor, city apps, platforme de servicii publice digitale. La „cetățeni inteligenți”, se sugerează „platforme și aplicații de comunicare cu cetățenii, de implicare civică și voluntariat, de raportare de probleme” (ADR NV, 2022)
  • un proiect pilot de încurajare a selectării deșeurilor folosind camere de supraveghere și coduri de bare pentru sacii de gunoi (deci tranziție digitală și verde), s-a soldat direct cu amenzi și cu discuții cu privire la validitatea proiectului
  • proiectele pe servicii publice digitale pe care le-am analizat aici.
  • doar câteva din strategiile de transformare digitală ale orașelor fac referire la tehnologie ca un sprijin pentru bunăstare și calitate a vieții, cum ar fi cea a Clujului sau a Timișoarei.
  • și să nu uităm de speța de la începutul articolului

Pe de altă parte, pe bună dreptate, unele orașe vor spune sau au zis deja pe la unele conferințe la care am participat: ce-mi trebuie mie avioane când n-am căldură, când n-am drumuri etc? Prima dată să-mi fac drumuri și să rezolv problemele principale și vedem mai încolo.

Răspund acestei critici cu un exemplu din istoria Internetului în România: România a adoptat tehnologii noi pentru dezvoltarea infrastructurii Internetului, n-a adoptat ce au avut alte state de zeci de ani și așa ne-am trezit cu viteze de Internet cu mult peste media europeană. Și nici atunci n-am avut drumuri sau alte cele. E drept, asta a fost investiție în mare parte privată, dar și sprijinul statului a contat mult. Țin minte cum, în urmă cu 10 ani, plăteam 40 de euro pe lună în Spania pentru o conexiune la Internet extrem de slabă de aveai nevoie de o zi întreagă pentru un transfer video, în timp ce în România plăteam de 4 ori mai puțin pentru o viteză mult mai mare.

Dacă nu te raliezi trendurilor globale, riști să pierzi mult mai mult pe termen lung. Iar trendul global e dat exact de asta, transformarea digitală centrată pe om.

Referințe

ADR NV (2022), POR NV 2021-2027, https://www.nord-vest.ro/regio-2021-2027/

Comisia Europeană (2022), 2022 Strategic Foresight Report. Twinning the green and digital transitions in the new geopolitical context, https://ec.europa.eu/info/strategy/strategic-planning/strategic-foresight/2022-strategic-foresight-report_en

Giffinger et al (2007), Smart Cities. Ranking of European Medium-Sized Cities, https://www.researchgate.net/publication/261367640_Smart_cities_-_Ranking_of_European_medium-sized_cities

McBride et al (2022), Human Centric Smart Cities. Redefining the smart city, https://www.hertie-school.org/en/digitalgovernance/news/detail/content/policy-brief-human-centric-smart-cities

Thaler, Sunstein, (2008), Nudge, București: Publica

 

CiteșteSalvează

Să nu uităm de fondurile structurale. Priorități pe transformare digitală până în 2027

In Digital, Orașe, România
De Mirela Marcut
16 minute

„Phoebe, do you have a PLAN? I don’t even have a PLA..” Vorbe de duh de la începutul serialului Friends, când fetele trec printr-o criză a vârstei de 25 de ani pentru că nu știu ce se va alege de ele. Să recunoaștem: cu toții am trecut prin asta. Chiar și România de 30 de ani trece printr-o astfel de criză. România, do you have a PLAN? Se pare că are chiar două (ca să fim siguri că măcar unul reușește; sau jumătate dintr-unul).

Are marele PNRR și are chiar și planuri pentru celelalte fonduri europene. Da, în caz că ați uitat cu toții (politicienii sigur au uitat), există și alte fonduri europene pentru perioada 2021-2027!

Nu trebuie să mă credeți pe cuvânt. Graficul de mai jos arată alocările pe state membre doar pe două dintre fondurile pe care le avem la dispoziție – un total de aproximativ 25 de miliarde EUR. Aproape cât PNRR. Eu zic că nu sunt de ici, de colo și că trebuie luați în considerare. Mai sunt încă peste 3,5 miliarde prin Fondul de Coeziune și încă 2 prin Mecanismul de Tranziție Justă. Și lista mai poate continua.

Sursă date: Cohesion Data. Budget Allocations: https://cohesiondata.ec.europa.eu/stories/s/2021-2027-EU-allocations-available-for-programming/2w8s-ci3y/

Banii deocamdată sunt teoretici, nu stau la graniță așteptând cu nerăbdare să intre în țară. Depinde de noi cum îi atragem în țară, cum îi cheltuim și ce efecte au asupra economiei și societății noastre. Despre PNRR se vorbește peste tot, de la sumele de bani oferite, la fake news despre cum UE ne obligă să renunțăm la încălzirea pe lemne sau la faptul că trebuie renegociat. Despre fondurile europene clasice și tradiționale nu auzim mai nimic, ceea ce e ciudat, având în vedere că investițiile din PNRR trebuie să fie complementare celor din programele operaționale clasice. Deci, ar trebui să vorbim despre cele două surse de bani împreună, dacă tot vorbim despre potențialul transformator al banilor europeni. O să ziceți că nu se vorbește încă pentru că programele operaționale nu sunt definitivate încă (deși e 2022 deja). Păi, poate tocmai de asta ar trebui să vorbim despre acestea, acum când se pot face schimbări, se poate discuta potențialul impact etc.

Despre asta e vorba în prima postare din 2022: fondurile europene „clasice” și ce investiții/priorități preconizează autoritățile pentru transformarea digitală, tehnologie etc.

Ne vom uita la:

  • toate programele operaționale și ce priorități directe/tangențiale există pentru transformare digitală, digitalizare etc
  • câteva chestii care ies în evidență în materie de analiza de nevoi și alte lucruri care apar în documente

La ce te ajută toate astea?

  • să vezi care sunt problemele societății și unde trebuie intervenit
  • poate găsești o zonă în care ai vrea să intervii

Acum, înainte să purcedem, trebuie să accept niște limitări ale acestei investigații:

  • așa cum am spus, programele operaționale (PO) nu sunt definitive și pot suferi schimbări
  • acțiunile, tipurile de investiții și intervenții enumerate în aceste PO-uri sunt și ele posibile și teoretice, fiind doar exemple sau idei orientative pentru cei care vor gândi ghidurile solicitantului și pentru solicitanți. Deci, nu e obligatoriu să se întâmple exact așa cum e în documentele de program
  • posibil să nu existe coerență în materie de program – prioritate – acțiune de intervenție de la un program operațional la altul. În unele locuri veți găsi acțiuni și priorități, în altele posibile lucruri de finanțat, totul depinde de cine a scris la documentele de program
  • PO Regionale sunt împărțite pe regiuni de dezvoltare pentru această perioadă de programare, așa că aici m-am limitat la a prezenta prioritățile doar pentru regiunea NV (yes, I am that lazy!)
  • Având în vedere că am decis să preiau datele din textele programelor operaționale, veți vedea mai jos plin de „digitalizare”. Da, știu că ar trebui să fie transformare digitală

Programul Operațional Dezvoltare Durabilă

  • cuvinte-cheie: reziliență, comunicații de urgență, smart grids
  • centrat pe investiții pentru protecția mediului – coeziune socială economică și teritorială prin sprijinirea unei economii cu emisii scăzute de gaze cu efect de seră

Ce se poate finanța pe partea de transformare digitală din acest program? (priorități, tipuri de acțiuni)

  • Prioritatea 3. Promovarea adaptării la schimbările climatice şi managementul riscurilor – investiții pentru rețelele de comunicare și cele informatice utilizate pentru gestionarea situațiilor de criză. Sistemul național de management al situațiilor de urgență poate beneficia de noi modernizări pentru interoperabilitate
  • Prioritatea 4. Promovarea eficienței energetice, a sistemelor și rețelelor inteligente de energie și reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră
  • Acțiunea 4.3. Promovarea utilizării surselor de energie regenerabilă – menționează strategiile smart city, unde orașele au în vedere utilizarea tehnologiei din resurse regenerabile
  • Acțiunea 4.4. Sisteme și rețele inteligente de energie – smart grids
    • dezvoltarea și modernizarea rețelelor energetice inteligente (Smart Grids) care „trebuie să se realizeze în jurul următoarelor principii: digitalizare, automatizare, impact redus asupra mediului înconjurător, securitate și flexibilitate”
      • posibile măsuri: Modernizarea și digitalizarea infrastructurii de distribuție a energiei electrice şi implementarea de soluții privind controlul rețelei de la distanță

Programul Operațional Creștere Inteligentă, Digitalizare, Instrumente Financiare

  • cuvinte-cheie: digitalizare, specializare inteligentă, business, cercetare, educație, administrație publică, capital de risc
  • centrat pe îmbunătățirea cercetării românești, utilizarea tehnologiei digitale pe mai multe paliere, poate prea diverse: de la educație la mediu de afaceri și cultură

Ce se poate finanța pe partea de transformare digitală din acest program? (priorități, tipuri de acțiuni)

Prioritatea 1. Susținerea și promovarea unui ecosistem de CDI atractiv și competitiv în RO

  • Acțiunea 3. Sprijin pentru proiecte în domeniul tehnologiilor avansate – un sprijin inițial pentru coagularea de echipe de cercetare în domenii, cum ar fi inteligența artificială, tehnologii avansate și emergente, care ulterior să poată dezvolta ulterior proiecte de cercetare mai mari prin programe cum ar fi Orizont Europa. Se pot crea și huburi de cercetare pe domenii cheie

Prioritatea 2. Digitalizare în administrația publică, educație, cultură, mediu de afaceri
Administrație publică – exemple de acțiuni, măsuri, posibile proiecte/intervenții:

  • evenimentele de viață care au rămas nedigitalizate din vechile strategii (aici am reușit să găsesc o primă mențiune a vechii strategii digitale a României despre care nimeni nu mai zice nimic), cum ar fi obținerea cărții de identitate, înscrierea la școală, dar și sistemele informatice necesare pentru unele servicii publice, cum ar fi pentru obținerea unui card european de asigurări de sănătate
  • măsuri pentru interoperabilitate – pentru ca sistemele instituțiilor publice să se poată conecta și să funcționeze împreună: registrul registrelor, hub de interoperabilitate, arhitectura bazata pe servicii. Se vor finanța proiectele digitale care presupun interoperabilitatea prin folosirea de building-blocks (eDelivery, eProcurement, eInvoice), conectarea la Single Digital Gateway
  • susținere a procesului guvernamental de luare a deciziilor prin sisteme și soluții complexe (ex: Big Data, Inteligență artificială, soluții bazate pe cloud, Supercomputer, Blockchain, Quantum Computing etc.)
  • dezvoltare platforme informatice alimentate cu datele generate de administrația publică – Open Data

Educație – exemple de acțiuni, măsuri posibile, proiecte și intervenții

    • crearea unei infrastructuri educaționale unitare, interconectarea bazelor de date educaționale de la nivel local cu cele de la nivel central
    • dezvoltare de sistem de management al școlarității prin platforme digitale integrate
    • digitalizarea portofoliului educațional al studenților
    • campusuri 3D în realitate virtuală, acces la Internet în școli
    • conținut educațional interactiv (simulări 3D, realitate virtuală pentru elevii din preuniversitar)

Digitalizarea în mediul de afaceri – exemple de acțiuni, măsuri posibile, proiecte și intervenții

  • co-finantarea EDIH selectate pentru finanțare din Digital Europe Programme – să le luăm pe rând. EDIH = European Digital Innovation Hubs, adică organizații care au rolul de a ghida companiile în procesul lor de transformare digitală și de a sprijini companiile pentru a inova. Sunt „European” pentru că trec printr-un proces de selecție la nivel european pentru a primi finanțare prin programul Digital Europe Programme. Comisia asigură 50% din finanțare, în timp ce statul trebuie să asigure o altă parte. Statul va asigura finanțare tot prin bani europeni. Problem solved!
  • finanțarea dezvoltării IMM-urilor din domeniul TIC pentru tehnologii, cum ar fi Blockchain, IoT, robotizare etc

Prioritatea 3. Stimularea accesului la finanțare al IMM-urilor prin utilizarea Instrumentelor Financiare

  • un tip de instrument financiar – capital de risc, combinat cu grant pentru IMM-uri nu mai vechi de 7 ani, cu proiecte într-unul din domeniile de specializare inteligenta identificate prin Strategia națională de cercetare, inovare și specializare inteligentă

Programul Operațional Sănătate

  • cuvinte-cheie: sănătate, telemedicină, date, platforme
  • centrat pe dezvoltarea sistemului de sănătate din România, complementar cu PNRR

Ce se poate finanța pe partea de transformare digitală din acest program? (priorități, tipuri de acțiuni)

Prioritate – Digitalizare în sănătate – exemple de acțiuni, măsuri, posibile proiecte/intervenții:

  • Observatorul național pentru date în sănătate pentru „proiectarea și execuția infrastructurii și a soluțiilor aferente”
  • observator național pentru date în sănătate – actualizare de date pacienți, portal de sănătate pentru comunicarea cu pacientul, sisteme administrative de suport
  • aplicații de telemedicină
  • dezvoltarea de soluții de e-sănătate cu standarde de interoperabilitate pentru sarcini și funcții comune în sectorul sanitar
  • digitalizare laboratoare sănătate publică, centre de transfuzii, funcții legate de arhivare, schimb de informații medicale,
  • digitalizarea internă a unităților sanitare altele decât cele din subordinea MS pentru acuratețea datelor

Programul Operațional Educație și Ocupare

  • cuvinte-cheie: piața muncii, incluziune, competențe digitale, platforme, educație, preuniversitar, tineret
  • centrat pe îmbunătățirea funcționării educației la toate nivelele, pe incluziune socială și corelarea formării cu piața muncii

Ce se poate finanța pe partea de transformare digitală din acest program? (priorități, tipuri de acțiuni)

Prioritatea 1 – Valorificarea potențialului tinerilor pe piața muncii

  • înființarea de cluburi de tineret cu activități, printre care și sesiuni de educație digitală
  • instruire și dezvoltare de competențe digitale pentru tineri + dezvoltarea de competențe care țin de implicare în societate – democrația digitală sau contracararea știrilor false + competențe pentru industrii creative sau robotică

Prioritatea 2 – Îmbunătățirea participării copiilor la educația antepreșcolară și preșcolară

  • realizarea de ghiduri de bune practici care să conțină și strategii de predare online și valorificarea competențelor digitale

Prioritatea 3 – Prevenirea părăsirii timpurii a școlii și creșterea accesului și a participării grupurilor dezavantajate la educație și formare profesională

  • oportunități de dezvoltare profesională pentru personalul didactic și prin dezvoltare de mecanisme de lucru online, inclusiv pentru asigurarea asistării/predării la clase virtuale (”profesor virtual”)

Prioritatea 4 – Creșterea calității ofertei de educație si formare profesională pentru asigurarea echității sistemului si o mai bună adaptare la dinamica pieței muncii și la provocările inovării și progresului tehnologic

  • asigurarea de platforme digitale pentru entitățile care asigură servicii de consiliere și orientare profesională
  • asigurarea materialelor și tehnicii necesare pentru dezvoltarea competențelor elevilor – digitale și antreprenoriale
  • dezvoltarea și implementarea unor programe universitare pentru adaptarea ofertei universităților la solicitările pieței muncii. Tipuri de acțiuni – dezvoltarea de cursuri deschise, online, platforme e-learning pentru competențe cerute de către piața muncii și digitalizarea de cursuri în varianta blended.
  • Implementarea unui program pentru internaționalizarea învățământului superior prin digitalizarea procesului de admitere a studenților străini

Prioritatea 5 – Creșterea accesibilității, atractivității și calității învățământului profesional și tehnic

  • Realizarea unei platforme de monitorizare a contractelor de practică ale elevilor la operatori economici
  • Adaptarea serviciilor educaționale adresate elevilor și personalului didactic din învățământul profesional și tehnic. Tipuri de acțiuni: formare de competențe inclusiv digitale pentru elevii din învățământul profesional și tehnic, cu accent pe cei din medii dezavantajate

Prioritatea 7 – Antreprenoriat și economie socială

  • dezvoltarea de instrumente sau structuri colaborative pentru sprijinirea entităților de economie socială, platforme online, portaluri de evenimente cu newsletter-uri dedicate

Prioritatea 8 – Modernizarea instituțiilor pieței muncii

  • digitalizarea și debirocratizarea ANOFM

Prioritatea 9 – Consolidarea participării populației în procesul de învățare pe tot parcursul vieții pentru facilitarea tranzițiilor și a mobilității

  • Implementarea programului „Competențe digitale pentru piata muncii” care vizează programe de dobândire a competențelor digitale, structurate pe niveluri (inițiere, intermediar, avansat), precedate de o evaluare a nivelului de competențe digitale.

Programul Operațional incluziune și demnitate socială

Prioritatea 1 – Dezvoltarea locală sub responsabilitatea comunității

Tipuri de acțiuni – dezvoltarea competențelor digitale ale copiilor și adulților

Programul Operațional Transport

Prioritatea 3. Creșterea siguranței rutiere

  • Digitalizarea elementelor de siguranţă a circulației

Programul Operațional Nord-vest

P1. O regiune competitivă prin inovare, digitalizare și întreprinderi dinamice

O.S 1 Dezvoltarea și creșterea capacităților de cercetare și inovare și adoptarea tehnologiilor avansate

  • Dezvoltarea structurilor CDI în folosul întreprinderilor din sectoarele de specializare inteligentă (proiecte CDI de impact regional / local)
  • Dezvoltarea structurilor CDI în întreprinderi nou înființate inovatoare din sectoarele de specializare inteligentă
  • Sprijinirea transferului tehnologic și a ecosistemului de inovare.

OS a (ii) Valorificarea avantajelor digitalizării, în beneficiul cetățenilor, al companiilor, al organizațiilor de cercetare și al autorităților publice

  • Transformarea digitală a IMM-urilor – investiții pentru adoparea tehnologiilor digitale, sisteme RFID, information tracking systems, achiziția de servicii pentru transformarea digitală, investiții site-uri adaptate ecommerce, soluții pentru cybersecurity și privacy, automatizări, linii de producție, robotică – pentru productivitate

OS a (iii) Intensificarea creșterii durabile și a competitivității IMM-urilor și crearea de locuri de muncă în cadrul IMM-urilor, inclusiv prin investiții productive

  • Creșterea competitivității IMM-urilor prin: investiții în noi tehnologii în scopul creșterii productivității (IoT, automatizare, robotică, inteligență artificială, tehnologii de management și organizarea activităților etc),
  • investitiții în tehnici avansate de producție – investiții în active corporale și necorporale în legătură cu modernizarea industrială pentru sectoarele de specializare inteligentă, design industrial, inclusiv inovare bazată pe design, customizare de masă (imprimare 3D, manufacturare digitală directă), activități de marketing, sprijinire a comercializării, internaționalizare;

P2. O regiune cu localități smart

OS a (ii) Valorificarea avantajelor digitalizării, în beneficiul cetățenilor, al companiilor, al organizațiilor de cercetare și al autorităților publice

a) Îmbunătățirea calității serviciilor oferite de administrațiile publice locale prin soluții digitale inovatoare și aplicații de tip smart city. Acțiunile urmează logica deja faimoasă a celor 6 componente ale smart city, așa cum se vede în tabel:

Sursă: compoziție proprie. După POR NV, disponibil aici: https://www.nord-vest.ro/regio-2021-2027/
  • intervenții integrate la nivel județean/regional, cum ar fi: platforme regionale pentru inovare și specializare inteligentă, aplicații pentru transport public interurban, platforme pentru promovarea și vânzarea prodselor locale, platforme pentru dezvoltarea competențelor digitale, baze de date geospațiale la nivel regional

Multe posibilități pentru smart city, dar există și o listă de prioritate (adică vor fi selectate cu predilecție)- acțiuni privind digitalizarea serviciilor publice, platforme pentru așa ceva, securitate cibernetică, interoperabilitate a proiectelor de servicii publice digitale sau intervenții pentru luarea deciziilor cu ajutorul datelor sau intervenții pentru open data

b) Sprijin pentru digitalizarea administrațiilor publice locale din mediul rural

Exemple de proiecte pentru mediul rural:

Sursă: compoziție proprie. După POR NV, disponibil aici: https://www.nord-vest.ro/regio-2021-2027/

Modalitatea de funcționare a acestei intervenții este interesantă. Se vor pre-selecta 5 comune pe județ care vor implementa astfel de proiecte care vor fi monitorizate pentru a se vedea în vedere replicarea lor. Ideea este să nu se intervină haotic la nivel rural, pe sistemul „tu-mi dai mie WiFi la căminul cultural, da eu n-am nici măcar apă în casă”.

P4. O regiune cu mobilitate urbană multimodală durabilă

OS b (viii) Promovarea mobilității urbane multimodale sustenabile, ca parte a tranziției către o economie cu zero emisii nete de carbon

  • Acțiuni: Dezvoltarea sistemelor de management a mobilității urbane, cum ar fi sisteme de management al traficului, aplicații “mobility as a service”, etc.

Unde suntem și unde vrem să fim

Ce vedem din cele de mai sus?

  • Digitalizarea e peste tot – de la dezvoltare durabilă, energie până la incluziunea persoanelor cu dizabilități și transport. Nu doar pentru că e la modă să vrei digitalizare pentru instituția sau sectorul tău, ci pentru că chiar e necesar. De fapt, prezența acestor idei în aproape toate programele operaționale arată magnitudinea „înapoierii digitale” prin care trecem
  • Digitalizarea e peste tot și pentru că e transversală. Mai simplu spus, vedem foarte bine acum cât de necesară a devenit tehnologia în toate domeniile vieții noastre sau cât de mult ar trebui să medieze fiecare activitate pe care o realizăm
  • Trăgând linie și adunând, care sunt principalele lucruri de care avem nevoie? Date, competențe digitale, interoperabilitate și, desigur, platforme par a fi cele mai prezente cuvinte-cheie în prioritățile de mai sus
  • Am mai spus asta aici, dar va fi interesant de urmărit cum anume se vor implementa proiecte pentru a reduce decalajul ilustrat binișor de către DESI și cum se va face saltul către tehnologii noi (în administrație publică, mai ales).

Pe de altă parte, dacă treci prin documentele programelor operaționale, vei observa nu doar priorități grandioase, idei interesante de proiecte sau foarte mult limbaj birocratic. Vei observa și diagnoza situației actuale, adică unde suntem. Deci dacă secțiunea de mai sus a acoperit unde vrem să fim și ce vrem să facem, ar trebui să acoperim mai clar unde suntem. Direct de la sursă, cum ar veni. Pentru că site-ul se numește DigitalPolicy și nu AnyOtherPolicy, mă voi concentra aici mai mult pe nevoi identificate în programele și prioritățile care au directă legătură cu transformarea digitală, decât pe cele care o menționează tangențial.

Deci, cum stăm acum?

  • avem un „sistem IT fragmentat” al administrației naționale
  • în ceea ce privește sectorul economic, ne lipsește „capacitatea de înțelegere a rolului și funcției acestor tehnologii în evoluția întreprinderii din partea managementului întreprinderii.”
  • „lipsa de abilități și educație digitală a populației se regăsește și la nivelul managementului făcând ca transformarea digitală să nu fie înțeleasă corect”
  • degeaba ai finanțare dacă nu ai și expertiză pentru transformare digitală
  • lipsa de evoluție coerentă a instrumentelor de e-guvernare reprezintă o barieră pentru transformare digitală a întreprinderilor
  • capacitatea administrativă pentru a implementa acest proiect este și ea o barieră – se pare că există o „lipsă de înțelegere a mizelor, obiectivelor și efectelor digitalizării proceselor administrative la nivelul decidenților, dar există și o lipsă de înțelegere a rolului instrumental al digitalizării în reorganizarea proceselor birocratice în jurul nevoii cetățeanului”. Pe scurt, politicienii nu dau importanță decât declarativ, cei din sistem nu înțeleg că trebuie regândit modul în care se lucrează cu cetățeanul.
  • ce mi-a „plăcut cel mai mult”: „Echipele IT din ministere sunt deseori constituite din persoane care fie nu au studii de specialitate (IT), fie nu au o experiență suficientă în elaborarea de specificații tehnice IT și/sau nu au participat la implementari de sisteme IT de asemenea anvergură cum sunt cele care sunt necesare administrației publice centrale”
  • să nu uităm că nici funcționarii și experții în politici publice și servicii publice din domeniile conexe, cum ar fi asistența socială sau educația, manifestă „lipsă de înțelegere minimă a instrumentelor digitale și a efectelor lor asupra proceselor birocratice”
  • în educație și cultură nu există structuri care să găzduiască date și să conecteze principalii actori din acest domeniu. În educație, programul menționează că nu există un sistem unitar care să lege inspectoratele județene de minister, iar cultura nu are date colectate unitar la nivel național

Și minusurile pot continua.

E chiar posibil?

Contrastul dintre toate ideile de proiecte și minusurile identificate mai sus e destul de mare. Și totuși, e chiar posibil să facem măcar câteva din lucrurile propuse mai sus? Nu mă hazardez în predicții, dar mă pune pe gânduri faptul că textele programelor pe care le-am parcurs menționează „lipsa de înțelegere minimă” a potențialului transformării digitale din rândul oamenilor din administrație. Nu mai vorbesc de necesitatea dezvoltării competențelor digitale. Dar dacă nu există înțelegere și dedicare către potențial, cum anume vom putea face toate astea?

Surse:

  • Programul Operațional Dezvoltare Durabilă 2021-2027, https://mfe.gov.ro/wp-content/uploads/2022/01/0e801c8148ad85f2089cbcb3b476bc65.pdf
  •  Programul Operațional Creștere Inteligentă, Digitalizare, Instrumente Financiare, https://mfe.gov.ro/wp-content/uploads/2021/11/68100a5732a9b7a9c4ce6c17b42360a1.pdf
  • Programul Operațional Sănătate, https://mfe.gov.ro/wp-content/uploads/2021/11/eed35e4a5b15fb5707c4bb60c5b0195d.pdf
  • Programul Operațional Educare și Ocupare, https://mfe.gov.ro/wp-content/uploads/2021/11/2849fedad130dd1ac76b7769ee5bf1fe.pdf
  • Programul Operațional Incluziune și Demnitate Socială, https://mfe.gov.ro/wp-content/uploads/2021/10/aba9633890e56323fad041a44babef26.pdf
  • Programul Operațional Transport, https://mfe.gov.ro/wp-content/uploads/2021/11/ce01599300842ffb8e8b7082800b88d5.pdf
CiteșteSalvează

Orașul inteligent este o poveste

In Orașe
De Mirela Marcut
11 minute

Orice oraș este o poveste. New York este povestea orașului rezilient care poate trece peste toate, Paris este orașul romantismului, Berlin (unul din preferatele mele), orașul hipsteresc și renăscut. Ne-am format percepțiile acestea vizitând aceste orașe, urmărindu-le în filme sau, pur și simplu, preluând unele clișee repetate (Paris – orașul romantismului – s-ar încadra aici).

Dacă mă mut la România, Clujul este orașul universitar și tânăr și, desigur, acest Silicon Valley al României. Bucureștiul devine orașul în care nu este apă caldă, iar Timișoara este primul oraș liber de după comunism. Ne-am format și aceste impresii ca urmare a știrilor despre ce se întâmplă la nivel local, ca urmare a branding-ului și, desigur, ca urmare a deciziilor de politică locală. Putem aplica afirmația de început la smart cities? Desigur. N-o zic eu, o zic cercetătorii pe subiect, care au analizat în mai multe instanțe principalele „narative” despre smart city.

Și acum vine întrebarea pe care o să v-o puneți: și cu ce mă ajută asta pe mine, domnișoară? Dacă ești decident politic, trebuie să știi că orice efort către construirea unui smart city ar trebui să fie justificat public în fața cetățenilor și unul din cele mai bune moduri de a face asta este prin creionarea unui fir narativ care să explice oamenilor ce urmează să se întâmple în orașul lor și cum se vor cheltui banii în perioada următoare. Dacă ești cetățean, să știi că transformarea digitală presupune niște schimbări în orașul tău și nu o să poți să înțelegi cu adevărat cum funcționează, așa că ar trebui să auzi niște informații simplificate despre proiecte.

Oricine ai fi, trebuie să înțelegi că orașul nu este o tablă de Monopoly unde pionii se mișcă așa cum vrei tu sau zarul. Orașul nu este o singură tablă de joc, poate lua diverse forme, iar pionii se implică și ei în joc 🙂 Deci, astăzi, avem o mică discuție despre pioni și poveștile din spatele orașelor inteligente cu inspirație din literatura de specialitate.

Deci, cum?

  • vei citi despre trei tipuri de narative de smart cities (plus alte câteva mențiuni din alte cercetări)
  • vei înțelege care e relația dintre acestea și cetățeni
  • vom vedea câteva exemple din România și cum se pot aplica aceste narative

Care-i povestea aici?

Când auzim vreo știre despre tehnologie, cumva povestea poate lua două forme. Fie vorbim despre o inovație prezentată ca fiind revoluționară și care va schimba modul în care ne desfășurăm activitatea, fie vorbim despre ceva cu potențial distructiv. Depinde și de publicul țintă și de instrumentul media, adesea cele două dictează modul în care prezintă o astfel de inovație. Dacă e o companie privată ce își prezintă recenta inovație, atunci inevitabil accentul va fi pe îmbunătățirea vieții și pe acele imagini utopice cu flying cars și tehnologie peste tot. Oricum ar fi, vorbim despre caracterul inevitabil al tehnologiei care se împletește cu viața de zi cu zi a cetățenilor.

Cam așa e și în cazul orașelor inteligente ce mizează pe tehnologie pentru a se dezvolta. Prezintă o viziune utopică cu privire la oraș, care se poate realiza doar prin anumite investiții în tehnologii și anumite acțiuni, iar cetățenii ar trebui să accepte necondiționat aceste schimbări sau ar trebui să joace anumite roluri în acest scenariu. De fapt, ideea implicării cetățenești este destul de dezbătută în literatura de specialitate pe care am parcurs-o anul acesta, cercetătorii deplângând adesea că rolul cetățenilor este cumva de figurație sau pur și simplu nu există interes din partea lor în a se implica, iar această situație știrbește din succesul unor astfel de proiecte de transformare digitală la nivel local. Dar cum ar trebui să arate o astfel de poveste și ce rol ar trebui să joace cetățenii?

de Waal și Dignum (2017) au identificat trei posibile narative cu privire la smart cities și rolul jucat de cetățeni:

  • orașul – „control room” / cameră de comandă
  • orașul creativ
  • orașul cu cetățeni inteligenți

Orașul - cameră de comandă

Sursă foto: Freepik

Dacă ai văzut The Dark Knight, este o scenă acolo când Batman a inventat un fel de centru de comandă care folosește toate telefoanele din Gotham city pentru a crea un fel de hartă digitală a orașului cu ajutorul unei tehnologii similare cu sonarul.

Ok, gândește-te la o scară mult mai mică și nici chiar așa de SF, dar orașul cameră de comandă funcționează pe principii asemănătoare. Orașele își realizează un centru de operațiuni, care adună laolaltă mai multe tipuri de date extrase din senzori de la semafoare, senzori de calitate a aerului, camere video etc. Acestea sunt analizate și împachetate pentru a lua decizii mai bune pe chestii, cum ar fi cum să direcționezi traficul într-o anumită zonă ca să reduci poluarea sau cum să planifici transportul în comun ca să fie mai eficient. Desigur, acest centru de comandă se poate regăsi și sub forma unei platforme centralizate care să medieze relația ta cu orașul – ce variante de transport ai? cât gunoi se reciclează? care e drumul cel mai rapid până la următoarea parcare? Ideea care ghidează o astfel de operațiune se leagă de de optimizare – eficiență pentru administrație locală și confort pentru cetățean.

Sună bine. În teorie, viața ni se ușurează că nu stăm 15 minute în stație așteptând tramvaiul pentru că știm exact când va veni următorul. Poate că putem oferi servicii de ride-sharing pe aceeași platformă, deci mai facem un ban pe lângă. Câteva aspecte problematice:

  • relația dintre tine și oraș se reduce la un act de consum – tu consumi ceea ce oferă orașul, iar orașul consumă ceea ce produci tu – date
  • (asta m-a pus pe gânduri) optimizare a ce? creșterea veniturilor pentru administrație? cum optimizezi pentru sustenabilitate? asta e o decizie care ar trebui lăsată unor sisteme non-umane?
  • la ora cutare, intersecția cutare, ai fost acolo. peste câteva ore, ai făcut asta și asta. Poate că ai comis o fărădelege. Supravegherea e bună în acest sens. Dar dacă ți-ai văzut de treabă? Deci, riști să iști o dezbatere despre viață privată.

Deci, cine e cetățeanul în acest scenariu? Cetățenii sunt subiecți ai administrației locale, producători de date, pot fi și mici antreprenori. Cetățenia este individualizată pentru că și experiența cu orașul este una personalizată – eviți unele zone care au fost marcate ca fiind nesigure, datele pe care le produci pot să-ți sugereze doar anumite tipuri de experiențe – parcare doar într-un anumit loc, un anumit traseu prin oraș. Și da, se presupune că cetățenii sunt un element unitar, toți au aceleași nevoi și competențe digitale.

Orașul creativ

Dacă ai auzit cel puțin o dată de declarația că un oraș este Silicon Valley al… Europei de Est, Asiei sau Antarcticii, șansele sunt ca acel oraș să fie acest tip de oraș creativ (Da, Cluj s-a tot folosit de această titulatură în ultimii ani). Imaginea e a unui oraș unde au loc o grămadă de inovații tehnologice, a cărui economie se bazează pe sectorul IT, dar nu pe outsourcing, ci pe producere de tehnologie. Un oraș vibrant, care atrage populație educată, de un anumit calibru. Un oraș care experimentează o grămadă de aplicații noi (vezi celebra stradă smart tot din Cluj-Napoca) și care se vrea a fi futurist.

Poate oferi anumite condiții pentru relocarea unor companii IT sau condiții pentru dezvoltarea unui ecosistem de start-up-uri. De asemenea, poate și extinde acest accent pe creativitate și pe modul în care își dezvoltă politica urbană pentru că adesea astfel de orașe îmbrățișează ideea de inovație locală sau „laboratoare urbane”, unde se dezvoltă anumite soluții pilot care pot fi replicate în alte zone ale orașului. Și asta nu e vorba doar de tehnologie, ci și de mobilitate sau mediu.

Cine sunt cetățenii? Oameni educați, creativi, care pot să fie „cultivați” în oraș cu ajutorul instituțiilor de învățământ locale sau pot fi atrași în oraș cu alte elemente – viață socială, activități culturale (vezi Cluj-Napoca, din nou). Având acest fundament, cetățenii se pot implica activ în procese de inovație locală, dar pot contribui și la acest ecosistem antreprenorial – pot deschide companii inovatoare. Inovația locală poate rezolva probleme ale comunității, deci cetățenia nu e complet individualizată. Dar, există câteva aspecte problematice:

  • riscul de excludere a unor cetățeni care nu mai corespund acestei viziuni
  • inovația locală este gândită din perspectiva unei anumite categorii de cetățeni, deci există riscul de polarizare și de group-think, și, deci, unele soluții să nu fie replicabile
  • orașul poate să se mențină într-o perpetuă competiție pentru atragerea talentelor, putând cauza unele costuri

Orașul cu cetățeni inteligenți

O astfel de viziune a preluat termenul smart din smart cities și l-a plasat în dreptul singurelor ființe cu adevărat inteligente din acest univers (din câte știm): oamenii. Oamenii devin mai puternici cu ajutorul tehnologiei și își pot rezolva problemele din oraș cu ajutorul acesteia, de la funcții plictisitoare legate de achitarea unor taxe la includerea părerilor lor în luarea deciziilor. Ideea este să cultivi o relație mediată de tehnologie – cu cetățenii orașului, de la lucruri pasive până la chestii active – să le asculți opinia și să preiei cele mai bune idei.

Sursă foto: Freepik

Probleme? Păi, o astfel de viziune e greu de realizat. Cel mai simplu e să pui la îndemână niște soluții online pentru lucrul cu administrația locală și să zici că ai contribuit la crearea cetățenilor inteligenți. Simplu e și să organizezi o consultare și să arunci apoi responsabilitatea pe cetățeni dacă ceva iese prost. Mai greu e să organizezi o consultare pe bune, să te ții de angajamentul de a le lua în serios opiniile și să pui în balans opinia populară cu opinia expertă.

Deci, cum este cetățeanul inteligent? Pentru viziunea limitată, este o persoană care are tehnologia la degetul mic și telefonul inteligent în buzunar, care alege să-și rezolve problemele administrative de la distanță.. și cam atât. Cetățenia este iarăși individualizată. Dacă alegi o viziune mai deschisă spre a învăța, vei putea crește cetățeni implicați în rezolvarea comunității, dar vei risca iarăși să excluzi anumite persoane pentru că nu le au cu tehnologia.

Exemple din România

Aceste narative sunt stilizate și desigur că nu vei găsi un model perfect în realitate pentru că orașele ar trebui să se adapteze la profilul lor în realizarea unei viziuni. Cu toate acestea, putem observa câteva elemente definitorii la orașele din România și le prezint pe scurt mai jos:

  • Cluj-Napoca are cele mai multe trăsături de oraș creativ – de la discursul referitor la Silicon Valley de… (inserează toponimie aici) la modul în care au atras profesioniști în IT în oraș. Mai putem regăsi și elemente ale orașului cu cetățeni inteligenți, având în vedere că au deschis un Centru de Inovație și Imaginație Civică – „locul unde culegem și dezbatem toate propunerile care vizează modernizarea și dezvoltarea orașului nostru pe multiple componente, de la mobilitate urbană la orașul Smart City, de la proiecte cultural-artistice la aspecte care țin de dezvoltarea socială”
  • Oradea își dezvoltă un centru de comandă, deocamdată un sistem unic de supraveghere video, deci vedem o primă licărire a orașului centru de comandă. Mai dezvoltă și proiecte pe e-guvernare, dar nu are foarte mult (sau chiar spre deloc) apetit spre consultare publică. Deci, am putea discuta și de o viziune limitată către „creșterea” cetățenilor inteligenți
  • Timișoara a dat drumul unui proces inedit de co-creare a strategiei de transformare digitală 2021-2027. Și au și consilii consultative pe cartiere. Avem, deci elemente de viziune de oraș cu cetățeni inteligenți și implicați în comunitate.

Și cu ce mă ajută pe mine, domnișoară?

Astfel de povești cu privire la orașele inteligente sunt doar asta – niște variante stilizate, poate idealizate asupra a cum se pot construi acestea. Ideea e să vezi relația dintre ceea ce faci în oraș cu privire la tehnologie și ce tip de cetățean „crește” în jur. Și viceversa, desigur.

Ce fel de populație ai în orașul tău? Care sunt profilele de cetățeni care există în oraș? Te poți baza că soluțiile tale de e-guvernare vor funcționa într-un oraș unde nivelul de competențe digitale este de bază? Cum vrei să încurajezi dezvoltarea de start-up-uri, deci să atragi oameni cu apetit pentru risc, dacă tu nu riști să vezi cum pot contribui cetățenii la rezolvarea problemelor lor? Ești pregătit să îți asumi că unele categorii de cetățeni vor fi excluse?

Referințe

  • Cardullo, P., Kitchin, R. (2019) Being a ‘citizen’ in the smart city: up and
    down the scaffold of smart citizen participation in Dublin, Ireland.
    GeoJournal 84, 1–13. https://doi.org/10.1007/s10708-018-9845-8
  • de Waal, M. and Dignum, M. (2017) The citizen in the smart city. How the smart city could transform citizenship. it – Information Technology, 59:6, pp. 263-273. https://doi.org/10.1515/itit-2017-0012
  • Söderström O., Paasche, T. & Klauser, F. (2014) Smart cities as corporate storytelling, City, 18:3, 307-320, DOI: 10.1080/13604813.2014.906716
CiteșteSalvează

Să despicăm societatea și economia digitală în patru

In Orașe, România, Uniunea Europeană
De Mirela Marcut
11 minute

În filmele cu tematică sportivă, există un moment de cotitură undeva între două reprize când antrenorul vine către echipa condusă cu un discurs motivațional, menit să le ridice moralul și să le trezească un spirit de luptători. Cel mai celebru poate e Al Pacino din Any Given Sunday: life is a game of inches and we fight for each inch […] we crawl with our fingernails for that inch. Because we know that when we add up all those inches, that is going to make the f***in’ difference between winning and losing. [..] Either we heal as a team, or we will die as individuals. Recomand toată bucata asta atunci când aveți nevoie de un plus de motivație în activitatea voastră.

Azi vreau să mă leg de „life is a game of inches”. Ar urma acum să povestesc despre cum România luptă pentru fiecare inch în Indexul Societății și Economiei Digitale (DESI) și pune la punct o strategie pentru a urca în clasament. Ar urma, la condițional optativ pentru că asta nu se întâmplă, din păcate. Mai jos e ilustrația luptei României pentru fiecare inch în ceea ce privește DESI. E evident că nu avem un Al Pacino care să ne insufle un spirit de luptă, pare că n-avem nicio strategie de joc.

Pe de altă parte, pericolul unui astfel de clasament este că, adunând laolaltă mai multe informații și statistici, acoperă România de valorii medii și uniformizează foarte mult experiențele digitale ale cetățenilor în România. Asta poate fi de rău, dar și de bine. Vreau să spun că, da, indexul ne plasează la coada UE, dar în același timp reușește să ascundă bright spots și dark spots și că trebuie să ne uităm mai în detaliu. Mă refer că trebuie să privim şi la nivel regional sau chiar local să vedem ce, cine şi de unde ne trage în jos şi ce, cine şi de unde ne trage în sus. Dacă ar fi să revin la maxima lui Al Pacino, trebuie să ne uităm şi la inchii care ne separă de victorie, dar şi la inchii care ne aduc aproape de înfrângere, să analizăm fiecare membru al echipei și să vedem ce performanțe personale are.

Deci, azi avem o privire în adâncurile societății și economiei digitale din România, pentru un tablou mai clar și pentru a putea interveni mai clar acolo unde trebuie:

  • cum arată performanțele pe regiuni de dezvoltare în materie de societate digitală
  • cum se caracterizează o regiune de dezvoltare în ceea ce privește societatea digitală

Regionalizarea...societății digitale

Închipuiți-vă că de pe harta Uniunii Europene facem un zoom in pe România. Cum ar arăta acest index atunci? De câțiva ani, Eurostat măsoară societatea și economia digitală la nivel de regiuni NUTS II (acele regiuni de dezvoltare pe care le știm noi de la televizor). Având în vedere complexitatea subiectului, dar și a multitudinii de informație care ar rezulta, au redus cercetarea la câteva statistici (5 pentru societatea digitală și pe partea de economie au mers mai degrabă pe capacitatea de cercetare, dezvoltare, inovare și pe resursele umane antrenate în știință și tehnologia). Eu am ales utilizarea social media, cumpărarea și vânzarea în mediul online, utilizarea internet bankingului la nivel de regiune NUTS 2 (în România, o astfel de regiune acoperă 5-6 județe) pentru că acoperă o paletă relativ mare de activități pe care le fac cetățenii online și arată pătrunderea tehnologiei în economie (lipsește o statistică importantă după mine: utilizarea serviciilor publice digitale la nivel de regiune – ar arăta atât competențele cetățenilor, cât și disponibilitatea acestor servicii la nivel local/regional). Să purcedem.

Comerțul electronic - indivizi care au cumpărat online în ultimele 12 luni (%, 16-74 ani)

  • observăm împărțire între Transilvania, București și restul țării (media UE 65%, restul țării se află sub 38%)
  • foarte probabil, regiunile din Transilvania sunt trase în sus de orașele magnet din zonă – Cluj, Brașov, Timișoara, Sibiu etc. Există și o serie de orașe mai mici atrăgătoare (Mediaș, Sebeș, Turda, zonele metropolitane ale acestor orașe)
  • Bucureștiul se află pe undeva pe la media UE (spoiler alert: nu e singura categorie la care Bucureștiul performează la media UE)

Trebuie să menționez și evidenta diferență dintre România și alte state din Europa Centrală. De altfel, dacă ne uităm în Anuarul regional al Eurostat, regiunile din România se află la coada clasamentului regional pentru întreaga UE. Harta colorată poate induce în eroare, dar clasamentul Eurostat arată așa:

Două regiuni – Nord-Est și Sud-Est au printre cele mai scăzute niveluri din UE. Ne „batem” cu Italia și Bulgaria aici.

Indivizi care au utilizat internet banking în ultimele 3 luni (%, 16-74 ani)

  • harta destul de uniformă, dar diferența apare între noi și celelalte state din Europa centrală
  • ne încadrăm mai degrabă în peisajul balcanic – laolaltă cu Bulgaria și țările din Balcanii de Vest
  • explicații? lipsa încrederii sau mai degrabă lipsa competențelor digitale (din Programul Operațional Regional pe Nord Vest am mai găsit o posibilă explicație – lipsa conștientizării oportunității, mi se pare mai clară).

Dacă aruncăm o privire mai clară pe clasamentele regionale, lucrurile arată oleacă mai rău:

5 regiuni din RO se numără printre regiunile cu cel mai mic procentaj din UE (Sud-Vest, Sud-Muntenia, Nord-Est, Sud-Est, iar regiunea Vest este penultima).

Indivizi care au utilizat rețelele sociale în ultimele trei luni (%, 16-74 ani)

  • suntem la valorile medii sau peste media UE
  • ce ne spune asta? întărește ideea că românii ar putea avea competențe digitale de bază – informarea/comunicarea sunt doar primele „straturi” din alcătuirea competențelor digitale
  • mai poate fi vorba despre faptul că așa păstrăm contactul cu persoanele dragi din diaspora, având comunități masive de români plecați în străinătate

Nu suntem la coada clasamentului, nici chiar în top, dar o să pun și graficul pe regiuni pentru coerență. Francezii sunt printre cei mai „absenți” pe social media. Regiunea Budapestei e un caz interesant, speculez că, fiind o regiune cosmopolită unde s-au coagulat forțele anti-Orban, se folosesc de social media ca să scape de controlul asupra mass-media tradiționale.

Acum că am „desfăcut” indexul și la nivel regional, vedem diverse diferențe între regiuni și putem vedea unde să țintim mai clar politicile publice. Regiunea de Nord-Est are nevoie de cele mai mari intervenții, are cei mai mulți inchi de recuperat. Nu este cazul pentru utilizarea social media, desigur, unde suntem campioni. Cum ar fi dacă am putea depune același efort la utilizarea serviciilor de internet banking pe care-l depunem când postăm ceva pe FB? Avem serviciul la dispoziție, de la pensionari la copii cu alocații. De ce nu-l folosim? Nu știm și poate că nu înțelegem la ce ne trebuie. Poate că intervenții în promovarea conștientizării oportunităților mai trebuie realizate adaptate pe nevoile și minusurile fiecărei regiuni, nu doar să punem la dispoziție soluții generale pentru societatea digitală.

Programele europene sunt surse de intervenție țintită și niciun program n-o face mai bine decât POR – Programul Operațional Regional. Ca să știi ce trebuie să faci, trebuie să vezi mai clar cum ești, dincolo de evidentele programe naționale. Secțiunea următoare acoperă un astfel de autorportret al unei regiuni – cea Nord-Vest care nu apare în clasamentele de mai sus, deci ceva or face bine, nu?! Păi, o trage în sus unele bright spots.

Digitalizarea unei regiuni

Când zici Nord-Vest, imediat te gândești la Cluj-Napoca, acest „Silicon Valley” al României, Europei de Est și ce mai vreți voi. Facem asta cam la fel cum ne gândim automat că România e pe ultimul loc la indexul DESI. Dacă facem asta, riscăm să uniformizăm experiențele cetățenilor din Belcean cu cele din Cluj-Napoca și nu e ok. Cluj-Napoca e doar o parte din regiunea Nord-Vest, mai există și alte orașe și județe. Să privim mai atent regiunea Nord-Vest. Citez mai jos din POR NV, documentul care va ghida proiectele europene din POR în perioada 2021-2027:

  • „economia regiunii contribuie cu aproximativ 12% la PIB național, beneficiind de cele mai mari densități de companii în domeniile IT și industrii creative, după capitală. Orașe precum Cluj-Napoca, Oradea reprezintă repere la nivel național în ceea ce privește dezvoltarea serviciilor publice digitale, guvernanța și mai ales implicarea cetățenilor în dezvoltarea locală”
  • doar 2,5% din forța de muncă este ocupată în activități de tehnologie înaltă, mult sub nivelul regiunii București Ilfov (9.3%)
  • în peste jumătate din companii există procese de digitalizare pe partea administrativă (57.8%) și în doar un sfert pe partea de producție (24.1%). Utilizarea tehnologiilor digitale, serviciile cloud și comerțul electronic sunt limitate, majoritatea regăsindu-se în întreprinderile mari
  • Peste jumătate dintre întreprinderile din regiune investesc foarte puțin în tehnologii digitale (sub 10% din cifra de afaceri).
  • întreprinderile ratează oportunități semnificative de dezvoltare, mai bine de două treimi realizează mai puțin de 25% din cifra totală de afaceri în urma activităților online și doar 9% realizează peste 75% din cifra de afaceri din activități online. Oferta limitată afectează negativ și cererea, astfel că numai 9% din persoanele din regiune efectuează cumpărături online, sub media națională (18%) și mult mai puțin decât în UE-28 (47%)
  • Peste 70% dintre firme confirmă interesul pentru adoptarea unei strategii de digitalizare, pentru creșterea productivității și transparentizarea proceselor interne, iar aprox. 71% dintre întreprinderi interacționează online cu administrația (INS, 2018), iar 12% analizează big data (DESI2020), similar cu media UE
  • Implementarea conceptului de „smart city” este în etapă incipientă. Doar județul Cluj și municipiile Cluj-Napoca și Oradea au dezvoltat strategii sau planuri „smart city”, Cluj-Napoca fiind singurul oraș care apare în clasamentele și rețelele europene specifice. Doar un număr foarte redus de orașe utilizează piese de mobilier inteligent sau aplicații specifice (de tip City App / City Health) [..] 11,8% dorind să implementeze conceptul în această perioadă de finanțare, iar 8,8% să demareze proiecte pilot.
  • La nivelul autorităților publice din mediul rural, nu sunt identificate soluții de tip smart, gradul de digitalizare al acestora fiind minimal, iar serviciile publice oferite cetățenilor și mediului privat sunt de cele mai multe ori birocratice și incomplete.
  • Din punct de vedere al stadiului de implementare a conceptului de Smart City la nivel regional, 70,6% din administrațiile publice sunt în fază incipientă. 24 din 31 de orașe și municipii dețin camere de supraveghere utilizate pentru monitorizarea traficului.
  • Având în vedere discrepanțele teritoriale între mediul urban și rural, respectiv nevoia unei dezvoltări teritoriale echilibrate în regiune, se vor sprijini inițiative locale de digitalizare și în zona rurală.
  • În ceea ce privește serviciile realizate integral online, în regiune, doar 19 orașe din 43 permit plata taxelor și impozitelor locale prin platforma ghișeul.ro. Doar reședințele de județ și câteva orașe și municipii precum Turda, Șimleul Silvaniei sau Aleșd oferă o varietate mai mare de servicii publice digitale.

Concluzii și impresii

Tabloul e mai complet așa, inchii de recuperat sunt mai clari (mediul rural, mediul economic, educația digitală). Știm ce ar trebui să facem, avem și fondurile la dispoziție. Vorbim despre programe complementare – PNRR, POR, dar și alte programe operaționale (POCIDIF) care pot finanța transformări în următorii ani. Care e problema?

  • sunt mulți bani și puțină expertiză – rețetă propice pentru risipă de bani. M-aș uita mai atentă la mediul rural și transformările de acolo pentru că, dacă nu există o potrivire între nevoile cetățenilor și proiectele realizate, ne vom trezi cu echivalentul digital al „facem grădiniță în sat, dar noi nu mai avem copii care cresc aici”
  • sunt mulți bani și multe probleme – cu ce începi? M-aș uita mai atentă la capacitatea de a proiecta, gândi o strategie și un roadmap pentru transformare pentru fiecare mică localitate
  • sunt multe probleme și nu sunt înțelese la adevăratele lor magnitudini. Am mai auzit păreri ale cetățenilor: „mie-mi trebuie gaz, nu-mi trebuie pistă de biciclete în comună”. Discuția asta sigur se poate repeta în alte zone, mai ales pentru ceva considerat câteodată „frivol”. După ce să trimit o cerere online când pot rezolva cu Maricica de la registratură? Mai mult, conform indexului lui Hofstede, nu ne place incertitudinea viitorului, deci vrem ca totul să se păstreze la fel oricât de nașpa ar fi el acum. Rețetă pentru pierderea de inchi, nu pe recuperare.

Referințe

  • Eurostat Regional Yearbook Atlas, https://ec.europa.eu/statistical-atlas/viewer/?mids=BKGCNT,BKGNT22016,C01M01,CNTOVL&o=1,1,1,0.7&ch=INT,C01&center=49.97812,19.97593,3&
  • Eurostat Regional Yearbook (2021 edition), https://ec.europa.eu/eurostat/documents/3217494/13389103/KS-HA-21-001-EN-N.pdf/1358b0d3-a9fe-2869-53a0-37b59b413ddd?t=1631630029904
  • POR NV, https://www.nord-vest.ro/regio-2021-2027/
CiteșteSalvează

cum stăm cu proiectele pentru servicii publice digitale?

In Orașe, România
De Mirela Marcut
12 minute

(notă: în acest articol folosesc mai mult termenul de „digitalizare” pentru că acesta este folosit exclusiv în descrierile proiectelor europene, deși am stabilit deja că nu acesta este termenul potrivit pe care trebuie să-l folosim)

Am participat săptămâna trecută la o dezbatere despre #digitalizare sau, mai bine zis, transformare digitală. Mulțumesc pentru invitație încă o dată, mi-a făcut plăcere să-mi expun ideile într-un cadru oficial (întreaga dezbatere o puteți găsi aici). Printre altele, am spus atunci că serviciile digitale din România suferă de fragmentare și că putem avea experiențe foarte diferite ca cetățeni în diferite colțuri ale țării sau chiar în același oraș, dacă ne mutăm de la o instituție la alta.

Little did I know then …că m-am înșelat, dar am și avut dreptate în același timp 🙂

Ca să ilustrez asta, o să pornesc oarecum azi invers în postarea asta, anume cu una dintre concluziile la care am ajuns după analiza proiectelor cu fonduri europene realizate de autoritățile publice (locale, centrale, sistemul judiciar etc) în perioada 2014-2020: serviciile nu au cum să fie fragmentate dacă multe din proiectele cu fonduri europene sunt aproape identice 🙂 Deci cum? Am descoperit proiecte aproape scrise la indigo, cu formulări identice sau aproape identice. Indiferent că există aceleași obiective de urmat prin programul operațional , formulările nu au cum să fie la fel dacă proiectul e făcut „personalizat”.

Pănă una-alta, să vedem mai clar despre ce e de învățat în postarea de azi:

  • există peste 100 de proiecte pe servicii publice digitale implementate cu fonduri europene (finalizate sau în curs de implementare)
  • orașele mari performează neuniform la atragerea unor astfel de fonduri
  • orașele mai mici implementează proiecte pe servicii publice digitale – asigurând astfel o posibilă dimensiune teritorială pentru transformarea digitală și experiență uniformă de cetățean în raportul cu autoritățile
  • entuziasm scăzut în unele județe (doar 1 proiect de genul acesta în mai multe județe)
  • o să fac și câteva referiri cu privire la arhitectura proiectelor și la conținut (cu unele surprize)

Înainte de analiza propriu-zisă, câteva cuvinte despre programul operațional analizat, sursa de date și câteva limitări ale analizei mele.

Cine și pentru ce dă bani autorităților PUBLICE pentru „digitalizare”?

În acest caz, cine = Uniunea Europeană care are un acord, numit Acordul de Parteneriat, cu România și prin intermediul căruia se stabilesc prioritățile de finanțare cu fonduri structurale pe o perioadă de 7 ani. La nivelul României, autoritatea care se ocupă de acest program este Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației prin direcția sa de programe europene.

Pentru ce = îmbunătățirea capacității administrative a autorităților locale. Fondurile se împart în programe operaționale, iar acesta aferent autorităților se numește Programul Operațional Capacitate Administrativă.

Autoritățile care pot beneficia de aceste fonduri sunt autorități și instituții publice centrale, autorități administrative autonome, ONG-uri, parteneri sociali, instituțiile de învățământ superior acreditate și de cercetare, Academia Română, autorități și instituții publice locale de la nivelul județelor și municipiilor, autorități și instituții publice locale beneficiare ITI, instituțiile din sistemul judiciar.

Programul are o serie de axe și obiective prin intermediul cărora se pot finanța aceste proiecte de „digitalizare”, cum ar fi: măsuri de creștere a transparenței în administrația publică, simplificarea procedurilor administrative și reducerea birocrației pentru cetățeni și mediul de afaceri și simplificarea procedurilor administrative pentru cetățean, dezvoltarea abilităților personalului din instituții etc.

Scop, întrebări și limitări

Normal, aceste proiecte reprezintă informații publice și aici ajungem și la sursa de date care stă la baza acestei analize. Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene a publicat o hartă a stadiului implementării proiectelor cu fonduri europene până la 31.02 2021 pe programele operaționale din ciclul 2014-2020. Date deschise = food for research 🙂 Am luat la rând județele și am extras proiectele care făceau referire la digitalizare, soluții informatice, smart city etc.

De ce această analiză? Transformarea digitală este doar de puțin timp în textul fiecărui discurs public, dar banii puși la dispoziție pentru servicii publice digitale sunt acolo de mult mai mult timp. Sunt puși la dispoziție tocmai pentru că cineva dintr-un minister a negociat ca acești bani să fie acolo. Deci, scopul acestei analize este să scoată la iveală interesul pentru transformare digitală al autorităților publice eligibile pentru aceste fonduri.

M-au interesat următoarele chestii:

  • interesul pentru fondurile europene la nivel local este ridicat?
  • marile orașe au avut resurse mai mari de a se implica în astfel de proiecte?
  • care sunt prioritățile de digitalizare pentru autoritățile locale? care este specificul proiectelor?
  • ce iese în evidență din punct de vedere al conținutului și arhitecturii proiectelor?

Răspunsurile la aceste întrebări nu sunt universale, deci pot accepta că există unele limitări:

  • doar unele tipuri de autorități publice pot să acceseze aceste fonduri
  • transformarea digitală nu se realizează doar cu fonduri europene, ci se poate realiza cu fonduri proprii sau din alte surse. Depinde de capacitatea administrativă a autorităților
  • analiza se limitează la POCA, nu și la alte programe operaționale sau fonduri europene.
  • e posibil să-mi fi scăpat proiecte de digitalizare având în vedere că am avut acces doar la obiectivele proiectelor și mai puțin la activități din proiecte mari

Și acum că am acceptat că nu am de gând să ofer certitudini sau răspunsuri universal valabile, să purcedem 🙂

Care e tabloul general al interesului autorităților pentru „digitalizare”?

La prima vedere, tabloul este chiar optimist. Cifrele arată cam așa:

  • 141 de proiecte cu fonduri europene care vizează „digitalizarea” – atât la nivel de județ, cât și la nivel de autorități centrale (nu prea multe aici)
  • cele mai puține proiecte pe județ – 1 – Covasna, Dâmbovița, Gorj, Olt, Vaslui, Mureș etc
  • cele mai multe proiecte pe județ: Cluj – 7, Sibiu – 6, Hunedoara – 9, Alba – 8 + București (pe sectoare) – 8,
  • bani: total valoare proiecte – 561. 246. 050 lei, din care fonduri UE = 457. 306. 271 lei (diferența e din cofinanțări + contribuții private etc)

Totuși, proiectele pentru digitalizare par totuși relativ puține printre pleiada de proiecte pentru planificare strategică, pentru strategii anti-corupție sau managementul calității, training-uri pentru funcționari și altele. Probabil că acestea sunt mai multe pentru că sunt mai ușor de implementat decât soluțiile IT la nivel intern.

Distribuția pe județe este și ea neuniformă. În general, județele mai dezvoltate au bifat mai multe proiecte (Cluj, Sibiu, Alba). Aceeași distribuție poate fi explicată și altfel: județele cu mai multe orașe mici au bifat mai multe proiecte. Hunedoara este cap de afiș aici: Petroșani, Lupeni, Vulcan, Brad, Orăștie, Hunedoara, Deva (proiectele lor sunt similare). Harta cu proiectele e mai jos.

Mai departe can-can-urile. Că și aici sunt destule.

 

Made with Visme Infographic Maker

Ce iese în evidență?

  • proiecte aproape la indigo – cu obiective la fel – înfrumusețate cu 1-2 obiective extra -chiar și cu aceleași formulări (de la Târnăveni la Urziceni, la Onești și așa mai departe)
  • parteneri fantomă în proiecte sau deloc (e drept, în 6 proiecte), dar de unde vine expertiza de simplificare administrativă?! (întrebare retorică)
  • sintagma „masuri din perspectiva back-office (adaptarea procedurilor interne de lucru, digitalizarea arhivelor) si front-office” este foarte prezentă 🙂 – cu referire la simplificarea procedurilor interne, dar și ale celor cu contact cu cetățenii. În 6 proiecte regăsesc aceeași sintagmă fără nicio schimbare, iar în total 59 de proiecte folosesc separația back-office/front-office explicit. Coincidență?
  • formarea personalului este strict în legătură cu „utilizarea solutiilor informatice implementate in cadrul proiectului” – o înțelegere îngustă a termenului de competențe digitale -mai multe proiecte stipulează o astfel de formare în aceeași formulare (aprox.8)
  • nu există proiecte care să lucreze pe baza datelor
  • folosirea de ERP în unele proiecte 🙂 – exemplu- Eficientizarea si simplificarea serviciilor furnizate cetatenilor de catre Consiliul Judetean Calarasi prin implementarea unei solutii de portal cu servicii digitale pentru cetateni, managementul documentelor, ERP si digitalizarea arhivei – Lugoj, Mediaș, Constanța, Călărași, Reșița (aceeași formulare în toate proiectele)
  • retrodigitalizarea!!! Am învățat acest cuvânt trecând prin proiectele autorităților locale. Adică arhivarea documentelor pe un suport digital. Cuvântul nu există în română, desigur.

Există interes pentru digitalizare în rândul autorităților locale?

141 de proiecte par multe, dar, dacă le împart la 40 de județe, nu mai e același lucru. De asemenea, autoritățile locale nu pornesc din același punct. Unele județe și municipii sunt mai avansate în tranziția digitală (cum e Cluj), altele mai puțin și de-abia acum se aventurează. Așa se explică de ce Cluj are proiecte mai avansate (funcționarul virtual Antonia) și altele de-abia acum fac strategii și proceduri pentru simplificarea lucrului în instituție (Călărași, de exemplu).

Deci, există interes, doar că este neuniform. Acest lucru este valabil și dacă ne uităm la orașele mari. Aproape toate au proiecte de genul acesta, dar nu în grad foarte ridicat. Oradea are doar 1, Timișoara la fel, în timp ce Cluj-Napoca are 3 (2 la primărie și unul la CJ, restul fiind pentru alte orașe mai mici), Sibiu (orașul, nu județul) are 4 (2 la primărie, 2 la CJ).

Oricum, majoritatea proiectelor de digitalizare se derulează la nivelul municipiilor (106 + cele 8 de la nivelul sectoarelor Bucureștiului). La nivel județean, se derulează doar 25 de proiecte*, ceea ce este chiar puțin și poate duce către această fragmentare despre care vorbeam eu mai sus. Autoritățile locale nu sunt bule de sine stătătoare, ele există într-un ecosistem și colaborează cu nivelul județean, deci nu putem vorbi despre interconectare între cele două nivele. E bine că municipiile au astfel de proiecte, dar ele nu vor fi cu adevărat de succes fără a fi integrate mai bine în ecosistemul autoritățlor.

(* restul de 2 proiecte sunt derulate la nivelul instituțiilor centrale – Ministerul Justiției și Agenția Națională Antidrog)

Marile orașe sunt cap de afiș?

Da și nu. Așa cum am spus mai sus, interesul este neuniform și la nivelul orașelor mari și proiectele lor variază în funcție de momentul de tranziție în care se află. Constanța se află la momentul continuării arhivării electronice a documentelor și are un proiect de introducere a unui „sistem informatic”, în timp ce altele au funcționari virtuali.

Alte orașe mari se află mai degrabă în stadiul realizării strategiei lor de smart city – aici sunt Constanța, Ploiești, Galați. La Ploiești sunt chiar cursuri pentru ”smart city management”.

De fapt, orașele mai mici sunt mai semnificative pentru transformarea digitală pentru că dau o dimensiune teritorială acesteia și elimină insulele de servicii publice digitale din marile orașe. Ele ar trebui să aibă cel mai mare interes pentru a accesa astfel de finanțări, având în vedere finanțarea lor deficitară de la bugetul de stat. Deci, e îmbucurător să văd orașe mai mici cu proiecte pentru servicii publice digitale – Lupeni, Reghin, Băilești, Mediaș, Orșova etc.

Orașele mici ar trebui să fie capul de afiși aici.

Ce priorități au aceste proiecte? Care e specificul proiectelor?

Fără a număra steagurile ca Pristanda, am identificat câteva din prioritățile proiectelor:

  • arhivare electronică, ”retrodigitalizare” sau chiar „retrodigitizare” 🙂
  • simplificarea procedurilor interne și a celor care presupun contactul cu cetățeanul
  • implementarea de „soluții informatice” și realizarea de portaluri + soluții de plăți electronice – registratură electronică de exemplu
  • formarea personalului, dar explicit în utilizarea soluțiilor informatice care s-au cumpărat din proiect
  • e plin de strategii – smart city, dezvoltare durabilă etc
  • există proiecte pentru servicii sociale și medicale care să fie gestionate digital (Brașov)

Cine vine cu expertiza?

Aici recunosc că am fost surprinsă. Marea majoritate a proiectelor presupun muncă de simplificare a fluxurilor de lucru, a procedurilor, a serviciilor oferite, dar această simplificare se analizează de către mediul intern. Nu au parteneri în proiect care ar putea veni cu o perspectivă diferită și mai ales cu expertiză – un ONG, o instituție academică etc.

O astfel de muncă presupune cel puțin un audit și expertiză, de preferabil din exterior pentru că ar elimina subiectivitățile funcționarilor sau inerția în care se află atunci când pun în practică niște proceduri. Sau ar mai fi altă explicație – proiectul ar realiza aceste simplificări doar prin simpla achiziție a unor programe. Nici asta nu e ok – simpla achiziție de tehnologie nu simplifică munca funcționarului.

Cu toate acestea, există proiecte cu parteneriate – 19 la număr, dar nu sunt neapărat din exterior (pot să fie Asociații de Dezvoltare Integrată) și nici la categoria „experți” nu i-aș încadra pe toți.

La categoria parteneri pe bune, includ:

  • UBB – care are doar 1 proiect la Drobeta Turnu Severin
  • Transparency International – la Aiud și Sibiu

Nu pot să nu adaug și categoria parteneri „dubioși”:

  • ASOCIATIA PENTRU IMPLEMENTAREA DEMOCRATIEI – Alexandru Cumpănașu se află în spatele acesteia – și este partener în proiecte de la Alexandria, Sector 5 și Sector 3
  • Asociația Centrul de Resurse în domeniul Științelor Socio-Umane – care implementează proiecte la Medgidia și Dorohoi. Proiectele celor 2 orașe sunt aproape identice, nu doar în ceea ce vor să facă, ci și în exprimare 🙂

Și acum e rândul întrebării retorice: alți parteneri care se pricep la transformare digitală nu sunt în țara asta?! Ori nu au nevoie de expertiză, ori sunt parteneri dubioși.

Cum rămânem?

Cu proiecte scrise la indigo sau foarte asemănătoare, fără prea multă expertiză în spate, dar cu promisiunea simplificării procedurilor de lucru. Simplificare fără expertiză prin parteneriate.

Cu proiecte cu parteneriate dubioase.

Cu elaborare de strategii care nu știm dacă vor fi urmate sau nu.

Cu proiecte de „digitalizare” în orașele mici, lucru îmbucurător, totuși.

Cu formarea personalului strict din perspectiva utilizării programelor achiziționate prin proiect, deci cu competențe digitale prost înțelese la nivel de autoritate.

O să ziceți: OK, sunt proiecte identice, la indigo. Ce mai contează ce scriu dacă fac totuși ceva în direcția asta? Da, dar proiectele nu își vor îndeplini de fapt scopurile și nici programul operațional nu își va atinge țintele, dacă funcționarii sunt instruiți prin proiect să utilizeze doar soluțiile informatice achiziționate, dacă nu există expertiză prin parteneriate și dacă soluțiile IT doar cârpesc problema și nu simplifică cu adevărat lucrurile.

CiteșteSalvează

 

Digital Policy este o platformă de analize de politici publice digitale, axată pe nivelurile european, național și local.

Pagini

Newsletter