CategorieRomânia

Inteligența artificială la locul de muncă: Cui îi e frică de AIu’?

In România
De Mirela Marcut
12 minute

Ați auzit de Uncanny Valley? Nu, nu este cel mai recent serial-hit de pe Netflix, deși ar putea fi un titlu bun. Mai știți reacția aia reacția pe care ați avut-o pentru prima dată când v-a impresionat o unealtă gen Chat-GPT? Impresionat, dar speriat, poate și ați respins unealta. Asta e uncanny valley 🙂 E un teritoriul ăla obligatoriu pe care intrăm atunci când dăm de o tehnologie de genul acesta care este foarte apropiată de om, dar care nu e chiar un om. O animație sau o hologramă ar mai putea să ne dea același efect, dar nu le folosim la fel de des în zilele noastre. De ce ne-ar interesa acest efect? Pentru că se referă la atitudinea, mai ales la sentimentele pe care ni le trezesc tehnologiile pe care le utilizăm și, pe măsură ce avansează, Uncanny Valley se poate despărți în Canionul acceptării sau Groapa Marianelor Respingerii tehnologiei.

Mai adăugam la asta și faptul că tot la 5 minute auzim din stânga și din dreapta că “roboții ne vor lua joburile” și traseul spre Groapa Marianelor e garantat. Studii există o grămadă pe tema asta, dar parcă oriunde te uiți, percepția e diferită. Bănuiesc că de aici au pornit cei de la Comisia Europeană când s-au gândit să analizeze percepția europenilor asupra tehnologiei la locul de muncă, în special cu privire la inteligența artificială (IA). Căci la asta ne uităm în acest articol. Dar, ca orice analiză de pe aici, ne uităm mai adânc. Nu, nu la niveluri de Groapa Marianelor 🙂

Ce urmărim?

  • rezultatele Eurobarometrului care analizează percepția și relația românilor cu tehnologiile digitale, în special IA
  • ce ne ajută? ce ne încurcă?
  • cum ne pot ajuta politicile naționale și europene să avem o relație echilibrată cu tehnologia la locul de muncă?

Dar înainte un pic de context. Să purcedem.

De ce vorbim despre inteligența artificială la locul de muncă?

Avem două motive mari de tot pentru care vorbim despre asta. Se leagă de cuvântul preferat al europenilor – reglementări. În primul rând, e vorba de o prioritate politică a Comisiei Europene. Președinta Comisiei a trasat recent mandatele și sarcinile pentru comisari în 2024, iar Comisarul responsabil pentru afaceri sociale și competențe, Roxana Minzatu, a primit o scrisoare de misiune unde Ursula von der Leyen spunea asta: Aș dori să îți îndrepți atenția și înspre impactul digitalizării asupra pieței muncii, în special printr-o inițiativă privind gestionarea algoritmică și prin posibile legi în domeniul inteligenței artificiale (IA) la locul de muncă, după consultarea partenerilor sociali. Vei propune, de asemenea, introducerea în legislație a dreptului la deconectare. Astfel, vorbim iarăși despre “năpastele” astea de drepturi ale europenilor în spațiul digital și față de tehnologie de care nu prea au chef cei din leadership să se ocupe acum, ocupați fiind cu competitivitatea și discursurile despre simplificare etc. Chiar zilele astea, doamna Comisar a fost întrebată dacă exclude realizarea acestei propuneri de legislații și se pare că este încă pe radarul acesteia, conform Euractiv.

Al doilea motiv se leagă de altă lege care e în atenția tuturor – AI Act – care reglementează modul în care sunt puse pe piață produsele/serviciile pe bază de IA. Reglementarea funcționează pe principiul protecției consumatorilor, iar cei care pun pe piață astfel de sisteme trebuie să se asigure că nu dăunează drepturilor consumatorilor. Există deci câteva niveluri de risc, dictate de modul în care sunt utilizate. La capitolul “risc ridicat” intră și utilizările sistemelor de IA în anumite circumstanțe, printre care se numără și “ocuparea forței de muncă, astfel: sisteme de IA care se utilizează în procesele de recrutare, respectiv cele care iau decizii “care afectează termenii relațiilor de muncă” sau care “alocă sarcini pe baza comportamentului individual sau a trăsăturilor ori caracteristicilor personale sau pentru a monitoriza și evalua performanța și comportamentul persoanelor aflate în astfel de relații”. Aici am mai putea include și utilizarea pentru biometrie, dacă astfel de sisteme se utilizează la locul de muncă pentru controlul accesului, spre exemplu. Ne petrecem destul de mult timp la locul de muncă și IA la locul de muncă va fi parte din activitatea noastră tot mai mult – trebuie să vedem cum ne situăm față de aceasta.

Vom avea în perioada următoare multe informări la locurile de muncă cu privire la folosirea IA pe măsură ce aceasta se va tot folosi. Nu mai zic că există o prevedere în AI Act, care cere care companiilor să se asigure că persoanele care lucrează cu acestea înțeleg efectele, beneficiile și riscurile acestei tehnologii. Ce moment mai prielnic să vedem ce relație au europenii cu tehnologia?

Ok, acum că am stabilit de ce vorbim despre asta și cum se leagă toate, hai să vedem ce au zis românii 🙂

 

Cui îi e frică de IA?

Eurobarometrul despre AI în România a fost realizat în perioada aprilie-mai 2024 în toate statele membre, prin metoda față-în-față, pe un eșantion de 1042 de respondenți din România. Știm că nu e cel mai prielnic moment pentru sondaje în perioada asta, deci luăm și asta with a grain of salt și ținem cont de reticența oamenilor de a răspunde cu riscul de a se face de rușine. De asemenea, trebuie să reținem o informație importantă: întrebările au fost formulate cu referire la toate tehnologiile digitale, inclusiv inteligența artificială, deci scorurile pe anumite întrebări nu reflectă întreg tabloul legat de relația noastră cu tehnologia

Deci, cum stăm?

  • 32% din români spun că tehnologiile digitale, inclusiv AI, au un impact negativ pentru locul de muncă actual față de 21% la nivel european. În ceea ce privește impactul asupra societății – procentul e în creștere la 35% și mai apropiat de media europeană de 33%. Sentimentele pozitive sunt doar pentru impactul pozitiv asupra economiei (61% față de 65%).
  • 48% văd cu ochi buni percepția utilizării roboților și AI la locul de muncă, dar procentul nu e foarte diferit față cel european. Procentul este totuși scăzut și poate fi un obstacol în calea digitalizării în economie pentru că vedem un efect de rezistență împotriva tehnologiei. Activități de genul integrării lucrătorilor în designul și implementarea tehnologiilor ar putea rezolva o parte din această problemă, la fel și un dialog social coerent cu privire la digitalizare. La nivel european, discursul legat de Industria 5.0 ar putea fi un punct de pornire pentru creșterea gradului de acceptare și integrare a tehnologiilor. Dar desigur la noi lipsește cu desăvârșire 🙂
  • 63% consideră că roboții și AI fură locurile de muncă (procent în scădere totuși față de ultimul eurobarometru) – dar aproape de media europeană. Doar 43% din români spun că aceste tehnologii pot fi utilizate pentru a lua decizii corecte la locul de muncă
  • observăm procente apropiate și între RO și UE cu privire la acordul legat de dispariția locurilor de muncă în procent mai mare decât vor putea fi create (64% vs 66%)
  • 28% nu văd o problemă în a utiliza AI sau tehnologii digitale pentru concedierea automată a lucrătorilor (față de 16% în UE), în timp ce 47% nu văd o problemă în a utiliza AI sau tehnologii digitale pentru monitorizarea lucrătorilor (față de 31% media UE). Singura apreciere care ar fi cât de cât pozitivă pentru utilizarea tehnologiei la locul de muncă este pentru îmbunătățirea siguranței și securității lucrătorilor.
  • 56% se consideră competenți în utilizarea tehnologiei în viața de zi, respectiv au încredere în competențele lor pentru a lucra (61%). Foarte interesantă această disonanță cognitivă (adică una zic și aia fac) legată de nivelul competențelor digitale în România – ultimele date de la nivelul anului 2023 arată că doar 27% au competențe digitale cel puțin de bază. Nivelul de sofisticare al slujbelor poate juca un rol în această disonanță – adică dacă bați la calculator cam același lucru în fiecare zi la muncă, e normal să crezi că ești competent. Dar contează și ce faci și cum faci. De asemenea, aș mai adăuga apetitul românului pentru social media – am văzut cu toții cum sunt toți competenți pe Tik Tok. Scrollul pe social media nu antrenează decât mușchii degetelor 🙂
  • cu privire la comunicarea din partea angajatorilor privind utilizarea tehnologiilor digitale la locul de muncă – doar 15% au primit o informare echilibrată.
  • În ceea ce privește regulile pentru abordarea riscurilor și maximizarea beneficiilor – adică acele mult-hulite reglementări de care americanii vor să se scape – iată că totuși europenii cam vor reguli – 82% sunt de acord cu reguli pentru protecția vieții private, 77% vor implicarea lucrătorilor în proiectarea și adoptarea noilor tehnologii. Noi, românii, nu suntem obișnuiți cu consultarea, cu chestii fancy, gen co-creare, co-design, deci doar 67% ar vrea astfel de reguli. Îngrijorător e și procentul care ar vrea limitarea monitorizării automate a angajaților, deși majoritar, de 61%. Aici speculez un pic și mă gândesc că cei 30% care n-ar vrea asta au o problemă cu colegii lor care sigur nu lucrează nimic 🙂
  • o secțiune cu adevărat interesantă a acestui raport se referă la informarea angajaților cu privire la utilizarea tehnologiilor, informare investigată și din punct de vedere al angajatorilor și al angajaților. Există o discrepanță semnificativă între percepții: 36% dintre angajați spun că nu li s-a adus la cunoștință despre utilizarea tehnologiilor digitale, în timp ce doar 19% dintre angajatori recunosc că nu și-au informat angajații (un procent la jumătate față de media europeană). Această diferență sugerează o problemă de comunicare între cele două părți. În cazul informării detaliate (care include beneficii, dezavantaje și drepturi), există de asemenea o diferență: 15% dintre angajați spun că au primit astfel de informații, în timp ce 13% dintre angajatori susțin că au oferit astfel de explicații. Puțini de altfel. Deci iarăși n-avem treabă cu consultarea și cu dialogul. Sau putem vorbi de mailuri trimise de angajatori care se pun la capitolul informare, dar pe care angajații nu prea le-au citit.

 

Deci, pe scurt:

  • Observăm o reticență a românilor față de impactul tehnologiilor digitale și inteligenței artificiale (IA) la locul de muncă, deși percepția este puțin mai pozitivă decât media UE. Acest lucru poate constitui un obstacol în calea digitalizării economiei.
  • Mulți români consideră că roboții și IA fură locurile de muncă și sunt sceptici cu privire la capacitatea acestor tehnologii de a lua decizii corecte la muncă.
  • Există o discrepanță între percepția de sine a românilor privind competențele digitale și nivelul real al acestor competențe, ceea ce poate indica o lipsă de conștientizare.
  • Comunicarea dintre angajatori și angajați cu privire la utilizarea tehnologiilor digitale la locul de muncă pare deficitară, existând diferențe de percepție semnificative între cele două părți.

Am mai văzut așa ceva până acum?

avem date și din alt Eurobarometru legat de transformarea digitală în România din 2024, unde românii au percepții interesante, anume:

  • scoruri mult mai scăzute decât media europeană legate de sprijinul pe care ar trebui să-l primească pentru a face față transformării digitale (68% RO – 88% UE)
  • scoruri scăzute despre dezvoltarea de IA care să respecte drepturile și valorile noastre (65% RO versus 78% UE)
  • de asemenea, românii nu prea sunt încântați de efectele digitalizării serviciilor publice / private asupra vieții lor – doar 59% spun că le-a făcut viața mai ușoară
  • și aici securitatea și protecția datelor sunt factori cheie pentru români pentru încrederea în tehnologiile digitale – cu procent de 66% față de 79% UE.
  • 77% dintre europeni și 67% dintre români consideră adaptarea serviciilor digitale la nevoile individuale ca fiind esențială pentru o experiență mai bună a utilizatorilor, indicând așteptări crescute pentru soluții personalizate.
  • Deși tehnologia avansează, majoritatea (74% în UE, 60% în RO) recunoaște importanța sprijinului uman în adopția digitală.
  • Nevoia de educație și formare în competențe digitale este percepută ca vitală de 72% în UE și 63% în RO, sugerând necesitatea investițiilor în alfabetizarea digitală pentru utilizarea eficientă a serviciilor de către toți cetățenii.

Și acum ce ne facem?

Deocamdată băltim în procente din astea majoritare, dar care pot să stagneze sau chiar să o ia la vale, dacă mai auzim discursuri politice, gen “nu vrem să fim controlați de tehnologie” etc. Și astea spuse cu ajutorul unui smartphone. Reticența cu privire la integrarea tehnologiilor transpare și din aceste cifre. Păi, ce facem?

  • facem programe de competențe digitale. Și chiar avem cu ce – de data asta. N-am mai văzut atâtea programe de competențe digitale câte au fost în perioada asta în România. Problema e cum măsurăm impactul acestora.
  • implementăm odată strategia aia de inteligență artificială aprobată anul trecut unde există 2-3 obiective specifice exact pe sprijinirea adoptării tehnologiei la nivel de societate și la nivel de sectoare economice.
  • facem niște programe de dialog social și cooperare dintre angajatori, angajați și mediatorii acestora pentru a putea ajunge la o înțelgere cu privire la integrarea tehnologiilor la locul de muncă. NB: prima dată trebuie convinși angajații că e bine să fie consultați și implicați și apoi angajatorii. Și rezolvăm problemele de comunicare și informare dintre angajați și angajatori.
  • punem accent pe implementarea AI Act – mai ales zona de alfabetizare în materie de inteligență artificială. Să începem măcar să vorbim despre asta.
  • vorbim și noi un pic despre cum putem să ne folosim de câteva unelte colaborative pentru integrarea tehnologiilor la locul de muncă? Mulțumesc.

Relația românilor cu inteligența artificială la locul de muncă rămâne într-o perpetuă „uncanny valley” – acea zonă de disconfort cognitiv unde roboții ne par aproape umani, dar nu suficient pentru a nu ne produce fiori. Pentru a traversa această vale și a cultiva acceptarea tehnologiilor digitale în România, avem nevoie de educație și dialog social structurat – două concepte la fel de familiare în peisajul nostru organizațional precum punctualitatea în transportul feroviar. Numai așa putem transforma anxietatea față de monitorizarea angajaților prin tehnologie în participare conștientă la inevitabila transformare digitală a economiei, un proces care, în ritmul actual, s-ar putea finaliza aproximativ când vor fi gata și autostrăzile.

Surse

  • Eurobarometrul privind percepția europenilor privind inteligența artificială și viitorul muncii: https://europa.eu/eurobarometer/surveys/detail/3222
  • Eurobarometrul privind Deceniul Digital: https://europa.eu/eurobarometer/surveys/detail/3174
  • Sursă imagine de fundal: Microsoft Designer cu prompt „people running away from a robot in a city setting. similar to godzilla” 🙂
CiteșteSalvează

DSA: Avem nevoie de transparență radicală în accesul la date (Scrisoare deschisă)

In România, Uniunea Europeană
De Mirela Marcut
7 minute

Vi se pare că trăim vremuri normale? Vi se pare că lucrurile sunt cât de cât previzibile?  Nici nouă. Vi se pare că lucrurile pot merge mai prost? Și nouă. Dar răspunsul nu este să știm mai puțin, ci să știm mai multe și să fim mai implicați. În legătură cu ce se întâmplă cu noi, cu social media, cu democrația noastră, cu Uniunea Europeană, cu lumea. Foarte pe scurt despre asta e vorba în scrisoarea deschisă adresată ANCOM, în calitate de coordonator național al serviciilor digitale, și Comisiei Europene, pe care am semnat-o și noi.

Textul integral este mai jos. One small step for man…

În atenția: Autorității Naționale pentru Administrare și Reglementare în Comunicații (ANCOM) & Comisiei Europene

România se află într-o situație critică, confruntându-se cu unul dintre cele mai dificile momente din istoria sa recentă. Anularea alegerilor din noiembrie 2024, ca urmare a acuzațiilor de interferență rusă prin manipularea masivă a campaniei, a subliniat nevoia urgentă de a înțelege, identifica și colecta dovezi privind riscurile sistemice care amenință democrația noastră și alegerile în mod deosebit.

Noi, în calitate de membri ai societății civile, vă adresăm această scrisoare pentru a ne exprima îngrijorarea profundă cu privire la limitările actuale cu care ne confruntăm în ceea ce privește accesul la datele de pe platformele de socializare, în special în lumina Digital Services Act (DSA). Capacitatea de a analiza discursul online, publicitatea politică și amplificarea algoritmică este fundamentală pentru asigurarea transparenței, responsabilității și protejării proceselor democratice în România și în întreaga Uniune Europeană.

Lipsa unor mecanisme solide de acces la date și de transparență subminează grav responsabilitatea democratică, în special în contextul alegerilor. Închiderea Crowdtangle și autorizarea limitată a cercetătorilor pentru Meta Content Library evidențiază o tendință îngrijorătoare de reducere a supravegherii dezinformării online. Între timp, lipsa de către TikTok a unui API de cercetare eficient și politicile opace în materie de anunțuri politice amplifică și mai mult provocările.

Actul delegat privind accesul cercetătorilor autorizați la datele platformelor online în temeiul articolului 40 din DSA urmează să fie publicat de Comisia Europeană în primul trimestru al anului 2025.

Cu toate acestea, având în vedere dovezile clare că rezultatul alegerilor din România a fost influențat de campaniile din social media despre care am scris anterior (a se vedea cercetările și investigațiile realizate de Expert Forum, BROD -EDMO, Check First, G4Media, Context sau Viginum(FR)), solicităm DSC-ului român și Comisiei Europene să acționeze rapid și să solicite accesul cercetătorilor la date, în special la datele deja reținute de TikTok privind alegerile din România, așa cum a solicitat Comisia Europeană în ordinul de reținere din 5 decembrie 2024.

Cercetătorii verificați trebuie înțeleși în termeni largi, incluzând nu numai academicienii și personalul angajat de institutele de cercetare, ci și membrii ONG-urilor, think tank-urilor și mass-media care lucrează la proiecte de cercetare, precum cele menționate mai sus.

 

Provocări în ceea ce privește accesul la date și supravegherea reglementărilor

Platforme precum Meta (Facebook, Instagram) și TikTok continuă să ridice bariere semnificative pentru cercetători. În ciuda dispozițiilor articolului 40 alineatul (12) din DSA, care impune ca platformele online foarte mari (VLOP) și motoarele de căutare online foarte mari (VLOSE) să furnizeze cercetătorilor din mediul academic și din societatea civilă date care sunt accesibile publicului în interfețele lor online, conformitatea rămâne deficitară. În plus, API-urile existente furnizează mult mai puține date decât cele care pot fi obținute prin scraping, ceea ce limitează domeniul de aplicare al investigațiilor semnificative privind riscurile sistemice, dezinformarea și integritatea alegerilor. (a se vedea analiza detaliată aici ).

Viitoarea Lege delegată, preconizată pentru mijlocul anului 2025, reprezintă un pas înainte către reglementarea accesului cercetătorilor autorizați la datele nepublice ale platformelor. Cu toate acestea, susținem cu tărie o abordare accelerată și specifică fiecărei țări, în special în România, unde dezinformarea legată de alegeri și amplificarea conținutului actorilor politici prin campanii neautentice coordonate s-au dovedit a fi o provocare persistentă.

Acțiuni necesare

1. Transparență sporită în accesul la date

  • Platformele trebuie să ofere acces complet la date prin API-uri dedicate și alte instrumente, asigurându-se că cercetătorii pot obține sistematic informații care sunt deja disponibile prin scraping.
  • Clarificarea faptului că extragerea de date disponibile publicului se aliniază articolului 40 alineatul (12) pentru a elimina incertitudinile juridice pentru cercetători.
  • Asigurarea că formatele datelor și politicile de eliminare a conținutului sunt documentate în mod transparent.
  • Asigurarea accesului cercetătorilor din ONG-uri, mass-media și experți independenți, nu doar al cercetătorilor din instituțiile academice.

2. Moderarea transparentă a conținutului politic

Trebuie să deschidem dialogul cu platforme precum Google, în ceea ce privește conținutul politic și riscurile sistemice, și să vedem dacă TTPA – Transparency in Targeting of Political Advertising poate fi pusă în aplicare în mod realist în UE din octombrie 2025. Multe întrebări trebuie încă rezolvate în ceea ce privește fezabilitatea practică a acestui regulament și asigurarea stabilirii unui mecanism rezonabil pentru punerea sa în aplicare. De exemplu, modelul TikTok de a interzice pur și simplu reclamele politice nu este funcțional. biblioteca de reclame a TikTok este disfuncțională și nu dispune de o verificare clară a identității sau a cheltuielilor advertiserilor.

Platformele ar trebui să stabilească orientări clare pentru:

  • A. Anunțuri plătite

Platformele ar trebui să stabilească orientări clare și aplicabile pentru verificarea actorilor politici și urmărirea cheltuielilor acestora, asigurând transparența și identificarea identității plătitorilor, în special înainte de alegeri. Această transparență include punerea în aplicare a unui mecanism de verificare a identității prin utilizarea documentelor oficiale de înregistrare și asigurarea transparenței cu privire la beneficiarul final. De asemenea, este necesar să se consolideze punerea în aplicare a articolului 39 din DSA, articol care impune VLOP/VLOSE să mențină un registru public de publicitate. Arhivele actuale par incomplete și șterg/anonimizează informațiile relevante, odată ce un anunț este retras/revocat.

  • B. Separarea sprijinului organic de operațiuni de influență coordonate

În plus, platformele trebuie să își îmbunătățească monitorizarea proactivă a spațiului informațional înainte de alegeri pentru a detecta și preveni operațiunile de influență neautentice coordonate care urmăresc să manipuleze discursul politic în favoarea actorilor politici. Acest lucru necesită mecanisme de aplicare îmbunătățite și o mai mare cooperare a platformelor cu autoritățile naționale.

3. Consilii consultative independente pentru DSC-uri

Coordonatorii naționali ai serviciilor digitale (DSC), inclusiv ANCOM, ar trebui să instituie consilii consultative independente formate din organizații ale societății civile (ONG-uri) și experți în guvernanță digitală. Aceste consilii ar trebui să se întâlnească în mod regulat cu autoritățile de reglementare pentru a consolida capacitățile în materie de reglementare digitală, monitorizarea dezinformării și amenințări emergente la adresa integrității online, dar și pentru a oferi un feedback real cu privire la modul în care accesul la datele din VLOPS funcționează în practică.

4. Accesul public la datele reținute

TikTok sau Comisia Europeană ar trebui să creeze o instanță în care cercetătorii verificați pot accesa datele publice care fac obiectul ordinului de păstrare. Cercetătorii ar trebui să poată parcurge datele care au fost publice în intervalul acoperit de ordinul de păstrare și ar trebui să li se permită, de asemenea, să parcurgă un instantaneu al datelor din TikTok Ad Library, pentru perioada respectivă.

5. Cercetare exploratorie dincolo de API-uri

Deși API-urile furnizează date valoroase, ele rămân insuficiente pentru a studia influența algoritmică asupra experiențelor utilizatorilor și a amplificării conținutului. Investigațiile privind sistemul de recomandare al TikTok, inclusiv „the heating button” care permite angajaților să amplifice manual viralitatea conținutului, trebuie să fie accesibile. În mod ideal, DSA ar trebui să faciliteze metodologiile de cercetare exploratorie, inclusiv experimentele controlate cu intervenții algoritmice și colectarea sistematică a datelor.

Vă rugăm să acordați prioritate acestor aspecte și să colaborați cu societatea civilă pentru a stabili mecanisme eficiente pentru transparența datelor. Integritatea proceselor noastre democratice depinde de aceasta.

Anexăm aici și varianta în limba engleză și lista semnatarilor:

  • Expert Forum 
  • ApTI – Association for Technology and Internet
  • ActiveWatch
  • Center for Independent Journalism
  • Mădălina Botan, BROD: Bulgarian-Romanian Observatory of Digital Media
  • Mediawise Society
  • Digital Policy
  • Declic
  • Ioana Crihana, The National Association of  Public Librarians and Libraries in Romania 
  • Faculty of Journalism and Communication Sciences, University of Bucharest (FJSC)
  • Rule of Law Programme in South East Europe, Konrad Adenauer Foundation
  • CeRe: Resource Center for Public Participation
  • Raluca Radu, Professor, Faculty of Journalism and Communication Sciences, University of Bucharest
  • Adina Marincea, scientific researcher, INSHR-EW (Trusted flagger)
  • Mihai Iacob, independent researcher in career counselling 
  • Florica Iuhaș – Faculty of Journalism and Communication Sciences, University of Bucharest
  • Romanița Iordache, human rights researcher, Research Manager for FRANET Romania of the FRA – European Union Agency for Fundamental Rights 
  • Tech & Tonic Association 
  • GRADO Association
  • Center for Public Innovation Association
  • FILIA Center
  • Centre for Legal Resources
  • Átlátszó Erdély/Transparent Transylvania
  • Miliția Spirituală –
  • MozaiQ LGBT Association
  • Euractiv.ro 
  • Manuela Preoteasa, lecturer Faculty of Journalism and Communication Studies, University of Bucharest
  • Center for Democracy and Good Governance – Politică la Minut
CiteșteSalvează

Digitalizarea IMM-urilor în România: Cum stăm în 2025?

In România
De Mirela Marcut
6 minute
digitalizarea imm-urilor in Romania

Am văzut destul de multe știri legate de gradul de absorbție a fondurilor europene. Negative, desigur. N-am atras, n-am cheltuit etc. Unele cifre sunt chiar alarmante, dacă ne uităm la 5%, anume gradul de absorbție menționat de către mai marii fondurilor europene de la noi. Având în vedere că sunt destul de mulți bani prevăzuți pentru digitalizare, am vrut să vedem cât de departe au ajuns aceste programe. Ne uităm aici deocamdată la programele de digitalizare pentru mediu privat, prin fondurile europene „clasice”.

De ce? Păi, am intrat în anul 2025, deci suntem aproape de jumătatea perioadei de finanțare 2021-2027 (nu uitați că adesea programele de finanțare funcționează pe principiul n+2, deci mai pot merge până în 2029), iar stadiul de absorbție este 5%. Deci, cât din acel 5% a fost cheltuit pe digitalizare? Deci, care e stadiul programelor de digitalizare a IMM-urilor?

Să nu ne grăbim totuși. Puțin context nu strică.

 

Digitalizarea IMM-urilor: puțin context nu strică

Am mai scris aici despre programele de digitalizare cu fonduri europene în România și reiau câteva idei cheie de acolo:

  • Fiecare agenție de dezvoltare din regiuni organizează apelurile de selecție pentru digitalizare în ritm propriu, având în vedere că, începând cu această perioadă de programare (2021-2027), regiunile sunt cele care administrează programele operaționale.
  • Există mai multe oportunități pentru digitalizarea IMM-urilor, anume prin PNRR sau prin programele operaționale derulate la nivelul fiecărei regiuni: NV, Centru, Nord-Est, Sud-Est, Sud-Muntenia, București Ilfov, Sud-Vest, Vest. Motivul
  • Toate programele regionale au oportunități de finanțare pentru digitalizarea IMM-urilor, pe lângă oportunitățile prin PNRR. De ce? Păi, e o poveste mai lungă, dar pe scurt: avem niște priorități setate la nivel european, apoi se semnează un acord cu statul român care combină necesitățile naționale cu prioritățile europene și de acolo se creionează programele mari de finanțare.
  • Întreprinderile trebuie să bifeze o listă de 12 elemente care definesc intensitatea digitală. Acest indicator realizat de către Eurostat evoluează anual, rezultă că există versiuni diferite ale acestuia.
  • Astfel, am descoperit că programele cu finanțare europeană măsoară diferit intensitatea digitală – indicator-cheie care monitorizează digitalizarea întreprinderilor – pentru că folosesc versiuni diferite ale acestui indicator
  • Cheltuielile eligibile din programele analizate permit achiziția unei varietății de tehnologii care se leagă indirect de intensitatea digitală cerută, dar accentul cade pe bifarea indicatorilor și nu neapărat pe îmbunătățirea proceselor interne
  • La nivelul a patru dintre cele 8 regiuni de dezvoltare, ghidurile de finanțare folosesc versiunea din 2018 a indicatorului de intensitate digitală. Ultima oară când am verificat eram în 2025 :). Au trecut câteva generații de procesoare de atunci.
  • Programele de digitalizare prin PNRR măsoară intensitatea digitală diferit față de programele regionale – dar folosesc varianta din 2021
  • După umila noastră părere, aceste programe stimulează cheltuirea banilor pentru a se încadra în acei indicatori și a bifa cât mai mulți.  Accentul pornește de la „ce trebuie să-mi iau ca să bifez” și nu de la „ok, unde am nevoie să eficientizez unele lucruri?”

Ok, acum cum stăm?

Nu ne uităm la câți bani se dau sau s-au dat deja, ne-a interesat stadiul derulării și mai ales interesul pentru astfel de proiecte din partea solicitanților.

criterii intensitate digitală

Digitalizare IMM-uri: stadiu programe de finanțare

1. Regiunea NV (Nord-Vest)

  • Apel închis în 2024
  • 477 candidaturi depuse (pentru un buget care ar putea acoperi maxim 160 de proiecte)

2. Regiunea NE (Nord-Est)

  • Apel pilot desfășurat în 2 etape: verificare inițială și depunere
  • Redeschis în noiembrie 2024 pentru cei care nu au depus sau au fost respinși în runda inițială
  • 350 de proiecte depuse la nivelul lunii ianuarie 2025, buget aproape finalizat
  • Proiect derulat în parteneriat cu Banca Mondială care va lua un grup de control de IMM-uri pentru a evalua impactul

3. Regiunea Centru

  • Cel mai avansat stadiu
  • 204 proiecte depuse, din care 10 sunt deja în contractare

4. Regiunea SE (Sud-Est)

  • Apelul nu s-a deschis încă, prevăzut pentru iunie 2025

5. Regiunea SV (Sud-Vest)

  • 69 de proiecte depuse inițial, dar au rămas doar 47

6. Regiunea Sud-Muntenia

  • Digitalizarea IMM-urilor face parte din proiecte mai mari de competitivitate, fiind o activitate conexă
  • Două apeluri lansate, totalizând 906 proiecte depuse (nu toate exclusive pentru digitalizare)

7. Regiunea București-Ilfov

  • Două apeluri prevăzute pentru IMM-uri: unul pentru nivel scăzut de digitalizare și unul pentru cele mai avansate
  • Apelurile vor fi deschise în mai 2025
  1. Regiunea Vest
  • Prevăzut a fi lansat pentru martie 2025
  • Apel aflat în consultare în iulie 2024, dar nelansat până acum.

Ce putem înțelege de aici?

  • Observăm câteva disparități regionale: din 8 regiuni, în 3 dintre ele încă nu s-au deschis apelurile de finanțare (Sud-Est, București-Ilfov, Vest).
  • Cel mai avansat stadiu se referă la semnarea contractelor de finanțare, în cazul regiunii Centru, în rest avem stadii de evaluare sau nici măcar nu au fost deschise apelurile
  • Excluzând outlierul Sud-Muntenia, unde digitalizarea este o activitate conexă doar și nu există apel dedicat, putem spune că firmele din regiunea NV au fost cele mai interesate de finanțare pe digitalizare, având în vedere numărul mare de proiecte depuse.
  • Regiunile tratează digitalizarea destul de diferit, dincolo de indicatorul de intensitate digitală, dacă ne uităm la abordări, cum ar fi cea bazată pe analiză de impact (care e o idee bună) sau la faptul că nu face parte dintr-un apel dedicat în cazul regiunii Sud-Muntenia. Nu mai trebuie să zic că avem printre cele mai scăzute performanțe din UE la acest capitol.
  • E prea devreme să ne pronunțăm dacă a funcționat descentralizarea în cazul programelor regionale, dar putem compara și cu programul PNRR care a înregistrat la nivel național peste 7188 de cereri pentru programul de digitalizare prin intensitate digitală și cam 100 de proiecte pentru implementare de tehnologii avansate prin parteneriate între firme. Dintre cele peste 7188, deocamdată doar 3683 sunt propuse spre finanțare. “Victoria” merge către PNRR, care a avut mult mai mare succes.
apeluri digitalizare imm

Sursă imagine de fundal aici.

Ce recomandăm?

  • Măcar pentru apelurile care nu s-au deschis încă, regândirea abordării asupra digitalizării IMM-urilor (this is a long shot)
  • Accelerarea implementării proiectelor pentru că solicitanții scriu anumite specificații tehnice în proiecte și apoi au de-a face cu birocrația de a aduce la zi documentele de proiect, dacă acesta intră în implementare după un an sau doi (în cazul PNRR)
  • Realizarea de analize de impact –  pe sistemul propus la nivelul regiunii Nord-Est pentru a urmări performanțele și efectul acestor proiecte la nivel micro și macroeconomic.
  • Regiunile au centre de inovare digitală care pot sprijini evaluarea sau monitoriza implementarea, având în vedere expertiza lor în ceea ce privește digitalizarea. De ce nu pot exista parteneriate cu acestea pentru a putea sprijini procesul de digitalizare al IMM-urilor?
CiteșteSalvează

Ce propune noul Guvern pe parte de #digitalizare?

In România
De Mirela Marcut
8 minute
Ce propune noul guvern pe parte de #digitalizare

La DigitalPolicy nu suntem străini de programe de guvernare. Unul din primele noastre articole pe site a fost despre programul de guvernare al coaliției PNL-USR-UDMR. Ce vremuri! Facem efortul să le parcurgem să vedem câteva elemente care ar putea defini politicile publice legate de digitalizare și transformare digitală în România și să vedem care e viziunea liderilor noștri. Căci asta ar trebui să fie rolul unui program de guvernare – să seteze direcțiile de acțiune pornind de la o viziune pentru următorii 4 ani.  Nu puteam să nu ne uităm ce propune noul Guvern pentru pe parte de #digitalizare?

Care e viziunea acum? Păi, simplificare, debirocratizare, facilitare și toate cuvintele alea care, în esență, duc mai ales la integrarea tehnologiei în modul în care funcționează statul, societatea, economia. Perfect, deci digitalizarea e acolo în centru! Ați putea zice asta 🙂 Dar n-ar fi 100% corect. În primul rând, digitalizarea trece la economie ca portofoliu. În timp ce alte state au o agenție specializată care este cumva direct sub PM, beneficiind de autoritate și sprijin, la noi digitalizarea intră sub umbrela ministerului economiei și antreprenoriatului.

Ce-mi spune asta?

  • fragmentarea portofoliilor și temelor legată de digitalizare continuă – acum când aveam nevoie, mai mult ca oricând, de coordonare mai bună
  • scoatem digitalizarea de lângă cercetare, dezvoltare, inovare – aici era o logică. Digitalizarea înseamnă și noi moduri de a face lucruri, deci finanțările pentru R&D și politicile de inovare ar fi trebuit să meargă mână în mână
  • mai marii noștri văd digitalizarea strict ca un element al economiei. Not that’s a bad thing, cum ar zice Seinfeld – avem nevoie de mult imbold pentru integrarea tehnologiilor și există multe proiecte deja on-going pe partea asta. Dar uităm de componenta socială și de efectele acesteia.

Hai să vedem totuși ce ne propune coaliția “pro-europeană”. Mai jos, câteva detalii despre ce și-a propus nu pe parte economică, cum ar zice un mare mahăr, ci “pe parte de digitalizare” Am structurat articolul mai jos pe trei elemente: ce e nou, ce nu e nou și, ca concluzie, ce lipsește? Am pus la “ce e nou” elemente care n-au fost fluturate în discursul public în ultimul an, dar care pot fi și în articolul cu analiza programelor propuse de partide. Deci, să purcedem.

 

Not that there's anything wrong with that!

Ce e nou?

  • productivismul ca fundament pentru investiții masive în…printre altele și tehnologice pentru ca România să devină “hub tehnologic și industrial în Europa de Est”. Partea asta cu hubul tehnologic nu e nouă – am mai avut hub IT, hub de securitate etc. De fapt, vezi mai jos.
  • mai vedem referiri la necesitatea asigurării sustenabilității proiectelor de digitalizare – care trebuie văzute ca parte a unui sistem și nu ca parte a unui proiect care, odată ce s-a terminat, e gata, îi asigurăm supraviețuirea pentru cât trebuie și aia e.
  • referințe către cadre legale pentru sprijinirea proiectelor inovative și/sau dezvoltarea și pilotarea de “proiecte de cercetare, inovare, digitalizare, debirocratizare”. Asta ne miroase a regulatory sandboxes, acele cadre care permit testarea de tehnologii înainte de implementare cu scopul asigurării respectării reglementărilor, cum este mai noua sperietoare AI Act.
  • flexibilizarea cadrului legal în ceea ce privește achizițiile publice de tehnologie. Aici vorbim despre stimularea sectorului GovTech, pentru a impulsiona startupuri sau IMM-uri care nu s-ar califica la licitații publice să dezvolte soluții pentru sectorul public. Am mai scris aici despre asta.
  • digitalizarea administrației – digitalizarea procesului de obținere a autorizației de construcție. Precizarea noastră: Măsură care ar trebui pusă în aplicare ținând cont de programul național pentru digitalizarea autorităților locale.
  • digitalizarea în limbile minorităților naționale.
  • “Înființarea unui Program național prioritar de specializare a personalului din administrațiile publice, în sisteme și platforme digitale, prin colaborare cu universitățile de profil”. Ok, bun, dar am rămas undeva în urmă cu gradul de competențe digitale la nivelul personalului din administrațiile publice. Cum specializezi dacă nu știi de unde pornești? Reamintim că s-a realizat un proces de testare a competențelor digitale ale personalului din administrație, dar n-am primit rezultatele
  • digitalizarea sistemului de învățământ – în special în ceea ce privește procedurile administrative
  • în cercetare și inovare – inteligența artificială și securitatea cibernetică ca domenii strategice.
  • în cercetare și inovare – crearea unei platforme de monitorizare a activității pseudo-științei cu rol de avertizor pentru autorități și public
  • Ministerul Afacerilor Interne – elaborarea unei strategii privind identitatea digitală – care, adăugăm noi, ar trebui să aibă ca prioritate reducerea norului conspirativ din jurul acestui concept.

Ce nu e nou?

  • eterna promisiune că nu ni se mai cer acte emise de alte instituții publice 🙂
  • eterna digitalizare a ANAF – cumva de data asta prin intermediul lentilei simplificării proceselor
  • multe programe pentru digitalizare, stimularea inovării care deja sunt cuprinse în programele cu finanțare europeană sau prin PNRR – cum sunt programele de granturi pentru IMM-urile care realizează inovație deep-tech în colaborare cu o entitate de cercetare sau programele de creștere a competențelor digitale avansate în IMM-uri
  • România – hub de securitate cibernetică
  • sprijinirea IMM-urilor prin implementarea strategiei naționale pentru digitalizarea IMM-urilor prin centre de inovare digitală. Strategia există deja.
  • alte proiecte care deja sunt începute sau prevăzute, cum este Hubul Român pentru Inteligență Artificială sau programul pentru conectarea zonelor albe prin PNRR
  • programul național pentru digitalizarea autorităților locale – care există deja și este prevăzut a fi extins.
  • “debirocratizare și digitalizarea administrației” – cu câteva referiri care ar putea intra și la “Ce e Nou?”, cum ar fi: realizarea unei foi de parcurs pentru debirocratizarea serviciilor publice și prioritizarea celor esențiale pentru digitalizare sau catalogul serviciilor publice (am uitat de el!)
  • vedem câteva măsuri pentru coordonarea unui proces de digitalizare a administrației, dar nici acestea nu sunt noi:
    • operaționalizarea Registrului Aplicațiilor Informatice (neaprobat încă, aflat în proces de consultare publică în iulie 2024). Cum se corelează aceasta cu măsura de aducere la zi a catalogului de servicii?
    • operaționalizarea Punctului Digital Unic (sic!) – care bănum că este de fapt Portalul Digital Unic, tot un proiect care există deja
    • Foaie de parcurs pentru migrare în cloudul guvernamental – la fel ca mai sus – cum se corelează această măsură cu planul de digitalizare a administrației locale?
  • strategia națională de digitalizare și e-sănătate. A fost în consultare publică în luna decembrie.
  • digitalizarea activității Ministerului Dezvoltării – înțeleasă în sensul creării a (încă) unei platforme digitale care va agrega întrebări și răspunsuri și proceduri legate de programele ministerului
  • pentru sistemul energetic național – printre altele, contorizare inteligentă și digitalizarea rețelelor pentru a înlesni pe viitor și alte modele tarifare care să țină cont de prețul energiei în funcție de intervalele orare;
  • digitalizarea patrimoniului cultural și digitalizarea proceselor de avizare în domeniul patrimoniului
  • digitalizarea în transporturi – utilizarea RPA pentru automatizarea sarcinilor repetitive. Nu pare a fi nou, având în vedere că se poate corela cu programul derulat la nivelul ADR pentru 18 instituții publice
  • digitalizarea sistemului judiciar – domiciliu electronic, dosare electronice, etc
  • digitalizarea serviciilor consulare.
  • crearea unei platforme pentru monitorizarea activităților sportive la nivel național – pentru monitorizarea performanțelor sportive și gestionarea activităților

 

Ce lipsește?

  • Nu vedem nicio referință la planul național de acțiune privind Deceniul Digital. Cum anume se întâlnește acest plan documentat și aprobat la nivel de Guvern cu acest Program de Guvernare, care este și el aprobat în Parlament. La fel, nicio referire la țintele pe care ar trebui să le atingem până în 2030. Dacă lucrăm cu presupunerea că acest program de guvernare este valabil pe perioada 2025-2029, administrația ar trebui să coreleze aceste măsuri cu țintele pe care ni le-am asumat. Spre exemplu – am desemnat inteligența artificială ca domeniu strategic pentru cercetare-inovare, dar cum facem să educăm oamenii să înțeleagă aceste unelte și să le integreze în activitatea lor economică?
  • Accentul pe dezvoltarea competențelor digitale. Singurele mențiuni cu privire la acestea se află în ceea ce privește actualizarea programelor școlare și la programul de competențe digitale pentru angajații IMM-urilor, măsuri la care deja se lucrează.
  • Nicio referire la creșterea capacităților instituțiilor pentru gestionarea problemelor legate de social media – nici în rândul profesorilor, spre exemplu, nici la nivelul instituțiilor. Parcă ne confruntam cu un context în care alegerile au fost anulate și din cauza interferențelor pe rețelele sociale. Cum putem preveni un astfel de eveniment din nou dacă nu lucrăm la această problemă deja sistemică?
  • Nu e foarte clar cum se vor coordona toate aceste măsuri (mai ales că unele se repetă sau vedem măsuri despre digitalizarea în educație în dreptul ministerului economiei și digitalizării) și iar ajungem la eternul comentariu: nu avem o strategie clară cu privire la transformarea digitală a României. Avem piese de puzzle aruncate într-o cutie care are și niște piese de remi și poate de dame, și nu știm cum se potrivesc. Poate că e un puzzle 3D și nu ne prindem nicicum de imaginea finală.

 

Sursă program de guvernare aici.

CiteșteSalvează

Eu cu ce votez? Ce propun partidele pentru digitalizare

In România
De Mirela Marcut
20 minute
ce propun partidele pentru digitalizare

Da, știu, nu e momentul acum. Dar poate că chiar acum este momentul, în condițiile în care tehnologia, inteligența artificială, platformele social media sunt pe buzele tuturor. Duminică avem alegeri parlamentare și nu prea știm ce să votăm. Mâna sus cine a citit cel puțin un program politic al unui partid! OK, hai că ridicăm noi aici mâna pentru că ne-am uitat ce promit partidele pentru digitalizare,

Am analizat programele electorale ale principalelor partide pentru a vedea cum își imaginează România digitală în perioada 2024-2028. Fie că vorbim de PSD, care pune accent pe digitalizarea serviciilor publice și conectarea românilor din diaspora, de PNL, care propune o transformare digitală cuprinzătoare a administrației, sau de USR, care insistă pe standarde de interoperabilitate, fiecare partid vine cu propria viziune asupra viitorului digital al țării.

Hai să vedem în detaliu ce propun partidele pentru digitalizare. Programele consultate au fost ale: PSD, PNL, USR, AUR, REPER, SENS.

Cum să citești acest document? Am identificat o serie de domenii comune pentru măsuri propuse indiferent de structura programului propus, care a fost mai mult sau mai puțin complex. Domeniile sunt: sistem (aici ne referim la administrație, cadru general etc), conectivitate, educație, economie digitală și antreprenoriat, inovație, sănătate, cultură, reglementare, respectiv altele – aici intră măsuri din alte sectoare, cum ar fi construcții sau mediu. După fiecare partid prezentat, avem câte o scurtă concluzie asupra a ceea ce propun

Începem totuși cu o sinteză să vedem ce propuneri sunt comune, sau ce propuneri ar fi exotice. Să alegeți bine!

Ce au în comun? Doar nu credeați că nu se înțeleg partidele pe partea de digitalizare. Există câteva măsuri pe baza cărora ar trebui să se înțeleagă. Desigur, depinde de cum le traduci în acțiuni

  1. Digitalizarea sistemului judiciar
  2. Servicii digitale pentru diaspora
  3. Patrimoniu cultural digitalizat
Ce abordări unice există?
  • PSD: crearea unei platforme digitale naționale pentru gestionarea activităților sportive din școli, universități, cluburi, federații sportive naționale și competiții locale.
  • PNL: diversificarea domeniilor de investiții ale CNI astel încât să includă și tehnologiile digitale, împreună cu digitalizarea și eficientizarea proceselor “de la procedurile de achiziții publice la monitorizarea implementării și transparentizarea
    cheltuielilor, îmbunătățind astfel eficiența operațională a CNI.”
  • USR: reducerea numărului de instituții ale statului care au atribuții în digitalizare
  • REPER: restabilirea GovITHub
  • SENS: stimulente fiscale pentru dezvoltarea de produse tech care contribuie la coeziune socială, accesibilitate și incluziune
N.B: Această enumerare de măsuri și acțiuni nu e exhaustivă și e posibil să ne fi scăpat ceva.
ce propun partidele pentru digitalizare

PSD

Sistem

  • digitalizare ANAF
  • digitalizarea unor servicii publice și a activității structurilor MAI – nimic din ce nu se întâmplă deja
  • digitalizarea instanțelor, prin generalizarea dosarului electronic, a procedurilor de comunicare prin mijloace electronice, instituirea domiciliului electronic, realizarea de conexiuni cu platformele electronice ale altor instituții, generalizarea posibilității de soluționare a litigiilor și de desfășurare a activităților de formare prin mijloace electronice și asigurarea infrastructurii informatice adecvate;
  • flexibilizarea cadrului achizițiilor publice de tehnologie (software).
  • securitate cibernetică – Construirea unui pol european de expertiză tehnologică în materie de securitate cibernetică, cu 217 milioane de euro alocați din PNRR și fonduri europene – programe prin PNRR pentru securitate cibernetică, vor primi “setul de instrumente și servicii guvernamentale pentru a spori nivelul de maturitate a securității cibernetice”.
  • conectarea românilor din diaspora la serviciile digitale din țară prin construirea nodului eIDAS și interconectarea cu nodurile celorlalte state membre

Conectivitate

  • servicii digitale în zona rurală – DIGICOUNTY / DIGILAND – servicii de e-guvernare, îmbunătățirea stării de sănătate (nu e clar cum) + creșterea competențelor digitale cu 40-45%, cu mențiunea că n-avem date despre gradul de competențe digitale la sat
  • conectivitate pentru 945 de localități din zone defavorizate – 94 milioane din PNRR

Educație

  • digitalizarea sistemului de educație fizică și sport. Crearea unei platforme digitale naționale pentru gestionarea activităților sportive din școli, universități, cluburi, federații sportive naționale și competiții locale.

Economie digitală și antreprenoriat

  • 36 milioane de euro finanțare din PNRR pentru transformarea digitală a minimum 2.000 întreprinderi mici și mijlocii, prin consolidarea competențelor digitale ale angajaților acestora
  • finanțarea de proiecte în domeniul tehnologiilor avansate pentru crearea de hub-uri de inovare în domenii de interes strategic – proiecte deja începute (referință la HRIA, respectiv Ro-HydroHub)
  • nu e foarte clar – Anvelopă financiară dedicată pentru proiecte de digitalizare în bugetul național, pe modelul Planului Național de Redresare și Reziliență.

Inovație

  • nu e foarte clar – credem că e regulatory sandboxes – Implementarea unor proiecte pilot în regim de parteneriat public-privat pentru testarea, dezvoltarea și implementarea proiectelor de inovație.

Sănătate

  • aprobarea Strategiei Naționale de Digitalizare în Sănătate (SNDS) și a planurilor de acțiune regionale și desemnarea instituției responsabile – e deja în consultare publică

Cultură

  • digitalizarea muzeelor
  • cultură digitală – Dezvoltarea și extinderea unor platforme online care să transmită spectacole în direct sau înregistrate, oferind publicului din toată țara acces la evenimente culturale importante.
  • biblioteci ca huburi digitale – se întâmplă deja

Reglementare

  • un cadru de reglementare funcțional și flexibil pentru proiecte și tehnologii inovative – aici nu mai depinde doar de noi, ci și de cadrul de reglementare la nivel european

Ar fi fost bine să discutăm despre implementarea strategiei de IA, spre exemplu, sau să facem legătura cu planul național pentru deceniul digital. Următoarele alegeri vor fi în 2028, unde ne propunem să ajungem până atunci? Mai observăm lipsa de specificitate a măsurilor sau măsuri care deja există în plan. Măsuri de incluziune digitală? Doar partea de urban versus rural, dar competențele digitale unde le lăsăm?

 

PNL

Sistem

  • Digitalizarea serviciilor consulare pentru sprijinirea diasporei
  • Digitalizarea serviciilor IGI între 2025-2028, pentru gestionarea fluxurilor de migranți și lucrători străini.
  • Digitalizarea și îmbunătățirea infrastructurii IT: Planul de investiții prevede modernizarea infrastructurii IT în instanțe, contribuind astfel la digitalizarea actului de justiție și la accesul mai ușor al justițiabililor la dosare. În acest sens, proiectul PNRR sprijină dotarea instanțelor cu tehnologie de ultimă generație și dezvoltarea unui sistem electronic de dosare, care va permite părților implicate să acceseze în mod securizat documentele litigiilor
  • diversificarea domeniilor de investiții ale CNI – să includă și tehnologiile digitale + digitalizarea și eficientizarea proceselor “de la procedurile de achiziții publice la monitorizarea implementării și transparentizarea cheltuielilor, îmbunătățind astfel eficiența operațională a CNI.”
  • datele să fundamenteze politici și decizii publice 🙂 + AI în serviciile publice
  • sisteme informatice unitare: permit interoperabilitatea între diverse UAT-uri și nivelul central, oferind raportări Open Data prin ghișeul unic digital, ușurând accesul cetățenilor la servicii și reducând birocrația.
  • atlasul teritorial județean: o platformă pentru date spațiale în timp real, utilizată în analize multisectoriale și fundamentarea deciziilor la nivel local și central.
  • incluziune digitală: Debirocratizarea și simplificarea administrativă trebuie să înceapă la nivel local, unde autoritățile sunt mai aproape de cetățeni și oferă servicii directe. Astfel, în legătură cu reforma administrativ-teritorială, este esențială o abordare pragmatică, respectând principiul „nimeni nu este lăsat în urmă”
  • funcționarii au nevoie de training și “ghiduri” – astfel încât să fie familiarizați cu noile procese
  • platforma solutii.gov.ro – care nu există încă – va integra date din sectorul public și privat, va crea o punte de comunicare între administrația publică și mediul de afaceri, oferind companiilor posibilitatea de a propune soluții pentru problemele ridicate de administrație. În esență, un model de GovTech pentru a impulsiona crearea de soluții digitale pentru stat, dar care nu poate exista încă fără interoperabilitate și standardizare de date
  • traininguri pentru funcționarii publici de competențe digitale
  • dezvoltarea unui Centru Național de Excelență în Apărarea Cibernetică

Conectivitate

  • conectivitate – fonduri de la bugetul național și european pentru zonele albe pentru a crește incluziunea digitală

Educație

  • Digitalizarea școlilor din mediul rural. Dotarea unităților de învățământ cu echipamente digitale și acces la internet
  • Digitalizarea proceselor de management și administrative
  • Simplificarea și digitalizarea procesului de înscriere pentru studenții internaționali.
  • Transparența actelor de studii, limitând posibilitatea falsificării acestora.
  • Simplificarea verificarea actelor de studii emise de către unitățile de învățământ din România prin intermediul unei aplicații conectate la registrele digitale care gestionează aceste informații.
  • Programul Național de Integrare a Tehnologiilor Avansate în educație – un transfer constant de cunoștințe și resurse între învățământul preuniversitar și cel universitar.

Economie digitală și antreprenoriat

  • sprijinirea de startup-uri printr-un fond public-privat pentru finanțarea ecosistemului antreprenorial din România (startup-uri şi IMM-uri) ar putea fi constituit printr-o combinație de capital public și capital privat, unde sectorul public contribuie prin finanțare inițială, iar sectorul privat completează fondurile, beneficiind de garanții sau co-investiții publice.
  • propune crearea unui fond de investiții dedicat startupurilor din sectorul tech
  • apar mențiuni despre EDIH – dar fără măsuri clare și cu mențiuni vagi de unde le finanțează

Inovație

  • parteneriat public-privat pentru impulsionarea finanțărilor produselor inovatoare
  • referire la metale rare și critice prin intermediul promovării unui cadru care să permită exploatarea metalelor rare necesar pentru dezvoltarea de tehnologii pentru semiconductori

Cultură

  • digitalizarea patrimoniului cultural – proiect de e-patrimoniu – creând o platformă digitală unică pentru servicii de patrimoniu cultural și oferind acces digital la aproximativ 20.000 de monumente. Există una deja, dar nu e popularizată
  • cinematografie – Digitalizarea completă a proceselor administrative și financiare pentru accesarea fondurilor, prin intermediul platformei app.ofic.ro

Reglementare

  • Necesitatea adaptării legislației aplicabile companiilor la noile realități economice și digitale. Nu e clar sau dezvoltat cum

Altele

  • Digitalizarea Rețelelor Agricole: Implementarea unor platforme de management agricol, senzori de monitorizare și sisteme de analiză în timp real va optimiza procesele de producție și distribuție.
  • Construcții: digitalizarea procesului de solicitare a autorizațiilor de construcții – dezvoltarea unei platforme digitale centralizate, care să permită încărcarea, verificarea și evaluarea documentelor într-un singur loc, accesibil atât autorităților locale, cât și solicitanților – cu pre-verificare
  • Construcții: încă o nouă platformăăăă – Operaționalizarea valorificării proprietății publice și private prin înființarea Registrului Național al Proprietăților Publice și Private ar aduce o mai bună gestionare a acestor resurse, sprijinind eficiența administrativă și stimulând dezvoltarea economică.

Cum arată viziunea PNL? Cuprinzătoare, dar suprinzătoare. Concentrarea pe proiecte de incluziune digitală, dar și puțină concentrare pe zona de inovare, dincolo de încurajarea finanțărilor prin parteneriat public-privat. Multe se rezolvă prin platforme, dar nu vorbim despre competențele digitale. Sectorul public este în centrul proceselor de digitalizare, dar funcționarii nu sunt parte a procesului, adică cei care ar trebui să implementeze și să folosească acele servicii. Multe proiecte care există deja sau despre care nu e clar că vor fi susținute în continuare sau e vorba de cele care se derulează deja, cum e cazul EDIH-urilor sau proiectele pentru zonele albe.

 

AUR

Digitalizarea apare doar marginal în programul AUR – la capitolul Inovare și cercetare. Serviciile digitale.

Nicio măsură concretă dincolo de “susținem digitalizarea serviciilor publice în scopul creșterii transparenței și eliberării cetățeanului de corvoada administrativă și a sarcinilor repetitive, nu înrobirea lui într-un sistem care să-i monitorizeze fiecare acțiune”.

Deci, e vorba de susținerea interzicerii supravegherii prin intermediul tehnologiei, deși nu e clar la ce se referă. La prima vedere, se pare că ar fi mână în mână cu spiritul AI Act care interzice unele practici de supraveghere, dar și față de GDPR

Susține asigurarea “suveranității cibernetice” astfel încât “în condițiile unei eventuale decuplări de la rețeaua globală, principalele servicii publice să poată funcționa ca o rețea internă.” ROnternet? Același spirit al ideii de suveranitate digitală, manifestată de către UE la un moment dat.

Susține ideea păstrării datelor personale ale românilor, respectiv “informațiile de natură strategică privind statul român sau sectorul privat, să fie securizate în România pe baza unor soluții proprii.

Interoperabilitatea bazelor de date între instituțiile publice trebuie să devină realitate. Statul trebuie să asigure prin legislație și practici controlul civil și sigur al administrării acestor date.

Digitalizarea patrimoniului cultural este un obiectiv care rezolvă două urgențe: salvgardarea patrimoniului și punerea lui în circulație.

Cum arată vizunea AUR? Simplistă pe zona de societate digitală, dar previzivilă. Ce e interesantă este ideea suveranității cibernetice, similară de altfel cu viziunea suveranității digitale proclamată de fapt de către UE. Ce e diferit este ideea păstrării datelor personale ale românilor în spațiu românesc, o idee practic imposibilă de implement în actualul model al capitalismului supravegherii.

 

USR

Sistem

  • Toate proiectele de digitalizare ale statului vor conține obligatoriu standarde pentru interoperabilitate. Vom crea cadrul legal astfel încât să nu mai poată fi achiziționate aplicații software nici cu funcționalități suprapuse, nici care să nu „se înțeleagă” cu cele ale altor instituții ale aceluiași stat.
  • Standarde obligatorii de interconectare la proiectele de digitalizare
  • Reducerea numărului de instituții ale statului român cu atribuții în digitalizare.
  • Un punct de acces unic al serviciilor publice electronice.
  • Feedback pe activitatea instituției/serviciului/direcției – proces de feedback al cetățenilor în urma interacțiunii cu instituțiile publice.
  • Digitalizarea completă a instanțelor și a serviciilor juridice, pentru a le oferi cetățenilor acces facil și rapid la justiție
  • Dezvoltarea unui Centru național de excelență în domeniul apărării cibernetice pentru cercetare/dezvoltare, parteneriate cu industria.

Educație

  • introducerea IA și a competențelor digitale avansate în curriculum, cu accent pe utilizarea etică și reponsabilă – cu accent pe utilizarea etică și responabilă

Inovație

  • Concentrarea cercetării pe domenii emergente cu soluții concrete pentru provocările majore și vin cu ideea introducerii de stimulente fiscale pentru companiile care investesc în cercetare-dezvoltare pentru domenii emergente.

Sănătate

  • Funcționalizarea Dosarului Electronic de Sănătate și crearea de registre naționale de boală

Cultură

  • Aceeași idee a patrimoniului cultural digitalizat – “Facilităm înțelegerea colecțiilor și patrimoniului cultural prin intermediul instrumentelor digitale de lucru la distanță”

Altele

  • Energie – Susținem contorizarea inteligentă și digitalizarea rețelelor și modele tarifare care să țină cont de prețul energiei în funcție de intervalele orare
  • Mediu – Digitalizarea procesului de emitere de autorizații de mediu, dar și transparentizarea acestuia prin emiterea digitală a proceselor verbale de amplasament și localizarea prin GPS

Frază preferată: “Digitalizarea luptei cu tăierile ilegale va fi efectiv realizată în teren”

Cum arată viziunea USR? Cele mai multe măsuri vizează digitalizarea statului, principala grijă de altfel. Este singurul partid care propune o reorganizare a guvernanței digitale, mai precis a numărului de instituții cu atribuții în digitalizare. Dar ce ne facem că trebuie să creștem numărul de instituții cu atribuții în digitalizare? Dar ce ne facem cu competențele digitale și specialiștii de care e nevoie pentru a implementa tot potopul de legislații europene? A, apropo de AI, încă o premieră: singurul partid care discută despre integrarea inteligenței artificiale în mod etic și responsabil în educație.

 

REPER

Sistem

  • digitalizarea ANAF
  • dezvoltarea cloud-ului guvernamental și digitalizarea tuturor serviciilor publice prin folosirea resurselor dedicate din PNRR și fondurile structurale disponibile;
  • aplicație unică pentru acces la toate serviciile publice, Trezoreria Statului pe tehnologie de tip blockchain, pentru a transparentiza și a asigura trasabilitatea totală în gestiunea și alocarea banilor publici,
  • reînființarea GovITHub — comunitatea IT din România în parteneriat cu autoritățile pentru a contribui la digitalizarea statului într-un mod participativ și adecvat nevoilor reale ale societății.
  • regionalizare pentru debirocratizare, cu structurii regionale suple, digitalizate și care preiau un set definit de servicii publice
  • diaspora – servicii consulare digitalizate, fără cozi interminabile și drumuri de sute de kilometri

Conectivitate

  • dreptul la internet, concomitent cu investiții publice pentru a garanta accesul la internet pe tot teritoriul, inclusiv în mediul rural,

Educație

  • programe de alfabetizare digitală a seniorilor,
  • Alfabetizare digitală gratuită — rămâi relevant(ă) în era digitală pentru angajați și funcționari publici, pentru vârstnici sau muncitori necalificați

Economie digitală și antreprenoriat

  • scheme de finanțare și digitalizare pentru IMM-uri și StartUp-uri -Fond Național unic pentru antreprenoriat și inovare, alimentat de 10 miliarde de euro granturi și împrumuturi europene pe perioada 2021- 2027
  • pentru profesii liberale – Platforme digitale pentru colaborare — găsești clienți și parteneri mai ușor

Inovație

  • O politică industrială agilă, formarea și dezvoltarea de hub-uri tehnologice și de inovare și de clustere industriale, în parteneriat cu universitățile și institutele de cercetare, cu concentrare pe tranziția verde, digitală și oportunitățile autonomiei strategice europene

Altele

  • Mediu – urmărirea digitală a infracțiunilor de mediu

Cum arată viziunea REPER? Multe aspecte similare cu alte partide, cum ar fi digitalizarea serviciilor consulare, aplicația unică a statului sau cloudul guvernamental, care, conform lor ar fi prost implementat acum. Accentul pe incluziunea digitală iese în evidență, fiind necesar ținând cont de nivelul de competențe digitale din țară.

 

SENS

Sistem

  • Modernizarea sistemului judiciar, inclusiv prin digitalizare, rămâne o necesitate stringentă pentru eficientizarea actului de justiție
    • Digitalizarea completă a proceselor judiciare pentru a reduce birocrația și timpul de așteptare, inclusiv simplificarea procedurilor pentru depunerea online a cererilor și a documentelor legale, respectiv dezvoltarea unei platforme online de acces public pentru a urmări desfășurarea proceselor în timp real
  • Digitalizarea ANAF
  • Crearea unui portal public de transparență bugetară unde cetățenii să poată urmări în timp real toate cheltuielile publice, comparate cu veniturile colectate
  • Crearea unei echipe dedicate digitalizării și a designului serviciilor publice în Cancelaria Guvernului, cu un mandat clar de a unifica site-urile și pattern-urile de accesare a serviciilor publice a tuturor ministerelor
  • Implementarea unei platforme centralizate unde cetățenii pot accesa servicii guvernamentale online (de exemplu plăți de taxe, obținerea documentelor)
  • Crearea unui ghid și a unor standarde de implementare astfel încât caietele de sarcini pentru proiecte de digitalizare a serviciilor publice să poată fi preluate de IMM-uri din domeniul IT, pentru a ieși din logica proiectelor IT mari cu probleme de implementare și aceleași câteva firme de IT care câștigă contractele
  • Securitate cibernetică prin întărirea instituțiilor, dezvoltarea unui cadru de reglementare solid pentru protecția datelor, modernizarea sistemelor IT din infrastructurile critice, campanii de informare pentru populație

Educație

  • pentru persoanele vârstnice – programe comunitare și pentru a-și îmbunătăți competențele digitale
  • actualizarea programelor școlare cu introducerea și a unui modul de educație online și media
  • dezvoltarea competențelor profesorilor – inclusiv prin digitalizare
  • Simplificarea accesului studenților la resursele administrative prin digitalizarea proceselor
  • integrarea cursurilor de alfabetizare digitală și tehnologie în toate programele de studiu, inclusiv utilizarea inteligenței artificiale și a realității virtuale, pentru a spori interactivitatea și relevanța educației și a pregăti studenții pentru piața muncii moderne
  • Asigurarea accesului gratuit al studenților la platforme online și biblioteci virtuale pentru îmbunătățirea resurselor educaționale

Economie digitală și antreprenoriat

  • Implementarea unor programe naționale de educație digitală pentru antreprenori și IMM-uri, pentru a-i pregăti să adopte și să utilizeze soluții tehnologice inovatoare
  • Crearea unui fond guvernamental dedicat proiectelor de inteligență artificială (IA) pentru a sprijini IMM-urile și startup-urile ce dezvoltă soluții bazate pe IA
  • Sprijinirea proiectelor autorităților locale și companiilor care au în vedere aplicarea inteligențe artificiale în sectoarele mai puțin neproductive precum agricultură, sănătate și administrație publică, crescând astfel eficiența și productivitatea.
  • Dezvoltarea infrastructurii digitale pentru implementarea IA, inclusiv rețele de date și cloud computing, pentru a sprijini aplicarea la scară largă a inteligenței artificiale în diverse industrii
  • Lansarea de programe educaționale și de formare pentru a pregăti forța de muncă să folosească și să dezvolte soluții bazate pe IA și automatizare
  • FinTech: Sprijinirea dezvoltării de soluții fintech locale care să faciliteze accesul la servicii financiare digitale pentru toate categoriile populației și să îmbunătățească eficiența tranzacțiilor economice. Reglementarea acestora și oferirea de suport pentru fazele incipiente de dezvoltare ale acestora prin granturi, incubatoare, mentorat
  • Crearea de incubatoare și acceleratoare pentru dezvoltarea afacerilor tehnologice emergente, oferind resurse și mentorat
  • Facilitarea transferului tehnologic din mediul academic către industrie, prin intermediul centrelor de inovare și birourilor de transfer tehnologic
  • Crearea unui program național de granturi și venture capital pentru startup- uri și IMM-uri dedicat proiectelor de cercetare și dezvoltare inovatoare, cu prioritate pentru soluții pentru tranziția verde
  • GovTech – Lansarea unei competiții guvernamentale pentru soluții inovatoare la probleme societale sau tehnice complexe, cu premii monetare și contracte garantate pentru dezvoltarea produsului câștigător
  • GovTech – Sprijinirea startup-urilor și IMM-urilor inovatoare prin politici care să faciliteze accesul la contracte publice, prioritizând tehnologii sustenabile și soluții digitale
  • Digitalizarea în industrie
    • Dezvoltarea unor parteneriate public-private pentru cercetare și dezvoltare în domeniul automatizării proceselor industriale
    • Sprijinirea prin subvenții țintite a proiectelor inovative de automatizare și transformare digitală în industrie
    • Implementarea unui cadru de reglementare și securitate pentru utilizarea dronelor și a roboților în monitorizarea și optimizarea proceselor

Inovație

  • Dezvoltarea de parteneriate public-private pentru soluții de sănătate digitală precum platformele de telemedicină și alte tehnologii care fac serviciile de sănătate mai accesibile tuturor
  • Promovarea inovațiilor digitale care îmbunătățesc accesul la educație și formare continuă, combinată cu dezvoltarea infrastructurii digitale în zonele rurale pentru a facilita egalitatea de șanse
  • Lansarea unui pachet de reduceri fiscale și granturi pentru companiile care dezvoltă soluții tehnologice pentru incluziune și coeziune socială
  • Dezvoltarea unui program de formare continuă pentru cercetători, care să includă domenii precum tehnologia digitală și economia circulară
  • Promovarea colaborărilor internaționale în domeniul cercetării inteligenței artificiale, prin parteneriate cu centre de inovare și universități din întreaga lume, pentru a accelera transferul de cunoștințe și tehnologii

Sănătate

  • Demnitatea pacienților – Oferirea de echipamente pentru acasă pentru persoanele cu impedimente fizice care au nevoie de îngrijire continuă și testarea noilor tehnologii digitale sau robotice inteligente pentru a înlesni orientarea în spațiu și deplasarea în siguranță
  • Eficientizarea și transparentizarea actului medical – Introducerea fișei digitale personale securizate pentru fiecare pacient și o modalitate centralizată de comunicare digitală și gestionare a rețetelor și programărilor cu toate entitățile din sectorul de sănătate

Cultură

  • Oferirea de finanțare directă pentru artiști și organizații culturale independente, în special pentru cei din industrii emergente – film, design, media digitală, jocuri video
  • Digitalizarea în instituțiile publice de cultură și simplificarea procedurilor birocratice interne

Altele

  • Adaptarea la schimbările climatice: Crearea unei baze de date digitale naționale cu toate proprietățile expuse la inundații și alunecări de teren, astfel încât planificarea urbană și rurală să se bazeze pe evaluări corecte ale riscului
  • Energie – digitalizarea sistemului pentru optimizarea producției și consumului, extindere rețele inteligente și la nivelul zonelor rurale
  • Construcții – aduce vorba de BIM ca standard în construcții
    • Crearea unui fond național pentru dezvoltarea de soluții inovative în construcții, cum ar fi imprimarea 3D, robotica și automatizarea, pentru a crește eficiența și a reduce costurile de producție
    • Susținerea start-up-urilor și IMM-urilor din domeniul construcțiilor care dezvoltă soluții digitale pentru optimizarea proceselor, inclusiv planificarea și monitorizarea proiectelor de construcție
    • Dezvoltarea unui program național de educație și formare în digitalizarea proceselor de construcții, precum utilizarea dronelor pentru a asigura o execuție mai eficientă și sigură a lucrărilor
  • Agricultură – Digitalizarea coșului de cumpărături în colaborare cu marile lanțuri de retail pentru a permite consumatorilor să își monitorizeze amprenta de carbon și apă a produselor achiziționate, inclusiv statistici lunare și anuale, facilitând luarea de decizii informate și responsabile

Cum arată viziunea și programul SENS? Cel mai complex program cu cele mai multe măsuri, o conștientizare că tehnologia e parte din canvas-ul unei societăți incluzive pentru că, da, vorbim mai mult de Tech for People aici. Atrage atenția concentrarea pe inteligență artificială și integrarea acesteia în mod vertical pe diferite sectoare și sprijinirea acestei integrări în sectoare mai puțin productive.

 

concluzii

 Ne-am propus să vedem ce și-au propus partidele în ceea ce privește digitalizarea. Foarte multe măsuri, foarte multe idei, nu foarte clare sau explicite unele dintre ele:

  • Nu vedem totuși o viziune cu privire la utilizarea tehnologiei, nu există referiri deloc la viziunea Uniunii Europene privind transformarea digitală, nu mai zic nimic de respectarea drepturilor și principiilor digitale (cu puține excepții la SENS, spre exemplu, dar nu sunt menționate explicit)
  • Vedem foarte multă integrare verticală a tehnologiei în mai multe domenii, dar partea de digitalizare a administrației este cea care parcă trage toate celelalte măsuri în spate
  • De ținut cont că aceste programe electorale vizează totuși 4 ani de mandat de posibil guvern și parlament. Întrebare retorică aici: care din aceste programe are o gândire de tip strategic foresight? Care dintre ele se uită 4 ani în viitor și-și imaginează o Românie digitală ținând cont de tendințele din domeniu?
  • Nu vedem măsuri clare legate de cadrul de reglementare european. Cum vom sprijini firmele în implementarea de soluții IA în era AI Act?
  • Competențele digitale, respectiv măsurile de incluziune digitală sunt prezente în multe din programe, dar nu suficient de clar și de țintit.
  • Last, but not least, arhitectura de guvernanță digitală. Clarificarea păienjenișului de instituții cu atribuții în materie de tehnologie, digitalizare, mediu online și coordonarea dintre ele ar fi fost una din măsurile utile. Mai ales în condițiile actuale, când nu ne dăm seama care instituție se ocupă de ce în materie de supraveghere a spațiului online.
CiteșteSalvează

Un pas mic pentru politici digitale, un pas mare pentru Oradea

In Orașe, România
De Mirela Marcut
2 minute

Câteva reflecții după de Masa rotundă de ieri din Oradea 🙂

Ieri am fost pionieri în Oradea. Un pas mic pentru politici digitale, un pas mare  pentru Oradea. Am făcut un mic pas pentru tot ce înseamnă discuții despre reglementarea spațiului online in the grand scheme of things, dar am făcut un mare pas pentru Oradea.

Ne-am întâlnit la masa rotundă despre reglementarea conținutului online și despre educația media ca un potențial ajutor față de încercările de reglementare a conținutului online. 

 

eveniment digital policy Oradea

Ce-am învățat? Ce ne-a pus pe gânduri?

  • că există o preocupare pentru adevăr și că entitățile de presă care chiar fac știri sau conținut educativ sau informativ sunt sprijinite, dacă sunt transparente și creează politici editoriale coerente
  • că jurnaliștii au drepturi și acestea trebuie respectate. Rămâne de văzut aplicarea și respectarea acestora, mai ales în democrații tinere ca a noastră
  • cum definim ce reprezintă presă? 🙂 o întrebare simplă, dar care invită tot felul de poziții
  • am învățat că reglementarea nu este o soluție miraculoasă, mai ales în ceea ce privește Internetul și serviciile online. Dacă ai un site și oferi niște servicii online, ai putea să te încadrezi la 2-3 regulamente/directive europene.
  • am învățat că există un opțional de educație media la noi, dar, din lipsă de interes, nu a fost adus la zi de 20 de ani.
  • am văzut relația de love/hate dintre presa locală și platformele de social media, care, la fel cum te ridică, așa te și coboară.
  • am discutat dacă ar mai fi nevoie de educație media, dacă rezultatele testelor PISA ar arăta mai bine la noi. Aici intervine ideea falsă a digital natives, contestată și de Dehaene, conform căreia tinerii ar fi instinctiv mai buni la a manevra tehnologia. Întrerup aici comentariul pentru o rugăminte făcută de o tânără din familia mea care-mi cere să-i fac resize la un fișier PPT ca să-l scoată la imprimantă. I rest my case 🙂
Mulțumiri partenerilor – Asociația Națională a Bibliotecilor Publice și a Bibliotecarilor din România – și experților invitați!
 

All in all, discuții care s-au întins peste trei ore și încă o dată mi se dovedește că-i scoți greu pe orădeni din casă, dar și când îi scoți …

 

CiteșteSalvează

Provocări pentru digitalizarea României: Ce arată cel mai recent raport?

In România, Uniunea Europeană
De Mirela Marcut
8 minute

Credeați că vorbim iarăși despre Indexul Societății și Economiei Digitale?!?! Țeapă 🙂 Printre primele postări pe acest site, way back în 2020, vorbeam despre ce nebunii/declarații și-a mai asumat România? Era vorba despre Declarația de la Berlin privind Societatea Digitală și Guvernare Digitală bazată pe Valori, venită la inițiativa președinției germane la Consiliul UE. N-ați auzit prea mult despre ea, că..nu face vizualizări of course. Deși conținutul și acțiunile care ar fi trebuit/trebuie întreprinse ar fi putut să aibă priză la public #numazic.

În esență, o declarație de bune intenții poate rămâne chiar așa, doar că știm cum le place germanilor să măsoare tot 🙂 Așa că și aici s-a măsurat (împreună cu Președinția maghiară și cu Comisia Europeană) și s-a venit cu un raport de implementare a liniilor de politică publică pe care statele semnatare și le-au asumat. Ok, mai clar, declarația propunea câteva linii de acțiune:

  • Pilonul 1 – Promovarea drepturilor fundamentale și a valorilor democratice în sfera digitală – spre exemplu, integrarea principiilor de nediscriminare în regulile legate de achizițiile publice de tehnologii sau designul soluțiilor digitale pentru a fi cât mai incluzive
  • Pilonul 2 – Facilitarea participării sociale și incluziunea – servicii digitale fără discriminare care ar trebui să ralieze preferințelor digitale ale cetățenilor. Aici intră, de exemplu, ideea de a construi servicii digitale pe mobil sau încurajarea participării societății civile la procesele de consultare pentru designul serviciilor publice
  • Pilonul 3 – Facilitarea alfabetizării digitale și a “digital empowerment” – aici e cam self-explanatory 🙂
  • Pilonul 4 – Întărirea încrederii prin intermediul securității în sfera digitală – toți cetățenii ar trebui să navigheze în siguranță, să poată să folosească identitatea digitală etc
  • Pilonul 5 – Întărirea suveranității digitale și interoperabilitatea în UE – abilitatea cetățenilor și administrației de a acționa independent și autonom în spațiul digital, importanța utilizării echipamentelor tehnologice care respectă cerințele europene și dezvoltarea de servicii europene cheie
  • Pilonul 6 – Crearea de sisteme de inteligență artificială centrate pe om și bazate pe valori pentru utilizare în sectorul public – aplicațiile IA utilizate de stat să nu dăuneze drepturilor omului, să fie utilizate responsabil și să nu creeze biasuri economice sau sociale
  • Pilonul 7 – Sprijinirea rezilienței și sustenabilității – măsurarea impactului asupra mediului pe care îl au soluțiile IT folosite de state și aspecte legate de utilizarea tehnologiei în sănătate.

Fiecare pilon conține o serie de măsuri de implementat la nivel de țară, le puteți vedea mai jos.

Ok, avem pilonii, avem explicațiile, să vedem evaluarea. Raportul conține detalii despre măsurile implementate de fiecare stat și cum stă acesta față de fiecare pilon. You know what’s coming next 🙂 Ne uităm la România.

A zis cineva provocări pentru digitalizarea României?

Provocări pentru digitalizarea României
În general, suntem sub media UE pe toți pilonii evaluați, dar cu creștere substanțială pe pilonul 4 și pilonul 7 în 2023 față de 2022. În rest, gapul (că tot e la modă acest cuvânt) este măricel față de UE, mai ales în ceea ce privește pilonul legat de IA sau cel referitor la promovarea incluziunii și participării sociale.

Să vedem un pic mai clar lucrurile:

  • la pilonul 1 – suntem la media UE în ceea ce privește promovarea transformării digitale bazate pe valori – sau raise awareness pentru fanii romgleză. Suntem, de asemenea, la media UE pe acțiunea din acest pilon referitoare la desemnarea consiliilor de experți în tehnologie și etică. Desemnare..nici o vorbă despre funcționare 🙂

  • la pilonul 2 – avem mult de lucrat. Nu încurajăm participarea în procesul de luare a deciziilor, dar e ok că nici alte state nu o fac prea mult 🙂 Accesibilitatea serviciilor este o problemă, la fel și accesul lor pe mobil.

Provocări pentru digitalizarea României

  • la pilonul 3 – stăm bine la partea cu workshopurile și trainingurile, se vede că avem în PNRR și în fondurile europene astfel de priorități. Procentul de 51% legat de oferta de servicii digitale accesibile confirmă cumva și scorul din Indexul e-Guvernării de 48 din 100. Știu, e altă metodologie acolo, dar arată că tot pe la jumătate suntem.

Provocări pentru digitalizarea României

  • pilonul 4 – suntem și noi undeva peste media UE, la promovarea principiilor de Open Data 🙂

Provocări pentru digitalizarea României

  • la pilonul 5 – stăm prost la standarde pentru servicii publice transfrontaliere

Provocări pentru digitalizarea României

  • la pilonul 6 iacă-tă că am identificat o greșeală. Acesta repetă numele măsurilor aferente pilonului 2 în graficul aferent României și altor țări, așa că pot să arat doar situația la nivel general pe UE. Dar, cifrele sunt ok, iar situația la nivel de România stă cam așa: acțiuni referitoare la transparența cu privire la luare automată a deciziilor față de cetățeni -25% , schimbul de bune practici cu privire la dezvoltarea de IA centrată pe om în sectorul public – 0% și schimbul de experiență în ceea ce privește strategiile și exemplele de tehnologii centrate pe om folosite în administrația publică – 50%

Provocări pentru digitalizarea României

  • la pilonul 7 – singura linie de acțiune care are o evoluție peste media UE este inițierea de consultări asupra utilizării adecvate a tehnologiilor digitale.

Provocări pentru digitalizarea României

Indiferent de evaluări și piloni, acest raport vine și cu o serie de idei bune de implementat pentru societatea digitală din România. Unele sunt chiar aspecte la care se lucrează, cum este identitatea electronică, și care costă mulți bani, dar altele sunt “low hanging fruit” care pot ajuta administrația centrală să pună pe tapet servicii publice digitale mai bune și poate chiar să câștige un pic de bunăvoință din partea partenerilor de dialog. Aici mă gândesc la câteva măsuri de politică, cum ar fi:

  • cam toate punctele de la pilonul 6
  • inovarea în achizițiile publice legate de tehnologie. Să poți testa unele lucruri cu administrația locală, să poată startupurile să-și încerce norocul cu idei noi pentru digitalizarea administrației, spre exemplu.
  • evaluarea amprentei de carbon a sistemelor folosite la nivelul administrației publice (știu, aici e SF)
  • preferata mea – pe care nu ezit de fiecare dată să o tot arunc în față – consultarea cetățenilor și a societății civile când vine vorba de designul acestor servicii
  • poate chiar și funcționarea acestor comitete etice și de tehnologie. Cum? Acordarea unui buget de cercetare, spre exemplu, acestor comitete.

Marea noastră durere este digitalizarea sectorului public. Da, știm, avem bani pentru asta și se lucrează la aceasta. Dar acest mecanism de raportare nu se uită neapărat la aceste proiecte mari de tip cloud guvernamental, ci se uită și la eforturile de a construi ceva relevant pentru cetățeni, ceva care să ajute și să nu încurce. Într-un anume sens, aceasta e o radiografie mai bună a guvernanței digitale în România decât raportul privind Deceniul Digital pentru că se uită la eforturile administrației publice de a contura o societate digitală.

 

Ce fac alte state?

Secțiunile statelor conține și mici exemple de best practices ale fiecărui stat. România scrie despre “Digital Innovation Centers” care sunt de fapt Digital Innovation Hubs 🙂 și despre proiectul de conectare a satelor la Internet – cred. Căci linkul pus în raport duce la …total altceva. La un site de recenzii. Dar ce putem fura de la alte state totuși?

  • Spania a implementat un program de alfabetizare digitală pentru femeile din mediul rural
  • Olanda a implementat un proces consultativ pentru stabilirea unor standarde de dezvoltare și utilizare a Generative AI în sectorul public.
  • Grecia a implementat un asistent digital în platforma gov.gr, care ajută cetățenii să găsească informații despre serviciile publice și proceduri administrative.
  • Germania pune bazele unui Institut pentru Date pentru a standardiza și a da acces la date de calitate
  • Polonia a dezvoltat servicii de e-sănătate și a realizat o campanie de informare pentru promovarea noilor servicii de rețele electronice.

Există tot felul de exemple, mai clare sau mai vagi. Cheia este să ne documentăm că nu trebuie să inventăm gaura în macaroană. Chiar și acest raport conține măsuri propuse care încurajează cooperarea și schimbul de bune practici.

Cum au calculat totuși?

Ok, nu putem încheia până nu explicăm ce sunt procentele alea de mai sus și ce înseamnă x% la un anumit pilon. Adică ne uităm la metodologia cercetării:

Provocări pentru digitalizarea României

  • există 7 piloni și 22 de măsuri de politică publică analizate. Fiecare măsură are cel puțin un KPI care măsoară în ce proporție este această măsură dusă la îndeplinit.
  • datele acestor KPI vin din două surse: surse deschise, rapoarte deja realizate la nivelul Comisiei, și dintr-un chestionar aplicat direct punctelor de contact din statele membre. Deci, aici e o limitare adusă datelor – e vorba și de auto-evaluare.
  • deci, fiecare KPI este un scor procentual, iar media aritmetică a acestor indicatori face scorul pe acea măsură. Media măsurilor duce la scorul pe pilonul mare.
CiteșteSalvează

Ne arătăm durerea? Impactul social al digitalizării în România

In Digital, România
De Mirela Marcut
6 minute

Două studii apărute la câteva zile unul de altul par a arăta o nouă preocupare a instituțiilor europene (au fost cerute de Comisie și Parlament, respectiv), anume transformarea digitală și efectele sale sociale. O preocupare care n-a mai fost în prim plan în ultimii ani, ocupați cu accentul pe aspectele economice de finalizare a pieței unice digitale și accentul pe reglementarea spațiului digital și inteligența artificială.

Dar până acolo, nu trebuie să uităm că nu toți suntem pe net, nu toți știm să ne folosim de tehnologie la adevărata sa capacitate, nu toți putem lucra cu tehnologia și mare parte din motivele pentru care suntem aici vin din disparități socio-economice. Mai mult, unii dintre noi stăm în slujbe care sunt supuse riscului automatizării, iar asta nu face decât să adauge la aceste probleme cunoscute sub numele de diviziune digitală/digital divide. Aceste aspecte sunt subiectul acestor două studii.

Acestea se uită la întreaga Uniune Europeană și analizează și performanțele statelor membre. De aici a venit întrebarea: Cum arată România? Ne arătăm durerea? Impactul social al digitalizării în România nu este foarte evident în discursurile publice.

Cine ce a scris?

Cine ce a scris? Primul studiu e cerut de Comisie și se numește Study on poverty and income inequality in the context of the digital transformation și se uită la piața muncii, competențele digitale ale populației și aspecte legate de protecția socială, încercând să înțeleagă dacă statele membre au capacitatea și politicile publice pentru nu lăsa oamenii pe dinafară în era automatizării și transformării digitale. Al doilea e cerut de Parlament și se numește Implications of digital transformation on different social groups și se uită la impactul digitalizării asupra grupurilor sociale vulnerabile – de la persoane cu dizabilități la persoane care locuiesc în zone rurale sau izolate.

Unde apare România în aceste studii? Cum arată România transformării digitale? Este ea corectă cu grupurile vulnerabile? Păi, arată cam ca în acest meme intitulat Hide the pain Harold:

Impactul social al digitalizării în România. Piața muncii

  • Producția (19,9%), comerțul (17%) și agricultura (10,8%) sunt sectoarele economice cu cele mai mari rate de angajare în 2022. Dintre toate acestea, sectorul agriculturii va pierde angajați până în 2035 (o estimare de -4,4% până în 2035)
  • Serviciile IT, serviciile profesionale și furnizare de energie sunt sectoarele economice cu cel mai mare număr de specialiști IT angajați (considerat de studiu ca un indicator relevant al transformării digitale a unei întreprinderi)
  • Cum se compară gradul de transformare digitală cu rata de angajare și perspectivele de angajare pe viitor? sectorul producției – locul 6 la transformare digitală – are o rată de creștere estimată de 1,2% până în 2035, cu o proiecție de rată de angajare de 23,6%. până atunci. Serviciile IT ar ajunge la 3,8%, iar cea serviciile profesionale ar avea cea mai mare rată de creștere anuală de 5,0%, ajungând la 5,6% din rata de angajare. Având în vedere poziția în clasamentul de transformare digitală și rata de creștere, putem să deducem că vor rămâne în acest top. În general, se identifică o corelare pozitivă între nivelul de transformare digitală (prin specialiști IT) și rata anuală estimată de creștere la nivel de angajați
  • Producția e cel mai interesant sector pentru că aici pot interveni și automatizarea și robotizarea, ceea ce ar putea reduce ratele de angajare, dar datele din acest studiu sunt că România are o “densitate a roboților” mult mai scăzută decât media europeană, deși recuperează decalajul (cf. Industrial and Service Robots, date citate din studiul CEPS)
  • Dacă ne uităm la slujbe – cele din domeniul manufacturii și al comerțului – operatori și meseriașii și cei din vânzări sunt cei mai expuși automatizării, conform Cedefop. Adică acele sectoare cu cea mai mare rată de angajare. Desigur, nu toți operatorii vor fi înlocuiți și nu tot sectorul de productie e format din operatori, așa cum se vede în imaginea de mai jos. Dar e o tendință de urmărit. De asemenea, acest studiu prezintă date dinainte de era Chat-GPT, deci se pot schimba aceste procente și sectoare.

Impactul social al digitalizării în România. Protecția socială.

Studiile pornesc de la premisa că statele cu sisteme de protecție socială cuprinzătoare pot fi poziționate mai bine pentru a face față unui impact negativ al transformării digitale asupra cetățenilor

  • din start, România are “dezavantaje semnificative” în domeniul protecției sociale – a doua ce mai mare rată a populației la risc de sărăcie după prestații sociale, rata de beneficii acordate pentru populația la risc de sărăcie înainte de prestații sociale este 7,4% (procentul indivizilor capabili de muncă și înainte de pensionare care primesc orice tip de beneficii sociale în afară de pensie sau ajutor de urmaș), impactul prestațiilor sociale asupra reducerii sărăciei este 17,9% – al doilea cel mai mic din UE.
  • domeniile în care este marcantă diviziunea digitală sunt comerțul electronic, internet banking și accesul la informație
  • la nivel de utilizare a tehnologiei în rândul persoanelor dezavantajate, avem următorul tablou:
    • 5% din vârstnici cumpără online (65-74 de ani) – 2022 – tot cele mai scăzute niveluri din UE
    • 12,32% din persoanele cu educație scăzută (creștere de la 1,55% în 2013) cumpără online
    • 4,28% din vârstnici utilizează internet banking, iar la persoanele cu grad scăzut de educație procentul e de 3%
    • 73% din persoanele șomere au folosit internetul cel putin o dată in 12 luni

Deci, cum rămâne cu România?

  • Suntem o țară a contrastelor sociale care se reproduc și în mediul online. Mai adăugăm aici și că suntem pe ultimul loc în toate clasamentele europene și rezultă că avem nevoie de intervenții țintite pentru a readuce aceste contraste. Soluția până acum: bibliotecile – centre de competențe digitale? Bun, cum funcționează bibliotecile în mediul rural față de mediul urban? Câte biblioteci din orașele mici pot deveni cu adevărat? Există resurse pentru a ține aceste centre funcționale? Mai departe, cum ții un curs de competențe digitale unor persoane șomere? E același curs ca întotdeauna? Aici avem nevoie de un cadru de competențe digitale, la care am înțeles că se lucrează.
  • Sistemul de protecție socială nu oferă premisele pentru reducerea acestor disparități, iar o intervenție singulară de tip “hai să-i trecem printr-un curs de competențe digitale” nu rezolvă problema. Iar o strategie de incluziune digitală nu avem.
  • Dar cu automatizarea cum facem? studiul CEPS privind piața muncii și inegalitatea în termen de venit ne arată o imagine a pieței muncii în România angrenată în sectoare unde transformarea digitală încă nu a ajuns complet (producția) sau unde vom pierde angajați ca urmare a automatizării (comerț, vânzări, agricultură). Desigur, trebuie să menționăm că indicatorul folosit pentru transformarea digitală (numărul de specialiști IT angajați) este imperfect.
CiteșteSalvează

Înapoi în viitor? Cum digitalizăm IMM-urile în România

In România, Uniunea Europeană
De Mirela Marcut
8 minute

Anul e 2027. Suntem în viitorul pe care UE ni l-a făgăduit. 90% din IMM-urile românești au intensitate digitală de bază, 75% din companii utilizează cloud/AI/Big Data. Alegerile pe care le-am făcut la începutul deceniului 20 au dat roade. Efectele economice se văd, productivitatea e ridicată, totul e roz. Or is it?

via GIPHY

Să ne întoarcem la deciziile pe care le-am luat la începutul deceniului 20 ai secolului XXI. Cum anume stimulăm întreprinderile să adopte tehnologii în activitatea lor? Ce finanțăm în acest sens? Cum măsurăm adoptarea tehnologiilor la nivel de întreprinderi? Despre asta e vorba în această analiză. Ne uităm la:

  • Ce finanțări sunt disponibile pentru digitalizare IMM-uri?
  • Cum digitalizam IMM-urile in Romania?
  • Ce urmărește România cu aceste finanțări? Se aliniază asta cu ce ne cere UE?

Dacă n-ai chef să citești până la capăt, uite principalele idei:

  • toate programele regionale au oportunități de finanțare pentru digitalizarea IMM-urilor, pe lângă oportunitățile prin PNRR
  • întreprinderile trebuie să bifeze o listă de 12 elemente care definesc intensitatea digitală
  • la fel ca tehnologia, intensitatea digitală evoluează, deci, chiar și Eurostat spune că posibilitatea de a urmări evoluția în timp a indicatorului e limitată.
  • programele cu finanțare europeană măsoară diferit intensitatea digitală – indicator-cheie care monitorizează digitalizarea întreprinderilor – pentru că folosesc versiuni diferite ale acestui indicator
  • cheltuielile eligibile din programele analizate permit achiziția unei varietății de tehnologii care se leagă indirect de intensitatea digitală cerută, dar accentul cade pe bifarea indicatorilor și nu neapărat pe îmbunătățirea proceselor interne
  • la nivelul a patru dintre cele 8 regiuni de dezvoltare, ghidurile de finanțare folosesc versiunea din 2018 a indicatorului de intensitate digitală
  • programele de digitalizare prin PNRR măsoară intensitatea digitală diferit față de programele regionale – dar folosesc varianta din 2021

Ce finanțări sunt disponibile pentru digitalizare IMM-uri?

Toate programele operaționale au oportunități pentru digitalizarea IMM-urilor., la care mai adăugăm și oportunitatea dată de PNRR. Mici diferențe apar între regiuni referitor la organizarea și gândirea apelurilor:

Cum digitalizam IMM-urile in Romania

Și acum vine dilema: ok, dăm bani, dar pentru ce? Aici intervine intensitatea digitală, o scară de măsurare drăguță venită de la Comisia Europeană și Eurostat care oferă o privire de ansamblu asupra utilizării tehnologiei într-o companie. Deci, finanțarea acoperă achiziție de tehnologie care să contribuie la bifarea indicatorilor aferenți intensității digitale. Bun, și care or fi indicatorii? Păi, depinde de an și aici cităm din Eurostat: indicatorul este unul compus, fiind derivat din chestionarul european cu privire la utilizarea TIC și comerțul electronic în cadrul întreprinderilor. Compoziția acestuia variază, în funcție de întrebările din chestionar. Compararea acestui indicator în timp este astfel limitată”. Deci, indicatorul evolulează aproape anual, ținând pasul cu tehnologia. Actualmente, scara de intensitate digitală pentru anul 2023 arată astfel:

Sursă: Eurostat
Finanțările europene pentru digitalizarea IMM-urilor funcționează deci pe baza acestui indicator, întreprinderile trebuind să bifeze cât mai multe din cele 12 elemente cu ajutorul achizițiilor de tehnologie prin proiect. De regulă, finanțatorii cer obținerea a minim 6-7 elemente din cele 12 pentru a atinge un nivel de bază de intensitate digitală. Cu cât mai multe elemente bifezi, cu atât ai dreptul la mai multă finanțare. Acum să vedem ce anume trebuie să urmărească firmele românești care achiziționează tehnologie pentru creșterea intensității digitale, conform finanțărilor disponibile:

  • POR Centru – varianta din 2018 de intensitate digitală
  • POR NV – varianta din 2018 de intensitate digitală
  • POR Vest – varianta din 2018 de intensitate digitală
  • POR NE – varianta din 2018 de intensitate digitală
  • POR SE – nu avem informații specifice despre apel
  • POR Sud-Muntenia – nu este un apel distinct pe digitalizare, iar apelul disponibil care integrează digitalizarea nu vorbește despre intensitate digitală
  • POR Sud Vest Oltenia – varianta din 2021 de intensitate digitală
  • POR București Ilfov – nu avem informații specifice, știm doar că se vizează și intensitatea digitală ridicată a întreprinderilor (deci cel puțin 9 din 12). Nu știm totuși ce variantă de intensitate se va alege
  • PNRR – varianta din 2021 de intensitate digitală

Să vedem cum arată asta în practică. Ce însemna intensitate digitală pentru anul 2018, respectiv pentru 2021?

Cum digitalizam IMM-urile in Romania
Cum digitalizam IMM-urile in Romania
Anterioară
Următoare
Ce diferențe sunt?
  • elemente legate de procesele interne ale întreprinderii apar mai târziu, în varianta din 2021: ERP, CRM, AI
  • varianta din 2018 era bazată foarte mult pe web – 2 elemente legate de pagini web, două de comerț electronic
  • în 2021 – apar mai multe elemente legate de social media

Cea mai importantă diferență este că….păi, nu se potrivește cu actuala definiție a intensității digitale de mai sus de la nivelul anului 2023. Într-adevăr, varianta din 2021 se apropie mai mult de ceea ce urmărește acum Uniunea Europeană. Oricum, simplul fapt că acest indicator evoluează ne arată că nu putem să condiționăm prea mult adoptarea tehnologiei în mediul privat de bifarea unei liste de tehnologii achiziționate.

Deci, cum vor arăta întreprinderile românești digitalizate cu ajutorul acestor fonduri? Păi, majoritatea fondurilor disponibile, așa cum arată ghidurile acum, vor urmări indicatori care nu se aliniază foarte bine cu trendul tehnologiei:

  • cu accent pe achiziții de dispozitive mobile pentru angajați, pagina web și e-commerce, care nu este dublat în mod direct de exploatarea unor tehnologii pentru îmbunătățirea proceselor interne, cum ar fi ERP sau CRM
  • fără accent pe dezvoltarea unui model de business digital, care să colecteze date cu ajutorul programelor de tip CRM și ERP și care să le analizeze pentru a lua decizii mai bune
  • fără accent pe inteligența artificială

Informație importantă aici: într-adevăr, ghidurile consultate prevăd o listă de cheltuieli eligibile care permit achiziția de tehnologii de genul acesta – AI, CRM sau ERP etc. Dar legătura cu acești indicatori este indirectă și nu stimulează neapărat întreprinderile să își adapteze modelul de business și să-și îmbunătățească procesele interne. Accentul rămâne pe bifarea acestor indicatori, o condiționalitate a programelor de finanțare.

Ce urmărim cu intensitatea asta digitală?

În primul rând, intensitatea digitală a întreprinderilor mici și mijlocii este o țintă semnificativă pentru măsurarea progresului României la nivelul societății și economiei digitale. Ne-o cere Uniunea Europeană. Mai precis, la nivelul anului 2030, 90% din IMM-uri vor avea un nivel de intensitate digitală cel puțin de bază (6/12 tehnologii). Dar problema e că nu știm cum va arăta această intensitate digitală la nivelul anului 2030 pentru că indicatorul evoluează odată cu tehnologia. Iar monitorizările sunt diferite la nivel regional, pare-se.

În al doilea rând, intensitatea digitală este o modalitate de a măsura digitalizarea IMM-urilor, care la rândul ei ar trebui să aducă beneficii socio-economice pentru regiuni. Cheia e aici legată de modalitatea în care sunt folosite aceste tehnologii odată ce sunt achiziționate și modul lor de exploatare. Achiziția nu trebuie să rămână un scop în sine, dar accentul pe bifarea indicatorilor și așa invechiți în unele cazuri și a rezultatelor cerute de finanțator poate să ducă în direcția asta.

Mai există și alte moduri de a măsura digitalizarea IMM-urilor? Mai poți urmări gradul de maturitate digitală, o altă unealtă pusă la dispoziție de către UE pentru IMM-uri prin intermediul centrelor de inovare digitală. Acest indicator se uită mai adânc la procesele interne, aspecte legate de management și pregătirea angajaților sau chiar angajamentul către sustenabilitate în utilizarea tehnologiei.

Câteva recomandări de final…

  • pentru întreprinderi interesate de aceste apeluri: apelați la o analiză consistentă înainte de a alege și a scrie proiectele pentru digitalizare. Analiza trebuie să vizeze nu doar lista echipamentelor care se recomandă, dar a beneficiilor pe care le aduc pentru funcționarea întreprinderii. Aici mergem deja către transformare digitală și nu ne limităm la a digitaliza unele procese deja existente.
  • pentru întreprinderi interesate de apeluri: gândiți-vă și la maturitatea digitală, o analiză mai deep pentru regândirea modelului de business bazat pe date și care vă poate ajuta să inovați.
  • pentru policy-makers: corelați intensitatea digitală la nivel național pentru a asigura acele puncte în plus pe care le vrem cu toți în Indexul Societății și Economiei Digitale.
  • pentru policy-makers: o altă variantă de susținere a IMM-urilor este kitul digital, element care asigură uniformitate în tehnologiile pe care acestea le folosesc în afacerea lor. Spania face asta, de exemplu.

 

CiteșteSalvează

De la roz cu picățele la realitate. 10 moduri prin care putem îmbunătăți strategia IA

In România
De Mirela Marcut
10 minute

Ce este și cu ce se mănâncă strategia națională privind inteligența artificială

Scopul acestei strategii este să contribuie la transformarea digitală a țării și să se alinieze la viziunea și valorile Uniunii Europene privind IA. Strategia încearcă o acoperire destul de largă a inteligenței artificiale în România, vizând aproape toate fațetele vieții noastre în această țară. Înțelegem această abordare, având în vedere paginile în care strategia deplânge performanța României în materie de transformare digitală și rămânerea în urmă în ceea ce privește cercetarea și inovarea în general. 

Dar tocmai această abordare poate să se întoarcă împotriva implementării, având în direcțiile multiple care trebuie urmărite și numărul de instituții implicate în implementare și monitorizare. Nu zicem că ar trebui restrânsă implicarea instituțională, dar o structură de guvernanță robustă și bine pusă la punct poate duce la îndeplinire această strategie. Asta și încă mai multe se află mai jos în secțiunea „10 moduri prin care putem îmbunătăți strategia IA”.

Principalele aspecte ale documentului:

  1. Viziune, misiune și principii: Strategia prezintă o viziune asupra dezvoltării IA în România, precum și misiunea de a utiliza IA pentru beneficiul cetățenilor și economiei naționale. Principiile de pornire includ transparența, etica și securitatea datelor. Misiunea este: IA de încredere și excelență, motor de creștere economică și bunăstare socială în România.
  2. Obiective generale și specifice:
Tabelul nr.1 - Lista obiectivelor generale și specfice. Preluat din SN-IA, p. 73

Așa cum am menționat mai sus, putem vedea încercarea de a surprinde toate fațetele vieții societății și economiei românești în această strategie. De la educație la agricultură, cercetare și transport, IA ar trebui să fie peste tot. Totuși, ceva lipsește din această abordare: totul este roz cu picățele, iar abordarea bazată pe risc, exact abordarea pe care o are UE în recent aprobatul Act privind Inteligența Artificială și în Carta Albă privind IA, lipsește. Dovadă? Secțiunea cu privire la “impactul cu privire la drepturile fundamentale ale omului” din Nota de fundamentare care însoțește proiectul de Hotărâre de Guvern este completată astfel: “Nu este cazul”.

3. Rezultate așteptate și impact socio-economic:

Ideile de mai jos le-a extras Copilot:

  • Îmbunătățirea calității vieții prin soluții IA inovatoare.
  • Creșterea competitivității economice prin adoptarea IA.
  • Îmbunătățirea serviciilor publice și a administrației prin implementarea IA.
  • Promovarea inovării și a spiritului antreprenorial în domeniul IA.
  • Asigurarea securității și rezilienței sistemelor IA.

De aici intervin eu 🙂

În realitate, secțiunea de rezultate așteptate este destul de puțin dezvoltată, aducând în discuție doar elemente generale neadaptate cu adevărat măsurilor și obiectivelor. Pe scurt, nu vedem legătura directă dintre obiective și rezultate sau impact. Aici intervine iarăși “pictura în roz cu picățele” asupra impactului, pentru că toate cifrele și elementele date sunt pozitive. Nu vorbim de job displacement, de necesitatea transformării modelelor de business ale multor companii pentru a rămâne competitive, lucru iarăși greu de realizat fără un ghidaj bine pus la punct sau de intruziuni în drepturile fundamentale ale oamenilor.

În cartea “Power and Progress. Our Thousand-Year Struggle over Technology and Prosperity”, Acemoglu și Johnson (ambii profesori la MIT, deci nu sunt chiar “nime-n drum”) arată că această viziune pozitivă asupra tehnologiei vine cu inegalități și cu efecte nedorite. Depinde de noi ce alegeri facem cu privire la utilizarea tehnologiei. Mai mult, ei aduc argumente în favoarea unui cadru legal și instituțional care să ghideze utilizarea tehnologiei în așa fel încât progresul tehnologic să nu vină cu mai multe inegalități.

10 moduri prin care putem îmbunătăți Strategia privind IA

Imagine generată cu ajutorul Microsoft Designer

Ok bun, și ce facem acum? Păi, putem îmbunătăți strategia pentru a reflecta mai bine contextul socio-economic românesc și reglementările și discuțiile internaționale pe temă. Am inclus mai jos 10 moduri prin care strategia poate fi îmbunătățită. Am identificat cele 10 moduri pornind de la misiunea asumată a strategiei, de la alte exemple de strategii și de la necesitatea unei legături cu politicile europene și unei raportări la contextul românesc. Nu sunt singurele 10 moduri posibile, desigur. Sunt structurate pe câteva elemente principale:

Drepturi fundamentale

  1. Dezvoltarea conținutului strategiei cu aspecte legate de impactul inteligenței artificiale asupra drepturilor omului. Măsurile prevăzute, cum ar fi extinderea utilizării IA în diverse domenii socio-economice, de la transporturi la agricultură, au impact la nivelul autonomiei, libertății individuale și de expresie a cetățenilor. Strategia nu abordează aceste aspecte, decât ca fundamentare a acesteia pe anumite principii. De ce? Strategia vizează IA, o tehnologie cu profund impact asupra drepturilor fundamentale, lucru scos în evidență de politica digitală a Uniunii Europene, mai ales prin prisma Declarației privind Drepturile și Principiile Digitale, aprobată la nivelul UE în 2023. Mai mult, etica în inteligența artificială și grija față de respectarea drepturilor fundamentale este analizată și în raportul grupului consultativ al ONU cu privire la inteligența artificială.

Noi măsuri în linie cu contextul românesc și politicile europene

2. Includerea abordării bazate pe risc. Modificarea titlului OS1.2. din “Creșterea nivelului de înțelegere de bază a populației privind beneficiile, utilizarea și reglementarea tehnologiilor IA” în “Creșterea nivelului de înțelegere de bază a populației privind beneficiile, riscurile, utilizarea și reglementarea tehnologiilor IA” și integrarea de măsuri aferente conștientizării riscurilor. De ce? Această modificare este în concordanță cu abordarea europeană a IA bazată pe risc și echilibrează discursul cu privire la IA.

3. Ce zic românii despre IA? Includerea unei măsuri privind măsurarea percepției și nivelului de înțelegere a IA la nivelul populației ca punct de pornire pentru măsurile de instruire și informare a populației generale cu privire la inteligența artificială. De ce? OS 1.2 se intitulează “creșterea nivelului de înțelegere a populației”, dar acest lucru nu se poate realiza fără o măsurare inițială a nivelului de înțelegere și percepție asupra IA. Nivelul competențelor digitale din România se poate utiliza doar parțial ca “proxy”, având în vedere potențialul și riscurile inteligenței artificiale.

4. Sprijin pentru companiile mici. Includerea în interiorul OS5.2. Adoptarea și valorificarea tehnologiilor de IA în sectoare socio-economice prioritare a unei măsuri de sprijin pentru alinierea la prevederile Actului privind Inteligența Artificială pentru startup-uri și IMM-uri care dezvoltă produse IA. De ce? Actul privind Inteligența Artificială a fost adoptat de curând și prevede o serie de obligații legale în funcție de tipul de produse IA realizate și domeniul în care acestea se utilizează. Costurile cu privire la respectarea prevederilor acestui act variază în funcție de stakeholder implicat și domeniu, dar startupurile au nevoie de sprijin pentru a putea continua dezvoltarea produselor. O astfel de măsură de sprijin legal/financiar/organizațional completează măsurile privind realizarea de infrastructuri de testare și regulatory sandboxes (medii de testare a unor soluții noi al căror impact nu se cunoaște, iar companiile pot testa fără repercusiuni legale) sau de stimulare a inovației în IA.

5. Chat-GPT et co. Includerea unor măsuri privind informarea, integrarea și utilizarea aplicațiilor de tip GenAI în societate și economie, în special cu privire la impactul deepfakes și a “synthetic media” în societatea românească. De ce? Aspectele privind GenAI lipsesc din stategie, cu toate că acestea sunt deja utilizate la nivelul populației. GenAI a devenit una dintre cele mai facile tehnologii IA de utilizat și necesită o serie de măsuri țintite. Această măsură ar trebui coroborată cu proiectul de lege privind deepfake, aflat în proces decizional. Proiectul nu conține prevederi privind informarea populației.

6. Cum ajută IA mediul? Dezvoltarea măsurilor din Programul – Adoptarea și valorificarea IA în sectoarele mediu înconjurător și energie – pentru a include măsuri mai clare cu privire la utilizarea IA în sprijinul mediului înconjurător, mai ales pentru cercetarea în domeniul schimbărilor climatice, spre exemplu. De ce? Utilizarea IA nu trebuie să fie un scop în sine, ci un vehicul pentru rezolvarea unor probleme societale și economice, dincolo de creștere economică etc.

Guvernanță și implementare

7. Dezvoltarea cadrului de guvernanță a strategiei naționale prin:

    • operaționalizarea unei structuri de guvernanță care să nu se limiteze doar la un comitet interministerial,
    • explicitarea legăturii și a contribuției Comitetului Român pentru Inteligență Artificială, împreună cu toate componentele sale, și Comitetul interministerial,
    • implicarea societății civile în Comitetul Român pentru Inteligență artificială cu rol de monitorizare a efectelor inteligenței artificiale asupra societății și drepturilor fundamentale în particular (în momentul de față nu avem cunoștință de un grup de lucru format în acest sens, iar structura Comitetul pentru AI nu cere explicit creionarea unei astfel de inițiative)
    • realizarea unei legături dintre viitoarea instituție care va fi parte din structura de guvernanță a AI Act la nivel european și structura de guvernanță a strategiei naționale pentru inteligență artificială. Există deja o arhitectură a inițiativelor strategice privind IA în România, aprobată prin Memorandum în 2022, dar aceasta nu se leagă de Comitetul interministerial propus spre înființare.

De ce? Justificarea ține de caracterul orizontal pe care IA îl are pentru societate și economie, ce cere o structură de guvernanță cu viziune largă asupra schimbărilor prin care vor trece societatea și economia. Also, vezi mai sus ce am mai scris 🙂

8. Clarificarea referirilor cu privire la urmărirea indicatorilor de realizare imediată. Ca să putem urmări tot ce se întâmplă sub umbrela acestei strategii, avem nevoie să știm la ce vrem să ajungem. Pentru asta sunt indicatorii și țintele, care pot urmări măsuri pe termen scurt (indicatori de realizare) sau pe termen mai lung (de rezultat). Ei bine, indicatorii aceștia de urmărit pe termen scurt nu se regăsesc în textul strategiei. Deci, nu știm pașii mărunți care se vor face pentru a ajunge la ceea ce-și dorește strategia. Sau, în limbaj academic: Strategia cuprinde obiective generale cu indicatori de impact aferenți, obiective specifice cu indicatori de rezultat aferenți, dar indicatorii de realizare nu transpar în textul strategiei. De ce? Indicatorii de realizare imediată sunt menționați semnificativă a implementării și monitorizării strategiei, dar nu sunt descriși.

9. Dezvoltarea și asumarea unui buget mai conturat, coroborat cu un calendar general de implementare, pentru a corela direct obiectivele generale și specifice cu un posibil buget. Mai precis: asumarea deschiderii unor linii de finanțare pentru implementarea măsurilor și atingerea țintelor strategiei.

 

Imagine generată cu ajutorul Microsoft Designer

Impact

10. Impactul socio-economic al adoptării strategiei necesită o analiză profundă și mult mai extinsă decât ceea ce se prezintă în acest document. Nu regăsim analize de impact sau corelarea dintre obiectivele asumate și atingerea țintelor. Este nevoie să se integreze analize adaptate la specificul mediului românesc, unde nivelul de competențe digitale este cel mai scăzut din UE și unde integrarea tehnologiilor digitale în companii este la un nivel scăzut. De ce? Do I really have to say it? 🙂 Ok fie: Prezentarea contextului și analiza problemelor se află într-un contrast pregnant cu prezentarea rezultatelor și impactului. Această secțiune nu face legătura aproape deloc cu principalele probleme evidențiate în debutul strategiei. De asemenea, fără date și analize care să se refere exact la specificul socio-economic al României, prezentarea impactului socio-economic din strategie nu are cum să fie strict de natură pozitivă, așa cum este prezentat în strategie.

Concluzionând…

Era o replică într-un serial, de unde parafrazez: în momentul în care nu știi unde să mergi mai departe, te întorci, citești misiunea și ai răspunsul acolo. Misiunea strategiei începe cu: „IA de încredere și excelență”. Partea de excelență e acoperită, dar cea de încredere e cu adevărat acoperită în obiectivele și măsurile strategiei? Dar bunăstarea socială? Avem roz cu picățele. Mai avem nevoie de realitate.

CiteșteSalvează

 

Digital Policy este o platformă de analize de politici publice digitale, axată pe nivelurile european, național și local.

Pagini

Newsletter