Chinezii au inventat busola, europenii o transportă acum în spațiul digital. Dacă în viața reală busola a fost înlocuită de marele GPS și în general de orientare prin satelit, se pare că busola își recapătă din grandoare, dar doar la nivel semantic ca instrument de orientare în „marea” de politici digitale pe care statele și UE va trebui să le deruleze până în 2030.
Cum știrea cu busola digitală a trecut under the radar în presa românească, (ca să nu trebuiască să o faceți voi), am ales să citesc eu cele 27 de pagini ale Comunicării Comisiei cu privire la busola digitală – instrument de ghidare prin deceniul digital al Europei.
Despre ce vorbim?
- ce este busola digitală și de ce avem nevoie de ea
- ce piste de dezvoltare și politici ne prezintă
- ce trebuie/ar trebui să facă România?
- ce înseamnă pentru noi cetățenii
Ce este busola digitală?
Închipuie-ți că faci o călătorie pe o mare agitată și vastă și trebuie să ajungi cât mai repede la siguranță la mal. Nu vezi pământ încă. Nu poți să ajungi repede dacă nu ai un instrument care să-ți ghideze călătoria, chiar dacă vasul tău are un echipaj cât de cât profesionist și ai marfă bună ca încărcătură. Marea agitată e transformarea digitală, vasul este Uniunea Europeană, echipajul se referă la capitalul uman al Uniunii, iar marfa bună se referă la capabilitățile tehnologice ale acesteia. Busola este instrumentul care te ghidează la mal, adică spre statutul de lider digital pe care Uniunea și-l tot dorește de ceva vreme.
În vâltoarea de transformări de realizat cu care vine utilizarea tehnologiilor digitale, decidenții europeni au decis că, degeaba vrea UE să fie super-duper putere digitală, pentru că încă nu e acolo și are totuși nevoie de coerență și concentrare pe câteva domenii clare. Busola este provocarea dată de Consiliul European către Comisie ca răspuns la prioritățile asumate de Ursula von der Leyen la discursul despre starea Uniunii din 2020. Ea vorbea despre capabilitățile tehnologice pe care trebuie să și le dezvolte Uniunea (calculator cuantic, inteligență artificială, cloud european etc), dar Consiliul a cerut un instrument de convergență pentru ca și statele să-și accelereze eforturile de transformare digitală și să contribuie la creșterea influenței globale pe care o are UE în ceea ce privește tehnologia digitală.
De ce avem nevoie de ea?
Simplist spus, ca să nu facem cum zice Hagi: ai, n-ai mingea, dai la poartă. Ca statele să nu alerge oarbe să distribuie eforturile pe prea multe planuri care să nu se adune către ceva cu adevărat semnificativ. Are sens ca instrument de politică publică de coordonare a eforturilor statelor membre pe câteva paliere ale transformării digitale. Deci, ajută atât la nivel național, cât și la nivel european. La nivel european, ajută Comisia Europeană să vadă cum progresează statele membre pe câteva paliere, să monitorizeze și să facă recomandări. Dar cetățenii? Imediat!
În rest, Uniunea Europeană chiar pare ca o navă în deriva transformării digitale și asta nu de azi, de ieri. Bunăoară, chiar și în anii 80, Jacques Delors afirma public că europenii trebuie să facă mai mult pentru a dezvolta tehnologii de informații și comunicații în Comunitatea Europeană și că europenii se află în urma americanilor și a japonezilor. Fast forward aproape 40 de ani mai târziu, situația privind rămânerea în urmă este aproape la fel, doar s-au schimbat competitorii. Multiplele încercări de coordonare de politici publice din ultimele decenii au beneficiat de propriile instrumente de măsurare, cel mai recent fiind DESI, doar că nu au fost legate chiar foarte bine de eforturile de remediere a performanței slabe a statelor membre.
Care-i nordul?
Față de precedentele inițiative de politici publice, Comisia vizează un adevărat „moonshot”, un efort consolidat așa cum l-a gândit Kennedy pentru aselenizare. UE lucrează pentru deceniul digital al Europei până în 2030. 2030 va fi anul în care Uniunea va fi un actor semnificativ, un spațiu propice pentru dezvoltarea tehnologiilor inovative, o piață digitală puternică, capabilități tehnologice înalte care să faciliteze analiza de date, dar și un spațiu unde drepturile cetățenilor sunt respectate, iar tehnologia funcționează pe baze etice. Frumos vis, nu? Acum e și mai clar de ce e nevoie de o busolă să ghideze tot acest efort.
Busola are patru puncte cardinale cu câțiva indicatori care vor măsura progresul:
- populație cu abilități digitale și profesioniști cu abilități digitale dezvoltate
- indicator de măsurare: 20 de milioane de specialiști ICT – cu convergență între femei și bărbați (nivelul de bază: 7,8 milioane – 2019)
- infrastructuri digitale securizate și performante
- acoperire cu rețele gigabit pentru toate gospodăriile europene (nivelul de bază: 59%)
- acoperire cu rețele 5G în toate zonele populate (nivelul de bază: 14%)
- 20% din producția mondială de semiconductori să se realizeze în UE (nivelul de bază: 10%)
- 10.000 de edges nodes* neutre din punct de vedere climatic (nivelul de bază: 0)
- 1 calculator cuantic** până în 2025 (nivelul de bază: 0)
- proporție mare de companii digitalizate
- 75% din companiile europene vor fi început să utilizeze aplicații de inteligență artificială (26%), Big Data (14%), servicii de cloud computing (26%)
- 90% din IMM-urile europene vor avea cel puțin un nivel de bază de intensitate digitală*** (60%)
- dublarea numărului de unicorni**** (numărul actual: 122)
- servicii publice moderne care să răspundă la nevoile societății:
- toate serviciile publice cheie să fie disponibile online (servicii cheie – operațiuni de bază pentru o afacere, mutarea domiciliului, realizarea actelor de proprietate pentru mașină, aspecte legate de viața de familie etc) – nivel de bază: 75/100 pentru serviciile cetățenești, 84/100 pentru cele ale afacerilor
- toți cetățenii să aibă acces la dosarul lor medical online (nu există date despre asta încă)
- 80% din cetățeni vor utiliza identificarea digitală în raport cu statul (fără date clare și aici)
Și ca să răspund la întrebare, nordul ar trebui să fie abilitățile digitale ale europenilor pentru că degeaba vrei unicorni sau creezi infrastructură 5G dacă cetățenii nu știu să o utilizeze la maxim și o folosesc pentru a-și trimite poze cu pisici unii altora.
Ce piste sunt pentru România?
Mecanism de verificare
De parcă mai aveam nevoie de un mecanism de verificare…Totuși, busola digitală se va corela cu fondurile structurale, cu planul de reziliență, dar, cel mai interesant, cu Semestrul European, acel set de recomandări semestriale pe care le primesc statele membre. Comisia spune clar în comunicare că va monitoriza progresul statelor, va formula recomandări și chiar va împinge de la spate unele state pentru recuperarea decalajelor. OK, pe asta ultima n-o spune chiar așa, dar spune că va identifica măsuri și recomandări pentru reducerea decalajelor și implementarea reglementărilor necesare.
Cooperare cu alte state membre
Apropo de reducerea decalajelor, Comisia insistă ca statele membre și Uniunea să-și adune laolaltă resursele. De aceea, propune un format interesant: proiecte între mai multe țări pe capabilități tehnologice esențiale pentru busola digitală. Câteva exemple furnizate de către Comunicare:
- infrastructură pan-europeană de procesare a datelor (noi nu știm ce date avem și cum arată, deci nu prea cred)
- administrație publică conectată care să ofere opțional o identitate digitală europeană (cum ar fi ca cetățenii români ce trăiesc în alte state să poată accesa online serviciile publice românești folosindu-se identitatea lor digitală din Spania, Italia etc)
- parteneriate între state pentru dezvoltarea abilităților digitale, inclusiv în sistemul universitar (spre exemplu – un fel de diplomă comună pe IT)
Politici și priorități
În epoca în care europenii discută calculatoare cuantice, noi discutăm să tragem Internet în mediul rural și nu doar asta, ci să achiziționăm calculatoare pentru școlile de la sat. Planul de reziliență prezentat până acum vizează deja câteva din zonele busolei, doar că nu știm prea multe din țintele asumate.
Deci, ce se potrivește din PNRR cu busola?
- digitalizarea educației merge cu punctul 1 al busolei – abilități digitale
- broadband și 5G merg cu punctul 2 al busolei – infrastructuri digitale
- sprijin pentru mediul de afaceri (cam vag) merge cu punctul 3 al busolei – companii digitale
- cloud-ul guvernamental și interconectare în administrația publică merge cu punctul 4 al busolei – servicii publice digitale
Dar, că întotdeauna e un DAR. Busola digitală vizează lucruri high-tech și grad ridicat de intensitate digitală pentru companii sau abilități digitale ridicate, iar aici avem foarte mult de recuperat. Totuși, sunt câțiva pași în direcția bună, iar comisarul Margrethe Vestager ne-a caracterizat proiectele pe transformarea digitală ca fiind „ambițioase”, iar o astfel de caracterizare are două tăișuri, fie de laudă, fie de „nu creeed!”
Și cetățenii?
Comunicarea mai conține o „bijuterie” care ne vizează și pe noi, cetățenii. Busola digitală va fi însoțită de o „declarație solemnă” a celor instituții-cheie ale Uniunii Europene și care va fi asumată și de către statele membre cu privire la cetățenia digitală. Ideea unui astfel de demers este că dezvoltarea accelerată a tehnologiei digitale nu va afecta modelul european sau și nu va reduce din drepturile cetățenilor în spațiul online.
Astfel, Comunicarea discută explicit despre ce înseamnă tiparul european al unei societăți digitale și propune o listă a drepturilor de bază ale unui cetățean digital european, izvorâte din drepturile fundamentale europene:
- libertatea de exprimare, inclusiv accesul la informație diversă, transparentă și de încredere
- libertatea de a crea și manageria o afacere online
- protecția datelor personale, confidențialitate și dreptul de a fi uitat
- protecția creației intelectuale a indivizilor în spațiul online
Din drepturile fundamentale, se mai desprind și alte principii digitale:
- accesul universal la servicii de internet
- mediu online securizat și de încredere
- servicii universale de educație digitală și pentru abilități digitale
- accesul la sisteme digitale și dispozitive care nu dăunează mediului înconjurător
- servicii publice digitale accesibile și centrate pe om
- principii etice pentru algoritmi centrați pe om
- protejarea copiilor în spațiul digital
- acces la servicii digitale de sănătate
O astfel de declarație, asemănătoare celei semnate de către statele membre cu privire la societatea digitală bazată pe valori, poate sta ca fundament pentru orice inițiativă legislativă sau politică publică ce vizează tehnologiile digitale. Deci, foarte probabil că se va constitui într-un set de obligații pentru companiile private ce dezvoltă tehnologii care afectează viețile noastre, așa cum a devenit deja „dreptul de a fi uitat” din cadrul GDPR.
Până atunci însă, să nu uităm că și statele membre vor trebui să lucreze pentru a asigura aceste drepturi și aici România are iar mult de lucru în direcția asta. E bine că există un set clar de drepturi și principii comune care vor ghida transformarea digitală pe întreg teritoriul european.
De ce spun că o astfel de inițiativă e „bijuterie”? Poate pentru că am citit în ultima vreme despre cum se exploatează atenția oamenilor pe platformele social media pentru a genera munți de date folosiți în advertising. Sau poate că văd decalajele imense pe care le are România de făcut în materie de societate digitală, care sunt evidente în fiecare index DESI și vor fi evidente și în busola digitală. Dar poate o să ajungem să discutăm în România nu doar despre chestii high-tech care se vor face în mediul public, ci despre faptul că oamenii trebuie puși în centrul tehnologiei. Și poate pentru că, în sfârșit, se recunoaște faptul că spațiul digital nu trebuie să fie un Wild Wild West, ci un spațiu unde există reguli și norme pe care toți le respectăm ca parte a unui contract social.
Note:
*- edge nodes sunt niște calculatoare de tip gateway (poartă) care comunică cu alte noduri într-un sistem numit cluster computing. Într-un astfel de sistem, componentele unui program sunt distribuie pe mai multe calculatoare.
**-calculatorul cuantic e explicat bine aici
***- unicorn -o companie privată evaluată la peste 1 miliard de dolari
****- scorul de intensitate digitală marchează câte tehnologii digitale folosește o companie. 4 e nivelul de bază dintr-un total de 12
