AuthorMirela Marcut

Inteligența artificială la locul de muncă: Cui îi e frică de AIu’?

In România
De Mirela Marcut
12 minute

Ați auzit de Uncanny Valley? Nu, nu este cel mai recent serial-hit de pe Netflix, deși ar putea fi un titlu bun. Mai știți reacția aia reacția pe care ați avut-o pentru prima dată când v-a impresionat o unealtă gen Chat-GPT? Impresionat, dar speriat, poate și ați respins unealta. Asta e uncanny valley 🙂 E un teritoriul ăla obligatoriu pe care intrăm atunci când dăm de o tehnologie de genul acesta care este foarte apropiată de om, dar care nu e chiar un om. O animație sau o hologramă ar mai putea să ne dea același efect, dar nu le folosim la fel de des în zilele noastre. De ce ne-ar interesa acest efect? Pentru că se referă la atitudinea, mai ales la sentimentele pe care ni le trezesc tehnologiile pe care le utilizăm și, pe măsură ce avansează, Uncanny Valley se poate despărți în Canionul acceptării sau Groapa Marianelor Respingerii tehnologiei.

Mai adăugam la asta și faptul că tot la 5 minute auzim din stânga și din dreapta că “roboții ne vor lua joburile” și traseul spre Groapa Marianelor e garantat. Studii există o grămadă pe tema asta, dar parcă oriunde te uiți, percepția e diferită. Bănuiesc că de aici au pornit cei de la Comisia Europeană când s-au gândit să analizeze percepția europenilor asupra tehnologiei la locul de muncă, în special cu privire la inteligența artificială (IA). Căci la asta ne uităm în acest articol. Dar, ca orice analiză de pe aici, ne uităm mai adânc. Nu, nu la niveluri de Groapa Marianelor 🙂

Ce urmărim?

  • rezultatele Eurobarometrului care analizează percepția și relația românilor cu tehnologiile digitale, în special IA
  • ce ne ajută? ce ne încurcă?
  • cum ne pot ajuta politicile naționale și europene să avem o relație echilibrată cu tehnologia la locul de muncă?

Dar înainte un pic de context. Să purcedem.

De ce vorbim despre inteligența artificială la locul de muncă?

Avem două motive mari de tot pentru care vorbim despre asta. Se leagă de cuvântul preferat al europenilor – reglementări. În primul rând, e vorba de o prioritate politică a Comisiei Europene. Președinta Comisiei a trasat recent mandatele și sarcinile pentru comisari în 2024, iar Comisarul responsabil pentru afaceri sociale și competențe, Roxana Minzatu, a primit o scrisoare de misiune unde Ursula von der Leyen spunea asta: Aș dori să îți îndrepți atenția și înspre impactul digitalizării asupra pieței muncii, în special printr-o inițiativă privind gestionarea algoritmică și prin posibile legi în domeniul inteligenței artificiale (IA) la locul de muncă, după consultarea partenerilor sociali. Vei propune, de asemenea, introducerea în legislație a dreptului la deconectare. Astfel, vorbim iarăși despre “năpastele” astea de drepturi ale europenilor în spațiul digital și față de tehnologie de care nu prea au chef cei din leadership să se ocupe acum, ocupați fiind cu competitivitatea și discursurile despre simplificare etc. Chiar zilele astea, doamna Comisar a fost întrebată dacă exclude realizarea acestei propuneri de legislații și se pare că este încă pe radarul acesteia, conform Euractiv.

Al doilea motiv se leagă de altă lege care e în atenția tuturor – AI Act – care reglementează modul în care sunt puse pe piață produsele/serviciile pe bază de IA. Reglementarea funcționează pe principiul protecției consumatorilor, iar cei care pun pe piață astfel de sisteme trebuie să se asigure că nu dăunează drepturilor consumatorilor. Există deci câteva niveluri de risc, dictate de modul în care sunt utilizate. La capitolul “risc ridicat” intră și utilizările sistemelor de IA în anumite circumstanțe, printre care se numără și “ocuparea forței de muncă, astfel: sisteme de IA care se utilizează în procesele de recrutare, respectiv cele care iau decizii “care afectează termenii relațiilor de muncă” sau care “alocă sarcini pe baza comportamentului individual sau a trăsăturilor ori caracteristicilor personale sau pentru a monitoriza și evalua performanța și comportamentul persoanelor aflate în astfel de relații”. Aici am mai putea include și utilizarea pentru biometrie, dacă astfel de sisteme se utilizează la locul de muncă pentru controlul accesului, spre exemplu. Ne petrecem destul de mult timp la locul de muncă și IA la locul de muncă va fi parte din activitatea noastră tot mai mult – trebuie să vedem cum ne situăm față de aceasta.

Vom avea în perioada următoare multe informări la locurile de muncă cu privire la folosirea IA pe măsură ce aceasta se va tot folosi. Nu mai zic că există o prevedere în AI Act, care cere care companiilor să se asigure că persoanele care lucrează cu acestea înțeleg efectele, beneficiile și riscurile acestei tehnologii. Ce moment mai prielnic să vedem ce relație au europenii cu tehnologia?

Ok, acum că am stabilit de ce vorbim despre asta și cum se leagă toate, hai să vedem ce au zis românii 🙂

 

Cui îi e frică de IA?

Eurobarometrul despre AI în România a fost realizat în perioada aprilie-mai 2024 în toate statele membre, prin metoda față-în-față, pe un eșantion de 1042 de respondenți din România. Știm că nu e cel mai prielnic moment pentru sondaje în perioada asta, deci luăm și asta with a grain of salt și ținem cont de reticența oamenilor de a răspunde cu riscul de a se face de rușine. De asemenea, trebuie să reținem o informație importantă: întrebările au fost formulate cu referire la toate tehnologiile digitale, inclusiv inteligența artificială, deci scorurile pe anumite întrebări nu reflectă întreg tabloul legat de relația noastră cu tehnologia

Deci, cum stăm?

  • 32% din români spun că tehnologiile digitale, inclusiv AI, au un impact negativ pentru locul de muncă actual față de 21% la nivel european. În ceea ce privește impactul asupra societății – procentul e în creștere la 35% și mai apropiat de media europeană de 33%. Sentimentele pozitive sunt doar pentru impactul pozitiv asupra economiei (61% față de 65%).
  • 48% văd cu ochi buni percepția utilizării roboților și AI la locul de muncă, dar procentul nu e foarte diferit față cel european. Procentul este totuși scăzut și poate fi un obstacol în calea digitalizării în economie pentru că vedem un efect de rezistență împotriva tehnologiei. Activități de genul integrării lucrătorilor în designul și implementarea tehnologiilor ar putea rezolva o parte din această problemă, la fel și un dialog social coerent cu privire la digitalizare. La nivel european, discursul legat de Industria 5.0 ar putea fi un punct de pornire pentru creșterea gradului de acceptare și integrare a tehnologiilor. Dar desigur la noi lipsește cu desăvârșire 🙂
  • 63% consideră că roboții și AI fură locurile de muncă (procent în scădere totuși față de ultimul eurobarometru) – dar aproape de media europeană. Doar 43% din români spun că aceste tehnologii pot fi utilizate pentru a lua decizii corecte la locul de muncă
  • observăm procente apropiate și între RO și UE cu privire la acordul legat de dispariția locurilor de muncă în procent mai mare decât vor putea fi create (64% vs 66%)
  • 28% nu văd o problemă în a utiliza AI sau tehnologii digitale pentru concedierea automată a lucrătorilor (față de 16% în UE), în timp ce 47% nu văd o problemă în a utiliza AI sau tehnologii digitale pentru monitorizarea lucrătorilor (față de 31% media UE). Singura apreciere care ar fi cât de cât pozitivă pentru utilizarea tehnologiei la locul de muncă este pentru îmbunătățirea siguranței și securității lucrătorilor.
  • 56% se consideră competenți în utilizarea tehnologiei în viața de zi, respectiv au încredere în competențele lor pentru a lucra (61%). Foarte interesantă această disonanță cognitivă (adică una zic și aia fac) legată de nivelul competențelor digitale în România – ultimele date de la nivelul anului 2023 arată că doar 27% au competențe digitale cel puțin de bază. Nivelul de sofisticare al slujbelor poate juca un rol în această disonanță – adică dacă bați la calculator cam același lucru în fiecare zi la muncă, e normal să crezi că ești competent. Dar contează și ce faci și cum faci. De asemenea, aș mai adăuga apetitul românului pentru social media – am văzut cu toții cum sunt toți competenți pe Tik Tok. Scrollul pe social media nu antrenează decât mușchii degetelor 🙂
  • cu privire la comunicarea din partea angajatorilor privind utilizarea tehnologiilor digitale la locul de muncă – doar 15% au primit o informare echilibrată.
  • În ceea ce privește regulile pentru abordarea riscurilor și maximizarea beneficiilor – adică acele mult-hulite reglementări de care americanii vor să se scape – iată că totuși europenii cam vor reguli – 82% sunt de acord cu reguli pentru protecția vieții private, 77% vor implicarea lucrătorilor în proiectarea și adoptarea noilor tehnologii. Noi, românii, nu suntem obișnuiți cu consultarea, cu chestii fancy, gen co-creare, co-design, deci doar 67% ar vrea astfel de reguli. Îngrijorător e și procentul care ar vrea limitarea monitorizării automate a angajaților, deși majoritar, de 61%. Aici speculez un pic și mă gândesc că cei 30% care n-ar vrea asta au o problemă cu colegii lor care sigur nu lucrează nimic 🙂
  • o secțiune cu adevărat interesantă a acestui raport se referă la informarea angajaților cu privire la utilizarea tehnologiilor, informare investigată și din punct de vedere al angajatorilor și al angajaților. Există o discrepanță semnificativă între percepții: 36% dintre angajați spun că nu li s-a adus la cunoștință despre utilizarea tehnologiilor digitale, în timp ce doar 19% dintre angajatori recunosc că nu și-au informat angajații (un procent la jumătate față de media europeană). Această diferență sugerează o problemă de comunicare între cele două părți. În cazul informării detaliate (care include beneficii, dezavantaje și drepturi), există de asemenea o diferență: 15% dintre angajați spun că au primit astfel de informații, în timp ce 13% dintre angajatori susțin că au oferit astfel de explicații. Puțini de altfel. Deci iarăși n-avem treabă cu consultarea și cu dialogul. Sau putem vorbi de mailuri trimise de angajatori care se pun la capitolul informare, dar pe care angajații nu prea le-au citit.

 

Deci, pe scurt:

  • Observăm o reticență a românilor față de impactul tehnologiilor digitale și inteligenței artificiale (IA) la locul de muncă, deși percepția este puțin mai pozitivă decât media UE. Acest lucru poate constitui un obstacol în calea digitalizării economiei.
  • Mulți români consideră că roboții și IA fură locurile de muncă și sunt sceptici cu privire la capacitatea acestor tehnologii de a lua decizii corecte la muncă.
  • Există o discrepanță între percepția de sine a românilor privind competențele digitale și nivelul real al acestor competențe, ceea ce poate indica o lipsă de conștientizare.
  • Comunicarea dintre angajatori și angajați cu privire la utilizarea tehnologiilor digitale la locul de muncă pare deficitară, existând diferențe de percepție semnificative între cele două părți.

Am mai văzut așa ceva până acum?

avem date și din alt Eurobarometru legat de transformarea digitală în România din 2024, unde românii au percepții interesante, anume:

  • scoruri mult mai scăzute decât media europeană legate de sprijinul pe care ar trebui să-l primească pentru a face față transformării digitale (68% RO – 88% UE)
  • scoruri scăzute despre dezvoltarea de IA care să respecte drepturile și valorile noastre (65% RO versus 78% UE)
  • de asemenea, românii nu prea sunt încântați de efectele digitalizării serviciilor publice / private asupra vieții lor – doar 59% spun că le-a făcut viața mai ușoară
  • și aici securitatea și protecția datelor sunt factori cheie pentru români pentru încrederea în tehnologiile digitale – cu procent de 66% față de 79% UE.
  • 77% dintre europeni și 67% dintre români consideră adaptarea serviciilor digitale la nevoile individuale ca fiind esențială pentru o experiență mai bună a utilizatorilor, indicând așteptări crescute pentru soluții personalizate.
  • Deși tehnologia avansează, majoritatea (74% în UE, 60% în RO) recunoaște importanța sprijinului uman în adopția digitală.
  • Nevoia de educație și formare în competențe digitale este percepută ca vitală de 72% în UE și 63% în RO, sugerând necesitatea investițiilor în alfabetizarea digitală pentru utilizarea eficientă a serviciilor de către toți cetățenii.

Și acum ce ne facem?

Deocamdată băltim în procente din astea majoritare, dar care pot să stagneze sau chiar să o ia la vale, dacă mai auzim discursuri politice, gen “nu vrem să fim controlați de tehnologie” etc. Și astea spuse cu ajutorul unui smartphone. Reticența cu privire la integrarea tehnologiilor transpare și din aceste cifre. Păi, ce facem?

  • facem programe de competențe digitale. Și chiar avem cu ce – de data asta. N-am mai văzut atâtea programe de competențe digitale câte au fost în perioada asta în România. Problema e cum măsurăm impactul acestora.
  • implementăm odată strategia aia de inteligență artificială aprobată anul trecut unde există 2-3 obiective specifice exact pe sprijinirea adoptării tehnologiei la nivel de societate și la nivel de sectoare economice.
  • facem niște programe de dialog social și cooperare dintre angajatori, angajați și mediatorii acestora pentru a putea ajunge la o înțelgere cu privire la integrarea tehnologiilor la locul de muncă. NB: prima dată trebuie convinși angajații că e bine să fie consultați și implicați și apoi angajatorii. Și rezolvăm problemele de comunicare și informare dintre angajați și angajatori.
  • punem accent pe implementarea AI Act – mai ales zona de alfabetizare în materie de inteligență artificială. Să începem măcar să vorbim despre asta.
  • vorbim și noi un pic despre cum putem să ne folosim de câteva unelte colaborative pentru integrarea tehnologiilor la locul de muncă? Mulțumesc.

Relația românilor cu inteligența artificială la locul de muncă rămâne într-o perpetuă „uncanny valley” – acea zonă de disconfort cognitiv unde roboții ne par aproape umani, dar nu suficient pentru a nu ne produce fiori. Pentru a traversa această vale și a cultiva acceptarea tehnologiilor digitale în România, avem nevoie de educație și dialog social structurat – două concepte la fel de familiare în peisajul nostru organizațional precum punctualitatea în transportul feroviar. Numai așa putem transforma anxietatea față de monitorizarea angajaților prin tehnologie în participare conștientă la inevitabila transformare digitală a economiei, un proces care, în ritmul actual, s-ar putea finaliza aproximativ când vor fi gata și autostrăzile.

Surse

  • Eurobarometrul privind percepția europenilor privind inteligența artificială și viitorul muncii: https://europa.eu/eurobarometer/surveys/detail/3222
  • Eurobarometrul privind Deceniul Digital: https://europa.eu/eurobarometer/surveys/detail/3174
  • Sursă imagine de fundal: Microsoft Designer cu prompt „people running away from a robot in a city setting. similar to godzilla” 🙂
CiteșteSalvează

DSA: Avem nevoie de transparență radicală în accesul la date (Scrisoare deschisă)

In România, Uniunea Europeană
De Mirela Marcut
7 minute

Vi se pare că trăim vremuri normale? Vi se pare că lucrurile sunt cât de cât previzibile?  Nici nouă. Vi se pare că lucrurile pot merge mai prost? Și nouă. Dar răspunsul nu este să știm mai puțin, ci să știm mai multe și să fim mai implicați. În legătură cu ce se întâmplă cu noi, cu social media, cu democrația noastră, cu Uniunea Europeană, cu lumea. Foarte pe scurt despre asta e vorba în scrisoarea deschisă adresată ANCOM, în calitate de coordonator național al serviciilor digitale, și Comisiei Europene, pe care am semnat-o și noi.

Textul integral este mai jos. One small step for man…

În atenția: Autorității Naționale pentru Administrare și Reglementare în Comunicații (ANCOM) & Comisiei Europene

România se află într-o situație critică, confruntându-se cu unul dintre cele mai dificile momente din istoria sa recentă. Anularea alegerilor din noiembrie 2024, ca urmare a acuzațiilor de interferență rusă prin manipularea masivă a campaniei, a subliniat nevoia urgentă de a înțelege, identifica și colecta dovezi privind riscurile sistemice care amenință democrația noastră și alegerile în mod deosebit.

Noi, în calitate de membri ai societății civile, vă adresăm această scrisoare pentru a ne exprima îngrijorarea profundă cu privire la limitările actuale cu care ne confruntăm în ceea ce privește accesul la datele de pe platformele de socializare, în special în lumina Digital Services Act (DSA). Capacitatea de a analiza discursul online, publicitatea politică și amplificarea algoritmică este fundamentală pentru asigurarea transparenței, responsabilității și protejării proceselor democratice în România și în întreaga Uniune Europeană.

Lipsa unor mecanisme solide de acces la date și de transparență subminează grav responsabilitatea democratică, în special în contextul alegerilor. Închiderea Crowdtangle și autorizarea limitată a cercetătorilor pentru Meta Content Library evidențiază o tendință îngrijorătoare de reducere a supravegherii dezinformării online. Între timp, lipsa de către TikTok a unui API de cercetare eficient și politicile opace în materie de anunțuri politice amplifică și mai mult provocările.

Actul delegat privind accesul cercetătorilor autorizați la datele platformelor online în temeiul articolului 40 din DSA urmează să fie publicat de Comisia Europeană în primul trimestru al anului 2025.

Cu toate acestea, având în vedere dovezile clare că rezultatul alegerilor din România a fost influențat de campaniile din social media despre care am scris anterior (a se vedea cercetările și investigațiile realizate de Expert Forum, BROD -EDMO, Check First, G4Media, Context sau Viginum(FR)), solicităm DSC-ului român și Comisiei Europene să acționeze rapid și să solicite accesul cercetătorilor la date, în special la datele deja reținute de TikTok privind alegerile din România, așa cum a solicitat Comisia Europeană în ordinul de reținere din 5 decembrie 2024.

Cercetătorii verificați trebuie înțeleși în termeni largi, incluzând nu numai academicienii și personalul angajat de institutele de cercetare, ci și membrii ONG-urilor, think tank-urilor și mass-media care lucrează la proiecte de cercetare, precum cele menționate mai sus.

 

Provocări în ceea ce privește accesul la date și supravegherea reglementărilor

Platforme precum Meta (Facebook, Instagram) și TikTok continuă să ridice bariere semnificative pentru cercetători. În ciuda dispozițiilor articolului 40 alineatul (12) din DSA, care impune ca platformele online foarte mari (VLOP) și motoarele de căutare online foarte mari (VLOSE) să furnizeze cercetătorilor din mediul academic și din societatea civilă date care sunt accesibile publicului în interfețele lor online, conformitatea rămâne deficitară. În plus, API-urile existente furnizează mult mai puține date decât cele care pot fi obținute prin scraping, ceea ce limitează domeniul de aplicare al investigațiilor semnificative privind riscurile sistemice, dezinformarea și integritatea alegerilor. (a se vedea analiza detaliată aici ).

Viitoarea Lege delegată, preconizată pentru mijlocul anului 2025, reprezintă un pas înainte către reglementarea accesului cercetătorilor autorizați la datele nepublice ale platformelor. Cu toate acestea, susținem cu tărie o abordare accelerată și specifică fiecărei țări, în special în România, unde dezinformarea legată de alegeri și amplificarea conținutului actorilor politici prin campanii neautentice coordonate s-au dovedit a fi o provocare persistentă.

Acțiuni necesare

1. Transparență sporită în accesul la date

  • Platformele trebuie să ofere acces complet la date prin API-uri dedicate și alte instrumente, asigurându-se că cercetătorii pot obține sistematic informații care sunt deja disponibile prin scraping.
  • Clarificarea faptului că extragerea de date disponibile publicului se aliniază articolului 40 alineatul (12) pentru a elimina incertitudinile juridice pentru cercetători.
  • Asigurarea că formatele datelor și politicile de eliminare a conținutului sunt documentate în mod transparent.
  • Asigurarea accesului cercetătorilor din ONG-uri, mass-media și experți independenți, nu doar al cercetătorilor din instituțiile academice.

2. Moderarea transparentă a conținutului politic

Trebuie să deschidem dialogul cu platforme precum Google, în ceea ce privește conținutul politic și riscurile sistemice, și să vedem dacă TTPA – Transparency in Targeting of Political Advertising poate fi pusă în aplicare în mod realist în UE din octombrie 2025. Multe întrebări trebuie încă rezolvate în ceea ce privește fezabilitatea practică a acestui regulament și asigurarea stabilirii unui mecanism rezonabil pentru punerea sa în aplicare. De exemplu, modelul TikTok de a interzice pur și simplu reclamele politice nu este funcțional. biblioteca de reclame a TikTok este disfuncțională și nu dispune de o verificare clară a identității sau a cheltuielilor advertiserilor.

Platformele ar trebui să stabilească orientări clare pentru:

  • A. Anunțuri plătite

Platformele ar trebui să stabilească orientări clare și aplicabile pentru verificarea actorilor politici și urmărirea cheltuielilor acestora, asigurând transparența și identificarea identității plătitorilor, în special înainte de alegeri. Această transparență include punerea în aplicare a unui mecanism de verificare a identității prin utilizarea documentelor oficiale de înregistrare și asigurarea transparenței cu privire la beneficiarul final. De asemenea, este necesar să se consolideze punerea în aplicare a articolului 39 din DSA, articol care impune VLOP/VLOSE să mențină un registru public de publicitate. Arhivele actuale par incomplete și șterg/anonimizează informațiile relevante, odată ce un anunț este retras/revocat.

  • B. Separarea sprijinului organic de operațiuni de influență coordonate

În plus, platformele trebuie să își îmbunătățească monitorizarea proactivă a spațiului informațional înainte de alegeri pentru a detecta și preveni operațiunile de influență neautentice coordonate care urmăresc să manipuleze discursul politic în favoarea actorilor politici. Acest lucru necesită mecanisme de aplicare îmbunătățite și o mai mare cooperare a platformelor cu autoritățile naționale.

3. Consilii consultative independente pentru DSC-uri

Coordonatorii naționali ai serviciilor digitale (DSC), inclusiv ANCOM, ar trebui să instituie consilii consultative independente formate din organizații ale societății civile (ONG-uri) și experți în guvernanță digitală. Aceste consilii ar trebui să se întâlnească în mod regulat cu autoritățile de reglementare pentru a consolida capacitățile în materie de reglementare digitală, monitorizarea dezinformării și amenințări emergente la adresa integrității online, dar și pentru a oferi un feedback real cu privire la modul în care accesul la datele din VLOPS funcționează în practică.

4. Accesul public la datele reținute

TikTok sau Comisia Europeană ar trebui să creeze o instanță în care cercetătorii verificați pot accesa datele publice care fac obiectul ordinului de păstrare. Cercetătorii ar trebui să poată parcurge datele care au fost publice în intervalul acoperit de ordinul de păstrare și ar trebui să li se permită, de asemenea, să parcurgă un instantaneu al datelor din TikTok Ad Library, pentru perioada respectivă.

5. Cercetare exploratorie dincolo de API-uri

Deși API-urile furnizează date valoroase, ele rămân insuficiente pentru a studia influența algoritmică asupra experiențelor utilizatorilor și a amplificării conținutului. Investigațiile privind sistemul de recomandare al TikTok, inclusiv „the heating button” care permite angajaților să amplifice manual viralitatea conținutului, trebuie să fie accesibile. În mod ideal, DSA ar trebui să faciliteze metodologiile de cercetare exploratorie, inclusiv experimentele controlate cu intervenții algoritmice și colectarea sistematică a datelor.

Vă rugăm să acordați prioritate acestor aspecte și să colaborați cu societatea civilă pentru a stabili mecanisme eficiente pentru transparența datelor. Integritatea proceselor noastre democratice depinde de aceasta.

Anexăm aici și varianta în limba engleză și lista semnatarilor:

  • Expert Forum 
  • ApTI – Association for Technology and Internet
  • ActiveWatch
  • Center for Independent Journalism
  • Mădălina Botan, BROD: Bulgarian-Romanian Observatory of Digital Media
  • Mediawise Society
  • Digital Policy
  • Declic
  • Ioana Crihana, The National Association of  Public Librarians and Libraries in Romania 
  • Faculty of Journalism and Communication Sciences, University of Bucharest (FJSC)
  • Rule of Law Programme in South East Europe, Konrad Adenauer Foundation
  • CeRe: Resource Center for Public Participation
  • Raluca Radu, Professor, Faculty of Journalism and Communication Sciences, University of Bucharest
  • Adina Marincea, scientific researcher, INSHR-EW (Trusted flagger)
  • Mihai Iacob, independent researcher in career counselling 
  • Florica Iuhaș – Faculty of Journalism and Communication Sciences, University of Bucharest
  • Romanița Iordache, human rights researcher, Research Manager for FRANET Romania of the FRA – European Union Agency for Fundamental Rights 
  • Tech & Tonic Association 
  • GRADO Association
  • Center for Public Innovation Association
  • FILIA Center
  • Centre for Legal Resources
  • Átlátszó Erdély/Transparent Transylvania
  • Miliția Spirituală –
  • MozaiQ LGBT Association
  • Euractiv.ro 
  • Manuela Preoteasa, lecturer Faculty of Journalism and Communication Studies, University of Bucharest
  • Center for Democracy and Good Governance – Politică la Minut
CiteșteSalvează

Busola competitivității: Adio, reguli, dar rămân cu voi?

In Uniunea Europeană
De Mirela Marcut
8 minute

TL;DR : Busola Competitivității reprezintă noua orientare a Uniunii Europene, menită să transforme UE într-un jucător economic global și inovator. Ce e diferit acum? Accentul este pus pe simplificarea regimului birocratic pentru firme, alocarea mai multor fonduri pentru stimularea inovării și dezvoltării de tehnologii, aplicarea corectă a legislațiilor existente și un focus crescut pe competențele digitale. În ceea ce privește regimul de reglementări, nu se renunță la acestea, ci se pune accent pe aplicarea corectă a legislațiilor existente și pe crearea de spații de testare pentru soluțiile tehnologice noi.

De unde pornim?

Nu cred că mai e un secret că trăim într-o lume destul de complicată. Avem un război pe lângă noi, o administrație americană ostilă, să nu mai zicem despre elefantul din cameră. Stai, că în curând nu vom avea elefanți pentru că oricum schimbările climatice vor distruge ecosistemele.

La fel ca în viață când trebuie să te situezi față de tot felul de provocări, până acum și Uniunea Europeană s-a poziționat față de acestea așa: a ales să meargă pe calea verde, chiar dacă nu e poate cea mai bună strategie economică, comparativ cu prietenii noștri SUA și China. Apoi, a zis: cetățenii noștri trebuie protejați, deci avem nevoie să facem niște reguli pentru ca firmele să nu devină prea puternice și să dăuneze vieții acestora. Să nu uităm că Uniunea Europeană a ales și să fie deschisă altor parteneri economici: am externalizat producție, ne-am bazat pe unele lucruri esențiale pe parteneri internaționali și am crezut că totul va fi vine. Ei bine, timpul nu mai are răbdare, vorba lui Marin Preda.

Ne-am întors acum în lumea competiției. Am părăsit lumea colaborării, unde UE se simțea ca peștele în apă că doar e produsul unor inițiative de colaborare. Dar competiția înseamnă survival of the fittest. Păi, nu prea suntem cei mai puternici în această logică. Riscăm să fim mâncați din mai multe părți. Ce putem face? Păi, UE a decis că nu prea avem de ales. Trebuie să ne reorientăm.

Ce implicații va avea asta pentru tot ceea ce a “predicat” UE până acum despre societatea digitală? Ne referim la acele afirmații și acțiuni pentru protejarea drepturilor în societatea online, care păreau adesea de “să fie bine, să nu fie rău”. Bine pentru protecția cetățenilor, mai rău pentru mediul economic. Scriem azi pe Digital Policy despre schimbarea de macaz și reorientarea Uniunii Europene către competitivitatea mediului economic. Vom acoperi trei lucruri:

  • vom vedea care e problema Uniunii Europene în materie de competitivitate
  • vom vedea ce soluție propune aceasta prin Busola Competitivității
  • vom încerca să vedem la ce ne așteptăm pe viitor – cum se împacă competitivitatea cu abordarea bazată pe protecția drepturilor în online

Care e problema UE în materie de competitivitate?

Principala problemă pe care UE o are se referă la decalajul de inovare și productivitatea scăzută în relație cu SUA și China. Inovarea și tehnologia merg mână în mână, iar mare parte din cauzele acestei probleme structurale ale UE a fost pusă în cârca abordării de a reglementa pare-se excesiv tehnologia și spațiul online. Spoiler alert: nu aceasta este singura cauză. Am explicat și în newsletter-ul Digitalogia și aici că există alte motive pentru care UE are o problemă cu inovația. Le reiau pe scurt aici:

  • Piață fragmentată – Europenii preferă site-uri naționale pentru cumpărături online, iar diferențele lingvistice și culturale îngreunează extinderea companiilor la nivel european.
  • Mentalitate și reglementări restrictive – Se muncește mai puțin decât în SUA, iar antreprenorii evită riscurile. Legile stricte privind insolvența și fiscalitatea îngreunează reluarea unei afaceri după eșec.
  • Acces limitat la finanțare – Start-up-urile depind de bănci și granturi, iar regulile fiscale și de investiții diferă între țări, descurajând finanțarea transfrontalieră.
  • Exodul talentelor – Cercetătorii și antreprenorii tech preferă SUA pentru oportunitățile, finanțarea și ecosistemul din Silicon Valley.

Meanwhile, miliardarii americani susținuți de Trump în frunte cu Zuckerberg și Musk fac pe Mean Girls față de UE și susțin că reglementările europene sunt rele pentru că afectează companiile americane. Și știm cu toții că se aude mai tare discursul celui care are portavoce, adică platformă de social media. Deci, acest discurs prevalează.

 

Interesant este că, la acest punct, BigTech și europenii se aliniază cât de cât: reglementările și birocrația sufocă companiile, dar fiecare vede din punctul lui. De altfel, simplificarea poverii asupra companiilor este și aceasta sus pe agendă în Busola Competitivității.

Ce este Busola Competitivității?

Busola Competitivității este un plan ambițios al Comisiei Europene care încearcă să transforme Uniunea Europeană dintr-un jucător economic timid într-un protagonist global și inovator. Este cea de-a doua busolă lansată de Comisia Europeană în ultimii cinci ani, precedenta fiind cea Digitală. Se pare că UE chiar are probleme cu orientarea de are nevoie de atâtea instrumente 🙂

Trei obiective principale conduc această strategie:

  1. Reducerea decalajului de inovare (pentru ca Europa să nu mai fie văzută drept bunicuța cuminte a tehnologiei)
  2. Creșterea competitivității prin decarbonizare (transformând provocarea climatică într-o adevărată Olympic Games economică)
  3. Reducerea dependențelor strategice (pentru a nu mai fi la mâna altor superputeri economice, cum este China cu metalele sale rare, spre exemplu. Scriem asta la 2 minute după ce am văzut că BYD, mașina electrică chineză, a depășit Tesla ca număr de unități vândute în unele țări din Europa #irony)

Pentru a realiza aceste scopuri, documentul propune cinci direcții care sună tehnic, dar care în esență sunt niște „trucuri”:

  • Simplificarea reglementărilor (adică mai puțină birocrație, mai multă eficiență)
  • Eliminarea barierelor din Piața Unică (la câteva decenii distanță de câteva tratate europene care zic că avem Piață Unică, încă nu avem o piață unică completă, mai ales la nivel de comerț electronic)
  • Stimularea finanțării prin integrarea piețelor de capital (cum să facem oamenii să investească mai ușor în afacerile europene?)
  • Dezvoltarea competențelor digitale (o mai bună pregătire a competențelor și recunoaștere a acestora)
  • Îmbunătățirea coordonării politice (a se citi: mai mult coordonare europeană – lucru care va enerva statele membre)

Pare că UE se străduiește din răsputeri să spună companiilor și cercetătorilor: nu plecați, puteți face chestii faine și la noi, vă lăsăm să vă jucați mai mult, vă dăm și bani mai mulți!

 

Now what?

Gata, s-a terminat cu era reglementărilor în mediul online? Le ștergem pe toate cu buretele și începem cu Innovation first, Safety later? Nici vorbă 🙂 De altfel, Busola Competitivității e plină de propuneri de acte și strategii (deci, iarăși birocrație și hârtii) care vor ghida atingerea acestor obiective. Avem și câteva valabile pentru #digital:

  • un regim unic legal pentru companiile inovatoare – Noul regim unic va simplifica legile privind taxele, angajările și falimentul, astfel încât companiile inovatoare să poată opera mai ușor oriunde în UE
  • inițiative legislative legate de utilizarea cloud-ului și a inteligenței artificiale – care să aducă resurse laolaltă pentru crearea de echivalențe europene pentru marile modele AI, cum sunt ChatGPT sau Claude, în beneficiul companiilor care să le poată utiliza pentru a dezvolta servicii și produse proprii
  • strategie țintită pentru accelerarea integrării AI în economie
  • sprijin accelerat pentru inovare și reglementarea de spații de testare a produselor inovatoare – Companiile inovatoare vor avea acces mai ușor la laboratoare, centre de cercetare și tehnologii de ultimă generație
  • (în special) accentul pe dezvoltarea competențelor și facilitarea recunoașterii acestora dincolo de granițele naționale sau sprijin financiar pentru pregătirea specialiștilor în tehnologii critice, cum este AI

Mult accent pe rolul și locul companiilor în UE, dar, oricum, nu poți să faci nimic fără oameni bine pregătiți. Aici se concentrează strategia pe partea societală, dar, într-adevăr, nu mai avem prea multe referințe în strategie la riscurile societale ale tehnologiei sau la faptul că drepturile online sunt primordiale. Cu toate astea, să nu uităm că Comisia va pune accent pe aplicarea acestor multe acte legislative aprobate din fostul mandat. Greul acum vine în implementarea acestor acte legislative, de la DSA la AI Act. Chiar România este un test pentru implementarea DSA și colaborarea dintre autoritățile naționale și cele europene. Cât despre AI Act, să fim siguri că toate aceste strategii de stimulare a dezvoltării de tehnologii pe bază de AI sau de integrare a acesteia în economie vor avea în centru ideile și prerogativele din AI Act. Deci, fără supraveghere biometrică în timp real la locul de muncă, vă rog 🙂

De asemenea, să nu uităm despre regulatory sandboxes – spații de testare a soluțiilor tehnologice noi unde poți să implementezi o tehnologie și să vezi dacă sunt “unintended consequences” și unde nu ești pedepsit dacă nu respecți prevederile AI Act. Dar, din nou, totul depinde de implementare. Pui laolaltă o autoritate publică de reglementare, o companie care vrea să testeze un produs și eventual un centru de inovare digitală care ghidează compania în această călătorie. Compania are voie să testeze produsul înainte de a-l pune pe piață pentru a vedea dacă respectă toate obligațiile sau trebuie făcute unele modificări. Totul ar trebui să fie fără costuri suplimentare pentru companii.

Deci, ce avem deocamdată? Noi inițiative pentru a completa vechile inițiative care au creat reguli, pe sistemul lui Monica de mai jos: Rules help control the fun! Deci, more fun with rules 🙂

CiteșteSalvează

Digitalizarea IMM-urilor în România: Cum stăm în 2025?

In România
De Mirela Marcut
6 minute
digitalizarea imm-urilor in Romania

Am văzut destul de multe știri legate de gradul de absorbție a fondurilor europene. Negative, desigur. N-am atras, n-am cheltuit etc. Unele cifre sunt chiar alarmante, dacă ne uităm la 5%, anume gradul de absorbție menționat de către mai marii fondurilor europene de la noi. Având în vedere că sunt destul de mulți bani prevăzuți pentru digitalizare, am vrut să vedem cât de departe au ajuns aceste programe. Ne uităm aici deocamdată la programele de digitalizare pentru mediu privat, prin fondurile europene „clasice”.

De ce? Păi, am intrat în anul 2025, deci suntem aproape de jumătatea perioadei de finanțare 2021-2027 (nu uitați că adesea programele de finanțare funcționează pe principiul n+2, deci mai pot merge până în 2029), iar stadiul de absorbție este 5%. Deci, cât din acel 5% a fost cheltuit pe digitalizare? Deci, care e stadiul programelor de digitalizare a IMM-urilor?

Să nu ne grăbim totuși. Puțin context nu strică.

 

Digitalizarea IMM-urilor: puțin context nu strică

Am mai scris aici despre programele de digitalizare cu fonduri europene în România și reiau câteva idei cheie de acolo:

  • Fiecare agenție de dezvoltare din regiuni organizează apelurile de selecție pentru digitalizare în ritm propriu, având în vedere că, începând cu această perioadă de programare (2021-2027), regiunile sunt cele care administrează programele operaționale.
  • Există mai multe oportunități pentru digitalizarea IMM-urilor, anume prin PNRR sau prin programele operaționale derulate la nivelul fiecărei regiuni: NV, Centru, Nord-Est, Sud-Est, Sud-Muntenia, București Ilfov, Sud-Vest, Vest. Motivul
  • Toate programele regionale au oportunități de finanțare pentru digitalizarea IMM-urilor, pe lângă oportunitățile prin PNRR. De ce? Păi, e o poveste mai lungă, dar pe scurt: avem niște priorități setate la nivel european, apoi se semnează un acord cu statul român care combină necesitățile naționale cu prioritățile europene și de acolo se creionează programele mari de finanțare.
  • Întreprinderile trebuie să bifeze o listă de 12 elemente care definesc intensitatea digitală. Acest indicator realizat de către Eurostat evoluează anual, rezultă că există versiuni diferite ale acestuia.
  • Astfel, am descoperit că programele cu finanțare europeană măsoară diferit intensitatea digitală – indicator-cheie care monitorizează digitalizarea întreprinderilor – pentru că folosesc versiuni diferite ale acestui indicator
  • Cheltuielile eligibile din programele analizate permit achiziția unei varietății de tehnologii care se leagă indirect de intensitatea digitală cerută, dar accentul cade pe bifarea indicatorilor și nu neapărat pe îmbunătățirea proceselor interne
  • La nivelul a patru dintre cele 8 regiuni de dezvoltare, ghidurile de finanțare folosesc versiunea din 2018 a indicatorului de intensitate digitală. Ultima oară când am verificat eram în 2025 :). Au trecut câteva generații de procesoare de atunci.
  • Programele de digitalizare prin PNRR măsoară intensitatea digitală diferit față de programele regionale – dar folosesc varianta din 2021
  • După umila noastră părere, aceste programe stimulează cheltuirea banilor pentru a se încadra în acei indicatori și a bifa cât mai mulți.  Accentul pornește de la „ce trebuie să-mi iau ca să bifez” și nu de la „ok, unde am nevoie să eficientizez unele lucruri?”

Ok, acum cum stăm?

Nu ne uităm la câți bani se dau sau s-au dat deja, ne-a interesat stadiul derulării și mai ales interesul pentru astfel de proiecte din partea solicitanților.

criterii intensitate digitală

Digitalizare IMM-uri: stadiu programe de finanțare

1. Regiunea NV (Nord-Vest)

  • Apel închis în 2024
  • 477 candidaturi depuse (pentru un buget care ar putea acoperi maxim 160 de proiecte)

2. Regiunea NE (Nord-Est)

  • Apel pilot desfășurat în 2 etape: verificare inițială și depunere
  • Redeschis în noiembrie 2024 pentru cei care nu au depus sau au fost respinși în runda inițială
  • 350 de proiecte depuse la nivelul lunii ianuarie 2025, buget aproape finalizat
  • Proiect derulat în parteneriat cu Banca Mondială care va lua un grup de control de IMM-uri pentru a evalua impactul

3. Regiunea Centru

  • Cel mai avansat stadiu
  • 204 proiecte depuse, din care 10 sunt deja în contractare

4. Regiunea SE (Sud-Est)

  • Apelul nu s-a deschis încă, prevăzut pentru iunie 2025

5. Regiunea SV (Sud-Vest)

  • 69 de proiecte depuse inițial, dar au rămas doar 47

6. Regiunea Sud-Muntenia

  • Digitalizarea IMM-urilor face parte din proiecte mai mari de competitivitate, fiind o activitate conexă
  • Două apeluri lansate, totalizând 906 proiecte depuse (nu toate exclusive pentru digitalizare)

7. Regiunea București-Ilfov

  • Două apeluri prevăzute pentru IMM-uri: unul pentru nivel scăzut de digitalizare și unul pentru cele mai avansate
  • Apelurile vor fi deschise în mai 2025
  1. Regiunea Vest
  • Prevăzut a fi lansat pentru martie 2025
  • Apel aflat în consultare în iulie 2024, dar nelansat până acum.

Ce putem înțelege de aici?

  • Observăm câteva disparități regionale: din 8 regiuni, în 3 dintre ele încă nu s-au deschis apelurile de finanțare (Sud-Est, București-Ilfov, Vest).
  • Cel mai avansat stadiu se referă la semnarea contractelor de finanțare, în cazul regiunii Centru, în rest avem stadii de evaluare sau nici măcar nu au fost deschise apelurile
  • Excluzând outlierul Sud-Muntenia, unde digitalizarea este o activitate conexă doar și nu există apel dedicat, putem spune că firmele din regiunea NV au fost cele mai interesate de finanțare pe digitalizare, având în vedere numărul mare de proiecte depuse.
  • Regiunile tratează digitalizarea destul de diferit, dincolo de indicatorul de intensitate digitală, dacă ne uităm la abordări, cum ar fi cea bazată pe analiză de impact (care e o idee bună) sau la faptul că nu face parte dintr-un apel dedicat în cazul regiunii Sud-Muntenia. Nu mai trebuie să zic că avem printre cele mai scăzute performanțe din UE la acest capitol.
  • E prea devreme să ne pronunțăm dacă a funcționat descentralizarea în cazul programelor regionale, dar putem compara și cu programul PNRR care a înregistrat la nivel național peste 7188 de cereri pentru programul de digitalizare prin intensitate digitală și cam 100 de proiecte pentru implementare de tehnologii avansate prin parteneriate între firme. Dintre cele peste 7188, deocamdată doar 3683 sunt propuse spre finanțare. “Victoria” merge către PNRR, care a avut mult mai mare succes.
apeluri digitalizare imm

Sursă imagine de fundal aici.

Ce recomandăm?

  • Măcar pentru apelurile care nu s-au deschis încă, regândirea abordării asupra digitalizării IMM-urilor (this is a long shot)
  • Accelerarea implementării proiectelor pentru că solicitanții scriu anumite specificații tehnice în proiecte și apoi au de-a face cu birocrația de a aduce la zi documentele de proiect, dacă acesta intră în implementare după un an sau doi (în cazul PNRR)
  • Realizarea de analize de impact –  pe sistemul propus la nivelul regiunii Nord-Est pentru a urmări performanțele și efectul acestor proiecte la nivel micro și macroeconomic.
  • Regiunile au centre de inovare digitală care pot sprijini evaluarea sau monitoriza implementarea, având în vedere expertiza lor în ceea ce privește digitalizarea. De ce nu pot exista parteneriate cu acestea pentru a putea sprijini procesul de digitalizare al IMM-urilor?
CiteșteSalvează

Ce propune noul Guvern pe parte de #digitalizare?

In România
De Mirela Marcut
8 minute
Ce propune noul guvern pe parte de #digitalizare

La DigitalPolicy nu suntem străini de programe de guvernare. Unul din primele noastre articole pe site a fost despre programul de guvernare al coaliției PNL-USR-UDMR. Ce vremuri! Facem efortul să le parcurgem să vedem câteva elemente care ar putea defini politicile publice legate de digitalizare și transformare digitală în România și să vedem care e viziunea liderilor noștri. Căci asta ar trebui să fie rolul unui program de guvernare – să seteze direcțiile de acțiune pornind de la o viziune pentru următorii 4 ani.  Nu puteam să nu ne uităm ce propune noul Guvern pentru pe parte de #digitalizare?

Care e viziunea acum? Păi, simplificare, debirocratizare, facilitare și toate cuvintele alea care, în esență, duc mai ales la integrarea tehnologiei în modul în care funcționează statul, societatea, economia. Perfect, deci digitalizarea e acolo în centru! Ați putea zice asta 🙂 Dar n-ar fi 100% corect. În primul rând, digitalizarea trece la economie ca portofoliu. În timp ce alte state au o agenție specializată care este cumva direct sub PM, beneficiind de autoritate și sprijin, la noi digitalizarea intră sub umbrela ministerului economiei și antreprenoriatului.

Ce-mi spune asta?

  • fragmentarea portofoliilor și temelor legată de digitalizare continuă – acum când aveam nevoie, mai mult ca oricând, de coordonare mai bună
  • scoatem digitalizarea de lângă cercetare, dezvoltare, inovare – aici era o logică. Digitalizarea înseamnă și noi moduri de a face lucruri, deci finanțările pentru R&D și politicile de inovare ar fi trebuit să meargă mână în mână
  • mai marii noștri văd digitalizarea strict ca un element al economiei. Not that’s a bad thing, cum ar zice Seinfeld – avem nevoie de mult imbold pentru integrarea tehnologiilor și există multe proiecte deja on-going pe partea asta. Dar uităm de componenta socială și de efectele acesteia.

Hai să vedem totuși ce ne propune coaliția “pro-europeană”. Mai jos, câteva detalii despre ce și-a propus nu pe parte economică, cum ar zice un mare mahăr, ci “pe parte de digitalizare” Am structurat articolul mai jos pe trei elemente: ce e nou, ce nu e nou și, ca concluzie, ce lipsește? Am pus la “ce e nou” elemente care n-au fost fluturate în discursul public în ultimul an, dar care pot fi și în articolul cu analiza programelor propuse de partide. Deci, să purcedem.

 

Not that there's anything wrong with that!

Ce e nou?

  • productivismul ca fundament pentru investiții masive în…printre altele și tehnologice pentru ca România să devină “hub tehnologic și industrial în Europa de Est”. Partea asta cu hubul tehnologic nu e nouă – am mai avut hub IT, hub de securitate etc. De fapt, vezi mai jos.
  • mai vedem referiri la necesitatea asigurării sustenabilității proiectelor de digitalizare – care trebuie văzute ca parte a unui sistem și nu ca parte a unui proiect care, odată ce s-a terminat, e gata, îi asigurăm supraviețuirea pentru cât trebuie și aia e.
  • referințe către cadre legale pentru sprijinirea proiectelor inovative și/sau dezvoltarea și pilotarea de “proiecte de cercetare, inovare, digitalizare, debirocratizare”. Asta ne miroase a regulatory sandboxes, acele cadre care permit testarea de tehnologii înainte de implementare cu scopul asigurării respectării reglementărilor, cum este mai noua sperietoare AI Act.
  • flexibilizarea cadrului legal în ceea ce privește achizițiile publice de tehnologie. Aici vorbim despre stimularea sectorului GovTech, pentru a impulsiona startupuri sau IMM-uri care nu s-ar califica la licitații publice să dezvolte soluții pentru sectorul public. Am mai scris aici despre asta.
  • digitalizarea administrației – digitalizarea procesului de obținere a autorizației de construcție. Precizarea noastră: Măsură care ar trebui pusă în aplicare ținând cont de programul național pentru digitalizarea autorităților locale.
  • digitalizarea în limbile minorităților naționale.
  • “Înființarea unui Program național prioritar de specializare a personalului din administrațiile publice, în sisteme și platforme digitale, prin colaborare cu universitățile de profil”. Ok, bun, dar am rămas undeva în urmă cu gradul de competențe digitale la nivelul personalului din administrațiile publice. Cum specializezi dacă nu știi de unde pornești? Reamintim că s-a realizat un proces de testare a competențelor digitale ale personalului din administrație, dar n-am primit rezultatele
  • digitalizarea sistemului de învățământ – în special în ceea ce privește procedurile administrative
  • în cercetare și inovare – inteligența artificială și securitatea cibernetică ca domenii strategice.
  • în cercetare și inovare – crearea unei platforme de monitorizare a activității pseudo-științei cu rol de avertizor pentru autorități și public
  • Ministerul Afacerilor Interne – elaborarea unei strategii privind identitatea digitală – care, adăugăm noi, ar trebui să aibă ca prioritate reducerea norului conspirativ din jurul acestui concept.

Ce nu e nou?

  • eterna promisiune că nu ni se mai cer acte emise de alte instituții publice 🙂
  • eterna digitalizare a ANAF – cumva de data asta prin intermediul lentilei simplificării proceselor
  • multe programe pentru digitalizare, stimularea inovării care deja sunt cuprinse în programele cu finanțare europeană sau prin PNRR – cum sunt programele de granturi pentru IMM-urile care realizează inovație deep-tech în colaborare cu o entitate de cercetare sau programele de creștere a competențelor digitale avansate în IMM-uri
  • România – hub de securitate cibernetică
  • sprijinirea IMM-urilor prin implementarea strategiei naționale pentru digitalizarea IMM-urilor prin centre de inovare digitală. Strategia există deja.
  • alte proiecte care deja sunt începute sau prevăzute, cum este Hubul Român pentru Inteligență Artificială sau programul pentru conectarea zonelor albe prin PNRR
  • programul național pentru digitalizarea autorităților locale – care există deja și este prevăzut a fi extins.
  • “debirocratizare și digitalizarea administrației” – cu câteva referiri care ar putea intra și la “Ce e Nou?”, cum ar fi: realizarea unei foi de parcurs pentru debirocratizarea serviciilor publice și prioritizarea celor esențiale pentru digitalizare sau catalogul serviciilor publice (am uitat de el!)
  • vedem câteva măsuri pentru coordonarea unui proces de digitalizare a administrației, dar nici acestea nu sunt noi:
    • operaționalizarea Registrului Aplicațiilor Informatice (neaprobat încă, aflat în proces de consultare publică în iulie 2024). Cum se corelează aceasta cu măsura de aducere la zi a catalogului de servicii?
    • operaționalizarea Punctului Digital Unic (sic!) – care bănum că este de fapt Portalul Digital Unic, tot un proiect care există deja
    • Foaie de parcurs pentru migrare în cloudul guvernamental – la fel ca mai sus – cum se corelează această măsură cu planul de digitalizare a administrației locale?
  • strategia națională de digitalizare și e-sănătate. A fost în consultare publică în luna decembrie.
  • digitalizarea activității Ministerului Dezvoltării – înțeleasă în sensul creării a (încă) unei platforme digitale care va agrega întrebări și răspunsuri și proceduri legate de programele ministerului
  • pentru sistemul energetic național – printre altele, contorizare inteligentă și digitalizarea rețelelor pentru a înlesni pe viitor și alte modele tarifare care să țină cont de prețul energiei în funcție de intervalele orare;
  • digitalizarea patrimoniului cultural și digitalizarea proceselor de avizare în domeniul patrimoniului
  • digitalizarea în transporturi – utilizarea RPA pentru automatizarea sarcinilor repetitive. Nu pare a fi nou, având în vedere că se poate corela cu programul derulat la nivelul ADR pentru 18 instituții publice
  • digitalizarea sistemului judiciar – domiciliu electronic, dosare electronice, etc
  • digitalizarea serviciilor consulare.
  • crearea unei platforme pentru monitorizarea activităților sportive la nivel național – pentru monitorizarea performanțelor sportive și gestionarea activităților

 

Ce lipsește?

  • Nu vedem nicio referință la planul național de acțiune privind Deceniul Digital. Cum anume se întâlnește acest plan documentat și aprobat la nivel de Guvern cu acest Program de Guvernare, care este și el aprobat în Parlament. La fel, nicio referire la țintele pe care ar trebui să le atingem până în 2030. Dacă lucrăm cu presupunerea că acest program de guvernare este valabil pe perioada 2025-2029, administrația ar trebui să coreleze aceste măsuri cu țintele pe care ni le-am asumat. Spre exemplu – am desemnat inteligența artificială ca domeniu strategic pentru cercetare-inovare, dar cum facem să educăm oamenii să înțeleagă aceste unelte și să le integreze în activitatea lor economică?
  • Accentul pe dezvoltarea competențelor digitale. Singurele mențiuni cu privire la acestea se află în ceea ce privește actualizarea programelor școlare și la programul de competențe digitale pentru angajații IMM-urilor, măsuri la care deja se lucrează.
  • Nicio referire la creșterea capacităților instituțiilor pentru gestionarea problemelor legate de social media – nici în rândul profesorilor, spre exemplu, nici la nivelul instituțiilor. Parcă ne confruntam cu un context în care alegerile au fost anulate și din cauza interferențelor pe rețelele sociale. Cum putem preveni un astfel de eveniment din nou dacă nu lucrăm la această problemă deja sistemică?
  • Nu e foarte clar cum se vor coordona toate aceste măsuri (mai ales că unele se repetă sau vedem măsuri despre digitalizarea în educație în dreptul ministerului economiei și digitalizării) și iar ajungem la eternul comentariu: nu avem o strategie clară cu privire la transformarea digitală a României. Avem piese de puzzle aruncate într-o cutie care are și niște piese de remi și poate de dame, și nu știm cum se potrivesc. Poate că e un puzzle 3D și nu ne prindem nicicum de imaginea finală.

 

Sursă program de guvernare aici.

CiteșteSalvează

Eu cu ce votez? Ce propun partidele pentru digitalizare

In România
De Mirela Marcut
20 minute
ce propun partidele pentru digitalizare

Da, știu, nu e momentul acum. Dar poate că chiar acum este momentul, în condițiile în care tehnologia, inteligența artificială, platformele social media sunt pe buzele tuturor. Duminică avem alegeri parlamentare și nu prea știm ce să votăm. Mâna sus cine a citit cel puțin un program politic al unui partid! OK, hai că ridicăm noi aici mâna pentru că ne-am uitat ce promit partidele pentru digitalizare,

Am analizat programele electorale ale principalelor partide pentru a vedea cum își imaginează România digitală în perioada 2024-2028. Fie că vorbim de PSD, care pune accent pe digitalizarea serviciilor publice și conectarea românilor din diaspora, de PNL, care propune o transformare digitală cuprinzătoare a administrației, sau de USR, care insistă pe standarde de interoperabilitate, fiecare partid vine cu propria viziune asupra viitorului digital al țării.

Hai să vedem în detaliu ce propun partidele pentru digitalizare. Programele consultate au fost ale: PSD, PNL, USR, AUR, REPER, SENS.

Cum să citești acest document? Am identificat o serie de domenii comune pentru măsuri propuse indiferent de structura programului propus, care a fost mai mult sau mai puțin complex. Domeniile sunt: sistem (aici ne referim la administrație, cadru general etc), conectivitate, educație, economie digitală și antreprenoriat, inovație, sănătate, cultură, reglementare, respectiv altele – aici intră măsuri din alte sectoare, cum ar fi construcții sau mediu. După fiecare partid prezentat, avem câte o scurtă concluzie asupra a ceea ce propun

Începem totuși cu o sinteză să vedem ce propuneri sunt comune, sau ce propuneri ar fi exotice. Să alegeți bine!

Ce au în comun? Doar nu credeați că nu se înțeleg partidele pe partea de digitalizare. Există câteva măsuri pe baza cărora ar trebui să se înțeleagă. Desigur, depinde de cum le traduci în acțiuni

  1. Digitalizarea sistemului judiciar
  2. Servicii digitale pentru diaspora
  3. Patrimoniu cultural digitalizat
Ce abordări unice există?
  • PSD: crearea unei platforme digitale naționale pentru gestionarea activităților sportive din școli, universități, cluburi, federații sportive naționale și competiții locale.
  • PNL: diversificarea domeniilor de investiții ale CNI astel încât să includă și tehnologiile digitale, împreună cu digitalizarea și eficientizarea proceselor “de la procedurile de achiziții publice la monitorizarea implementării și transparentizarea
    cheltuielilor, îmbunătățind astfel eficiența operațională a CNI.”
  • USR: reducerea numărului de instituții ale statului care au atribuții în digitalizare
  • REPER: restabilirea GovITHub
  • SENS: stimulente fiscale pentru dezvoltarea de produse tech care contribuie la coeziune socială, accesibilitate și incluziune
N.B: Această enumerare de măsuri și acțiuni nu e exhaustivă și e posibil să ne fi scăpat ceva.
ce propun partidele pentru digitalizare

PSD

Sistem

  • digitalizare ANAF
  • digitalizarea unor servicii publice și a activității structurilor MAI – nimic din ce nu se întâmplă deja
  • digitalizarea instanțelor, prin generalizarea dosarului electronic, a procedurilor de comunicare prin mijloace electronice, instituirea domiciliului electronic, realizarea de conexiuni cu platformele electronice ale altor instituții, generalizarea posibilității de soluționare a litigiilor și de desfășurare a activităților de formare prin mijloace electronice și asigurarea infrastructurii informatice adecvate;
  • flexibilizarea cadrului achizițiilor publice de tehnologie (software).
  • securitate cibernetică – Construirea unui pol european de expertiză tehnologică în materie de securitate cibernetică, cu 217 milioane de euro alocați din PNRR și fonduri europene – programe prin PNRR pentru securitate cibernetică, vor primi “setul de instrumente și servicii guvernamentale pentru a spori nivelul de maturitate a securității cibernetice”.
  • conectarea românilor din diaspora la serviciile digitale din țară prin construirea nodului eIDAS și interconectarea cu nodurile celorlalte state membre

Conectivitate

  • servicii digitale în zona rurală – DIGICOUNTY / DIGILAND – servicii de e-guvernare, îmbunătățirea stării de sănătate (nu e clar cum) + creșterea competențelor digitale cu 40-45%, cu mențiunea că n-avem date despre gradul de competențe digitale la sat
  • conectivitate pentru 945 de localități din zone defavorizate – 94 milioane din PNRR

Educație

  • digitalizarea sistemului de educație fizică și sport. Crearea unei platforme digitale naționale pentru gestionarea activităților sportive din școli, universități, cluburi, federații sportive naționale și competiții locale.

Economie digitală și antreprenoriat

  • 36 milioane de euro finanțare din PNRR pentru transformarea digitală a minimum 2.000 întreprinderi mici și mijlocii, prin consolidarea competențelor digitale ale angajaților acestora
  • finanțarea de proiecte în domeniul tehnologiilor avansate pentru crearea de hub-uri de inovare în domenii de interes strategic – proiecte deja începute (referință la HRIA, respectiv Ro-HydroHub)
  • nu e foarte clar – Anvelopă financiară dedicată pentru proiecte de digitalizare în bugetul național, pe modelul Planului Național de Redresare și Reziliență.

Inovație

  • nu e foarte clar – credem că e regulatory sandboxes – Implementarea unor proiecte pilot în regim de parteneriat public-privat pentru testarea, dezvoltarea și implementarea proiectelor de inovație.

Sănătate

  • aprobarea Strategiei Naționale de Digitalizare în Sănătate (SNDS) și a planurilor de acțiune regionale și desemnarea instituției responsabile – e deja în consultare publică

Cultură

  • digitalizarea muzeelor
  • cultură digitală – Dezvoltarea și extinderea unor platforme online care să transmită spectacole în direct sau înregistrate, oferind publicului din toată țara acces la evenimente culturale importante.
  • biblioteci ca huburi digitale – se întâmplă deja

Reglementare

  • un cadru de reglementare funcțional și flexibil pentru proiecte și tehnologii inovative – aici nu mai depinde doar de noi, ci și de cadrul de reglementare la nivel european

Ar fi fost bine să discutăm despre implementarea strategiei de IA, spre exemplu, sau să facem legătura cu planul național pentru deceniul digital. Următoarele alegeri vor fi în 2028, unde ne propunem să ajungem până atunci? Mai observăm lipsa de specificitate a măsurilor sau măsuri care deja există în plan. Măsuri de incluziune digitală? Doar partea de urban versus rural, dar competențele digitale unde le lăsăm?

 

PNL

Sistem

  • Digitalizarea serviciilor consulare pentru sprijinirea diasporei
  • Digitalizarea serviciilor IGI între 2025-2028, pentru gestionarea fluxurilor de migranți și lucrători străini.
  • Digitalizarea și îmbunătățirea infrastructurii IT: Planul de investiții prevede modernizarea infrastructurii IT în instanțe, contribuind astfel la digitalizarea actului de justiție și la accesul mai ușor al justițiabililor la dosare. În acest sens, proiectul PNRR sprijină dotarea instanțelor cu tehnologie de ultimă generație și dezvoltarea unui sistem electronic de dosare, care va permite părților implicate să acceseze în mod securizat documentele litigiilor
  • diversificarea domeniilor de investiții ale CNI – să includă și tehnologiile digitale + digitalizarea și eficientizarea proceselor “de la procedurile de achiziții publice la monitorizarea implementării și transparentizarea cheltuielilor, îmbunătățind astfel eficiența operațională a CNI.”
  • datele să fundamenteze politici și decizii publice 🙂 + AI în serviciile publice
  • sisteme informatice unitare: permit interoperabilitatea între diverse UAT-uri și nivelul central, oferind raportări Open Data prin ghișeul unic digital, ușurând accesul cetățenilor la servicii și reducând birocrația.
  • atlasul teritorial județean: o platformă pentru date spațiale în timp real, utilizată în analize multisectoriale și fundamentarea deciziilor la nivel local și central.
  • incluziune digitală: Debirocratizarea și simplificarea administrativă trebuie să înceapă la nivel local, unde autoritățile sunt mai aproape de cetățeni și oferă servicii directe. Astfel, în legătură cu reforma administrativ-teritorială, este esențială o abordare pragmatică, respectând principiul „nimeni nu este lăsat în urmă”
  • funcționarii au nevoie de training și “ghiduri” – astfel încât să fie familiarizați cu noile procese
  • platforma solutii.gov.ro – care nu există încă – va integra date din sectorul public și privat, va crea o punte de comunicare între administrația publică și mediul de afaceri, oferind companiilor posibilitatea de a propune soluții pentru problemele ridicate de administrație. În esență, un model de GovTech pentru a impulsiona crearea de soluții digitale pentru stat, dar care nu poate exista încă fără interoperabilitate și standardizare de date
  • traininguri pentru funcționarii publici de competențe digitale
  • dezvoltarea unui Centru Național de Excelență în Apărarea Cibernetică

Conectivitate

  • conectivitate – fonduri de la bugetul național și european pentru zonele albe pentru a crește incluziunea digitală

Educație

  • Digitalizarea școlilor din mediul rural. Dotarea unităților de învățământ cu echipamente digitale și acces la internet
  • Digitalizarea proceselor de management și administrative
  • Simplificarea și digitalizarea procesului de înscriere pentru studenții internaționali.
  • Transparența actelor de studii, limitând posibilitatea falsificării acestora.
  • Simplificarea verificarea actelor de studii emise de către unitățile de învățământ din România prin intermediul unei aplicații conectate la registrele digitale care gestionează aceste informații.
  • Programul Național de Integrare a Tehnologiilor Avansate în educație – un transfer constant de cunoștințe și resurse între învățământul preuniversitar și cel universitar.

Economie digitală și antreprenoriat

  • sprijinirea de startup-uri printr-un fond public-privat pentru finanțarea ecosistemului antreprenorial din România (startup-uri şi IMM-uri) ar putea fi constituit printr-o combinație de capital public și capital privat, unde sectorul public contribuie prin finanțare inițială, iar sectorul privat completează fondurile, beneficiind de garanții sau co-investiții publice.
  • propune crearea unui fond de investiții dedicat startupurilor din sectorul tech
  • apar mențiuni despre EDIH – dar fără măsuri clare și cu mențiuni vagi de unde le finanțează

Inovație

  • parteneriat public-privat pentru impulsionarea finanțărilor produselor inovatoare
  • referire la metale rare și critice prin intermediul promovării unui cadru care să permită exploatarea metalelor rare necesar pentru dezvoltarea de tehnologii pentru semiconductori

Cultură

  • digitalizarea patrimoniului cultural – proiect de e-patrimoniu – creând o platformă digitală unică pentru servicii de patrimoniu cultural și oferind acces digital la aproximativ 20.000 de monumente. Există una deja, dar nu e popularizată
  • cinematografie – Digitalizarea completă a proceselor administrative și financiare pentru accesarea fondurilor, prin intermediul platformei app.ofic.ro

Reglementare

  • Necesitatea adaptării legislației aplicabile companiilor la noile realități economice și digitale. Nu e clar sau dezvoltat cum

Altele

  • Digitalizarea Rețelelor Agricole: Implementarea unor platforme de management agricol, senzori de monitorizare și sisteme de analiză în timp real va optimiza procesele de producție și distribuție.
  • Construcții: digitalizarea procesului de solicitare a autorizațiilor de construcții – dezvoltarea unei platforme digitale centralizate, care să permită încărcarea, verificarea și evaluarea documentelor într-un singur loc, accesibil atât autorităților locale, cât și solicitanților – cu pre-verificare
  • Construcții: încă o nouă platformăăăă – Operaționalizarea valorificării proprietății publice și private prin înființarea Registrului Național al Proprietăților Publice și Private ar aduce o mai bună gestionare a acestor resurse, sprijinind eficiența administrativă și stimulând dezvoltarea economică.

Cum arată viziunea PNL? Cuprinzătoare, dar suprinzătoare. Concentrarea pe proiecte de incluziune digitală, dar și puțină concentrare pe zona de inovare, dincolo de încurajarea finanțărilor prin parteneriat public-privat. Multe se rezolvă prin platforme, dar nu vorbim despre competențele digitale. Sectorul public este în centrul proceselor de digitalizare, dar funcționarii nu sunt parte a procesului, adică cei care ar trebui să implementeze și să folosească acele servicii. Multe proiecte care există deja sau despre care nu e clar că vor fi susținute în continuare sau e vorba de cele care se derulează deja, cum e cazul EDIH-urilor sau proiectele pentru zonele albe.

 

AUR

Digitalizarea apare doar marginal în programul AUR – la capitolul Inovare și cercetare. Serviciile digitale.

Nicio măsură concretă dincolo de “susținem digitalizarea serviciilor publice în scopul creșterii transparenței și eliberării cetățeanului de corvoada administrativă și a sarcinilor repetitive, nu înrobirea lui într-un sistem care să-i monitorizeze fiecare acțiune”.

Deci, e vorba de susținerea interzicerii supravegherii prin intermediul tehnologiei, deși nu e clar la ce se referă. La prima vedere, se pare că ar fi mână în mână cu spiritul AI Act care interzice unele practici de supraveghere, dar și față de GDPR

Susține asigurarea “suveranității cibernetice” astfel încât “în condițiile unei eventuale decuplări de la rețeaua globală, principalele servicii publice să poată funcționa ca o rețea internă.” ROnternet? Același spirit al ideii de suveranitate digitală, manifestată de către UE la un moment dat.

Susține ideea păstrării datelor personale ale românilor, respectiv “informațiile de natură strategică privind statul român sau sectorul privat, să fie securizate în România pe baza unor soluții proprii.

Interoperabilitatea bazelor de date între instituțiile publice trebuie să devină realitate. Statul trebuie să asigure prin legislație și practici controlul civil și sigur al administrării acestor date.

Digitalizarea patrimoniului cultural este un obiectiv care rezolvă două urgențe: salvgardarea patrimoniului și punerea lui în circulație.

Cum arată vizunea AUR? Simplistă pe zona de societate digitală, dar previzivilă. Ce e interesantă este ideea suveranității cibernetice, similară de altfel cu viziunea suveranității digitale proclamată de fapt de către UE. Ce e diferit este ideea păstrării datelor personale ale românilor în spațiu românesc, o idee practic imposibilă de implement în actualul model al capitalismului supravegherii.

 

USR

Sistem

  • Toate proiectele de digitalizare ale statului vor conține obligatoriu standarde pentru interoperabilitate. Vom crea cadrul legal astfel încât să nu mai poată fi achiziționate aplicații software nici cu funcționalități suprapuse, nici care să nu „se înțeleagă” cu cele ale altor instituții ale aceluiași stat.
  • Standarde obligatorii de interconectare la proiectele de digitalizare
  • Reducerea numărului de instituții ale statului român cu atribuții în digitalizare.
  • Un punct de acces unic al serviciilor publice electronice.
  • Feedback pe activitatea instituției/serviciului/direcției – proces de feedback al cetățenilor în urma interacțiunii cu instituțiile publice.
  • Digitalizarea completă a instanțelor și a serviciilor juridice, pentru a le oferi cetățenilor acces facil și rapid la justiție
  • Dezvoltarea unui Centru național de excelență în domeniul apărării cibernetice pentru cercetare/dezvoltare, parteneriate cu industria.

Educație

  • introducerea IA și a competențelor digitale avansate în curriculum, cu accent pe utilizarea etică și reponsabilă – cu accent pe utilizarea etică și responabilă

Inovație

  • Concentrarea cercetării pe domenii emergente cu soluții concrete pentru provocările majore și vin cu ideea introducerii de stimulente fiscale pentru companiile care investesc în cercetare-dezvoltare pentru domenii emergente.

Sănătate

  • Funcționalizarea Dosarului Electronic de Sănătate și crearea de registre naționale de boală

Cultură

  • Aceeași idee a patrimoniului cultural digitalizat – “Facilităm înțelegerea colecțiilor și patrimoniului cultural prin intermediul instrumentelor digitale de lucru la distanță”

Altele

  • Energie – Susținem contorizarea inteligentă și digitalizarea rețelelor și modele tarifare care să țină cont de prețul energiei în funcție de intervalele orare
  • Mediu – Digitalizarea procesului de emitere de autorizații de mediu, dar și transparentizarea acestuia prin emiterea digitală a proceselor verbale de amplasament și localizarea prin GPS

Frază preferată: “Digitalizarea luptei cu tăierile ilegale va fi efectiv realizată în teren”

Cum arată viziunea USR? Cele mai multe măsuri vizează digitalizarea statului, principala grijă de altfel. Este singurul partid care propune o reorganizare a guvernanței digitale, mai precis a numărului de instituții cu atribuții în digitalizare. Dar ce ne facem că trebuie să creștem numărul de instituții cu atribuții în digitalizare? Dar ce ne facem cu competențele digitale și specialiștii de care e nevoie pentru a implementa tot potopul de legislații europene? A, apropo de AI, încă o premieră: singurul partid care discută despre integrarea inteligenței artificiale în mod etic și responsabil în educație.

 

REPER

Sistem

  • digitalizarea ANAF
  • dezvoltarea cloud-ului guvernamental și digitalizarea tuturor serviciilor publice prin folosirea resurselor dedicate din PNRR și fondurile structurale disponibile;
  • aplicație unică pentru acces la toate serviciile publice, Trezoreria Statului pe tehnologie de tip blockchain, pentru a transparentiza și a asigura trasabilitatea totală în gestiunea și alocarea banilor publici,
  • reînființarea GovITHub — comunitatea IT din România în parteneriat cu autoritățile pentru a contribui la digitalizarea statului într-un mod participativ și adecvat nevoilor reale ale societății.
  • regionalizare pentru debirocratizare, cu structurii regionale suple, digitalizate și care preiau un set definit de servicii publice
  • diaspora – servicii consulare digitalizate, fără cozi interminabile și drumuri de sute de kilometri

Conectivitate

  • dreptul la internet, concomitent cu investiții publice pentru a garanta accesul la internet pe tot teritoriul, inclusiv în mediul rural,

Educație

  • programe de alfabetizare digitală a seniorilor,
  • Alfabetizare digitală gratuită — rămâi relevant(ă) în era digitală pentru angajați și funcționari publici, pentru vârstnici sau muncitori necalificați

Economie digitală și antreprenoriat

  • scheme de finanțare și digitalizare pentru IMM-uri și StartUp-uri -Fond Național unic pentru antreprenoriat și inovare, alimentat de 10 miliarde de euro granturi și împrumuturi europene pe perioada 2021- 2027
  • pentru profesii liberale – Platforme digitale pentru colaborare — găsești clienți și parteneri mai ușor

Inovație

  • O politică industrială agilă, formarea și dezvoltarea de hub-uri tehnologice și de inovare și de clustere industriale, în parteneriat cu universitățile și institutele de cercetare, cu concentrare pe tranziția verde, digitală și oportunitățile autonomiei strategice europene

Altele

  • Mediu – urmărirea digitală a infracțiunilor de mediu

Cum arată viziunea REPER? Multe aspecte similare cu alte partide, cum ar fi digitalizarea serviciilor consulare, aplicația unică a statului sau cloudul guvernamental, care, conform lor ar fi prost implementat acum. Accentul pe incluziunea digitală iese în evidență, fiind necesar ținând cont de nivelul de competențe digitale din țară.

 

SENS

Sistem

  • Modernizarea sistemului judiciar, inclusiv prin digitalizare, rămâne o necesitate stringentă pentru eficientizarea actului de justiție
    • Digitalizarea completă a proceselor judiciare pentru a reduce birocrația și timpul de așteptare, inclusiv simplificarea procedurilor pentru depunerea online a cererilor și a documentelor legale, respectiv dezvoltarea unei platforme online de acces public pentru a urmări desfășurarea proceselor în timp real
  • Digitalizarea ANAF
  • Crearea unui portal public de transparență bugetară unde cetățenii să poată urmări în timp real toate cheltuielile publice, comparate cu veniturile colectate
  • Crearea unei echipe dedicate digitalizării și a designului serviciilor publice în Cancelaria Guvernului, cu un mandat clar de a unifica site-urile și pattern-urile de accesare a serviciilor publice a tuturor ministerelor
  • Implementarea unei platforme centralizate unde cetățenii pot accesa servicii guvernamentale online (de exemplu plăți de taxe, obținerea documentelor)
  • Crearea unui ghid și a unor standarde de implementare astfel încât caietele de sarcini pentru proiecte de digitalizare a serviciilor publice să poată fi preluate de IMM-uri din domeniul IT, pentru a ieși din logica proiectelor IT mari cu probleme de implementare și aceleași câteva firme de IT care câștigă contractele
  • Securitate cibernetică prin întărirea instituțiilor, dezvoltarea unui cadru de reglementare solid pentru protecția datelor, modernizarea sistemelor IT din infrastructurile critice, campanii de informare pentru populație

Educație

  • pentru persoanele vârstnice – programe comunitare și pentru a-și îmbunătăți competențele digitale
  • actualizarea programelor școlare cu introducerea și a unui modul de educație online și media
  • dezvoltarea competențelor profesorilor – inclusiv prin digitalizare
  • Simplificarea accesului studenților la resursele administrative prin digitalizarea proceselor
  • integrarea cursurilor de alfabetizare digitală și tehnologie în toate programele de studiu, inclusiv utilizarea inteligenței artificiale și a realității virtuale, pentru a spori interactivitatea și relevanța educației și a pregăti studenții pentru piața muncii moderne
  • Asigurarea accesului gratuit al studenților la platforme online și biblioteci virtuale pentru îmbunătățirea resurselor educaționale

Economie digitală și antreprenoriat

  • Implementarea unor programe naționale de educație digitală pentru antreprenori și IMM-uri, pentru a-i pregăti să adopte și să utilizeze soluții tehnologice inovatoare
  • Crearea unui fond guvernamental dedicat proiectelor de inteligență artificială (IA) pentru a sprijini IMM-urile și startup-urile ce dezvoltă soluții bazate pe IA
  • Sprijinirea proiectelor autorităților locale și companiilor care au în vedere aplicarea inteligențe artificiale în sectoarele mai puțin neproductive precum agricultură, sănătate și administrație publică, crescând astfel eficiența și productivitatea.
  • Dezvoltarea infrastructurii digitale pentru implementarea IA, inclusiv rețele de date și cloud computing, pentru a sprijini aplicarea la scară largă a inteligenței artificiale în diverse industrii
  • Lansarea de programe educaționale și de formare pentru a pregăti forța de muncă să folosească și să dezvolte soluții bazate pe IA și automatizare
  • FinTech: Sprijinirea dezvoltării de soluții fintech locale care să faciliteze accesul la servicii financiare digitale pentru toate categoriile populației și să îmbunătățească eficiența tranzacțiilor economice. Reglementarea acestora și oferirea de suport pentru fazele incipiente de dezvoltare ale acestora prin granturi, incubatoare, mentorat
  • Crearea de incubatoare și acceleratoare pentru dezvoltarea afacerilor tehnologice emergente, oferind resurse și mentorat
  • Facilitarea transferului tehnologic din mediul academic către industrie, prin intermediul centrelor de inovare și birourilor de transfer tehnologic
  • Crearea unui program național de granturi și venture capital pentru startup- uri și IMM-uri dedicat proiectelor de cercetare și dezvoltare inovatoare, cu prioritate pentru soluții pentru tranziția verde
  • GovTech – Lansarea unei competiții guvernamentale pentru soluții inovatoare la probleme societale sau tehnice complexe, cu premii monetare și contracte garantate pentru dezvoltarea produsului câștigător
  • GovTech – Sprijinirea startup-urilor și IMM-urilor inovatoare prin politici care să faciliteze accesul la contracte publice, prioritizând tehnologii sustenabile și soluții digitale
  • Digitalizarea în industrie
    • Dezvoltarea unor parteneriate public-private pentru cercetare și dezvoltare în domeniul automatizării proceselor industriale
    • Sprijinirea prin subvenții țintite a proiectelor inovative de automatizare și transformare digitală în industrie
    • Implementarea unui cadru de reglementare și securitate pentru utilizarea dronelor și a roboților în monitorizarea și optimizarea proceselor

Inovație

  • Dezvoltarea de parteneriate public-private pentru soluții de sănătate digitală precum platformele de telemedicină și alte tehnologii care fac serviciile de sănătate mai accesibile tuturor
  • Promovarea inovațiilor digitale care îmbunătățesc accesul la educație și formare continuă, combinată cu dezvoltarea infrastructurii digitale în zonele rurale pentru a facilita egalitatea de șanse
  • Lansarea unui pachet de reduceri fiscale și granturi pentru companiile care dezvoltă soluții tehnologice pentru incluziune și coeziune socială
  • Dezvoltarea unui program de formare continuă pentru cercetători, care să includă domenii precum tehnologia digitală și economia circulară
  • Promovarea colaborărilor internaționale în domeniul cercetării inteligenței artificiale, prin parteneriate cu centre de inovare și universități din întreaga lume, pentru a accelera transferul de cunoștințe și tehnologii

Sănătate

  • Demnitatea pacienților – Oferirea de echipamente pentru acasă pentru persoanele cu impedimente fizice care au nevoie de îngrijire continuă și testarea noilor tehnologii digitale sau robotice inteligente pentru a înlesni orientarea în spațiu și deplasarea în siguranță
  • Eficientizarea și transparentizarea actului medical – Introducerea fișei digitale personale securizate pentru fiecare pacient și o modalitate centralizată de comunicare digitală și gestionare a rețetelor și programărilor cu toate entitățile din sectorul de sănătate

Cultură

  • Oferirea de finanțare directă pentru artiști și organizații culturale independente, în special pentru cei din industrii emergente – film, design, media digitală, jocuri video
  • Digitalizarea în instituțiile publice de cultură și simplificarea procedurilor birocratice interne

Altele

  • Adaptarea la schimbările climatice: Crearea unei baze de date digitale naționale cu toate proprietățile expuse la inundații și alunecări de teren, astfel încât planificarea urbană și rurală să se bazeze pe evaluări corecte ale riscului
  • Energie – digitalizarea sistemului pentru optimizarea producției și consumului, extindere rețele inteligente și la nivelul zonelor rurale
  • Construcții – aduce vorba de BIM ca standard în construcții
    • Crearea unui fond național pentru dezvoltarea de soluții inovative în construcții, cum ar fi imprimarea 3D, robotica și automatizarea, pentru a crește eficiența și a reduce costurile de producție
    • Susținerea start-up-urilor și IMM-urilor din domeniul construcțiilor care dezvoltă soluții digitale pentru optimizarea proceselor, inclusiv planificarea și monitorizarea proiectelor de construcție
    • Dezvoltarea unui program național de educație și formare în digitalizarea proceselor de construcții, precum utilizarea dronelor pentru a asigura o execuție mai eficientă și sigură a lucrărilor
  • Agricultură – Digitalizarea coșului de cumpărături în colaborare cu marile lanțuri de retail pentru a permite consumatorilor să își monitorizeze amprenta de carbon și apă a produselor achiziționate, inclusiv statistici lunare și anuale, facilitând luarea de decizii informate și responsabile

Cum arată viziunea și programul SENS? Cel mai complex program cu cele mai multe măsuri, o conștientizare că tehnologia e parte din canvas-ul unei societăți incluzive pentru că, da, vorbim mai mult de Tech for People aici. Atrage atenția concentrarea pe inteligență artificială și integrarea acesteia în mod vertical pe diferite sectoare și sprijinirea acestei integrări în sectoare mai puțin productive.

 

concluzii

 Ne-am propus să vedem ce și-au propus partidele în ceea ce privește digitalizarea. Foarte multe măsuri, foarte multe idei, nu foarte clare sau explicite unele dintre ele:

  • Nu vedem totuși o viziune cu privire la utilizarea tehnologiei, nu există referiri deloc la viziunea Uniunii Europene privind transformarea digitală, nu mai zic nimic de respectarea drepturilor și principiilor digitale (cu puține excepții la SENS, spre exemplu, dar nu sunt menționate explicit)
  • Vedem foarte multă integrare verticală a tehnologiei în mai multe domenii, dar partea de digitalizare a administrației este cea care parcă trage toate celelalte măsuri în spate
  • De ținut cont că aceste programe electorale vizează totuși 4 ani de mandat de posibil guvern și parlament. Întrebare retorică aici: care din aceste programe are o gândire de tip strategic foresight? Care dintre ele se uită 4 ani în viitor și-și imaginează o Românie digitală ținând cont de tendințele din domeniu?
  • Nu vedem măsuri clare legate de cadrul de reglementare european. Cum vom sprijini firmele în implementarea de soluții IA în era AI Act?
  • Competențele digitale, respectiv măsurile de incluziune digitală sunt prezente în multe din programe, dar nu suficient de clar și de țintit.
  • Last, but not least, arhitectura de guvernanță digitală. Clarificarea păienjenișului de instituții cu atribuții în materie de tehnologie, digitalizare, mediu online și coordonarea dintre ele ar fi fost una din măsurile utile. Mai ales în condițiile actuale, când nu ne dăm seama care instituție se ocupă de ce în materie de supraveghere a spațiului online.
CiteșteSalvează

Un pas mic pentru politici digitale, un pas mare pentru Oradea

In Orașe, România
De Mirela Marcut
2 minute

Câteva reflecții după de Masa rotundă de ieri din Oradea 🙂

Ieri am fost pionieri în Oradea. Un pas mic pentru politici digitale, un pas mare  pentru Oradea. Am făcut un mic pas pentru tot ce înseamnă discuții despre reglementarea spațiului online in the grand scheme of things, dar am făcut un mare pas pentru Oradea.

Ne-am întâlnit la masa rotundă despre reglementarea conținutului online și despre educația media ca un potențial ajutor față de încercările de reglementare a conținutului online. 

 

eveniment digital policy Oradea

Ce-am învățat? Ce ne-a pus pe gânduri?

  • că există o preocupare pentru adevăr și că entitățile de presă care chiar fac știri sau conținut educativ sau informativ sunt sprijinite, dacă sunt transparente și creează politici editoriale coerente
  • că jurnaliștii au drepturi și acestea trebuie respectate. Rămâne de văzut aplicarea și respectarea acestora, mai ales în democrații tinere ca a noastră
  • cum definim ce reprezintă presă? 🙂 o întrebare simplă, dar care invită tot felul de poziții
  • am învățat că reglementarea nu este o soluție miraculoasă, mai ales în ceea ce privește Internetul și serviciile online. Dacă ai un site și oferi niște servicii online, ai putea să te încadrezi la 2-3 regulamente/directive europene.
  • am învățat că există un opțional de educație media la noi, dar, din lipsă de interes, nu a fost adus la zi de 20 de ani.
  • am văzut relația de love/hate dintre presa locală și platformele de social media, care, la fel cum te ridică, așa te și coboară.
  • am discutat dacă ar mai fi nevoie de educație media, dacă rezultatele testelor PISA ar arăta mai bine la noi. Aici intervine ideea falsă a digital natives, contestată și de Dehaene, conform căreia tinerii ar fi instinctiv mai buni la a manevra tehnologia. Întrerup aici comentariul pentru o rugăminte făcută de o tânără din familia mea care-mi cere să-i fac resize la un fișier PPT ca să-l scoată la imprimantă. I rest my case 🙂
Mulțumiri partenerilor – Asociația Națională a Bibliotecilor Publice și a Bibliotecarilor din România – și experților invitați!
 

All in all, discuții care s-au întins peste trei ore și încă o dată mi se dovedește că-i scoți greu pe orădeni din casă, dar și când îi scoți …

 

CiteșteSalvează

Cum ne afectează noile reglementări digitale ale UE? Vino la masa rotundă să afli!

In Uncategorized
De Mirela Marcut
3 minute
What will be the digital priorities of the EU?

Cum stăm cu libertatea de exprimare pe Internet? Cum stăm cu moderarea conținutului pe social media? Vi s-a întâmplat să vi se elimine un comentariu sau o postare doar așa? Cu ce riscuri vine inteligența artificială pentru exprimarea online? Sau mai clar spus: o să mai știm cumva ce e adevărat și ce e fals? Cum ne afectează noile reglementări digitale ale UE?

Sunt întrebări pe care nu prea ni le punem zi de zi. Pentru că, în esență, nu ne interesează prea mult și că par prea departe de noi. Noi punem o poză, un text și aia e. Da’ chiar e? De ce mă întreb retoric? Păi, pentru că spațiile unde ne trăim din ce în ce mai mult timp din viața noastră nu sunt chiar ale noastre. Pagina noastră de Insta nu e chiar a noastră – Meta face ce vrea cu ea. De asemenea, unii (a se citi BigTech aici) prioritizează anumite tipuri de conținut sau ne apar anumite produse care ne sunt băgate în față. Nu ne prea interesează până nu pățim noi una bună 🙂

Ce putem face totuși? Păi, putem să discutăm și să ne informăm. Știu, cam greu de realizat acest lucru câteodată 🙂 There’s got to be a better way!

 

Masa Rotundă - Reglementarea conținutului digital - de la UE la proba practică în românia

eveniment digital policy Oradea

There is a better way 🙂 Haideți la dezbaterea organizată de către Asociația Națională a Bibliotecilor Publice și Bibliotecarilor din România în parteneriat local cu yours truly!

Despre ce e vorba?

Pe 20 noiembrie, Asociația Națională a Bibliotecilor Publice din România și Asociația pentru Tehnologie și Internet, împreună cu DigitalPolicy, organizează o masă rotundă în Oradea pentru a dezbate impactul noilor reglementări digitale europene. Evenimentul va aborda provocările implementării la nivel național și cum putem asigura un echilibru între reglementare și libertatea de exprimare.

Puncte de discuție:

  • Te vei informa despre principalele reglementări care ne influențează activitatea noastră în online
  • Vom discuta riscurile implementării naționale ale legislațiilor europene și cum putem proteja libertatea de exprimare
  • Analizăm rolul actorilor din sectorul privat și public în menținerea unui spațiu digital echilibrat
  • Punem accent pe educația media pentru a combate dezinformarea
Agenda este disponibilă aici.

📅Data: 20 noiembrie, ora 15:00

📍 Locație: Incubatorul de Afaceri – Cresc Oradea Mare

Evenimentul este destinat profesioniștilor din sectorul public și privat, jurnaliștilor, cadrelor didactice, reprezentanților ONG-urilor și oricărei persoane interesate de reglementările digitale și protecția libertății de exprimare.

Dacă ești interesat de reglementarea conținutului digital și libertatea de exprimare, te invităm să participi la acest dialog esențial. Locurile sunt limitate – înscrie-te până pe 17 noiembrie aici.

CiteșteSalvează

Provocări pentru digitalizarea României: Ce arată cel mai recent raport?

In România, Uniunea Europeană
De Mirela Marcut
8 minute

Credeați că vorbim iarăși despre Indexul Societății și Economiei Digitale?!?! Țeapă 🙂 Printre primele postări pe acest site, way back în 2020, vorbeam despre ce nebunii/declarații și-a mai asumat România? Era vorba despre Declarația de la Berlin privind Societatea Digitală și Guvernare Digitală bazată pe Valori, venită la inițiativa președinției germane la Consiliul UE. N-ați auzit prea mult despre ea, că..nu face vizualizări of course. Deși conținutul și acțiunile care ar fi trebuit/trebuie întreprinse ar fi putut să aibă priză la public #numazic.

În esență, o declarație de bune intenții poate rămâne chiar așa, doar că știm cum le place germanilor să măsoare tot 🙂 Așa că și aici s-a măsurat (împreună cu Președinția maghiară și cu Comisia Europeană) și s-a venit cu un raport de implementare a liniilor de politică publică pe care statele semnatare și le-au asumat. Ok, mai clar, declarația propunea câteva linii de acțiune:

  • Pilonul 1 – Promovarea drepturilor fundamentale și a valorilor democratice în sfera digitală – spre exemplu, integrarea principiilor de nediscriminare în regulile legate de achizițiile publice de tehnologii sau designul soluțiilor digitale pentru a fi cât mai incluzive
  • Pilonul 2 – Facilitarea participării sociale și incluziunea – servicii digitale fără discriminare care ar trebui să ralieze preferințelor digitale ale cetățenilor. Aici intră, de exemplu, ideea de a construi servicii digitale pe mobil sau încurajarea participării societății civile la procesele de consultare pentru designul serviciilor publice
  • Pilonul 3 – Facilitarea alfabetizării digitale și a “digital empowerment” – aici e cam self-explanatory 🙂
  • Pilonul 4 – Întărirea încrederii prin intermediul securității în sfera digitală – toți cetățenii ar trebui să navigheze în siguranță, să poată să folosească identitatea digitală etc
  • Pilonul 5 – Întărirea suveranității digitale și interoperabilitatea în UE – abilitatea cetățenilor și administrației de a acționa independent și autonom în spațiul digital, importanța utilizării echipamentelor tehnologice care respectă cerințele europene și dezvoltarea de servicii europene cheie
  • Pilonul 6 – Crearea de sisteme de inteligență artificială centrate pe om și bazate pe valori pentru utilizare în sectorul public – aplicațiile IA utilizate de stat să nu dăuneze drepturilor omului, să fie utilizate responsabil și să nu creeze biasuri economice sau sociale
  • Pilonul 7 – Sprijinirea rezilienței și sustenabilității – măsurarea impactului asupra mediului pe care îl au soluțiile IT folosite de state și aspecte legate de utilizarea tehnologiei în sănătate.

Fiecare pilon conține o serie de măsuri de implementat la nivel de țară, le puteți vedea mai jos.

Ok, avem pilonii, avem explicațiile, să vedem evaluarea. Raportul conține detalii despre măsurile implementate de fiecare stat și cum stă acesta față de fiecare pilon. You know what’s coming next 🙂 Ne uităm la România.

A zis cineva provocări pentru digitalizarea României?

Provocări pentru digitalizarea României
În general, suntem sub media UE pe toți pilonii evaluați, dar cu creștere substanțială pe pilonul 4 și pilonul 7 în 2023 față de 2022. În rest, gapul (că tot e la modă acest cuvânt) este măricel față de UE, mai ales în ceea ce privește pilonul legat de IA sau cel referitor la promovarea incluziunii și participării sociale.

Să vedem un pic mai clar lucrurile:

  • la pilonul 1 – suntem la media UE în ceea ce privește promovarea transformării digitale bazate pe valori – sau raise awareness pentru fanii romgleză. Suntem, de asemenea, la media UE pe acțiunea din acest pilon referitoare la desemnarea consiliilor de experți în tehnologie și etică. Desemnare..nici o vorbă despre funcționare 🙂

  • la pilonul 2 – avem mult de lucrat. Nu încurajăm participarea în procesul de luare a deciziilor, dar e ok că nici alte state nu o fac prea mult 🙂 Accesibilitatea serviciilor este o problemă, la fel și accesul lor pe mobil.

Provocări pentru digitalizarea României

  • la pilonul 3 – stăm bine la partea cu workshopurile și trainingurile, se vede că avem în PNRR și în fondurile europene astfel de priorități. Procentul de 51% legat de oferta de servicii digitale accesibile confirmă cumva și scorul din Indexul e-Guvernării de 48 din 100. Știu, e altă metodologie acolo, dar arată că tot pe la jumătate suntem.

Provocări pentru digitalizarea României

  • pilonul 4 – suntem și noi undeva peste media UE, la promovarea principiilor de Open Data 🙂

Provocări pentru digitalizarea României

  • la pilonul 5 – stăm prost la standarde pentru servicii publice transfrontaliere

Provocări pentru digitalizarea României

  • la pilonul 6 iacă-tă că am identificat o greșeală. Acesta repetă numele măsurilor aferente pilonului 2 în graficul aferent României și altor țări, așa că pot să arat doar situația la nivel general pe UE. Dar, cifrele sunt ok, iar situația la nivel de România stă cam așa: acțiuni referitoare la transparența cu privire la luare automată a deciziilor față de cetățeni -25% , schimbul de bune practici cu privire la dezvoltarea de IA centrată pe om în sectorul public – 0% și schimbul de experiență în ceea ce privește strategiile și exemplele de tehnologii centrate pe om folosite în administrația publică – 50%

Provocări pentru digitalizarea României

  • la pilonul 7 – singura linie de acțiune care are o evoluție peste media UE este inițierea de consultări asupra utilizării adecvate a tehnologiilor digitale.

Provocări pentru digitalizarea României

Indiferent de evaluări și piloni, acest raport vine și cu o serie de idei bune de implementat pentru societatea digitală din România. Unele sunt chiar aspecte la care se lucrează, cum este identitatea electronică, și care costă mulți bani, dar altele sunt “low hanging fruit” care pot ajuta administrația centrală să pună pe tapet servicii publice digitale mai bune și poate chiar să câștige un pic de bunăvoință din partea partenerilor de dialog. Aici mă gândesc la câteva măsuri de politică, cum ar fi:

  • cam toate punctele de la pilonul 6
  • inovarea în achizițiile publice legate de tehnologie. Să poți testa unele lucruri cu administrația locală, să poată startupurile să-și încerce norocul cu idei noi pentru digitalizarea administrației, spre exemplu.
  • evaluarea amprentei de carbon a sistemelor folosite la nivelul administrației publice (știu, aici e SF)
  • preferata mea – pe care nu ezit de fiecare dată să o tot arunc în față – consultarea cetățenilor și a societății civile când vine vorba de designul acestor servicii
  • poate chiar și funcționarea acestor comitete etice și de tehnologie. Cum? Acordarea unui buget de cercetare, spre exemplu, acestor comitete.

Marea noastră durere este digitalizarea sectorului public. Da, știm, avem bani pentru asta și se lucrează la aceasta. Dar acest mecanism de raportare nu se uită neapărat la aceste proiecte mari de tip cloud guvernamental, ci se uită și la eforturile de a construi ceva relevant pentru cetățeni, ceva care să ajute și să nu încurce. Într-un anume sens, aceasta e o radiografie mai bună a guvernanței digitale în România decât raportul privind Deceniul Digital pentru că se uită la eforturile administrației publice de a contura o societate digitală.

 

Ce fac alte state?

Secțiunile statelor conține și mici exemple de best practices ale fiecărui stat. România scrie despre “Digital Innovation Centers” care sunt de fapt Digital Innovation Hubs 🙂 și despre proiectul de conectare a satelor la Internet – cred. Căci linkul pus în raport duce la …total altceva. La un site de recenzii. Dar ce putem fura de la alte state totuși?

  • Spania a implementat un program de alfabetizare digitală pentru femeile din mediul rural
  • Olanda a implementat un proces consultativ pentru stabilirea unor standarde de dezvoltare și utilizare a Generative AI în sectorul public.
  • Grecia a implementat un asistent digital în platforma gov.gr, care ajută cetățenii să găsească informații despre serviciile publice și proceduri administrative.
  • Germania pune bazele unui Institut pentru Date pentru a standardiza și a da acces la date de calitate
  • Polonia a dezvoltat servicii de e-sănătate și a realizat o campanie de informare pentru promovarea noilor servicii de rețele electronice.

Există tot felul de exemple, mai clare sau mai vagi. Cheia este să ne documentăm că nu trebuie să inventăm gaura în macaroană. Chiar și acest raport conține măsuri propuse care încurajează cooperarea și schimbul de bune practici.

Cum au calculat totuși?

Ok, nu putem încheia până nu explicăm ce sunt procentele alea de mai sus și ce înseamnă x% la un anumit pilon. Adică ne uităm la metodologia cercetării:

Provocări pentru digitalizarea României

  • există 7 piloni și 22 de măsuri de politică publică analizate. Fiecare măsură are cel puțin un KPI care măsoară în ce proporție este această măsură dusă la îndeplinit.
  • datele acestor KPI vin din două surse: surse deschise, rapoarte deja realizate la nivelul Comisiei, și dintr-un chestionar aplicat direct punctelor de contact din statele membre. Deci, aici e o limitare adusă datelor – e vorba și de auto-evaluare.
  • deci, fiecare KPI este un scor procentual, iar media aritmetică a acestor indicatori face scorul pe acea măsură. Media măsurilor duce la scorul pe pilonul mare.
CiteșteSalvează

What will be the digital priorities of the EU?

In English, Uniunea Europeană
De Mirela Marcut
5 minute

I recently played the cliche “Two Truths and One Lie” icebreaker at an event. One of the items I mentioned in the list was: I like reading boring policy documents. Everybody said that this was my one lie in the game (the others were that I am working on improving my German and that I had switched 3 planes to get to that event).

Well, I am here to prove that what I said is the truth. How exactly? Well, I spent some time going through the Political Guidelines of the newly reelected President of the Commission so that you don’t have to 🙂 . Why? Well, this document is the starting point of the next five years of the new Commission. It’s the blueprint for future policies, actions and activities until 2029.

The main question I aim to answer is: precisely what role does #digital play in the next five years? What kind of world does the new President envision and what role does digital policy play in it?

Why should you care? The answer to this question is almost the same as the previous question. It’s all about the wild wild world we live in. Additionally, we spent the last five years looking at the complicated world of policy-making for the digital space.

We saw the Commission point the finger at BigTech time and time again and we heard them saying that they would make platforms more accountable for the stuff that is happening within their spaces.

We heard the Commission also say that the EU is doing things differently than the US and China, all the while struggling to pass very complicated pieces of legislation that affect a lot of American and Chinese tech companies. Well, it’s go time now.

What’s it all about? I highlight the major digital policy elements mentioned in the Political Guidelines posted today and the ones that got Ursula von der Leyen her second mandate. It’s revamp of a section I will from now on call: the DI-GIST of it :)

 

What will be the digital priorities of the EU?

The Di-GIST OF IT.

What kind of world do we live in?

  • a conflictual world, where the major players are racing to be the first to be climate neutral (I’m not so sure about the US here though) and the providers of the technologies that will shape the world in the coming years (it’s not only AI)
  • companies are leaving the Europe for the USA in search for investment opportunities
  • there are still a lot of risks and challenges in the online world – addictive design of online services, there is the pressure to be always on, deepfakes and disinformation

Where does the EU stand here?

  • on-going investments in tech and green due to the Resilience and Recovery Framework
  • major legislation passed during the previous mandate
  • there’s an acute need to boost innovation and to “make business easier” to stay in the race (no words about winning it though)

 

What will be the digital priorities of the EU?

What will be the digital priorities of the EU?

It all starts from the European Prosperity Plan (bad acronym though – EPP). There are both general and specific actions:

  • Actions for completing the Single Market for domains, including electronic communications and digital
  • A Clean Industrial Deal – with actions to support the digitalisation of the energy system
  • Single Digital Booking and Ticketing Regulation that aims to simplify cross-border train travel in Europe – Europeans can buy one single ticket on one single platform and get passengers’ rights for their whole trip.
  • “ramping up” actions for the implementation and enforcement of the digital laws adopted – from the AI Act to the DSA and DMA
  • one particular item related to the application of the AI Act – ensuring that transparency requirements related to synthetic content will be implemented
  • in the first 100 days – ensuring access to supercomputing capacities within the AI Factories initiatives
  • the Apply AI Strategy developed with Member States, industry and civil society to enhance the use of AI in various sectors
  • the setup of the European AI Research Council – a so-called CERN AI, as it has been called in the press
  • a European Data Union Strategy – to make it easier for businesses and administrations to share data “seamlessly and at scale”
  • several actions to make it easier for companies to find investment in Europe – a proposed European Savings and Investments Union, the European Competitiveness Fund to “ensure that we develop strategic technologies and manufacture them here in Europe”.
  • on the social side – an Action Plan for the European Pillar of Social Rights – that will also include initiatives on how digitalisation is impacting the world of work. There will be a proposed “right to disconnect”
  • further actions on “the addictive design of online services, such as infinite scroll, autoplay or constant push notifications”
  • building a new European Democracy Shield. As part of this, we will work to counter foreign information manipulation and interference online

 

What’s the overall picture of it?

It seems that three things are certain in the digital EU: funding, data, AI. The focus is on ensuring the conditions for development of new tech within Europe: access to data and computing power, as well as facilitating investment. On AI, institutionalization that complements the AI Office (the CERN AI) will continue in tandem with the efforts to boost application of AI technologies.

Additionally, it seems that the social aspects related to digital will be in the spotlight in the new regulatory framework of the Commission with initiatives on the design of online services or fact-checking and protecting democracy.

 

CiteșteSalvează

 

Digital Policy este o platformă de analize de politici publice digitale, axată pe nivelurile european, național și local.

Pagini

Newsletter