Stop-cadru 1:
Acum câteva zile am întrebat o fetiță din jurul meu așa: tu știi ce este Internetul? Răspunsul ei: M-ai blocat la întrebarea asta. Tot eu: dar de unde vine, știi? Ea: e un program pe calculator. Altfel, e foarte intuitivă și curioasă să folosească calculatorul și telefonul (a reușit să treacă de bariera de parent control de la telefon pentru a accesa Youtube-ul „ăla bun”). PowerPoint i se pare interesant (o să crească!).
Ce știe să facă pe Internet? Ce aplicații/programe folosește? Știe să caute pe Google tot felul de informații și poze cu pisici, desigur. Folosește Whatsapp și Google for Education pentru școala online. Și Snapchat, desigur. Mai are câteva jocuri pe care și le descarcă cu acord parental. Folosește tableta grafică pentru desen. Are competențe digitale? Are. Cât de dezvoltate sunt? Sunt de bază, intermediare sau avansate? Depinde pe cine întrebi.
Stop-cadru 2: „bla bla bla…desigur și creșterea competențelor digitale ale funcționarilor publici, profesorilor.. ..bla bla bla” (bla bla-ul nu e peiorativ, e pentru că am cam uitat declarația întreagă și pentru că nu contează cine a zis pentru că toată lumea zice același lucru zilele astea).
Două situații diferite, un lucru în comun și foarte la modă, aș putea zice: competențele digitale. L-am auzit atât de des încât are loc oriunde în prioritățile guvernului, fie acolo la final cu și altele, fie acolo la început, ca prioritate națională (având în vedere dezastrul cu școala online). Ce nu am auzit niciodată (și am urmărit subiectul destul de mult) este la ce se referă mai exact aceste competențe digitale, cine le evaluează și cum anume s-ar întâmpla această „dezvoltare”. O să mă ocup de primul aspect în această postare semi-educativă.
Dacă cifrele le cunoaștem cu toții, nu prea știm ce înseamnă competențele digitale în general. Așa că mi-am propus să despachetez și acest concept. O să afli la ce se referă, cum se „măsoară” și undeva la final o să poți să te și autoevaluezi (sincer!). Ce trebuie să știi ca să ai competențe de bază? Dar să fii utilizator experimentat?
De unde și până unde competențe digitale?
Dacă ai ajuns pe un blog despre transformare digitală, cred că îți e clar că acestea au devenit una din abilitățile de bază în viață și pe orice plan. Dacă ai competențe digitale cât de cât dezvoltate, poți chiar să-ți găsești perechea pe Internet. Dacă „te știi cu calculatorul”, șansele tale de a-ți găsi un loc de muncă cresc simțitor. Dar tocmai asta e, dacă pui semn de egalitate între „te știi cu calculatorul” și „competențe digitale” limitezi complexitatea interacțiunilor pe care noi toți le avem cu tehnologia digitală.
Pe plan național, auzim de competențe digitale și când vine vorba de examenul de bacalaureat, aceasta fiind una din probele alea „ușoare” despre care nu prea se discută. Nu știm dacă sunt perle la bac și la această materie. Dar astfel de subiecte din anii anteriori ne pot ajuta să ne facem o idee despre competențele digitale.
Ce se dă la bac la competențe digitale?
Am deschis modelele de subiecte pentru competențe digitale pentru anul 2021 de pe site-ul subiecte.edu.ro (site nesecurizat, BTW). Subiectele sunt împărțite în subiecte pentru care ai acces la Internet și subiecte pentru care nu ai acces (deci lucrezi tot pe calculator, dar offline).
Subiectul 1 este de căutare de informații pe Google, copiere a unor informații într-un document și salvare a informațiilor. Subiectul 2 este ceva mai „complex”, cere informații despre plăci grafice și despre caracteristicile routerului. Între aceste informații, apare și o cerință de lucrul cu e-mail-ul, anume să faci diferența între un BCC și un CC. Subiectul 3 este all about word processing, baby! Glumesc, conține și întrebări de Excel sau varianta free mai degrabă, Powerpoint, HTML și Access (cred!). Ca la literatură, nu se denumesc programele care trebuie utilizate.
Deduc din aceste modele (am consultat și altele din ani mai vechi) că acest examen verifică dacă știi să cauți pe Google și să faci copy-paste la un link, să salvezi fișiere, să trimiți e-mailuri, să folosești programe de tip Office sau antivirus. Chestii de „te știi cu calculatorul”.
Ca orice alt material pentru școală, îmi lipsește componenta de aplicare în viața de zi cu zi a cunoștințelor pe care le testează. De ce să întrebi „enumerați 3 elemente definitorii ale unui abonament de Internet și dați câte un exemplu de valoare posibilă pentru doi dintre factorii identificați”, când poți da o situație practică unde elevii au de ales între 2 abonamente de Internet și ei să-și justifice alegerea pe baza informațiilor prezentate?
Să fie ceva mai mult de atât?
Dacă ne limităm definiția competențelor digitale la ce am prezentat mai sus, limităm un întreg univers de activități pe care le facem online: facem cumpărături, ținem cursuri, avem apeluri video, dăm scroll pe Facebook și Instagram, plătim și niște taxe, ne jucăm, programăm unii dintre noi. Și am enumerat doar ce mi-a venit pe loc. Universul digital ni s-a extins în mod vast în ultimii ani, atât în ceea ce privește lucrurile pe care le facem, cât și în legătură cu dispozitivele pe care le folosim.
La o astfel de probă, devii utilizator experimentat (al calculatorului? al Internetului?) dacă ai luat peste 75 de puncte din 100 (nu mi-e sigură informația, correct me if I am wrong). Ești cu adevărat un utilizator experimentat? Dacă ne uităm pe alte criterii de evaluare, s-ar putea să nu fii, pe baza a ceea ce se examinează în România.
Cadrul European pentru Competențe Digitale sau iară mă iei cu ăia de la UE?
Da, iar o dau cu UE. Se pricep la birocrație și la politici complicate și ciudate, dar câteodată se pricep și la cercetări. Într-un mod asemănător cu acel Cadru European de Referință pentru Limbi (CEFR) creat la nivelul Consiliului Europei, cercetătorii de la Joint Research Center al UE au elaborat câteva documente utile pentru „măsurarea” competențelor digitale. Utile pentru această deconstrucție a competențelor digitale pe care o încerc aici.
Are 5 mari arii de competență:
- alfabetizare informațională și de date
- comunicare și colaborare
- crearea de conținut digital
- siguranță
- rezolvarea problemelor
Ca în cadrul CEFR-ului, aceste arii se mai împart în 21 de competențe specifice. Vizibile în acest infografic. Să le luăm pe rând cu scurte explicații legate de descriptori și exemple (aleg câteva exemple pentru a nu lungi sau a plictisi).
Alfabetizarea informațională și de date
Pentru această arie, ești utilizator de bază dacă poți să faci o căutare simplă pe Internet, dacă poți salva informația local, dacă poți evalua credibiliatea unor informații (de ex. care anunțuri de pe un site de job-uri sunt OK pentru tine). Totul cu ajutor activ sau pasiv.
Dacă te descurci singur și deja poți să variezi strategii de căutare pe Internet (să schimbi cuvinte cheie, să cauți printr-un site, etc.), sau dacă folosești un sistem de stocare a informațiilor (prin cloud, local, etc. ) deja te îndrepți spre a fi un utilizator avansat. Dar doar la această arie. Trebuie să fii utilizator avansat la cel puțin 2 din cele 5 arii mai de competență pentru a fi considerat utilizator avansat overall.
Comunicare și colaborare
Deja lucrurile se complică 🙂 Și cred că este deja destul de clar că examenul de competențe digitale este (destul de) limitat.
Aici ești utilizator de bază dacă poți identifica modalitățile corecte de comunicare într-un anumit context (gen să nu contactezi o administrație publică pe social media dacă vrei să-ți plătești taxele), dacă știi să sharuiești :), dacă dai „join” la o consultare publică realizată de primărie, dacă poți recunoaște ce anume distribui în mediul online face parte din reputația ta online.
Pentru cei avansați, deja trebuie să știi să organizezi un eveniment online legat de o cauză din orașul tău, să știi folosi hashtag-uri dacă poți folosi unelte cloud ca să te organizezi cu colegii la un proiect de echipă sau să știi să schimbi unele din datele pe care le oferi unor servicii (adică să-ți modifici un profil).
Crearea de conținut digital
Ești utilizator de bază dacă poți realiza și edita conținut simplu în formate simple (cum ar fi un document Word sau o prezentare PowerPoint), dacă poți prelua informația dintr-un tutorial ca să creezi un conținut digital. Deci tot cu ajutor. Dacă poți identifica reguli simple de copyright pentru un conținut sau dacă știi instrucțiuni simple de HTML, ești tot utilizator de bază.
Cei avansați știu să folosească mai multe programe de creare de conținut, să îl aleagă pe cel mai util într-o situație și să creeze conținut original (de ex., cei care fac afișe pentru evenimente). Ei pot și să programeze situații mai complexe și să aleagă regulile potrivite de copyright pentru conținutul pe care-l creează ei.
Siguranță
Competențele digitale înseamnă să te și protejezi în spațiul digital (nu doar să enumeri două caracteristici ale unui router wireless – cu ajutorul căruia ți se poate pătrunde în rețeaua de acasă dacă nu îl securizezi).
Dacă ești utilizator de bază, știi să identifici câteva trucuri simple pentru a-ți proteja parolele (cum ar fi să nu o scrii pe undeva) sau să urmezi câteva instrucțiuni simple de a te proteja în spațiul digital (nu-ți crea o parolă ușor de identificat, cum ar fi CNP-ul sau data nașterii), dacă poți identifica elemente ale politicii de confidențialitate ale unui site (cum ar fi acea bară de avertizare pentru colectarea cookies) sau dacă poți recunoaște impactul de mediu al tehnologiilor (cum ar fi să nu arunci telefonul stricat direct la gunoi).
Dacă ești utilizator avansat, nu doar că știi că nu trebuie să arunci telefonul la gunoi, ci vei putea face promovare video a acestor concepte printr-o serie de animații, vei putea crea un blog care să discute despre incluziune socială (deci sunt și eu utilizator avansat aici 🙂), sau vei putea identifica atunci când datele tale personale nu sunt folosite în conformitate cu legea (atunci când primești telefoane de telemarketing.
Rezolvarea problemelor
Ultima, dar nu cea din urmă, pentru că oarecum trebuie să rezolvi probleme și atunci când încerci să comunici, când cauți o informație pe net sau când te confrunți cu breșe de date la locul de muncă pentru că un coleg a introdus un stick virusat în sistem.
Pentru utilizatorii de bază, rezolvarea de probleme se limitează la recunoașterea unei probleme și la apelarea la suportul tehnic (care va spune: ați încercat să opriți și apoi să reporniți din nou?). Poți să personalizezi o interfață dintr-o listă de posibilități – să mărești fontul de exemplu sau să schimbi limba la un site. Poți să identifici că mai ai de îmbunătățit în ceea ce privește gradul de competențe pe care le ai.
Utilizatorii avansați știu să identifice unde stau alții cu tehnologia. Spre exemplu, ați stat vreodată să vedeți cât de încet tastează unii funcționari la un ghișeu? Sau să observați că nu folosesc scurtături de tastatură (ctr-l+C, ctrl+V, etc.) atunci când vor să facă vreo operațiune pe calculator? Dacă ați observat asta, sunteți utilizatori avansați. Voi puteţi să și oferiţi soluții pentru problemele celor de bază (Windows+Shift+S?).
Pe când și la noi?
După ce am făcut acest mic periplu printre varietățile de competențe digitale identificate de „ăia de la UE”, cred că putem spune cu siguranță că un utilizator experimentat de la bac nu va fi niciodată un utilizator experimentat conform acestui cadru. „Lumea vieții digitale” (sintagmă preluată de la Jamie Susskind) e mult mai extinsă și ne cere mult mai multe abilități decât să salvăm un fișier în format HTML sau să facem split table într-un Excel.
„Lumea vieții digitale” ne cere să recunoaștem că tehnologia este în toate fațetele vieții noastre și e datoria noastră să fim activi, să recunoaștem ce putem face și ce nu putem face și, cel mai important, să dorim să îmbunătățim. E valabil și pentru mine. Spre exemplu, zilele trecute am învățat să folosesc Developer Mode de la Word (unde poți crea formulare mai complicate). Nu știam, am căutat, am învățat, am urcat o treaptă. Ce se poate întâmpla?
De aceea, cel mai semnificativ item din cadrul european mi se pare acela referitor la recunoașterea lacunelor de competențe digitale și căutarea oportunităților de îmbunătățire a acestora.
Indiferent dacă robotizăm sau nu administrația (așa cum ne place să visăm), un astfel de cadru european trebuie adus și în România. Cum? În primul rând, despachetând termenul de competențe digitale pentru a-i face pe oameni să înțeleagă ce presupune cu adevărat. În al doilea rând, ca model de evaluare a competențelor digitale existente ale funcționarilor publici. Adaptare – evaluare -pregătire – certificare. Un model simplu.
Cred că e clar că nu am un răspuns la întrebarea de mai sus, doar că a apărut în română cadrul european pentru competențe digitale pentru profesori, disponibili aici. Cel „clasic” pentru cetățeni nu este nici măcar tradus în română.
În final..
Revin la cele 2 stop-cadre din începutul articolului. Cea mică știe căuta pe Google, știe folosi Powerpoint, Whatsapp, face diferența între o chestie falsă de pe net și una reală (m-a surprins cu un mesaj zicând: așa-i că asta nu e reală? urmat de ceva prostie ce circula pe Whatsapp), știe instala și dezinstala aplicații. Înțelege că nu tot ce e pe net e adevărat (m-a suprins zicând și că Wikipedia nu e tot timpul OK pentru că e scrisă de „tot felul de oameni”). Aș zice că din start are competențe digitale „aproape” intermediare pentru că nu are nevoie de ajutorul nostru pentru a face asta. Îi surclasează deja pe unii din funcționarii publici din al doilea stop cadru? Nu știm.
P.S
Să nu uit, un exemplu de exercițiu de la bacul de competențele digitale (se potrivește cu luna iubirii). Nu m-am putut abține să las acolo într-un document rece:
Utilizând o aplicație de editare a imaginilor, desenați o inimă, cu un contur roșu, umplută cu o culoare galbenă. Salvați imaginea obținută în format JPEG, sub numele de inima2021.jpg, în directorul (folder) examen. (5p)
