Provocări pentru digitalizarea României: Ce arată cel mai recent raport?

Credeați că vorbim iarăși despre Indexul Societății și Economiei Digitale?!?! Țeapă 🙂 Printre primele postări pe acest site, way back în 2020, vorbeam despre ce nebunii/declarații și-a mai asumat România? Era vorba despre Declarația de la Berlin privind Societatea Digitală și Guvernare Digitală bazată pe Valori, venită la inițiativa președinției germane la Consiliul UE. N-ați auzit prea mult despre ea, că..nu face vizualizări of course. Deși conținutul și acțiunile care ar fi trebuit/trebuie întreprinse ar fi putut să aibă priză la public #numazic.

În esență, o declarație de bune intenții poate rămâne chiar așa, doar că știm cum le place germanilor să măsoare tot 🙂 Așa că și aici s-a măsurat (împreună cu Președinția maghiară și cu Comisia Europeană) și s-a venit cu un raport de implementare a liniilor de politică publică pe care statele semnatare și le-au asumat. Ok, mai clar, declarația propunea câteva linii de acțiune:

• Pilonul 1 – Promovarea drepturilor fundamentale și a valorilor democratice în sfera digitală – spre exemplu, integrarea principiilor de nediscriminare în regulile legate de achizițiile publice de tehnologii sau designul soluțiilor digitale pentru a fi cât mai incluzive
• Pilonul 2 – Facilitarea participării sociale și incluziunea – servicii digitale fără discriminare care ar trebui să ralieze preferințelor digitale ale cetățenilor. Aici intră, de exemplu, ideea de a construi servicii digitale pe mobil sau încurajarea participării societății civile la procesele de consultare pentru designul serviciilor publice
• Pilonul 3 – Facilitarea alfabetizării digitale și a “digital empowerment” – aici e cam self-explanatory 🙂
• Pilonul 4 – Întărirea încrederii prin intermediul securității în sfera digitală – toți cetățenii ar trebui să navigheze în siguranță, să poată să folosească identitatea digitală etc
• Pilonul 5 – Întărirea suveranității digitale și interoperabilitatea în UE – abilitatea cetățenilor și administrației de a acționa independent și autonom în spațiul digital, importanța utilizării echipamentelor tehnologice care respectă cerințele europene și dezvoltarea de servicii europene cheie
• Pilonul 6 – Crearea de sisteme de inteligență artificială centrate pe om și bazate pe valori pentru utilizare în sectorul public – aplicațiile IA utilizate de stat să nu dăuneze drepturilor omului, să fie utilizate responsabil și să nu creeze biasuri economice sau sociale
• Pilonul 7 – Sprijinirea rezilienței și sustenabilității – măsurarea impactului asupra mediului pe care îl au soluțiile IT folosite de state și aspecte legate de utilizarea tehnologiei în sănătate.

Fiecare pilon conține o serie de măsuri de implementat la nivel de țară, le puteți vedea mai jos.

Ok, avem pilonii, avem explicațiile, să vedem evaluarea. Raportul conține detalii despre măsurile implementate de fiecare stat și cum stă acesta față de fiecare pilon. You know what’s coming next 🙂 Ne uităm la România.

A zis cineva provocări pentru digitalizarea României?

În general, suntem sub media UE pe toți pilonii evaluați, dar cu creștere substanțială pe pilonul 4 și pilonul 7 în 2023 față de 2022. În rest, gapul (că tot e la modă acest cuvânt) este măricel față de UE, mai ales în ceea ce privește pilonul legat de IA sau cel referitor la promovarea incluziunii și participării sociale.

Să vedem un pic mai clar lucrurile:

• la pilonul 1 – suntem la media UE în ceea ce privește promovarea transformării digitale bazate pe valori – sau raise awareness pentru fanii romgleză. Suntem, de asemenea, la media UE pe acțiunea din acest pilon referitoare la desemnarea consiliilor de experți în tehnologie și etică. Desemnare..nici o vorbă despre funcționare 🙂

• la pilonul 2 – avem mult de lucrat. Nu încurajăm participarea în procesul de luare a deciziilor, dar e ok că nici alte state nu o fac prea mult 🙂 Accesibilitatea serviciilor este o problemă, la fel și accesul lor pe mobil.

• la pilonul 3 – stăm bine la partea cu workshopurile și trainingurile, se vede că avem în PNRR și în fondurile europene astfel de priorități. Procentul de 51% legat de oferta de servicii digitale accesibile confirmă cumva și scorul din Indexul e-Guvernării de 48 din 100. Știu, e altă metodologie acolo, dar arată că tot pe la jumătate suntem.

• pilonul 4 – suntem și noi undeva peste media UE, la promovarea principiilor de Open Data 🙂

• la pilonul 5 – stăm prost la standarde pentru servicii publice transfrontaliere

• la pilonul 6 iacă-tă că am identificat o greșeală. Acesta repetă numele măsurilor aferente pilonului 2 în graficul aferent României și altor țări, așa că pot să arat doar situația la nivel general pe UE. Dar, cifrele sunt ok, iar situația la nivel de România stă cam așa: acțiuni referitoare la transparența cu privire la luare automată a deciziilor față de cetățeni -25% , schimbul de bune practici cu privire la dezvoltarea de IA centrată pe om în sectorul public – 0% și schimbul de experiență în ceea ce privește strategiile și exemplele de tehnologii centrate pe om folosite în administrația publică – 50%

• la pilonul 7 – singura linie de acțiune care are o evoluție peste media UE este inițierea de consultări asupra utilizării adecvate a tehnologiilor digitale.

Indiferent de evaluări și piloni, acest raport vine și cu o serie de idei bune de implementat pentru societatea digitală din România. Unele sunt chiar aspecte la care se lucrează, cum este identitatea electronică, și care costă mulți bani, dar altele sunt “low hanging fruit” care pot ajuta administrația centrală să pună pe tapet servicii publice digitale mai bune și poate chiar să câștige un pic de bunăvoință din partea partenerilor de dialog. Aici mă gândesc la câteva măsuri de politică, cum ar fi:

• cam toate punctele de la pilonul 6
• inovarea în achizițiile publice legate de tehnologie. Să poți testa unele lucruri cu administrația locală, să poată startupurile să-și încerce norocul cu idei noi pentru digitalizarea administrației, spre exemplu.
• evaluarea amprentei de carbon a sistemelor folosite la nivelul administrației publice (știu, aici e SF)
• preferata mea – pe care nu ezit de fiecare dată să o tot arunc în față – consultarea cetățenilor și a societății civile când vine vorba de designul acestor servicii
• poate chiar și funcționarea acestor comitete etice și de tehnologie. Cum? Acordarea unui buget de cercetare, spre exemplu, acestor comitete.

Marea noastră durere este digitalizarea sectorului public. Da, știm, avem bani pentru asta și se lucrează la aceasta. Dar acest mecanism de raportare nu se uită neapărat la aceste proiecte mari de tip cloud guvernamental, ci se uită și la eforturile de a construi ceva relevant pentru cetățeni, ceva care să ajute și să nu încurce. Într-un anume sens, aceasta e o radiografie mai bună a guvernanței digitale în România decât raportul privind Deceniul Digital pentru că se uită la eforturile administrației publice de a contura o societate digitală.

 

Ce fac alte state?

Secțiunile statelor conține și mici exemple de best practices ale fiecărui stat. România scrie despre “Digital Innovation Centers” care sunt de fapt Digital Innovation Hubs 🙂 și despre proiectul de conectare a satelor la Internet – cred. Căci linkul pus în raport duce la …total altceva. La un site de recenzii. Dar ce putem fura de la alte state totuși?

• Spania a implementat un program de alfabetizare digitală pentru femeile din mediul rural
• Olanda a implementat un proces consultativ pentru stabilirea unor standarde de dezvoltare și utilizare a Generative AI în sectorul public.
• Grecia a implementat un asistent digital în platforma gov.gr, care ajută cetățenii să găsească informații despre serviciile publice și proceduri administrative.
• Germania pune bazele unui Institut pentru Date pentru a standardiza și a da acces la date de calitate
• Polonia a dezvoltat servicii de e-sănătate și a realizat o campanie de informare pentru promovarea noilor servicii de rețele electronice.

Există tot felul de exemple, mai clare sau mai vagi. Cheia este să ne documentăm că nu trebuie să inventăm gaura în macaroană. Chiar și acest raport conține măsuri propuse care încurajează cooperarea și schimbul de bune practici.

Cum au calculat totuși?

Ok, nu putem încheia până nu explicăm ce sunt procentele alea de mai sus și ce înseamnă x% la un anumit pilon. Adică ne uităm la metodologia cercetării:

• există 7 piloni și 22 de măsuri de politică publică analizate. Fiecare măsură are cel puțin un KPI care măsoară în ce proporție este această măsură dusă la îndeplinit.
• datele acestor KPI vin din două surse: surse deschise, rapoarte deja realizate la nivelul Comisiei, și dintr-un chestionar aplicat direct punctelor de contact din statele membre. Deci, aici e o limitare adusă datelor – e vorba și de auto-evaluare.
• deci, fiecare KPI este un scor procentual, iar media aritmetică a acestor indicatori face scorul pe acea măsură. Media măsurilor duce la scorul pe pilonul mare.