Am pățit o chestie în Germania. M-am dus la bancă să-mi fac un cont ca să-mi intre bursa postdoctorală și, normal, mi-a cerut buletinul. I-a trebuit doamnei de acolo minute bune să se prindă ce e cu el. Mai precis, nu înțelegea care e data nașterii și îmi tot cerea un cod de identificare, așa că eu îi arătam tot CNP-ul și nu m-a crezut că acela e. Așa că a deschis un fișier PDF care conținea toate tipurile de documente de identificare de la nivelul UE să verifice acolo dacă chiar n-o „vrăjesc”. Dacă aveam portofelul digital cu identitatea mea, adică un fel de buletin virtual care să se afle în aplicația de Wallet de la telefon, treaba era mult mai simplă și nu eram speriată că nu-mi poate deschide cont.
Foarte-foarte pe scurt, asta e principala problemă, anume necesitatea unei soluții digitale, ușor de „citit” la nivelul tuturor statelor membre, să fie multifuncțională și să îți permită să controlezi la ce date dai acces. De exemplu, la bancă trebuie să arați o grămadă de chestii, dar în alte locuri trebuie să-ți demonstrezi doar vârsta sau trebuie să dai doar numele, nu și adresa și toate cele. Să nu mai zic că ai putea să ai și oportunitatea de a semna electronic unele documente.