Există o cale mai bună. Govtech pentru servicii publice digitale

Cum funcționează? Una din caracteristicile principale este că bugetul pentru astfel de inițiative este limitat, dar potrivit pentru gândirea la scară mică a unor soluții de servicii publice digitale, lăsând loc la final pentru scalare. Oricum, e loc de experimentare și asta înseamnă că eșecul e parte din activitate. Dar cercetarea mai arată că trebuie atins un echilibru fin între experimente și performanță. Something’s gotta give.

Cu ce se ocupă mai exact? Comisia Europeană identifică vreo 6 moduri de operare:

• activități de tip “challenge” – statul vine cu o problemă și oferă un premiu pentru rezolvarea acesteia. Soluția poate fi finanțată și testată direct în ministere sau în alte colțuri ale administrației publice, iar cei care au realizat inovația au și șansa de a folosi infrastructura sectorului public. Ce mai e bine e că soluția se validează mai întâi înainte de a fi extinsă utilizarea acesteia
• hackathons – pentru mobilizare rapidă a resurselor și energiei și crearea de soluții într-un mod eficient din punct de vedere al costurilor. Hackathoanele au loc timp de câteva zile, iar soluția completă este doar modelată, nu și realizată efectiv, ceea ce poate duce la pierderea ideii dacă nu se intervine concret pentru implementarea acesteia
• programe de accelerare, adică programe structurate de pregătire, mentorat și sprijin pentru dezvoltarea unor soluții (de obicei tech), unde participă echipe pentru o perioadă limitată de timp. La finalul acestui program, există “demo day”, o zi în care echipele își prezintă ideile pentru potențiali clienți din spațiul public sau de la fonduri de investiții. Baiul e că nu e obligatoriu ca acești clienți să aleagă soluțiile câștigătoare și, desigur, ca această abordare să funcționeze trebuie “multă maturitate” din partea guvernului
• pilotare – parteneriat cu o anumită companie pentru a testa un program în condiții bine definite. Are nevoie și aici de deschidere din partea statului, dar și de cadru legal pentru acces din partea unei părți externe. Avantajul e că cele două entități lucrează îndeaproape, iar schimbul de informație și colaborarea sunt benefice pentru autoritatea publică
• burse de cercetare-dezvoltare – le acordă statul în urma unei competiții. Companiile sau echipele câștigătoare au un timp limitat la dispoziție pentru a lucra la o soluție, trebuind să justifice oarecum cheltuirea banilor. Cu toate acestea, cercetarea adesea se face în afara unui cadru de colaborare cu statul, iar leadershipul nu poate exploata repede rezultatele din punct de vedere politic pentru că cercetarea are nevoie de timp.
• ultima, dar nu cea din urmă – crearea de ecosisteme – întâlnirea dintre mai mulți experți, companii, oameni din administrația publică – ce pot oferi ghidaj și expertiză. Poate tipul de activitate cel mai greu de cuantificat și justificat, dar poate și cel mai semnificativ. De ce? Pentru că o astfel de inițiativă pune bazele pentru mai multă colaborare și schimb de idei și nu se axează doar pe dezvoltarea de soluții punctuale, ci și pe crearea unei culturi organizaționale mult mai deschise și atât de necesare pentru instituțiile publice. Fiindcă nu rezolvă o problemă punctuală sau nu are rezultate direct, dar are nevoie de resurse financiare, poate fi greu de justificat.

Toate acestea se întâmplă deja în Europa.

• Polonia – laboratorul GovTech Poland funcționează din 2018, sub leadershipul direct al primului ministru, a reușit să crească relativ repede și primește finanțare multianuală. Scopul trasat a fost să crească eficiența sectorului public și să contribuie la obținerea de date despre nevoile cetățenilor. Cu ce se ocupă? Provocări, hackathons, creare și construcție ecosistem. Își propun să crească interesul IMM-urilor pentru realizarea de unelte pentru administrație, să creeze un marketplace digital pentru soluții pentru stat sau să creeze o bază pentru antrenarea investitorilor.
• Estonia – Accelerate Estonia funcționează din 2019 ca o asociere dintre guvern, primăria din Tallinn și Universitatea de Tehnologie din Tallinn. Tipurile de activități pe care le desfășoară sunt crearea de ecosistem și realizează concursuri cu premii pentru lucrul pe anumite misiuni – cum ar fi sănătatea mentală (da, la ei asta e o problemă de politică publică)
• Scoția – CivTech Scotland funcționează din 2017, iar principala lor activitate este competiția de challenges, catalogată în analiza Comisiei ca fiind un exemplu de bună practică replicat în alte laboratoare. Cum funcționează? Organizația setează provocări deschise la care orice organizație, echipă sau chiar individ se poate înscrie cu o posibilă rezolvare. Există un proces de evaluare a candidaturilor, iar cele de succes trec printr-o fază de explorare unde sunt finisate, iar cele mai bune de aici trec în faza de accelerator, unde chiar vor fi construite. Ei se promovează că ajută la crearea de companii pentru că majoritatea provocărilor pe care le publică sunt universale, dincolo de jurisdicții. Printre provocările recente: cum poate ajuta tehnologia la identificarea și prioritizarea sprijinului pentru oameni în situații vulnerabile, începând cu cei cu probleme legate de energie? sau cum poate ajuta tehnologia la managementul infrastructurii utilizate de către operațiuni comerciale în zone izolate sau rurale?

Astea sunt exemple la nivel național, dar GovTech prezintă interes pentru Uniunea Europeană și e suficient să ne gândim doar la avalanșa de reglementări care vin peste noi sau care sunt deja implementate și care sunt legate de “conectarea” diferitelor servicii publice din mai multe țări. Principalul proiect care va stimula creșterea sectorului de GovTech se referă la viitorul regulament pentru stimularea dezvoltării de servicii interoperabile la nivel de UE. Adică? Avem o piață digitală unică, putând comanda online din altă țară fără alte restricții, circulăm și folosim abonamentul de Internet ca și cum am fi deja în țară, putem deschide Netflixul nostru când suntem plecați în city break. De ce n-am avea un spațiu unic pentru serviciile publice digitale (acolo unde permit competențele și politicile Uniunii, desigur)?! Atenție, nu servicii unice la nivel european, ci servicii naționale care să comunice între ele.

De altfel, chiar săptămânile trecute, Comisia Europeană a lansat GovTech Incubator – un spațiu de colaborare dintre ministere, agenții naționale care lucrează pentru digitalizare și transformare digitală, dintre sectorul privat sau cercetare. De fapt, e un consorțiu format din peste 20 de parteneri – care va dezvolta programe pilot la nivel transfrontalier, două dintre ele fiind axate pe securitatea informațiilor în spații de date transfrontaliere și sprijin pentru obținerea beneficiilor sociale cu ajutorul asistenților personali.