Transformarea digitala/digitalizarea sunt cuvinte ajunse pe buzele tuturor, mai ales în contextul pandemiei. Fie că înlocuiesc unele slujbe sau facilitează altele, tehnologia joacă un rol important în viețile indivizilor, a societății, a economiei naționale și globale. Pentru a facilita transferul tehnologic în toate aceste fațete, sunt necesare intervenții din partea mai multor actori, nu doar din partea factorilor publici, statali sau suprastatali.
1. Premisa de la care pornesc s-a îndepărtat de la viziunea libertariană asupra tehnologiei care a dominat primii ani ai Internetului și a WWW-ului.
Primii ani ai Internetului se caracterizează printr-o explozie de inovație și tehnologie, dar care a rămas oarecum în afara sferei unei reglementări, poate și datorită entuziasmului inițial care caracterizează primele utilizări ale inovațiilor. În Comunitatea Economică Europeană, politica publică în ceea ce privește tehnologia se reducea la stimularea investițiilor în cercetare și dezvoltare, în timp ce dezvoltarea tehnologică a SUA s-a realizat ca parte a uriașului efort „Moonshot”. Ideea era să se stimuleze această invenție și să se sprijine cercetarea.
Dacă primele discuții cu privire la orice formă de reglementare s-au axat pe aspecte tehnice, explozia tehnologică asociată cu acel curent neoliberal care a cuprins și Uniunea Europeană au atras atenția asupra efectelor socio-economice a tehnologiilor. În cadrul spațiului european, primele semne ale unei direcții de reglementare vin în anii 90 prin tratarea serviciilor societății informaționale sau reglementarea utilizării datelor personale.
Azi ne confruntăm cu rezistența la reglementare, mai ales din partea marilor platforme. Nu cred că pot fi suspectate că ar avea din entuziasmul primilor inovatori ai Internetului cu privire la spațiul virtual liber. Politicile digitale azi nu se mai limitează la stimularea sectorului, ci sunt axate mai ales pe realizarea unui cadru legislativ care să protejeze cetățenii.
2. Nu sunt același lucru cu guvernanța internetului.
3. Politicile digitale se află sub umbrela politicilor publice, dar nu sunt doar ACTE strict publice.
Contextul actual al politicilor publice nu mai este concentrat pe guvernare, ci pe guvernanţă, anume un context de interacţiune deschisă între mai mulţi actori – state, orașe, companii, ONG-uri, etc. Totodată, contextul neoliberalizării a dus la apariția fenomenului de autoreglementare și standarde de industrie, care sunt și acestea exemple de politici publice. Realitatea este că unele companii de tehnologie au devenit mult prea puternice pentru a se autoreglementa, iar, printre altele, demersurile Uniunii Europene sunt menite să protejeze cetățenii.
De asemenea, în strategii de smart city, autoritățile locale fac echipă cu mediul privat sau cel academic pentru a facilita transformarea digitală a orașului.
