Poveștile unora sunt mai bune decât poveștile mele, așa că vreau să recomand 5 cărți despre tehnologie și dezbaterile curente pentru zilele reci de toamnă care stau să vină. Acestea mi-au rămas în minte cel mai mult din ce am mai citit pe subiect și unele au devenit chiar și materiale pentru seminarele de la universitate.
Edward Snowden, Dosar permanent. București: Ed.Nemira, 2019
- domenii vizate: supravegherea extinsă a statelor asupra cetățenilor cu ajutorul tehnologiei și a companiilor private,
idei legate de confidențialitate și viață privată - de ce s-o citești. Citește-o că are o parte umană și una aproape filosofică. Partea umană se referă la posibilitatea de a
pătrunde în mintea idealistă a unui tech geek, atât de diferit de alți tech geeks, cum ar fi oamenii de la Google sau Facebook. Ei au „idealul” de a conecta lumea cu orice preț, în timp ce Snowden visează la o lume pe care să o re-revendicăm din mâinile tehnologilor și a serviciilor de supraveghere.
Partea filosofică şi tehnologică? Păi, reușește să reconstituie climatul entuziast al începuturilor WWW-ului în anii 90, când spațiul online abia se definea și exista exuberanța descoperirii oricărei informații de care ai fi avut vreodată nevoie. Pe măsură ce
cartea avansează, entuziasmul lui se pierde, lăsând loc grijilor pentru utilizarea tehnologiei împotriva noastră.
- de ce să n-o citești. Dacă te-ai transformat într-un cinic în ultima vreme și ai impresia că principiile și valorile care ar trebui să ne ghideze viața sunt expirate, nu citi cartea asta. Snowden e un idealist, condamnat să trăiască într-o țară unde valorile pentru care s-a sacrificat nu sunt respectate. Rândurile „transpiră” idealuri și valori izvorâte nu neapărat din nevoia de a vinde cartea, ci (cred eu) mai degrabă din istoricul familiei sale pe care îl prezintă în primele pagini.
- idei care mi-au rămas în cap. Ideea de a avea un cod al tehnologilor, așa cum există pentru medici, care să îi responsabilizeze să treacă dincolo de „facem asta pentru că putem”. Ideea că ceea ce face intimitatea atât de greu de protejat este faptul că e atât de diferită pentru fiecare dintre noi și adesea nu suntem conștienți de acea limită dintre public și intim. Ideea că intimitatea e un drept pe care „we take for granted”, de aceea spunem că nu avem de ascuns. Ce zice Snowden despre asta? „Să spui că nu-ți pasă de intimitatea ta pentru că nu ai nimic de ascuns nu diferă cu nimic de a spune că nu-ți pasă de libertatea presei pentru că nu ai nimic de spus”. Atât am de spus.
Jamie Bartlett, Oameni vs tehnologie. București: ed. Nemira, 2018
- domenii vizate: supraveghere, puterea datelor, tribalizare și manipulare pe rețelele sociale, inteligența artificială, BigTech, amenințarea la adresa democrației
- de ce s-o citești. Citește-o pentru scriitura foarte ușoară în contrast cu temele dificile pe care le abordează. Citește-o pentru că explică foarte simplu modul în care gândim și luăm decizii influențați fiind de tehnologie. De la modul în care rețelele sociale ne fac să intrăm pe pilot automat la modul în care revenim la triburi pe aceleași rețele sociale, îndepărtându-ne unii de alții mai degrabă decât conectându-ne.
Citește-o pentru că te pregătește pentru schimbări iminente în societate: noi tipuri de inegalitate, concentrarea tehnologiei și deci a puterii în mâinile companiilor mari de tehnologie. Citește-o pentru că are și soluții la aceste probleme.
- de ce să n-o citești. Dacă ești familiar/ă deja cu câteva din ideile legate de manipularea pe rețelele sociale sau despre toxicitatea acestora sau despre monopolul companiilor de tehnologiei asupra vieții noastre (încă nu, dar pe aproape), atunci îți recomand ceva mai avansat. Cartea lui Jamie Bartlett e mai pentru „începători”.
- idei care mi-au rămas în cap. Cam toată cartea mi-a rămas în cap. A devenit material la seminar.
Shoshana Zuboff, The Age of Surveillance Capitalism. Public Affairs, 2019
- domenii vizate: economia digitală, confidențialitatea datelor, interferența dintre politică și tehnologie
- de ce s-o citești. Shoshana Zuboff scrie cu multă sete și pasiune despre un subiect foarte tehnic: modul în care noi am fost reduși la simpli utilizatori și sursă de materie primă pentru economia secolului XXI. Suntem supravegheați din toate părțile, din dorința de a colecta cât mai multe date despre noi care sunt vândute companiilor și care apoi vor oferi predicții despre comportamentul nostru într-un cerc vicios pentru noi, virtuos pentru ei. Citește-o ca să reevaluezi relația cu aplicațiile pe care le folosești și ca să fii mai conștient/ă de pilotul automat în care intri de multe ori când folosești telefonul
- de ce să n-o citești. Nu e cea mai ușoară carte de citit, fiind scrisă într-o engleză academică. Asta ar fi, după mine, singurul motiv să n-o citești. Varianta „ecranizată” a ideilor expuse în carte se regăsește în documentarul The Social Dilemma, disponibil pe Netflix și pe Youtube (până la 30 septembrie). Citat și de către Ursula Von der Leyen într-un speech anul acesta 🙂
- idei care mi-au rămas în cap. Dincolo de modelul extractiv al capitalismului, care e partea centrală a cărții, mi-a rămas în minte stilul progresiv în care tehnologia se insinuează în viețile noastre, ca apoi să devină indispensabilă şi cât mai imersivă în viaţa noastră ca apoi să producă noi date despre noi. De la laptop la telefon la aspiratorul care îmi trasează conturul casei și transmite date despre casa mea companiei producătoare, la televizorul care aude când mă cert cu partenerul, la Alexa care ascultă în standby certuri și abuzuri și cineva trebuie să prelucreze și să transcrie acele date. Până la ceasul inteligent care a înregistrat cea mai recentă tură cu bicicleta şi ştie exact ce puls aveam la ora X.
Jamie Susskind. Politica viitorului. București: Corint, 2019
- domenii vizate: politică, democrație, suveranitate versus tehnologie
- de ce s-o citești. Întâmplător, când scriu aceste rânduri, țara noastră trece printr-o criză politică iscată de deciziile luate de oameni ghidaţi de anumite interese. Cum ar fi dacă în locul lor ar fi o inteligenţă artificială care ar lua deciziile în locul lor? Am mai avea o criză politică acum? Afli răspunsul dacă citești cartea lui Susskind. Cum ar fi dacă noi cetățenii am avea un dispozitiv unde să votăm automat ce decizii să se ia la nivel de guvern? O democrație wiki?
Susskind discută și despre asta. Discută despre posibil, căci în momentul de față viitorul e deschis și democrația se poate transforma în nenumărate feluri prin intermediul utilizării tehnologiei. Cartea nu este doar despre principii abstracte despre care se pare că uităm din ce în ce mai des. Este și despre ce libertăți vom avea sau vor fi restricționate, cine va avea dreptate și va împărți dreptatea și despre cum ne vom trăi viața într-un viitor nu foarte îndepărtat.
- de ce să n-o citești. Dacă discuțiile despre principii și democrație ți se par mofturi în general, nu citi cartea asta (nici cartea lui Snowden). Câteodată are stilul unei prelegeri academice despre istoria ideilor politice, poate asta îți aduce aminte de cursurile plictisitoare din facultate. Ca norocul, e scrisă de un tânăr pentru tineri pentru că limbajul nu e așa academic ca în cazul de mai sus.
- idei care mi-au rămas în minte. Ideea că inginerii IT nu ar trebui să fie doar atât, ci să fie ingineri-filosofi, idee parafrazată de la Sir Tim Berners Lee, părintele WWW-ului. Perspectivele de a avea un AI personal care votează pentru noi la alegeri, bazându-se pe datele noastre, perspectiva de a scrie o lege așa cum scriem un articol pe Wikipedia. Ideea că tot ce înseamnă politică se va schimba sub umbrela tehnologiei.
Carissa Veliz. Privacy is Power. Bantam Press, 2020
- domenii vizate: confidențialitatea datelor
- de ce s-o citești. Pentru că e gândită în jurul unei povești despre un om random și ce se întâmplă cu datele sale la fiecare interacțiune pe care o are cu dispozitivele și, mai ales, cum i se schimbă viața din cauza acestora. Dacă ți-e greu să înțelegi ce tot spun aici pe site despre a avea grijă de identitatea noastră online pentru că e tehnic și complicat, atunci o poți citi pe Carissa. Scrie mult mai convingător decât mine. Prima propoziție din carte e: „They are watching us”.
- de ce să n-o citești. E greu să purtăm și grija datelor noastre în fiecare zi, în condițiile în care trebuie să avem grijă și de casă și de familie și de planetă etc. Cartea asta îți va adăuga grija datelor și poate să te facă pe alocuri paranoic sau să pari exagerat, cum par eu în fața celor din jurul meu 🙂 Dacă nu vrei asta, nu citi cartea asta.
- idei care mi-au rămas în cap. Dacă Shoshana Zuboff descrie un model economic de extragere a materiei prime bla bla bla (știu că e academic), Carissa e mai elocventă și le zice „data vultures”, în traducere „prăduitorii de date”. Mai mult, ea vine cu o altă perspectivă. Dacă Shosana Zuboff zice că datele noastre sunt prețioase și proprietatea noastră, Carissa vine cu ideea că datele sunt toxice, fiindcă pot crea o impresie greșită despre noi și fiindcă pot ajunge cu ușurință în mâinile cui nu trebuie. Deci, trebuie să eliminăm cât mai mult din ele.
