Faptul că ne desfășurăm viața din ce în e mai mult în spațiul digital vine cu noi provocări, atât pentru noi, cât și pentru societate în general. Trebuie să ne gândim la reguli noi, la obligații noi cu privire la lucruri la care acum 15 ani nici nu visam. Acum 15 ani ne entuziasmam să punem poze, să comentăm și să ne distrăm online. Acum, cel puțin mie câteodată mi se face lehamite de social media care se confundă din ce în ce mai mult cu totalitatea Internetului. Avem dreptul să cerem să se șteargă de pe net unele chestii despre noi? Cum vânezi prădătorii online? Oricine are dreptul să spună orice fără nicio repercusiune? Platforma ne poate bloca fără niciun motiv aparent?
Întrebările de mai sus, aparent fără răspuns, sunt puse și în alte zone ale globului, nu doar în UE și, mai recent și în România. Fostul ministru al digitalizării punea în discuție acum ceva vreme obligația ca Facebook să își facă un birou local în țară dacă tot șterge postări aproape arbitrar și fără posibilitate clară de apel la decizie. Aici a rămas discuția. Alte state au mers mai departe și chiar foarte departe în încercările de a controla acest spațiu digital care este adesea o amenințare la adresa statului.
Raportul Freedom on the Net monitorizează aceste lucruri în fiecare an și anul acesta m-am gândit să mă uit la ce vrăji mai fac statele să controleze Internetul.
Deci, despre ce e vorba?
- exemple de legi care reglementează conținut, activitate social media, spațiul digital etc
De ce trebuie să știm?
- pentru că trebuie să mai privim și în altă parte să vedem ce modele să preluăm și ce să nu preluăm
Sursa? Freedom on the Net, 2021
India (spațiu online parțial liber)
Regulile pentru Tehnologia Informației sunt noile reglementări pentru platformele care acționează ca intermediari. Presupun obligații, cum ar fi un mecanism de plângeri prin care utilizatorii se pot plânge direct companiilor. Legea se aplică platformelor social media cu peste 5 milioane de utilizatori care trebuie să aibă birouri în țară și să aibă angajați locali. Timpul alocat pentru răspunsul la cererile autorităților de ștergere a conținutului este de 36 de ore, iar Chief Compliance Officer (persoana care se ocupă ca platforma să respecte reglementările naționale) poate fi trasă la răspundere personal cu pedepse de închisoarea de până la 7 ani.
Utilizatorii indieni au dreptul de a fi notificați atunci când conținutul lor este eliminat și trebuie să primească o justificare clară. Problema e că cererile statului de eliminare a conținutului se bazează pe o definiție „vagă” (termenul oferit de Freedom House) a conținutului interzis, cum ar fi exprimări care subminează ordinea publică, decența, moralitatea sau pun la îndoială suveranitatea statului.
Australia (spațiu online liber)
Online Safety Act este încercarea australiană de reglementare a spațiului digital, care se pare că țintește cyberbullingul și își propune să protejeze copiii pe net. Utilizatorii pot face plângeri oficiale, iar Comisarul de siguranță online va investiga și va emite notificări de eliminare a conținutului raportat. Platformele vizate au 24 de ore să elimine conținutul odată ce au fost notificate. Comisarul mai poate să dispună companiilor care furnizează Internet să blocheze unele siteuri cu conținut violent ridicat pentru o perioadă de trei luni, cu posibilitate de reînnoire pe termen nelimitat. Freedom House observă că puterile acestui comisar sunt destul de ridicate, având în vedere că acesta nu trebuie să ofere un motiv oficial pentru notificările de eliminare a conținutului.
Altă lege a făcut furori în Australia în acest an, News Media and Digital Platforms Bargaining Code, care prevede că platformele digitale (termen nedefinit în lege) trebuie să negocieze cu serviciile de mass media un comision pentru preluarea știrilor. De fapt, să intre într-un proces de mediere pentru stabilirea unor tarife. Serviciile de mass media trebuie să se înscrie într-un fel de registru ca să poată participa. Scorul Australiei în indexul compozit Freedom on the Net chiar a scăzut la capitolul diversitate și constanță/seriozitate pentru că, timp de o săptămână în februarie 2021, Facebook a blocat conținutul de știri australiene ca răspuns la această lege, reușind să prindă și ONG-uri sau serviciul meteo australian în această blocadă. Au obținut până la urmă o serie de amendamente la această lege. Google a stat cuminte și a respectat legea.
Brazilia (spațiu online parțial liber)
(știu, vă așteptați la lucruri rele de aici, dar încep cu o chestie bună). Brazilia a lansat un satelit pentru apărare și comunicare strategică în 2017, care a început să furnizeze Internet începând cu 2019 pentru zonele rurale și izolate. 3000 de școli s-au conectat în același an, urmând ca în 2020 să ajungă la peste 11 mii de puncte cu acces la Internet prin satelit.
Și acum lucrurile rele. Două legi sunt problematice aici. Prima este reînnoirea unei legi pentru siguranța națională, ale cărei amendamente sunt văzute ca amenințări la adresa exprimării și asocierii libere, deoarece incriminează „comunicările în masă înșelătoare”. În general, legea aceasta este folosită pentru a amenința jurnaliștii și bloggerii.
A doua lege, aflată în stadiul de proiect, se leagă de fenomenul „fake news”. După ce că încearcă să definească acest fenoment destul de greu de definit, își propune să pedepească pe cei care generează și distribuie conținut care ar submina idei vagi, cum ar fi „pacea socială” sau „ordinea economică”. Mai mult, utilizarea conținutului „manipulat” pentru a face mișto de candidații la alegeri și se poate pedepsi cu amendă de până la 2 milioane de dolari care se vor plăti candidatului afectat de către acela care a profitat de acest „mișto”. O întrebare am aici: WHAT? Un tweet satiric al unui jurnalist îndreptat unor pastori a dus la o amendă de 2000 de dolari de plătit unuia dintre cei vizați.
Turcia (spațiu online captiv)
Turcia este atât de aproape de Europa, dar atât de departe… Anul acesta, a crescut taxele pe serviciile și dispozitivele de comunicare, într-o mutare menită să limiteze capacitatea cetățenilor de a-și permite un abonament la Internet (și, implicit, de a spune lucruri potențial dăunătoare despre regimul politic).
Autoritățile turcești recunosc „dreptul de a fi uitat”, dar au schimbat din stipulările acestei practici pentru a permite politicienilor să ceară ștergerea articolelor negative. Mai mult, o lege nouă, Social Media Regulations Law, cere platformelor de social media să aibă un reprezentant național care să răspundă la cererile de eliminare a conținutului în termen de 48 de ore. Toate platformele care au peste 1 milion de utilizatori zilnic trebuie să își deschidă un birou local, iar marile platforme s-au conformat, nu înainte de a primi unele din ele amenzi. Apropo de platforme, serviciile de streaming sunt obligate să obțină o licență de funcționare, iar Netflix și Amazon Prime s-au conformat.
Blocarea conținutului este caracterizată ca fiind opacă și o face mai degrabă autoritatea de reglementare în comunicații decât tribunalele. Chiar și când tribunalele sunt cele care cer blocarea unui conținut, ele nu oferă un motiv, ceea ce face ca apelul să fie inutil.
Supravegherea spaţiului digital nu se realizeză doar prin legi. Anti Cyber Riot Squad este un grup de experți și ingineri IT care a primit sarcina să păzească Patria Mamă Digitală (Digital Fatherland) de la Ministerul Transporturilor și Infrastructurii. Semiluna cibernetică (Cyber Crescent) este o altă unitate care are sarcina de a combate criminalitatea cibernetică.
Statele Unite (spațiu online liber)
O să închei seria asta cu „the best country in the world”, „the land of the free” șamd.
Atât de liberă încât cetățeni nemulțumiți au ajuns să intre în Capitoliu ca să împiedice validarea alegerilor. Cu asta începe raportul Freedom on the Net, dar și cu raportările de supraveghere, hărțuire și arestare, venite din partea unor protestatari împotriva rasismului. Dar, să fiu sinceră, lectura raportului cu privire la SUA e profund diferită față de ceea ce am citat mai sus.
Vrăjile SUA pe net sunt puține, deoarece, tradițional, mentalitatea a fost ca spațiul digital să nu fie reglementat (ceea ce unii ar spune că a dus la revoltele de la Capitoliu). Au până și o reglementare care se cheamă Restoring Internet Freedom Order, care de fapt elimină principiile de neutralitate a traficului care circulă prin infrastructura serviciilor de Internet. Practic, companiile furnizoare de Internet au posibilitatea de a crește sau scădea viteza cu care circulă un anumit trafic prin infrastructura lor, în funcție de ce interese au. Asta a fost pe vremea lui Trump, Biden încă nu a schimbat ordinul. Partea amuzantă? De fapt, regulile de neutralitate a traficului pe Internet reprezintă adevărata restaurare a libertății pe Internet, conform arhitecților Internetului
Tentativa de blocare a platformelor WeChat și TikTok mai face capul de afiș al raportului cu privire la SUA. Spun tentativă pentru că ordinul a fost blocat de un tribunal federal din California pe motive de limitare a libertății de exprimare. Biden a eliminat acest ordin, dar a cerut măsuri de evaluare a posibilelor riscuri la adresa securității naționale asociate cu unele aplicații aflate sub umbrela „adversarilor străini”.
În general, problema SUA stă mai degrabă la concentrarea serviciilor pe întreg „lanțul” de companii care creează experiența digitală a americanilor, de la furnizori de Internet care fuzionează (pentru reducerea competiției) până la giganții social media.
Ce VRĂJI MAI FAC STATELE?
În general, tendința din puținele exemple pe care le-am prezentat aici (raportul întreg conține informații din 70 de state) este de localizare, adică de materializare a gigantului tech într-un spațiu marcat de granițe ca să poată fi reglementat. Reprezentanța locală și obligația de a avea angajați pe partea de compliance sunt lucruri care leagă aproape toate cele cinci exemple prezentate de mine. Excepția e SUA, sursa giganților tech.
Principala concluzie a raportului Freedom on the Net este că există o veritabilă luptă între giganții tech și state cu privire la reglementarea Internetului. Asta se vede și din exemplele prezentate aici, dar motivele, zic eu, sunt și mai profunde decât explicația că „regimurile autoritare vor să controleze libertatea de exprimare”. În esență, spațiul digital, liber, transfrontalier, expansiv, amenință trăinicia de cel puțin 150 de ani a statului național. Pe acest fundal, putem adăuga și giganții tech care reprezintă materializarea acestei tendințe. Simplul fapt că Facebook a blocat știrile australiene și a obținut concesii spune ceva. În alte zone, companiile respectă regulile și se complac într-o cvasi-înțelegere cu statele până își adună forțele. Se fac frate cu dracu’ până trec puntea.
Cei care suferă sunt cetățenii, ale căror identități digitale nu mai sunt fundamental diferite de ceea ce se proclama în vechea declarație de independență a spațiului cibernetic din 1996: Ours is a world that is both everywhere and nowhere, but it is not where bodies live. We are creating a world that all may enter without privilege or prejudice accorded by race, economic power, military force, or station of birth [..] Our identities have no bodies, so, unlike you, we cannot obtain order by physical coercion.
