Ce rol joacă social media în războiul din Ucraina?

Chiar dacă trăim din ce în ce mai mult în spațiul digital, războiul cu adevărat cutremurător se petrece tot în viața reală, cu urmări mult mai grave decât eliminarea unui cont sau blocarea unui tip de conținut. Lucruri care par extrem de triviale acum.

Aveam de gând să umplu luna februarie nu cu povești despre dragoste digitală, ci cu povești despre human centered smart cities. Mai precis, cum orașele ar trebui să centreze strategiile lor de transformare digitală către generarea de valoare pentru oameni.. Centrare pe oameni… ce se întâmplă zilele astea dincolo granița e ceva…dar sigur nu e nimic centrat pe oameni. Așa că am redirecționat gândurile și cercetarea către o privire dintr-un alt unghi a războiului din Ucraina. Un război tweet cu tweet, care se petrece parcă într-un live pe Facebook..sau primul război purtat pe Tik-Tok, așa cum îl denumește The New Yorker.

Apropo de război tweet cu tweet, chiar acum, în timp ce scriam draftul la acest articol, scroll-ul m-a purtat către un videoclip pe Twitter cu cetățeni ruși care sunt opriți pe stradă, le sunt verificate telefoanele și mesajele. Orice mesaj care poate conține cuvântul „război” poate deveni compromițător și se transformă în infracțiune. Dacă extrapolăm…poate și un like aruncat aiurea poate deveni motiv de arest în Rusia, pentru că un like reprezintă și el o exprimare a unei opinii despre Ucraina, devenind recent un delict. Like-ul devine glonțul, utilizatorii soldații. Dar platformele ce sunt? Unde se situează? Asta am urmărit cu ochiul cercetătorului în aceste zile de când a început catastrofa asta în Ucraina.

Azi, despre rolul social media și Big Tech în acest conflict. Mai precis, despre companiile social media ca spații de desfășurare a conflictului și ca actori în acest război. Ideea principală e că, într-un fel, au devenit combatante și s-au ridicat la rangul de actor geopolitic. Vei citi despre:

  • istoricul implicării lor în conflicte reci sau calde (sau lipsei de implicare)
  • istoricul implicării lor în războiul din Ucraina
  • (pe baza acestor cronologii) o scurtă analiză de relații internaționale a implicării lor geopolitice

Să purcedem, așadar.

Cronologia implicării (sau lipsei de implicare) BigTech în alte spețe

Am ales să încep cu această secțiune pentru a marca diferența destul de clară între implicarea acestora în acest război față de alte evenimente politice internaționale, pornind de la mantra lor (mai ales a Facebook și ecosistemului Meta) că țin la libertatea de expresie indiferent ce ar fi. Ca să ne înțelegem, în anumite ocazii, Facebook nu a eliminat conținut profund antisemit de pe platformă în numele libertății de exprimare. Să vedem mai exact cum s-au comportant în alte situații:

  • 2011 – Primăvara Arabă – companiile tech, prea tinere pentru a-și asuma vreun rol activ, s-au urcat pe valul de simpatie realizat ca urmare a faptului că rețelele sociale au fost catalizatorul pentru proteste. Facebook a găzduit evenimente care au chemat la protest, un angajat Google a pornit o pagină în memoria unui cetățean omorât de poliția egipteană și a fost arestat
  • 2016 – Începutul sfârșitului „lunii de miere” pentru companiile BigTech- Implicarea Rusiei în alegerile americane prin canale social media, referendumul pentru Brexit și exploatarea de către Cambridge Analytica a vulnerabilităților sistemului
  • 2017-2018 – Genocidul din Myanmar – FB nu și-a asumat decât târziu vreun rol în propagarea dezinformării
  • 2020-2021 – Pandemia – și-au asumat rol timid de informare și au început să controleze mai atent conținutul postat, dar ideea că nu intervin în libertatea de exprimare a rămas
  • 2020 – alegerile americane și Trump – intervenții timide și aici până când s-a ajuns prea departe, iar Trump a fost „deplatformizat”* prima oară de către Twitter, apoi de către Facebook, iar cazul său a fost trimis la „curtea supremă Facebook”, Oversight Board

Desigur, acestea sunt doar câteva momente din istoria recentă și ați putea spune că nu sunt relevante pentru că nu se referă la războaie, aceste evenimente șocante și paralizante pentru noi toți. Cu toate acestea, vorbim de schimbări de regim, de o molimă care a ucis milioane de oameni și dezinformarea care (poate) a contribuit la un număr crescut de decese. Vorbim de o criză umanitară și despre scurtcircuitarea unui proces democratic. În toate aceste cazuri, actori violenți manipulatori au exploatat spațiul public creat de platforme, mediu în care majoritatea conversațiilor noastre s-a mutat deja de ceva vreme.

* – am ales acest cuvânt adaptat din englezescul deplatformed pentru că exprimă mai bine puterea companiilor social media dacât varianta simplă de a fi eliminat. O variantă mai apropiată de sensul original ar fi ostracizarea.

Cronologia implicării Big Tech în războiul din Ucraina

*actualizată până la data de 6 martie

  • 27 februarie – Meta a destructurat o rețea de fake news care acționa în Ucraina unde se crede că a activat și un hacker sponsorizat de Belarus
  • 27 februarie – fondatorul Telegram postează pe canalul său că lucrează la blocarea unor canale care ar incita la violență și care ar promova manipulare. După backlash din partea utilizatorilor, a revenit asupra deciziei. Știe și el că Telegram nu a penetrat atât de mult viața oamenilor ca celelalte platforme. Depinde de utilizatori
  • 27 februarie – întâlnire între Thierry Breton, comisarul pe piața internă și șefii Google pe tema dezinformării din spațiul online. Semnificativă pentru limbajul ales – o întâlnire de coordonare a eforturilor, ce poate echivala cu un consfințirea unui statut echivoc al companiilor de tehnologie față de UE și statele membre
Thierry Breton în dialog cu șefii Google. Sursă foto: Twitter

28 februarie – Twitter anunță că toate twee-turile conținând linkuri de la platforme media sponsorizate de statul rusesc vor fi etichetate ca atare. De asemenea, au spus că vor reduce vizibilitatea și amplitudinea tweet-urilor care conțin aceste link-uri

Exemplu text de etichetare a conținutului de pe Facebook
  • 28 februarie – 1 martie – după presiune din partea UE și a Ucrainei, companiile BigTech blochează sursele principale de dezinformare rusească în Europa – Russia Today și Sputnik. Google Europa blochează canalele YouTube ale acestora, Facebook și TikTok la fel, închid paginile de social media ale acestora
  • 2 martie – ministrul transformării digitale al Ucrainei scrie companiilor BigTech, printre care și Apple, să oprească accesul la dezinformarea rusească – face asta folosindu-se de social media
  • 2 martie – Apple suspendă vânzările în Rusia. Nu merge nici Apple Pay
  • 3 martie – Google suspendă operațiunile de advertising din Rusia, ca răspuns al cererii celei din urmă de a elimina anumite reclame care ar face referire la războiul din Ucraina. La fel, nu mai permite conținut sponsorizat de statul rus pe serviciul Google News
  • 4 martie – Microsoft suspendă vânzările de produse și servicii în Rusia și îndepărtează aplicațiile RT și Sputnik din Windows Store – „suntem oripilați, înfuriați și întristați văzând imaginile care vin din Ucraina”, spune Brad Smith.
  • 4 martie – Rusia blochează Facebook, Instagram și Twitter ca răspuns la mișcarea lor de a bloca conținutul propagandistic rusesc
  • 6 martie – TikTok suspendă serviciul de livestreaming și adăugarea de conținut nou în Rusia, dar adoptă și etichetarea conținutului sponsorizat de statul rus

Nu trebuie să jucăm „găsește diferențele” ca să ne dăm seama de gradul de implicare al platformelor în acest conflict. Platformele nu mai sunt acum exploatate, ele exploatează puterea pe care o au, și-o asumă și intră în joc. Joacă de la egal la egal în sistemul internațional cu statele care au condamnat această intervenție total neconformă cu regulile dreptului internațional.

Ce neam poartă BigTech aici?

Ca spațiu de conflict

Dacă Ucraina a cerut NATO instituirea unei no fly zone și n-a obținut-o, din cauza posibilei escaladări a unui conflict, a obținut un posibil no misinformation zone de la Big Tech, așa cum se vede în cronologia de mai sus. Dincolo de implicarea activă și intervenția rapidă, merită să ne întrebăm: ce neam poartă BigTech în acest conflict? O să încerc să răspund la întrebarea asta atât din perspectiva lor ca „sfere publice”, spații de informare sau de conflict, cât și din perspectiva de actori în directă legătură cu statele și organizațiile internaționale

Dacă ne referim la rolul pe care îl joacă spațiul pe care îl păstoresc companiile social media, îl putem vedea ca un spațiu de conflict, de propagandă. Pe de o parte, o avem pe Rusia care a pornit acest război informațional încă din 2014 și care are destulă experiență deja în a falsifica conținut, a dezinforma și a induce intenționat în eroare și asta chiar și în spațiul vestic. Și în acest conflict cald, se folosește de rețelele sociale pentru a distorsiona realitatea. Nimic cu adevărat nou aici.

Să ne uităm și la Ucraina totuși. Președintele e peste tot pe social media, în ultima vreme i-am văzut videoclipurile în capul news feed-ului meu, a început să și subtitreze intervențiile, urcă ceva nou în fiecare zi. Algoritmului îi place, Zelensky ne ține acolo conectați. În același timp, toate apelurile și intervențiile sale sunt extrem de emoționante. La fel, algoritmului îi place emoția pentru că ea ne ține acolo. Mai mult, conturile oficiale ale instituțiilor ucrainiene sunt pline de mărturii, povești, unele chiar eroice și la fel de emoționante. Scopul nu e doar să îi placă algoritmului ca să ne țină acolo, scopul este și să ofere motiv de luptă și rezistență pentru ucrainieni. Snopes analizează viralizarea „Fantomei Kievului”, un presupus pilot de luptă care a doborât mai multe avioane rusești, dar care nu s-a dovedit a fi o doar singură persoană. Mai mult, a circulat conținut video presupus a fi cu acest pilot, dar era de fapt dintr-un simulator. Asta nu a împiedicat conturile oficiale ale instituțiilor ucrainiene să distribuie acest motiv de eroism. Înțeleg, e nevoie de povești emoționante și eroice, iar acest efort e considerat unul „clasic” de propagandă, conform analiștilor consultați de NY Times.

În lumea liberă, algoritmul ne livrează cel mai nou conținut și ne ține permanent la curent pentru că acest subiect e pe buzele tuturor, dar să nu uităm că vedem doar o parte din ceea ce se întâmplă, influențați fiind atât de algoritm, cât și de bătălia pentru dreptate.

Ca actori – de la egal la egal cu statele

Până la pandemie, social media se mulțumea cu ridicatul din umeri atunci când era vorba de efectele dăunătoare – de la multiplicarea camerelor de ecou până la conținutul fals care se rostogolea mai rapid decât adevărul. Dar în același timp, au crescut și s-au extins atât ca număr de utilizatori, cât și ca „bucată” din Internet pe care îl stăpânesc. Am mai afirmat eu aici că încet-încet au devenit veritabili actori în relațiile internaționale. Acum, cu statutul asumat în războiul din Ucraina, acest aspect se confirmă. Cum anume?

  • prin recunoașterea de către ceilalți actori a rolului pe care îl joacă, manifestată prin întâlnirile de „coordonare” a răspunsurilor, așa cum a avut loc între UE și Google, dar și prin cererile publice de la nivel înalt de a se implica
  • prin cererea Ucrainei de a închide rețelele sociale în Rusia într-un mod asemănător cu cererea către NATO de instituire a unui no-fly zone
  • prin acțiunile concrete întreprinse de blocare a conținutului sponsorizat de statul rus, prin suspendarea serviciilor în Rusia, fie din inițiativă proprie, fie și prin interzicerea de către Rusia
  • nu în ultimul rând, prin capacitatea de a modela conținutul pe care îl au acum sub custodie și pe care nu l-au blocat, în așa fel încât au pretenția de a ne arăta realitatea așa cum este de adevărat, dar pe care o pictează cum vor

O analiză a NYTimes spune asta într-un mod asemănător: When tanks begin to roll, it’s a call to action for the United Nations, the heads of central banks — and the chief executives of Google, Facebook, Apple and Microsoft.

Mai mult, deși le tratez împreună sub numele de BigTech, acestea n-au acționat ca un conglomerat sau direct la comanda vestului, așa cum ar fi făcut dacă ar fi fost cu adevărat o „extensie” a puterii americane. Facebook a așteptat până a fost interzis în Rusia, Google și-a suspendat pe cont propriu activitățile pe advertising, în timp ce Twitter a decis reducerea importanței conținutului trimis dinspre mașinăriile de propagandă. Da, au cam făcut același lucru, dar nu la unison. Ce a mânat aceste acțiuni?

Aici ajung la ideea centrală a articolului. Dacă îi considerăm actori în relațiile internaționale, putem duce acest argument mai departe și să urmărim interesul pe care și-l urmăresc ei. Să nu uităm momentul: UE se pregătește de negocierea Actului privind Serviciile Digitale și Actului privind Piețele Digitale, ambele menite să reducă din influența platformelor. SUA a pornit o serie de inițiative asemănătoare, dar în stadiu mai incipient. Popularitatea Facebook era în scădere după dezvăluirile din toamna lui 2021, Twitter încearcă să-și regândească modul de funcționare…

Nu cred că ar fi câștigat vreun premiu de popularitate. Războiul din Ucraina e, astfel, un prilej de a se reinventa în fața lumii, de a poza în actori responsabili, care poate nu au nevoie de reglementare pentru că pot controla lucrurile. Acum, se distanțează de Rusia, dar mai devreme începuseră să facă demersuri pentru a se adapta la legislația rusească în ceea ce privește conținutul online. Coordonarea cu statele europene le poate ajuta să câștige niște bună-voință în ceea ce privește legislația propusă de UE.

Mai mult, ar putea reîncepe acea „lună de miere” avută după Primăvara Arabă, atunci când erau campionii democrației și dușmanii autoritarismului. Atunci când media occidentală are de suferit, te poți baza pe social media să îți ofere informații despre ceea ce se petrece pe teren. Atunci când e greu de pătruns într-o zonă de conflict, te poți baza pe conținutul din social media și pe OSINT (acumularea de informații din surse deschise) pentru a contura tabloul conflictului. Știți voi..vremurile bune, adică. Oricum, ne-au dovedit aici că pot interveni în conținutul care circulă pe platformă.

Nu neg: social media e un catalizator de bună-voință și colaborare, iar exemplul coagulării voluntarilor acolo e extrem de emoționant și da, algoritmul mi-a livrat zilele astea o grămadă de povești de genul acesta. Deci, poate funcționa și pentru un scop umanitar, poate avea binele în vizor. Dar să nu uităm cu cine avem de-a face.

Adaugă comentariu

 

Digital Policy este o platformă de analize de politici publice digitale, axată pe nivelurile european, național și local.

Pagini

Newsletter