CategorieRomânia

Un manifest pentru orașul inteligent

In Orașe, România
De Mirela Marcut
6 minute

Acum 3 săptămâni, sărbătoream 2 ani de Digital Policy cu o serie de replici care „m-au încurajat” de-a lungul celor 2 ani să continuu. Una din ele pe care am auzit-o chiar cel mai mult ține foarte mult despre comportamentul și atenția sau lipsa de atenție pe care o avem în online: „Da, am văzut că ai scris ceva pe net…cam lung”. A doua replică pe care o aud chiar des: „cam mică nișă ți-ai găsit”. Cele două replici invariabil duc la acest meme:

Factz Facts GIFfrom Factz GIFs

Ei, iată că am scris iarăși ceva lung și așa de o nișă mai mică (să trăiți, galeria!). Azi vreau să vorbesc despre Manifest pentru Orașul Inteligent, la care am lucrat din greu anul acesta la sugestia prietenilor de la UrbanizeHub. La ce te ajută?

  • ca lider local – îți poți seta câteva principii directoare pentru ceea ce vrei să finanțezi cu fonduri europene pentru orașul tău – în materie de tehnologie
  • ca cetățean – poți urmări logica inițiativelor de smart city din orașul tău și poți să-i tragi de mânecă pe liderii locali dacă nu gândesc și implementează proiecte cu adevărat impact pentru tine
Am prezentat Manifestul pentru Orașul Inteligent la super-aniversarea de 5 ani de UrbanizeHub, care a avut loc pe 14 decembrie în București. Puteți regăsi înregistrarea prezentării aici, iar înregistrarea întregului eveniment este disponibilă aici.

Ce am gândit

Totul a pornit de la viziunea pe care DigitalPolicy și UrbanizeHub o au în comun. Ei zic orașe pentru oameni, DigitalPolicy zice politici digitale locale centrate pe oameni. Potato – Potato, cum zice americanul. Ei zic că oamenii trebuie să contureze orașe pentru oameni, DigitalPolicy remarcă faptul că adesea povestea orașului inteligent este despre tehnologie și nu este despre oameni. Cum anume? Păi, cu poza asta folosită ca titlu de exemplu:

În prim plan, tehnologia. În plan foarte pierdut în josul imaginii – oamenii. Ceva nu e în regulă cu imaginea asta și trebuie intervenit. Aici intervine Manifestul pentru Orașul Inteligent – am încercat să aducem laolaltă atât experiențe, bune practici, cât și oportunități de finanțare prin fondurile europene sau chiar soluții deja implementate la nivel național și internațional. De ce? Scopul a fost să facem din Manifest un „one stop shop” pentru comunitățile urbane inteligente la nivel de inspirație, idei și oportunități.

Ce a ieșit

În primul rând, a ieșit un manifest, definit ca o declarație prin care o entitate își face cunoscută în mod public programul, hotărârile, concepțiile, intențiile etc. O altă definiție arată că manifestul este un text cu conținut politic, răspândit pentru a determina acțiuni imediate. Manifestul nostru nu e unul politic, desigur. Dar este gândit și pentru a-l răspândi și a determina acțiuni imediate. De ce? Pentru că, așa cum arată și Manifestul, există destulă inspirație, destule idei și surse de finanțare pentru a pune în aplicare crezul nostru. Manifestul are patru părți principale. Să le luăm pe rând.

Manifestul propriu-zis

Cele opt principii stau la baza orașului inteligent pentru oameni.

Sursă: elaborare proprie

Expertiză

Am chestionat 12 experți din domenii conexe și complementare politicilor publice – din sectorul public, din consultanță, mediul academic, inovare și business.

Sursă: elaborare proprie pe baza informațiilor din chestionarele adresate experților

Surse de finanțare

Aici a fost mai complicat decât mă așteptam. Ce a ieșit este o colecție de idei de finanțare din fondurile europene pentru orașe inteligente, de la PNRR la POR pe fiecare regiune de dezvoltare în parte. Această secțiune a suferit diverse modificări, având în vedere că majoritatea programelor consultate se afla încă în negociere cu Comisia Europeană și a fost necesar să intervenim constant pentru updates. De altfel, Manifestul se sincronizează aproape perfect cu lansarea tuturor programelor operaționale regionale care a avut loc în noiembrie-decembrie și vine cu un limbaj simplu de înțeles pentru administrația locală în ceea ce privește posibilitățile de finanțare și cerințele de eligibilitate.

Sursă: elaborare proprie

Inspirație

Degeaba vii cu surse de finanțare, dacă nu te poți inspira să vezi ce au mai făcut alții, astfel că manifestul se încheie cu o serie de proiecte-inspirație din România și Europa, pe fiecare din cele 9 domenii tematice pe care le-am identificat în analiza surselor de finanțare. Simple, dar complexe, cum este ideea relativ simplă de a reintroduce tramvaiul în Reșița. Complexe, care simplifică viața administrației publice, cum sunt platforma de date pentru oraș sau rețeaua LoRaWAN pentru colectarea de date. Proiectele de tip inspirație arată că, oricât de complicat ar putea părea limbajul birocratic specific proiectelor europene și oricât de atrăgătoare sunt finanțările de dragul finanțărilor, proiectele cele mai bune sunt cele mai utile pentru comunitate.

Manifestul pentru orașul inteligent este disponibil aici. Am demonstrat, deci, că în alte locuri și în alte contexte, nișa asta chiar nu e mică, e chiar mare. O demonstrează și deschiderea experților pentru a da input pentru administrațiile publice și multitudinea de surse de finanțare disponibile (și nici nu am cuprins alte tipuri de fonduri la nivel european!).

În loc de final...

Am muncit la acest manifest aproape un an întreg. Munca de coordonare, de citire și explicare a oportunităților de finanțare sau selecție a surselor de inspirație n-a fost chiar ușoară. Iar acum scriu acest articol cu ajutorul lui Notion, un program de management de proiecte, care tocmai azi mi-a dat dreptul să utilizez noul său asistent AI. Așa că, în loc de final, îl las pe Notion AI să îmi ia locul și să rămân cu o întrebare: oare putea Notion AI să producă ceva similar sau mai bun decât Manifestul pentru orașul inteligent?

Cinci motive pentru care Orașele Inteligente trebuie să fie centrate pe oameni

  1. Orașele inteligente îmbunătățesc calitatea vieții prin oferirea unor servicii și soluții digitale care să faciliteze accesul la informații și activități. Acestea trebuie să fie concepute în primul rând pentru a servi intereselor și nevoilor cetățenilor și abia apoi să îmbunătățească eficiența administrativă.
  2. Orașele inteligente trebuie să fie deschise către cetățeni și trebuie să le ofere posibilitatea să își exprime opiniile și să participe la procesul de luare a deciziilor. Acest lucru poate fi realizat prin intermediul tehnologiilor de votare electronică și prin implicarea cetățenilor în dezbateri și consultări publice.
  3. Orașele inteligente trebuie să ofere cetățenilor un acces echitabil la informații și servicii, indiferent de statutul social, etnic, economic sau de locație. Acest lucru poate fi realizat prin soluții de e-guvernare, prin intermediul cărora toți cetățenii pot avea acces la informații și servicii, inclusiv la educație și sănătate.
  4. Orașele inteligente trebuie să fie sigure, mai ales în ceea ce privește protecția datelor personale și utilizarea lor în mod echitabil. Pentru aceasta, trebuie adoptate măsuri de securitate și se impune respectarea principiilor GDPR.
  5. Orașele inteligente trebuie să fie sustenabile și să reducă impactul negativ asupra mediului înconjurător prin implementarea de soluții de eficiență energetică și utilizarea de energii regenerabile. Acest lucru va contribui la reducerea emisiilor de carbon și la crearea unui mediu mai sănătos pentru cetățeni.

 

CiteșteSalvează

PNRR și capra vecinului. Cum se descurcă România comparativ cu alte state?

In Digital, România, Uniunea Europeană
De Mirela Marcut
13 minute

Acest articol face parte din seria PNRR şi Capra Vecinului în care ne uităm peste gard la alte state cum se descurcă cu planurile lor naţionale şi cum investesc şi fac reforme pentru transformare digitală. Precedentul articol din serie are deja un an şi ceva 🙂 Acest articol apare acum pentru că luna octombrie marchează un an de la aprobarea PNRR-ului nostru.

Una din principalele idei care ghidează această inițiativă e că poveștile sunt puternice, iar poveștile pe care ni le spunem despre tehnologie, rolul ei în viața noastră, în „salvarea” statului, în dezvoltarea economiei sunt extraordinare și pot lua diverse forme. Pe de o parte, avem în față ceva ce ne sperie, schimbarea manifestată prin digitalizare, balaurul care vrea să ne atace modul nostru de viață care ne-a fost foarte comod până acum. Funcționarul întotdeauna va prețui hârtia pe care poate pune mâna față de documentul pe care nu mai știe pe unde l-a salvat sau dacă l-a salvat și doar la deschis din mail. Pe de altă parte, avem celălalt tip de poveste, anume că tehnologia e salvarea noastră, că ne rezolvă toate problemele și că vom trăi fericiți până la adânci bătrâneți. De oricare baricadă am fi, există acel ceva menit să salveze situația, fie prin îmblânzirea balaurului, fie prin eliberarea puterilor magice ale tehnologiei. La noi acest balaur, respectiv praf magic, este PNRR. Nu mă credeți? Să vedem:
  • miile de proiecte depuse de autoritățile locale pentru programele ”Valul Renovării” și ”Fondul Local”, preocuparea pentru eficiență energetică, extinderea digitalizării și reducerea birocrației vor genera îmbunătățiri semnificative în ceea ce privește serviciile publice oferite cetățenilor. (premierul României, 29 august 2022)
  • cred că am făcut eforturi susținute împreună cu colegii din minister, pentru ca proiectele din PNRR să poată să intre pe făgașul normal și România să ducă la bun sfârșit aceste proiecte mari pentru dezvoltarea pe termen lung a României. (ministrul Fondurilor Europene sau cum s-o fi numind acuma că se tot schimbă numele, iulie 2022)
  • Odată cu unda verde dată astăzi de Comisie pentru planul de redresare și reziliență, România face un pas important către un viitor mai prosper, mai competitiv și mai sustenabil. Este un plan de mare amploare, atât în ceea ce privește valoarea finanțării pe care România urmează să o primească, cât și natura ambițioasă a reformelor și a investițiilor prevăzute.(Comisarul European pentru Economie, Paolo Gentiloni, septembrie 2021)
Dezvoltarea pe termen lung a României, natura ambițioasă a reformelor, îmbunătățiri semnificative…. avem mult de lucru să ajungem să trăim până la adânci bătrâneți și să îmblânzim balaurul. Pentru că la noi se derulează în paralel ambele variante ale poveștii:
  • pentru mediile care trebuie să se transforme – serviciile publice, educația, sănătatea etc – avem de-a face cu un balaur
  • pentru mediul economic, pentru mediul local – avem nevoie de praf magic.
OK și în care parte a poveștii suntem până acum? Am început călătoria inițiatică (expresie preluată din lungile ore de literatură din liceu), suntem aproape de final? Despre asta vom vorbi azi, prin comparație cu alte povești din alte state. Ele în ce fază sunt? Deci?
  • pe unde suntem? sau în limbaj Shrek: are we there yet?
  • pe unde sunt alții?

Shrek, are we there yet?

Nu, nu am ajuns încă acolo pentru că PNRR are dată de finalizare 2026, totuși avem un an de la aprobarea planului (făcută formal la final de octombrie prin vizita Președintei Comisiei Europene la București). Deci, întrebarea mai bună este: și ce-am făcut până acum? Depinde pe cine întrebi. Dacă întrebi Comisia Europeană, răspunsul e în graficul de mai jos:

Situația jaloanelor/țintelor raportate ca fiind îndeplinite de către România la Comisia Europeană.

Cum anume consideră Comisia că o astfel de țintă e atinsă? Citez:

A milestone or target is fulfilled once a Member State has provided the evidence to the Commission that it has completed the milestone or target and the Commission has assessed it positively in an implementing decision.

Dacă întrebi pe liderii români, s-ar putea să avem alt răspuns:

  • adoptarea OUG pentru cloudul guvernamental, considerată încă din iulie 2022, ca fiind „un jalon atins”: Adoptarea ordonanței este un jalon important din PNRR, îndeplinit înainte de termenul de 30 iunie, după un efort semnificativ condus de Ministerul cercetării, inovării și digitalizării în ultimele două săptămâni. Actul normativ a necesitat avize de la aproape 30 de instituții ale statului român. Mai multe, aici.
  • legea interoperabilității – „un nou #milestone PNRR”, anunțat ca atare când a intrat în dezbatere publică. Dar legea de-abia intrase pe circuitul legislativ. Or, așa cum spune Comisia și cum va fi evident mai jos când analizăm activitatea altor state, de regulă, se consideră că jalonul este trecut sau milestone-ul atins atunci când intră în vigoare o anumită prevedere. Update, mulțumită comentariilor: da, legea interoperabilității a intrat deja în vigoare, fiind legea 242/2022. Mulțumesc, Bogdan, pentru precizare.

Presa pune lucrurile în altă lumină:

  • Hotnews are o investigație recentă asupra jaloanelor PNRR din trimestrul III al acestui an, pe care le caracterizează ca fiind ținute „la secret”. Portalul de știri a primit lista celor 24 de jaloane pe care Guvernul trebuie să le realizeze (DOAR PE TRIMESTRUL III 2022), dar lista oferită nu arată care s-au realizat și care nu. Conform acestei liste, relevante pentru transformare digitală ar fi:
    • Implementarea recomandărilor prevăzute în setul de instrumente al UE privind conectivitatea. Mai precis: câteva recomandări ale Comisiei Europene legate de realizarea tehnologiei 5G în ceea ce privește transparența și informarea publicului cu privire la 5G
    • Alocarea drepturilor de utilizare a spectrului de frecvențe radio – importante pentru telecomuncații și rețeaua 5G. Conform articolului, acest jalon este imposibil de a fi îndeplinit. Licitația a fost lansată recent, iar acordarea licențelor s-ar putea acorda probabil în decembrie, conform estimărilor ANCOM din articol.
    • Intrarea în vigoare a Ordinului ministerial al ministrului muncii și al președintelui Institutului Național de Statistică pentru definirea ocupațiilor noi digitale în clasificarea ocupațiilor – aici am înțeles că au apărut noi meserii, cum ar fi tehnician TIC, dezvoltator în domeniul tehnologiei blockchain, designer jocuri digitale, expert în optimizarea motoarelor de căutare (SEO specialist).
    • Intrarea în vigoare a modificărilor legislative menite să raționalizeze, să simplifice și să digitalizeze pe deplin procedurile legate de întreprinderi
    • Platforma națională integrată eVelo și aplicație pentru telefoane inteligente

Opoziția vine cu imaginea sa. Conform Monitor PNRR, aceste jaloane arată cam așa:

Situație jaloane/ținte PNRR pe transformare digitală, conform Monitor PNRR

Deci, doar pe trimestrul 3 al anului 2022, doar unul din cinci ar fi implementat și cel puțin 2 pe celelalte trimestre. De fapt, stai aşa că ar fi mai multe:

  • operaţionalizarea task force-ului pentru transformare digitală, care există, dar stai aşa că deja trebuie făcută „rotația de cadre” încât ministerul a publicat al doilea concurs pentru liderul acestei unități și încă 2-3 posturi
  • analiza privind opțiunile legate de cloud-ul guvernamental – care s-a făcut prin intermediul unui chestionar adresat instituțiilor pe sistemul: „așa-i că vreți așa și așa să fie cu cloud-ul ăsta?!” așa-i!
  • legea privind securitatea rețelelor 5G, care este aprobată încă din 2021
  • strategia națională de securitate cibernetică, adoptată și aceasta la țanc pe 30 decembrie 2021, pentru a se potrivi programul de jaloane și ținte conform căruia era necesară adoptarea în ultimul trimestru al anului 2021.
  • toate acestea de mai sus au ținut doar de componenta care chiar se numește Transformare Digitală din PNRR, dar ar mai fi și alte lucruri care s-au atins și care țin de aceasta din alte componente, cum ar fi lansarea call-ului pentru digitalizarea universităților care a avut loc cam fulger. La fel și evaluarea proiectelor.

OK, OK și de ce apare pe site-ul de monitorizare acea „plăcintă” care spune că nu s-a îndeplinit încă nimic? To be fair, România nu e singura țară care apare cu 0 ținte îndeplinite, dar, ce să vezi, la altele e plin. Dacă ar fi să-mi dau cu părerea de ce apărem cu 0% îndeplinit, de vină ar fi lipsa de comunicare dintre nivelul național și cel european. Sau să nu părem că le-am făcut pe unele cu întărziere. Sau poate pentru că nici Guvernul nu are ceva în real-time care să le spună cam pe unde sunt jaloanele/țintele. Adică are, se cheamă Dashboard PNRR, dar nu e adus la zi deloc.  Nu de alta, dar ca să ajung la informațiile astea, am apelat la vreo 4-5 siteuri, plus la tabelul cu jaloane de pe site-ul foarte neprietenos al MIPE și la jocul amintirilor. Prin comparație, platforma spaniolă pentru planul lor arată așa:

  • cu motor de căutare pentru call-uri pe PNRR
  • cu o situație clară a proiectelor strategice pentru transformarea economică a țării (din toate investițiile din PNRR-ul lor, câteva sunt considerate primordiale pentru stat)
  • cu o pagină separată care conține execuția bugetară a planului (vezi mai jos cum arată la finalul lunii iunie 2022), cu prezentări cu situația implementării și asta e doar ce am putut vedea la o scanare pe fugă a platformei lor
Dacă tot am ajuns să vorbim despre alte state, să vedem și ce au mai făcut alții cu bănetul european.

Pe unde sunt alții?

Pe aceeași platformă a Comisiei Europene, am putut să văd foarte transparent și clar ce au făcut unele state. Așa cum am spus, sunt puține state care apar cu jaloane implementate pe transformare digitală, e posibil să fie o „scăpare” de raportare din partea lor. Este vorba despre Italia, Croația, Spania, Portugalia, Franța, Grecia și Slovacia.

Câteva precizări înainte să mergem mai departe:

  • ceea ce vedeți mai jos e ceea ce statele au raportat deja Comisiei Europene. De exemplu, pe portalul spaniol am putut observa că se lucrează și la alte ținte. Iar portalul italian e un exemplu de bună practică – site bilingv, cu facilitate de open data, unde poți filtra după ținte, domenii și așa mai departe și sunt prezentate și alte jaloane. Visul cercetătorului, ce să mai…
  • având în vedere că am capacitatea de a înțelege doar două din cele 7 limbi vorbite în țările analizate și faptul că nu toate portalurile naționale sunt la fel de prietenoase și deschise, am decis să mă limitez la portalul Comisiei Europene pentru această analiză
Situația jaloanelor/țintelor atinse de statele membre conform portalului Comisiei Europene. Elaborare proprie în romgleză pe baza datelor

Așa cum se vede, campioanele sunt Italia și Spania, cu un număr egal de reforme, câte 8 pe fiecare. Urmează apoi Franța cu 5 investiții lansate, dar nicio reformă și Croația cu 4 reforme realizate și nicio investiție începută. Grecia și Slovacia au raportat 4 (3 investiții, 1 reformă), respectiv 3 (2 investiții începute și 1 reformă pornită) jaloane/ținte îndeplinite. De ce această împărțire pe reforme/investiții? Pentru că logica PNRR condiționează investițiile, deci banii, de reforme. Toate planurile au asta în comun. Și acum devine evident și faptul că în România nu apare această raportare pe reforme versus investiții. De ce ar fi util? Păi, să vedem la ce se avansează mai ușor și dacă facem acele reforme pe care le-am promis și pe care adesea vrem să le renegociem.

Revenind la țările care au raportat, să vedem și ce au făcut mai exact. În primul rând, statele au raportat reformele administrative necesare implementării unui astfel de program-mamut într-un astfel de termen scurt. Câteva exemple:

  • Italia – intrarea în vigoare a legislației cu privire la guvernanța PNRR, sisteme de audit și control pentru implementarea planului, legislație pentru simplificarea procedurilor administrative sau legislație cu privire la simplificarea recrutării pentru personalul însărcinat cu implementarea planului
  • Spania – sistem informatic integrat pentru implementarea planului lor
  • Slovacia – sistem informatic pentru monitorizarea implementării PNRR, care arată cam așa pentru noi, cetățenii. E o diferență, nu?

Mai apoi, discutăm despre strategii, cadre legale și planuri care să dirijeze transformarea digitală. Cam așa:

  • Portugalia – Cadrul legal pentru transformarea digitală a administrației publice
  • Spania – strategia națională pentru inteligență artificială, carta drepturilor digitale, planul național pentru competențe digitale, strategia de digitalizare a IMM-urilor, lansarea licitațiilor și atribuirea spectrului radio pentru 5G (care la noi e în superîntârziere)
  • Italia – plan național pentru competențe, decret pentru „ghișeul vamal unic” digital (sportello unico doganale), intrarea în vigoare a legilor pentru cloud și interoperabilitate
  • Croația – crearea unei unități de management pentru proiectele de transformare digitală în agricultură
  • Slovacia – conceptul național pentru informatizarea administrației publice 2021-2030

Al treilea pilon mare ar fi investițiile în diverse arii ale transformării digitale:

  • Franța – alocarea de noi locuri în învățământul universitar, crearea de call-uri pentru proiecte pe transformarea digitală a educației și a instituțiilor de cercetare, creșterea resurselor alocate agenției naționale pentru finanțarea și reglementarea educației vocaționale
  • Grecia – schimbări în codul muncii
  • Portugalia – selecția Huburilor de Inovare Digitală, programe de achiziție de calculatoare pentru elevi și profesori, call-uri pentru proiecte de cercetare în agricultură sustenabilă
  • Spania – programe de dotare a școlilor cu unelte digitale
  • Italia – fond pentru sprijinirea întreprinderilor conduse de femei, call pentru proiecte strategice naționale de cercetare, acordarea contractului de dezvoltare a portalului național de turism

După ce am văzut direcțiile în care au mers alte state, întrebarea logică ar fi: care e diferența dintre acestea și România? Diferențele în abordări nu sunt prea mari, dar parcă unele state știu clar în ce direcție vor să meargă și marșează în direcția aia mai clar. Spre exemplu, Spania care a identificat acele proiecte strategie pentru tranziția economiei și lucrează avansat către ele. Sau Franța, a cărei orientări e clar spre dezvoltare competențelor cetățenilor săi. În rest, lucrurile merg în direcții similare, prin programe de achiziție de tehnologie, dezvoltare de ecosisteme de cercetare, sprijin pentru IMM-uri etc. Diferența mare între ele este la nivelul raportării și al transparenței. Am arătat mai sus portalurile spaniol și italian, în timp ce dashboard-ul PNRR al României arată că absolut toate jaloanele până în 2026 sunt în derulare. Chiar și cele pe care le-am raportat mai sus ca fiind realizate apar în derulare. Exemplu aici sau aici.

 

Și cu ce dracu’ mă ajută pe mine asta, domnișoară?

Niciun articol fără rubrica asta 🙂

În primul rând, sunt o grămadă de bani care se cheltuie cu promisiunea unei Românii a viitorului, unei Românii reziliente..bla bla, știți voi discursul. Ar fi normal să vedem cum merge treaba, să comparăm totuși cu realitate. E așa cum spun toți? Sau e făină și nu praf de stele, praf magic  Din păcate, nu vedem asta dacă toate sunt împrăștiate pe 7 site-uri și și informația e în birocrateză.

În al doilea rând, și aici vorbește naiva din mine, să-i putem „taxa” pe bravii noștri conducători dacă n-au ajuns la acea viziune pe care ne-o tot vând.

Nu în ultimul rând, poate ești afectat de unele schimbări sau poate te ajută și ai vrea și tu să fii mai la curent. Cum a fost acea includere în Codul Ocupațiilor din România a unor noi slujbe, cum ar fi specialist SEO care există de o grămadă de ani pe piața muncii, dar are în sfârșit acum o ilustrare legală. Nu mai zic că, uitându-ne cum merg alte țări, putem afla dacă avem noi o problemă sau suntem în rând cu Europa 🙂 Se pare că avem o problemă comună: raportarea și transparența.

 

CiteșteSalvează

Fonduri europene pentru transformare digitală. ce și cum?

In Orașe, România, Uniunea Europeană
De Mirela Marcut
23 minute

Textul de mai jos este o versiune adusă la zi a acestui articol de la începutul anului. Versiunea de mai jos e adusă la zi pentru că tocmai a fost aprobat Acordul de Parteneriat 2021-2027, document strategic ce detaliază modul în care se vor cheltui fondurile structurale ce totalizează 45 de miliarde de euro. 31,5 miliarde vin de la Comisia Europeană, restul sunt contribuția statului. Așa că am decis să aduc la zi prioritățile și acțiunile care se pot finanța cu fonduri europene pe domeniul transformării digitale. Voi reveni și cu o privire asupra acordului de parteneriat din perspectiva transformării digitale

„Phoebe, do you have a PLAN? I don’t even have a PLA..” Vorbe de duh de la începutul serialului Friends, cât fetele trec printr-o criză a vârstei de 25 de ani pentru că nu știu ce se va alege de ele. Să recunoaștem: cu toții am trecut prin asta. Chiar și România de 30 de ani trece printr-o astfel de criză. România, do you have a PLAN? Se pare că are chiar două (ca să fim siguri că măcar unul reușește; sau jumătate dintr-unul). Are marele PNRR și are chiar și planuri pentru celelalte fonduri europene. Da, în caz că ați uitat cu toții, există și alte fonduri europene pentru perioada 2021-2027!

Nu trebuie să mă credeți pe cuvânt. Graficul de mai jos arată alocările pe state membre doar pe două dintre fondurile pe care le avem la dispoziție – un total de 31,5 miliarde EUR. Aproape cât PNRR. Eu zic că nu sunt de ici, de colo și că trebuie luați în considerare. Mai sunt încă peste 3,5 miliarde prin Fondul de Coeziune și încă 2 prin Mecanismul de Tranziție Justă. Și lista mai poate continua cu alte tipuri de finanțări, cum ar fi Europa digitală.

Banii deocamdată sunt teoretici, nu stau la graniță așteptând de nerăbdare să intre în țară. Depinde de noi cum îi atragem în țară, cum îi cheltuim și ce efecte au asupra economiei și societății noastre. Despre PNRR se vorbește peste tot, de la sumele de bani oferite, la fake news despre cum UE ne obligă să renunțăm la încălzirea pe lemne sau la faptul că trebuie renegociat. Sau faptul că pierdem bani deja din el.

Despre fondurile europene clasice și tradiționale nu auzim mai nimic, ceea ce e ciudat, având în vedere că investițiile din PNRR trebuie să fie complementare celor din programele operaționale clasice. Deci, ar trebui să vorbim despre cele două surse de bani împreună, dacă tot vorbim despre potențialul transformator al banilor europeni. To be fair… documentele de program conțin detalieri despre cum investiţiile din PNRR sunt complementare celor din fondurile structurale. Spre exemplu, POCIDIF – Programul Operațional Creștere Inteligentă, Digitalizare și Instrumente Financiare – are prevăzute investiții pentru soluții de e-guvernare pentru autorități locale sau județene care trebuie să fie complementare cu cloudul guvernamental stipulat prin PNRR.

Acordul de Parteneriat e semnat – adică există înțelegere între România și Comisia Europeană în ceea ce privește fondurile și alocarea lor. Programele operaționale au fost transmise Comisiei Europene, nu mai avem mult până când vom vedea primele apeluri de proiecte. Dar pentru ce?

Despre asta este în acest update: despre fondurile europene clasice 2021-2027 și ce investiții preconizează autoritățile pentru transformare digitală, tehnologie etc. Am inclus aici și investiții în cercetare și inovare, domenii conexe, dar și priorități/tipuri de acțiuni din alte programe care presupun includerea tehnologiei, cum ar fi crearea de zone verzi în orașe care să conțină și investiții de tehnologie – zone WiFi sau supraveghere inteligentă (POR NV). Ne vom uita la:
  • toate programele operaționale și ce priorități directe/tangențiale există pentru transformare digitală, digitalizare etc
  • câteva chestii care ies în evidență în materie de analiza de nevoi și alte lucruri care apar în documente
La ce te ajută toate astea?
  • să vezi care sunt problemele societății și unde trebuie intervenit
  • poate găsești o zonă în care ai vrea să intervii
Acum, înainte să purcedem, trebuie să accept niște limitări ale acestei investigații:
  • programele operaționale (PO) sunt transmise Comisiei Europene, ele pot suferi modificări chiar și după aprobare
  • acțiunile, tipurile de investiții și intervenții enumerate în aceste PO-uri sunt și ele posibile și teoretice, fiind doar exemple sau idei orientative pentru cei care vor gândi ghidurile solicitantului și pentru solicitanți. Deci, nu e obligatoriu să se întâmple exact așa cum e în documentele de program
  • posibil să nu existe coerență în materie de program – prioritate – acțiune de intervenție de la un program operațional la altul. În unele locuri veți găsi acțiuni și priorități, în altele posibile lucruri de finanțat, totul depinde de cine a scris la documentele de program
  • PO Regionale sunt împărțite pe regiuni de dezvoltare pentru această perioadă de programare, așa că aici m-am limitat la a prezenta prioritățile doar pentru regiunea NV (yes, I am that lazy!) Dar prioritățile mari rămân tot aceleași – iar cea care ne interesează pe noi și se regăsește în toate celelalte programe se numește „o regiune inteligentă”

Programul Operațional Dezvoltare Durabilă

  • cuvinte-cheie: reziliență, comunicații de urgență, smart grids
  • centrat pe investiții pentru protecția mediului – coeziune socială economică și teritorială prin sprijinirea unei economii cu emisii scăzute de gaze cu efect de seră
Ce se poate finanța pe partea de transformare digitală/tehnologie din acest program? (priorități, tipuri de acțiuni)
  • Prioritatea 3.
    • Acțiunea 3.1 – Managementul principalelor tipuri de risc identificate în strategiile naționale de management al riscurilor : dezvoltarea infrastructurii de monitorizare, avertizare şi alarmare a fenomenelor hidro-meteorologice severe (inundații și secetă), inclusiv sisteme și infrastructuri de comunicații și tehnologia informației, pentru evaluarea și gestionarea durabilă a resurselor naturale, precum și activităţi în scopul conştientizării publice;
  • Prioritatea 4. Promovarea eficienței energetice, a sistemelor și rețelelor inteligente de energie și reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră
    • Acțiunea 4.3. Promovarea utilizării surselor de energie regenerabilă – menționează strategiile smart city, unde orașele au în vedere utilizarea tehnologiei din resurse regenerabile
    • Acțiunea 4.4. Sisteme și rețele inteligente de energie – smart grids. Posibile intervenții:
      • Promovarea utilizării de echipamente şi sisteme inteligente pentru asigurarea calității energiei electrice
      • Modernizarea și digitalizarea infrastructurii de distribuție a energiei electrice şi implementarea de soluții privind controlul rețelei de la distanță
      • Promovarea utilizării de echipamente şi sisteme inteligente pentru asigurarea calității energiei electrice

Programul Operațional Creștere Inteligentă, Digitalizare, Instrumente Financiare

  • cuvinte-cheie: digitalizare, specializare inteligentă, business, cercetare, educație, administrație publică
  • centrat pe îmbunătățirea cercetării românești, utilizarea tehnologiei digitale pe mai multe paliere, de la educație la mediu de afaceri și cultură. Față de versiunea precedentă, are mai multă coerență, acțiunile sunt delimitate mai clar

Ce se poate finanța pe partea de transformare digitală din acest program? (priorități, tipuri de acțiuni)

Prioritatea 1. Susținerea și promovarea unui ecosistem de CDI atractiv și competitiv în RO

  • Acțiunea 1.1 Sprijin pentru sectorul privat și pentru colaborarea între actorii din sistemul public și mediul de afaceri în domeniul CDI – investiții în tehnologie și infrastructură de cercetare
  • Acțiunea 1.2. Sprijin pentru proiecte în domeniul tehnologiilor avansate – un sprijin inițial pentru coagularea de echipe de cercetare în domenii. Domenii vizate: energie și mobiltate, fabricație avansată, materialee funcționale avansate. Printre intervențiile propuse: HUB Român de Hidrogen și Noi Tehnologii sau Platforma Nationala de Tehnologii și Semiconductori

Precizare importantă pentru ambele acțiuni: se încurajează concentrarea eforturilor mediului privat, mediului academic și de cercetare în proiecte

Prioritatea 2. Digitalizare în administrația publică centrală și mediul de afaceri

Acțiunea 2.1 – Sprijin pentru proiecte în inovare și în adoptarea de tehnologii avansate în contextul transformarii digitale

Secțiunea HUB-ul de inteligență artificială

  • Dezvoltarea Hubului Român de Inteligență Artificială ce va folosi inteligența artificială pentru îmbunătățirea procesului de luare a deciziilor la nivel guvernamental si/sau privat
  • Hubul e un proiect implementat printr-un parteneriat între instituțiile implicate în implementarea cloudului guvernamental (ADR, MCID, SRI, STS)

Secțiunea tehnologii avansate de Securitate cibernetică

  • vizează dezvoltarea capacității statului de a se proteja împotriva atacurilor cibernetice,de a asigura un mediu de comunicare securizat, în special prin criptarea cuantică, de a asigura accesul la date în scopuri judiciare și de asigurare a respectării prevederilor legale și de a stimula și creșterea pieței securității cibernetice

Secțiunea – Transformarea digitală a IMM-urilor prin inovare și adoptarea de tehnologii avansate

Acțiunea 2.2 E-guvernarea în administrația publică

  • Servicii publice destinate cetatenilor și/sau firmelor – identificate de către ADR ca fiind prioritare
  • Investiții pentru transformare digitală – Optimizarea infrastructurilor tehnologice și a proceselor in relație cu cetațenii astfel încât vor fi finanțate soluții de tip cloud ready sau cloud nativ.
  • Creșterea nivelului de interoperabilitate a sistemelor informatice din administrația publică
    • Se vor finanța și proiectele care presupun interoperabilitatea prin folosirea de building-blocks și conectarea prin Single Digital Gateway.
  • Dezvoltarea de platforme Open Data
  • Susținerea procesului guvernamental de luare a deciziilor prin sisteme și soluții complexe (ex: Big Data, blockchain, etc.) și asigurarea securitatii cibernetice a sistemelor informatice
  • crearea de cloud la nivelul instituțiilor publice – aici intră compatibilitatea cu cloudul guvernamental

Secțiunea – Digitalizarea în educație

  • Dezvoltarea managementului școlarității prin intermediul unor platforme digitale integrate. Fosta variantă detalia aici mai mult ideea unei baze de date unice la nivel național cu date din educație și interconectarea inspectoratelor cu ministerul
  • Creșterea accesului la învățământul superior prin digitalizarea portofoliului educațional al studenților – probabil o platformă

Secțiunea – Digitalizarea în cultură

    • Realizarea unei platforme naționale comune pentru furnizarea de servicii digitale publice în domeniul patrimoniului cultural. Vom putea consulta o bază de date a monumentelor istorice și a siturilor arheologice la nivel național.
    • Realizarea platformei electronice de monitorizare a distribuției de cărți

(aici lipsește o prioritate care se regăsește mai jos în partea de deployment a acestor acțiuni – Creșterea accesului la cultură prin digitalizarea arhivelor cu scopul creării de noi servicii pentru publicul de toate generațiile și dezvoltarea unei atitudini sănătoase a consumatorilor față de o diversitate mai mare de producții culturale)

Acțiunea 3.1 – Creșterea rolului culturii în societate prin valorificarea avantajelor digitalizării

    • acțiune complementară a celor 3 intervenții de la 2.2 – care sunt dezvoltate prin proiectele de la acest punct. exemplu – baza de date pentru servicii culturale e populată prin această intervenție

Acțiunea 2.3 Digitalizarea IMM-urilor realizată prin Huburi de Inovare Digitală Europene din RO (EDIH)

    • finanțarea vine 50% de la Comisia Europeană, 50% de la statul român, banii vin la DIH-urile selectate printr-o competiție națională care mai apoi au fost evaluate de către Comisia Europeană.
    • ele vor oferi expertiză pentru IMM-urile care vor să treacă prin acest proces de transformare digitală

Programul Operațional Sănătate

  • cuvinte-cheie: sănătate, telemedicină, date, platforme
  • centrat pe dezvoltarea sistemului de sănătate din România, complementar cu PNRR

Ce se poate finanța pe partea de transformare digitală din acest program? (priorități, tipuri de acțiuni)

Prioritatea 3. Creșterea eficacității și rezilienței sistemului medical în domenii critice, de importanță strategică cu impact transversal asupra serviciilor medicale și asupra stării de sănătate

Tipuri de acțiuni:

  • Dezvoltarea de programe universitare de medicină sau de formare continuă care includ competențe digitale
  • Intervenții de creștere a e-health si digital literacy (ex. consultări, promovare legislație, formare continuă profesioniști, dobândirea de cunoștințe noi în materie de e-health, dezvoltarea de mecanisme de asigurare a calității datelor, creșterea capacității de utilizare a datelor pentru definirea politicilor de sănătate și pentru comunicarea publică)

Prioritatea 6 – Digitalizarea sistemului medical

Posibile acțiuni:

  • observatorul român de date în sănătate – necesar pentru analiza datelor și crearea de politici și programe care să țintească provocările observate
  • Dezvoltarea integrată a unor soluții de e-sănătate, cu anvergură națională – posibile proiecte: sistem de programări și de trimiteri; trasee pentru pacienții cu boli cronice/ boli rare; soluții de management clinic pentru pacientul critic; ATI;transplant; digitalizarea laboratoarelor de sănătate publică INSP și centre regionale; centrele de transfuzii; DSP; laboratoare care sunt parte a rețelei naționale de laboratoare de referință; dezvoltarea de baze de date pentru diagnostic sau de sisteme care implică înregistrarea nominală; Sisteme de securitate pentru acces la distanță etc
  • Digitalizarea internă a unităților sanitare altele decât cele finanțate din PNRR.

Programul Operațional Educație și Ocupare

  • cuvinte-cheie: piața muncii, incluziune, competențe digitale, platforme, educație, preuniversitar, tineret
  • centrat pe îmbunătățirea funcționării educației la toate nivelele, pe incluziune socială și corelarea formării cu piața muncii

Ce se poate finanța pe partea de transformare digitală din acest program? (priorități, tipuri de acțiuni)

Prioritatea 1. Modernizarea instituțiilor pieței muncii

1.b.1. Crearea unui Serviciu Public de Ocupare (AJOFM-uri, n.n) modern, flexibil, adaptat contextului socio- economic, accesibil și vizibil pentru viitor – investiție strategică

Tipuri de acțiuni posibile:

  • Noi mecanisme de creștere a relevanței/calității serviciilor oferite clienților. Actualizarea și dezvoltarea de instrumente și metodologii care să permită debirocratizarea și digitalizarea activității SPO

1.b.2. Consolidarea dialogului social și a parteneriatelor pentru ocupare și formare, inclusiv cu participarea societatii civile

Tipuri de acțiuni posibile:

  • Îmbunătățirea managementului organizațional, a planificării strategice precum și optimizarea fluxurilor instituționale specifice partenerilor sociali, inclusiv digitalizarea activității partenerilor sociali;

Prioritatea 2. Valorificarea potențialului tinerilor pe piața muncii (Ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor)

2.a.1. Dezvoltarea unei rețele pentru tineret care să furnizeze servicii personalizate și de calitate tinerilor, cu precădere din categoria NEETs, prin crearea de parteneriate între SPO și centre de tineret, spre exemplu

  • acțiuni posibile în aceste parteneriate – sesiuni de educație digitală pentru tineri

2.a.2. Pregătirea şi furnizarea ofertei de servicii de formare/ocupare pentru tineri, inclusiv pentru tineri NEET, prin pachete integrate de măsuri active personalizate în funcție de profilul tinerilor

  • sesiuni de competențe digitale pentru tineri

Prioritatea 3. Creșterea accesului pe piața muncii pentru toți

3.d.1. Măsuri de sprijin pentru adaptarea la schimbare a angajaților și angajatorilor și sprijinirea tranzițiilor pe piața muncii

Tipuri de acțiuni:

  • sprijin acordat pentru munca la domiciliu și sprijin pentru adaptarea la un mediu de lucru robotizat prin promovarea colaborării om-mașină

Prioritatea 4. Antreprenoriat și economie socială

  • 4.a.1 Dezvoltarea unor instrumente și structuri colaborative/ participative, cu rol în: sprijinirea entităților de economie socială, inclusiv prin sprijin reciproc/cooperare, schimb de bune practici și suport în relaționarea cu celelalte sectoare – public și privat (de ex.: rețele de „ambasadori” ai antreprenoriatului social, spații și servicii de tip co-working, inclusiv incubatoare sociale, „centre de cunoștințe online”, portaluri care să susțină interacțiunea și sinergia dintre actorii din țară sau din Statele Membre, interesați de ecosistemul de economie socială din România, portaluri de evenimente cu newsletter-uri dedicate, piețe virtuale (platforme) de produse și servicii/lucrări produse/executate de întreprinderile sociale etc.);

Prioritatea 5. Îmbunătățirea participării copiilor la educația antepreșcolară și preșcolară

5.f.1. Dezvoltarea și asigurarea calității sistemului de ÎETC, prin: elaborare și editare ghiduri cu bune practici pentru sprijinirea implementării noului curriculum și a principiilor de bază ale unei educații timpurii incluzive și de calitate, cu un accent deosebit pe strategii didactice inovatoare (inclusiv predare online și formarea competențelor digitale);

Prioritatea 6. Prevenirea părăsirii timpurii a școlii și creșterea accesului și a participării grupurilor dezavantajate la educație

6.f.4.Organizarea unor oportunități variate de dezvoltare profesională pentru personalul didactic, în vederea asigurării unui sistem de educație incluziv:

Tipuri de acțiuni – dezvoltarea de mecanisme de lucru online inclusiv pentru asigurarea asistării/predării la clase virtuale („profesor virtual”)

6.f.6. Intervenții pentru creșterea accesului și a particpării la învățământul terțiar, în special pentru grupurile subreprezentate

Tipuri de acțiuni – Măsuri de sprijin în vederea creșterii accesului la studii universitare, prin sprijinirea inițiativelor de accesibilizare a universităților, inclusiv prin achiziția de echipamente IT și dezvoltarea de instrumente specifice pentru admiterea studenților cu dizabilități.

Prioritatea 7. Creșterea calității ofertei de educație si formare profesională pentru asigurarea echității sistemului si o mai bună adaptare la dinamica pieței muncii și la provocările inovării și progresului tehnologic

7.e.3. Flexibilizarea și diversificarea oportunităților de formare și dezvoltare a competențelor cheie ale elevilor

Tipuri de acțiuni:

  • Realizarea de noi planuri cadru pentru liceu care să permită dezvoltarea unor programe școlare pentru formarea competențelor pentru dezvoltare sustenabilă (mediu, media literacy, digital literacy);
  • Program național de prevenire și reducere a analfabetismului funcțional, precum și pilotarea unor mecanisme integrate de susținere și dezvoltare a alfabetizării funcționale a elevilor din învățământul preuniversitar (nivelurile ISCED 0-3): literație, matematică, științe, media, digitală și socială
  • Crearea și/sau furnizarea suportului necesar (materiale educaționale, softuri, echipamente, sisteme de teleșcoală și învățământ deschis la distanță etc.), pentru dezvoltarea și evaluarea competențelor elevilor (în mod particular a competențelor verzi, a celor digitale și a celor antreprenoriale), , inclusiv prin integrarea învățării față în față cu învățarea online/la distanță

7.e.4. Promovarea dezvoltării programelor de studii terțiare de înaltă calitate, flexibile și corelate cu cerințele pieței muncii.

  • susținerea angajabilității absolvenților de învățământ terțiar prin realizarea de analize în vederea identificării unor nevoi orizontale de dezvoltare a ofertei educaționale (ex.: AI, digitalizare, big data, competențe verzi etc.)

7.e.5. Dezvoltarea și implementarea unor programe universitare, la solicitarea agenților economici, organizațiilor de CDI, pentru o ofertă a universităților adaptată la solicitările pieței muncii și care să sprijine tranziția verde și tranziția digitală

Tipuri de acțiuni:

  • programe universitare în domeniile de specializare inteligentă, cu accent pe formarea competențelor verzi și a celor digitale, programe de studiu cu certificarea prin microcredite, în domeniul competențelor digitale etc;
  • programe de atragere a tinerelor către profile universitare reale, în special în domenii de înaltă tehnologie (ex. IT, automatică, mecatronică, nanotehnologii etc)

7.e.6. Implementarea unui program pentru internaționalizarea învățământului superior, în vederea creșterii calității, eficienței și relevanței acestuia

  • tipuri de acțiuni – digitalizarea procesului de admitere a studenților străini

Prioritatea 8. Creșterea accesibilității, atractivității și calității învățământului profesional și tehnic

8.e.1. Optimizarea mecanismelor de monitorizare și evaluare a politicilor publice privind formarea profesională și de anticipare a nevoilor de competențe în IPT (învățământ profesional și tehnic – n.n) la nivel de sistem

  • Tip de acțiune – dezvoltarea unei platforme/modul al unei platforme cu privire la contractele individuale de pregătire practică a elevilor la operatorii economici.

8.e.5. Adaptarea serviciilor educaționale adresate elevilor și personalului didactic din ÎPT, în corelație cu dinamica pieței muncii (competențe verzi, digitale schimbări tehnologice și structurale). Tipuri de acțiuni:

  • dezvoltarea de curriculum adaptat pentru piața muncii și tehnologii (3D printing, inteligență artificială etc)
  • formarea cadrelor didatice – inclusiv cu competențe digitale

Prioritatea 9. Consolidarea participării populației în procesul de învățare pe tot parcursul vieții pentru facilitarea tranzițiilor și a mobilității

9.g.5. Implementarea programului „Ține pasul” care vizează programe de actualizare a competențelor specifice ale angajaților ca urmare a evoluțiilor tehnologice rapide și a apariției de noi competențe, însoțite de serviciile de consiliere profesională.

9.g.7. Implementarea programului „Competențe digitale pentru piata muncii” care vizează programe de dobândire a competențelor digitale, structurate pe niveluri (inițiere, intermediar, avansat), precedate de o evaluare a nivelului de competențe digitale.

Programul Operațional Transport

Prioritatea 3. Creșterea siguranței rutiere
  • Digitalizarea elementelor de siguranţă a circulației

Programul Operațional Regional Nord-vest

Prioritatea 1. O regiune competitivă prin inovare, digitalizare și întreprinderi dinamice

Obiectiv specific – Dezvoltarea capacităților de cercetare și inovare și dezvoltarea tehnologiilor avansate

  • Dezvoltarea structurilor CDI în cadrul întreprinderilor din domeniile de specializare inteligentă și valorificarea rezultatelor în piață (proiecte CDI&transfer în piață). Exemple:
    1. activități de cercetare industrială
    2. dezvoltare de infrastructură de cercetare
  • Dezvoltarea structurilor CDI în întreprinderi nou înființate inovatoare din domeniile de specializare inteligentă
    1. cercetare experimentală cu scopul de a pune pe piață produse și servicii inovatoare
    2. sprijin pentru întreprinderi noi care pot produce inovație radicală și disruptivă
  • Sprijinirea transferului tehnologic și a ecosistemului de inovare
    1. crearea de laboratoare de tip demo sau fab lab
    2. parteneriate pentru cercetare între organizații de cercetare și IMM-uri
    3. sprijin pentru scalarea investițiilor

Obiectiv specific – Valorificarea avantajelor digitalizării, în beneficiul cetățenilor, al companiilor, al organizațiilor de cercetare și al autorităților publice

  • Transformarea digitală a IMM-urilor – investiții pentru adoparea tehnologiilor digitale, sisteme RFID, information tracking systems, achiziția de servicii pentru transformarea digitală, investiții site-uri adaptate ecommerce, soluții pentru cybersecurity și privacy, automatizări, linii de producție, robotică – pentru productivitate

Obiectiv specific- Intensificarea creșterii durabile și a competitivității IMM-urilor și crearea de locuri de muncă în cadrul IMM-urilor, inclusiv prin investiții productive

  • Creșterea competitivității IMM-urilor prin: investiții în noi tehnologii în scopul creșterii productivității (IoT, automatizare, robotică, inteligență artificială, tehnologii de management și organizarea activităților etc),
  • Investitiții în tehnici avansate de producție – investiții în active corporale și necorporale în legătură cu modernizarea industrială pentru sectoarele de specializare inteligentă, design industrial, inclusiv inovare bazată pe design, customizare de masă (imprimare 3D, manufacturare digitală directă), activități de marketing, sprijinire a comercializării, internaționalizare;

Obiectivul specific Dezvoltarea de competențe penru specializare inteligentă, tranziție industrială și antreprenoriat

  • Dezvoltarea competențelor la nivelul entităților implicate în procesul de descoperire antreprenorială prin: furnizarea de cursuri de formare pentru adoptarea transformării digitale în IMM-uri, formarea de competențe cheie a angajaților IMM-urilor în domenii de specializare inteligentă (cursuri relevante pentru societăți pentru dezvoltarea de competențe cu aplicabilitate imediată la nivelul angajaților), cursuri pentru facilitarea tranziției industriale și creșterea compentețelor de antreprenoriat

Prioritatea 2. O regiune cu localități smart

Obiectiv specific Valorificarea avantajelor digitalizării, în beneficiul cetățenilor, al companiilor, al organizațiilor de cercetare și al autorităților publice

  • Îmbunătățirea calității serviciilor oferite de administrațiile publice locale prin soluții digitale inovatoare și aplicații de tip smart city. Acțiunile urmează logica deja faimoasă a celor 6 componente ale smart city, așa cum se vede în tabel:
  • intervenții integrate la nivel județean/regional, cum ar fi: platforme regionale pentru inovare și specializare inteligentă, aplicații pentru transport public interurban, platforme pentru promovarea și vânzarea prodselor locale, platforme pentru dezvoltarea competențelor digitale, baze de date geospațiale la nivel regional
Multe posibilități, dar există și o listă de prioritate – acțiuni privind digitalizarea serviciilor publice, platforme pentru așa ceva, securitate cibernetică, interoperabilitate a proiectelor de servicii publice digiale sau intervenții pentru luarea deciziilor pe bază de date sau intervenții pentru open data b) Sprijin pentru digitalizarea administrațiilor publice locale din mediul rural

Exemple de proiecte pentru mediul rural:

Modalitatea de funcționare a acestei intervenții este interesantă. Se vor pre-selecta 5 comune pe județ care vor implementa astfel de proiecte care vor fi monitorizate pentru a se vedea în vedere replicarea lor. Ideea este să nu se intervină haotic la nivel rural, pe sistemul „tu-mi dai mie WiFi la căminul cultural, da eu n-am nici măcar apă în casă”.

Prioritatea 3. O regiune cu localități prietenoase cu mediul

Obiectiv specific – Enhancing protection and preservation of nature, biodiversity and green infrastructure, including in urban areas, and reducing all forms of pollution

  • tipuri de acțiuni: Dezvoltarea unor orașe verzi și îmbunătățirea infrastructurii verzi din zonele urbane – ·modernizarea/ extinderea / construirea și dotarea spațiilor verzi și prin investiții complementare în sisteme inteligente de energie, hot-spot WiFi, supraveghere video inteligentă etc

Prioritatea 4. O regiune cu mobilitate urbană multimodală durabilă

Obiectiv specific Promovarea mobilității urbane multimodale sustenabile, ca parte a tranziției către o economie cu zero emisii nete de carbon

Utilizarea crescută a transportului public și a altor forme de mobilitate urbană ecologice

  • tipuri de acțiuni: Dezvoltarea sistemelor de management a mobilității urbane, cum ar fi sisteme de management al traficului, aplicații “mobility as a service”, etc.

Unde suntem și unde vrem să fim

Ce vedem din cele de mai sus?

  • Digitalizarea e peste tot – de la dezvoltare durabilă, energie până la incluziunea persoanelor cu dizabilități și transport. Nu doar pentru că e la modă să vrei digitalizare pentru instituția sau sectorul tău, ci pentru că chiar e necesar. De fapt, prezența acestor idei în aproape toate programele operaționale arată magnitudinea „înapoierii digitale” prin care trecem
  • Digitalizarea e peste tot și pentru că e transversală. Mai simplu spus, vedem foarte bine acum cât de necesară a devenit tehnologia în toate domeniile vieții noastre sau cât de mult ar trebui să medieze fiecare activitate pe care o realizăm
  • Mult accent pe dubla tranziție – tehnologia trebuie să sprijine cu adevărat tranziția verde. precedentele variante de programe parcă nu scoteau așa de bine în evidență această suprapunere
  • Apar mențiuni cu privire la securitatea cibernetică a proiectelor și serviciilor publice digitale realizate prin aceste fonduri europene, dar apare și hubul de inteligență artificială – semn al transformării digitale, având în vedere că va fi folosit pentru „îmbunătățirea procesului de luare a deciziilor”. Oricum, optimistă treaba asta, având în vedere că încă nu avem încă datele la dispoziție
  • Trăgând linie și adunând, care sunt principalele lucruri de care avem nevoie? Date, competențe digitale, cercetare și inovare și, desigur, platforme par a fi cele mai prezente cuvinte-cheie în prioritățile de mai sus
  • Vedem modul în care se „atacă” problema lipsei competențelor digitale în programul Educație și Ocupare, unde toate nivelele educaționale au puse la dispoziție posibile acțiuni de tehnologizare. Pentru că da, de multe ori în aceste programe, digitalizare = dotare cu echipamente IT. Următoarele acțiuni sunt de creare de platforme, dar și acestea riscă să fie diluate de conținut și acțiune
  • Am mai spus asta aici, dar va fi interesant de urmărit cum anume se vor implementa proiecte pentru a reduce decalajul ilustrat binișor de către DESI și cum se va face saltul către tehnologii noi (în administrație publică, mai ales). Adăugăm aici și iminenta strategie de convergență digitală în cadrul programului Deceniul Digital. România va trebui să urmărească îndeplinirea unor obiective de țară care să conveargă către obiectivele europene, iar fondurile structurale sunt o parte importantă a acestui efort

Pe de altă parte, dacă treci prin documentele programelor operaționale, vei observa nu doar priorități grandioase, idei interesante de proiecte sau foarte mult limbaj birocratic. Vei observa diagnoza situației actuale, în limbaj oarecum diferit și mai diluat parcă decât precedentele variante. Preiau cu citat câteva mențiuni semnificative din POCIDIF- altele decât le știam deja:

  • nu doar că nu putem realiza, dar nici nu putem concepe transformarea digitală – „se remarcă o lipsă a capacităţii instituţionale de a concepe tranziţia de la servicii publice nedigitalizate la fluxuri operaţionale şi cerinţe funcţionale aferente unor sisteme informatice care stau la baza furnizării serviciului public ȋn mediul digital”
  • pornim chiar de la 0 cu o serie de practici care deja sunt înrădăcinate în alte părți – „(guvernul) nu are nicio tradiție de a utiliza datele tranzacționale privind comportamentul real al oamenilor pentru a îmbunătăți politicile sau serviciile”

Deci, cum stăm acum?

  • avem un „sistem IT fragmentat” al administrației naționale
  • lipsa de evoluție coerentă a instrumentelor de e-guvernare reprezintă o barieră pentru transformare digitală a întreprinderilor
  • degeaba ai finanțare dacă nu ai și expertiză și mindset pentru transformare digitală – iar aici avem lipsă atât la nivel de IT, dar și la nivel de personal din servicii publice care vor beneficia de transformarea digitală
  • să nu uităm că nici funcționarii și experții în politici publice și servicii publice din domeniile conexe, cum ar fi asistența socială sau educația, manifestă „lipsă de înțelegere minimă a instrumentelor digitale și a efectelor lor asupra proceselor birocratice”
    • apropo de ei, există multe oportunități de a regândi procesul de fundamentare a politicilor publice (ghiduri, metodologii) bazate pe date sau pe crearea unor platforme online care să faciliteze schimbul de informații etc. Mai mult decât oricâd, aici trebuie urmărită sustenabilitatea unor astfel de inițiative. Mai simplu spus, bun, faci platforma, o întreții cât e vorba de bani europeni, dar apoi…cum o menții?
  • Și apropo de date și platforme…în educație și cultură nu există structuri care să găzduiască date și să conecteze principalii actori din acest domeniu. În educație, programul menționează că nu există un sistem unitar care să lege inspectoratele județene de minister, iar cultura nu are date colectate unitar la nivel național pentru a vedea ce fel de servicii pot oferi sau alte informații semnificative
  • Nu în ultimul rând, există foarte multe surse de proiecte corecte pentru transformare digitală – important e să fie cine să le implementeze corect.

E chiar posibil?

Contrastul dintre toate ideile de proiecte și minusurile identificate atât în proiecte, cât și în rapopartele de țară pentru România e destul de mare. Și totuși, e chiar posibil să facem măcar câteva din lucrurile propuse mai sus? Nu mă hazardez în predicții, dar mă pune pe gânduri faptul că textele programelor pe care le-am parcurs menționează atât minusurile serviciilor existente, cât și lipsa de înțelegere a potențialului transformării digitale din rândul oamenilor din administrație. Nu mai vorbesc de necesitatea dezvoltării competențelor digitale, la nivel de populație, la nivel de aparat administrativ, dar și la nivel de leadership politic. Dar dacă nu există înțelegere și dedicare către acest potențial, cum anume vom putea face toate astea?

CiteșteSalvează

Cum să digitalizezi o universitate

In România
De Mirela Marcut
11 minute

Cum arată un an din viața unei persoane din domeniul academic? Spoiler alert: e plin de termene limită, declarații și hârțogării. Un exemplu: am depus un proiect de cercetare în februarie – cu evaluare la Comisia Europeană. Procesul de depunere a proiectului necesită, cum e și normal de-altfel, aprobare internă pentru că presupune și utilizarea resurselor instituției, atâtea câte sunt și ele. Procesul de aprobare a presupus 2 rezumate ale proiectului depuse la 2 structuri diferite (normal și asta prin prisma tipului de proiect), dar rezumatele se depun separat pe fișe separate. Aprobarea presupune cel puțin 5 avizări din partea a mai multor structuri interne.

Cum se petrece acest proces de aprobare?

  • procedura spune să începi acest proces cu 30 de zile înainte de depunerea efectivă a cererii de finanțare
  • hârtiile se plimbă fizic de la o structură la alta existând riscul de a se pierde dacă nu ai abilități avansate de „prindere a hârtiilor cu agrafe” (am pățit să nu mi se aprobe o delegație pentru că un document adițional s-a pierdut în vraful de acte)
  • ai nevoie de numere de înregistrare de la diversele structuri, dacă nu ai, hârtia se întoarce sau primești un telefon prin care ți se spune că ai greșit fatal că ai uitat nr de înregistrare
  • se mai petrece cu destul stres – din motive lesne de înțeles

Să ne înțelegem…aceasta nu e o situație unică la instituția la care am onoarea de a lucra. Astfel de procese alambicate au loc în diverse instituții publice, de la primării de comune la instituții deconcentrate. Se întâmplă și la case mai mari și aici citez:

  • Multe procese interne sunt încă în era pre-digitală (hârtii semnate olograf, de prea mulți oameni, din prea multe departamente și plimbate fizic între aceste departamente: ordine de deplasare, referate de necesitate, deconturi adrese, situații etc.)
  • Nivelul de alfabetizare digitală al majorității angajaților UBB (administrativ, didactic, cercetare și management) este redus (sunt dificultăți mari de multe ori în utilizarea celor mai simple soluții tehnice – Word, Excel, în timp ce soluții simple, chiar gratis, ușor de utilizat și care ar economisi timp și bani sunt prea puțin folosite în activitatea zilnică (cloud, file-sharing, drive, online forms, mobile, automatizări, management de documente, direct interaction, resource optimization, remote etc.)
  • Lipsa unei strategii de dezvoltare digitală are drept consecințe o abordare reactivă a universității în ceea ce privește tehnologia și provocările actuale (COVID, de exemplu) și nu una pro-activă (anticipare de nevoi, testare și implementare de soluții din timp, înainte ca nevoia pentru ele să devină stringentă, imediată), motiv pentru care se improvizează, se iau decizii rapide, nefundamentate, nedezbătute sau discutate cu departamentele de resort
  • Comunicarea greoaie rectorat-facultăți-institute-centre-etc. datorate nefolosirii unei soluții de e-mail unice la nivelul întregii universități duce la sincope și întârzieri în procesul de comunicare dinspre UBB/Rectorat/DGA/etc către facultăți/unități/centre/etc. De multe ori informații vitale/urgente trec prin 2-3-4 intermediari (Rectorat-Decani-Secretară-șefă-cadre didactice/cercetători) până să ajungă la destinatarii finali. Nu doar emailul e devină aici, nici traseele de comunicare nu sunt bine gândite.

Am citat din strategia de transformare digitală a UBB Cluj-Napoca. Transformare digitală, nu digitalizare. Problemele sunt comune, din ce am citit în acest document și din ce am vorbit cu oamenii de acolo. Cu această idee ajung și la scopul acestei (mult așteptate și mult-rumegate) postări: cum să digitalizezi o universitate. Titlul e clickbait, desigur, pentru că mai corect e să zicem „cum să transformi digital o universitate” și, în plus, nu dau soluții magice aici pentru că nici nu există așa ceva. Dar trebuie să vedem cum s-ar aplica ideile din spatele transformării digitale la mediul academic.

De ce acum? Pentru că există ținta 502 din PNRR – numărul de universități sprijinite cu noi centre tehnologice inovatoare pentru crearea noilor abilități ale viitorului și Investiția 16 – Digitalizarea universităților și pregătirea acestora pentru profesiile digitale ale viitorului. Acest apel de proiecte s-a deschis pe 9 iunie și se încheie pe 17 iunie.

Despre ce e vorba mai jos?

  • despre o scurtă analiză a nevoilor și posibilităților de finanțare pentru universități prin intermediul PNRR
  • despre o serie de capcane care pot deraia succesul acestor investiții și proiecte pe care le depun universitățile
  • și ne uităm și per ansamblu la câteva aspecte care adesea sunt uitate când vine vorba de transformare digitală

Care e povestea? Universitățile au parcă acum mai mulți bani la dispoziție ca niciodată, în lipsa unui sprijin clar venit din partea bugetului național de cercetare și educație. Asta în anul în care cei mai puțini elevi de liceu s-au înscris la bac ca niciodată. În condițiile în care mulți din studenți/viitori studenți habar nu au ce vor să facă în viață. În aceste condiții, trebuie să ne asigurăm că și acei puțini care se înscriu la facultate (btw, suntem printre ultimele locuri în UE la numărul absolvenților de studii superioare – vezi mai jos) intră într-un mediu care îi poate ajuta să-și identifice nevoile și să contribuie la îndeplinirea lor oferindu-le un set de abilități utile pentru viață.

 

Sursă: Eurostat, Education attainment statistics

Transformarea digitală a universităților

Unde suntem

Din povestea de mai sus și din analiza strategiei UBB, reies câteva tușe din tabloul actual al transformării digitale în mediul universitar:

  • nu avem o viziune strategică sau nu e evidentă
  • resursa umană e incomplet pregătită sau chiar conservatoare în internalizarea principiilor care stau la baza transformării digitale
  • procesele interne sunt birocratice, eternul sistem al plimbatului de hârtii e omniprezent
  • nu înțelegem că simpla digitalizare a proceselor existente nu e suficientă
  • tehnica existentă adesea e învechită sau, dacă este adusă la zi, nu e utilizată la adevăratul potențial
  • programele nu sunt cu adevărat corelate cu cadrul european de competențe digitale. Acestea sunt abilități transversale și nu ar trebui să se regăsească doar în cadrul specializărilor tehnice

Discuția e mult mai lungă, desigur, dar să nu ne axăm doar pe ce nu e bine 🙂

 

Unde ar trebui să ajungem

Întrebare capcană. De fapt, transformarea digitală nu are un punct terminus, necesită efort constant pentru a te adapta la noile tehnologii și la abilitățile necesare și asta cu atât mai mult în cazul universităților. Prin definiție, acestea sunt locuri ale creării și distribuirii de cunoaștere, iar tehnologia ar trebui să fie și rezultatul acestor procese. Dar, așa doar ca joc al imaginației, unde ar trebui să ajungem?

  • la procese administrative complet transformate – cu mai puțină circulație a hârtiei și cu mai multă automatizare în procese, cum ar fi:
    • descărcarea automată a unor adeverințe pentru studenți din contul lor unic
    • calcularea automată a burselor
    • existența unor date în format editabil care să utilizeze tipurile de raportări către diferite instituții publice
    • la comunicare facilitată cu studenții prin existența unui cont unic de student prin intermediul căruia primește automat notificări legate de note, examene, anunțuri etc
  • la procese de predare adaptate atât pentru offline, cât și pentru sistem hibrid sau online, dar care necesită:
    • cadre didactice cu acces la tehnică și cu abilități suficiente de a le utiliza. Să nu uităm și de motivația de a le utiliza
    • sprijin tehnic pentru realizarea materialelor pentru diferite formate de predare
    • la parteneriate pe bune cu mediul economic pentru a dezvolta programe menite să dezvolte competențele digitale atât ale profesorilor, cât și ale studenților
  • la un sistem mai flexibil de predare și alegere a cursurilor pentru studenți – care să le permită să exploreze mai mult decât specializarea pe care și-au ales-o
  • la implicarea mai clară a studenților în viața academică

Fac aici o paralelă cu o viziune asupra orașelor inteligente – pe care o citez adesea când vorbesc despre transformarea digitală. Este vorba de ideea dezvoltării unor orașe inteligente centrate pe oameni (human centric smart cities) pe câțiva piloni mari:

  • abordare axată pe asigurarea bunăstării cetățenilor
  • colaborare intersectorială pentru dezvoltarea și implementarea de politici
  • capacitate administrativă flexibilă și adaptată implementării unei astfel de viziuni
  • politică de guvernanță a datelor bazată pe transparență și încredere

Cum ar fi să ne axăm pe dezvoltarea unor human centric smart universities?

  • unde tehnologia e doar un mijloc pentru asigurarea bunăstării studentului și a cadrului didactic pentru ca aceștia să se poată axa pe acumularea de abilități și competențe și, respectiv, pe o predare și cercetare de calitate
  • unde actorii colaborează la nivel instituțional pentru dezvoltarea și implementarea de politici
  • unde există capacitate administrativă la toate nivelele pentru a asigura această viziune – cu angajați scoși din hățișul birocrației și fără „s-a rezolvat, nu se poate”
  • unde datele ajută la automatizarea de procese

De unde am scos toate astea? Păi, din principiile de transformare digitală și de guvernanță digitală despre care am mai scris aici pe site.

 

Unde putem ajunge cu PNRR pentru transformarea digitală a educației

Așa cum am spus, în această perioadă universitățile depun proiecte pentru digitalizare și „pregătire pentru abilitățile viitorului”. Apelul de proiecte e disponibil aici. Deci, ce se finanțează?
Sursă: Ghidul solicitantului pentru apelul PNRR
Sursă: Ghidul solicitantului pentru apelul PNRR

Achiziția de tehnică e în prim plan pentru acest apel, fiind dublată și de investiții în dezvoltarea de competențe digitale pentru ambele părți ale procesului de învățare – profesor și student.

Oricum, o cerință clară este ca aceste achiziții și investiții să fie în concordanță cu nevoile instituționale și aici intervine strategia de digitalizare/transformare digitală a universității. Cine o are, o adaugă acolo pe platformă. Cine nu, trebuie să facă o astfel de strategie în câteva zile, în condițiile în care acest proces este esențial pentru viitorul educației universitare. Achiziția de tehnică e doar o parte din puzzle, hai să zicem că sunt colțurile de la puzzle, restul…trebuie completat cu o viziune de transformare cu ajutorul acestor colțuri.

De altfel, relevanța și impactul acestor proiecte sunt evaluate prin prisma:

  • strategiei de digitalizare
  • analizei de nevoi realizate la nivelul universității
  • creării de programe noi/actualizarea unor programe „actualizate pentru dezvoltarea competențelor digitale, în domeniile de specializare considerate prioritare, în vederea dobândirii de către studenți a unor competențe specifice profesiilor emergente și a consolidării competentelor antreprenoriale în sectorul digital”
    • dau aici câteva exemple, din ce am văzut la alte universități: data science, business analysis, inovare în sectorul public etc (și la care parcă-mi vine și mie să mă înscriu să mai învăț ceva)

Accentul cade deci în evaluare și pe dezvoltarea de programe noi, nu doar pe ideea de a-și îndeplini nevoile instituționale, dar pentru programele noi e necesară o … say it with me…strategie și de…say it also with me.. abilități 🙂

Ghidul e puțin vag, după mine, cu referire la personalul didactic auxiliar. Lipsesc referirile la acesta în cazul enumerării tipurilor de programe de formare eligibile, dar acesta apare la indicatori de rezultat. Parcă partea administrativă e lăsată la o parte de acest ghid, lucru de neînțeles, având în vedere că personalul administrativ e scheletul unei instituții și trebuie să se adapteze și el. Upskilling e necesar și aici, fiind unul din pilonii PNRR la nivel european.

Încă un aspect: proiectele trebuie să bifeze la capitolul do no significant harm, principiul de protecție a mediului înconjurător, fiind necesară completarea unui chestionar de mediu. Prima categorie se referă la: DEȘEURI – Contaminare datorită investitiilor prevăzute și a deșeurilor menajere aferente. În condițiile în care achiziția de tehnică adesea presupune eliminarea tehnicii vechi, răspunsul la această întrebare poate să dea sau să ia puncte semnificative la evaluarea proiectelor. Oricum, o astfel de politică de mediu trebuie să existe în concordanță cu strategia de trransformare digitală a universității (UBB are o astfel de direcție în documentul menționat).

Aici intervine și ideea de a dubla achiziția de tehnică cu o gândire diferită la nivel de procese și predare, în ideea că dacă iei tehnică și aceasta ajunge să nu se utilizeze la adevărata sa capacitate, riști să se depună praful pe ea și care devine în timp deșeu, ceea ce ajunge până la urmă la significant harm și pentru mediu și pentru studenți.

Deci, unde putem ajunge?

  • universitățile pot acumula tehnică destul de ușor și membrii comunității academice (mai puțin cei nedidactici) pot participa la cursuri de dezvoltare a competențelor (asta nu garantează că acestea vor fi și internalizate în procesele lor de lucru)
  • universitățile au ocazia să deschidă noi programe de studiu care chiar sunt adaptate unora dintre „abilitățile viitorului” – singura problemă aici e cum îi explici unui student că vrei să îl pregătești pentru ceva care încă (poate) nu există sau (încă) e greu de atins
  • cadrele didactice sunt cheia – ele trebuie să fi deja internalizat abilitățile viitorului pentru a putea preda în concordanță cu programul de studii
  • deocamdată nu cred că ajungem cu adevărat la transformarea digitală a universităților și nici la viziunea de mai sus de human centric smart universities, din cauza unor întrebări retorice pe care le și adresez în finalul articolului:

food for thought...

  • În contextul lansării discuției privind învățământul hibrid – Ce alte instrumente/procese/politici de transformare digitală mai sunt necesare în afară de mult-iubita și necesara tehnică?
  • Cum mai exact adresați ideea de abilități ale viitorului din titlul apelului de proiecte? Putem să discutăm și despre abilitățile viitorului pe care personalul didactic și non-didactic trebuie să le acumuleze pentru a nu exista o nepotrivire între sistemul administrativ și cel de predare/cercetare?
  • Dacă vreți să treceți de la digitalizare la transformare digitală, cum anume stimulați schimbarea de mentalitate (adesea conservatoare) în universități? Cum anume stimulați colaborarea între facultăți, departamente, structuri interne, studenți?
  • Sunteți pregătiți pentru automatizare și utilizarea datelor?
  • Care e viziunea pe termen lung?

 

Referințe

  1. https://proiecte.pnrr.gov.ro/#/home
  2. https://www.edu.ro/ghid_solicitant_granturi_digitalizare_universitati
  3. https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php?title=Educational_attainment_statistics
  4. https://dtic.ubbcluj.ro/wp-content/uploads/2021/01/Strategia_de_digitalizare_ubb_20-27.pdf
Sursă foto copertă:

Virtual learning vector created by upklyak – www.freepik.com

CiteșteSalvează

PNRR. Slalom printre jaloane și legi pe transformare digitală

In Digital, România, Uniunea Europeană
De Mirela Marcut
14 minute

Ați auzit de conferința privind viitorul Europei? Dacă nu, vă zic eu. Una dintre cele mai transparente inițiative de consultare cetățenească din câte îmi amintesc eu, acum e la faza de consultare cetățenească. E practic un cadru prin care oricine poate propune idei pentru viitorul Europei, de la cele mai trăznite la cele mai pertinente posibile. În același timp, se fac dezbateri de tip forum, unde oamenii efectiv se întâlnesc la sediul Parlamentului de la Strasbourg și discută propuneri clare pentru a le da mai departe liderilor pentru faza a doua a conferinței, anume cea în care se adună „the big bosses”, liderii și experții. Demersul e gândit să fie cu adevărat grassroots și cu adevărat deschis. În fond, e vorba de viitorul Europei.

Ei, cum ar fi dacă n-ar fi fost conferința și ar fi apărut la final niște hotărâri făcute de unii acolo departe? Sau ar fi fost „mai multe întâlniri” organizate on the down low și ne-am fi trezit cu rezultatul final? Și ni s-ar fi spus că e urgent, așa că n-avem timp de discutat, trebuie să facem cum zic ei. Scandal ar ieși, vă zic eu. Iese și acuma când UE se străduiește să fie chiar transparentă, și mai iese câte unu care nu înțelege care e treaba si zice: băi, aștia din Europa acolo departe decid pentru tărișoara noastră? Da’ știu ei mai bine ce ne trebuie nouă?!

Despre transparență e vorba în acest articol, considerată poate un moft de foarte multă lume, de la cetățeni la (mai ales) decidenții politici. Transparența este una din valorile care stau la baza unui proces sănătos de guvernanță, în care diferiți actori decizionali de la mai multe nivele contribuie la un proiect, la o propunere de politică publică, în așa fel să fie bine pentru toți. Să fie bine, să nu fie rău. Și mai e vorba și despre asta, despre guvernanță, adică cine ce face pentru implementarea unui proiect, mai ales unul de anvergură, cum este Planul Național de Redresare și Reziliență. Mă refer aici la componenta de transformare digitală a planului – anume acei 20% obligatorii din toată suma care trebuie cheltuiți pe digital. Și mai este despre ceva, despre iminență, urgență și alte cuvinte care maschează discuțiile pe care ar trebui să le avem despre transformare digitală.

Ce vei prinde dacă ai răbdare să citești până la capăt?

  • un scurt parcurs al jaloanelor de îndeplinit pentru transformarea digitală conform documentelor PNRR
  • scurtă evaluare a proiectelor de lege aflate în dezbatere – cloudul guvernamental și interoperabilitatea – din perspectiva transparenței, a guvernanței și iminenței

Să purcedem!

Abrevieri:

  • ADR – Autoritatea pentru Digitalizarea României
  • MCID – Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării
  • PNRR – Planul Național de Redresare și Reziliență
  • STS – Serviciul de Telecomunicații Speciale
  • SRI – well, știm cu toții cine e 🙂
  • OUG – Ordonanță de Urgență a Guvernului

Slalom printre jaloanele PNRR

Înainte de slalomul printre jaloanele PNRR, să facem slalom prin graficul de mai jos, de pe site-ul de monitorizare a implementării PNRR la nivel european. Aproximativ jumătate din tot capitolul aferent transformării digitale este alocat serviciilor publice digitale, nu foarte mult, dar nici foarte puțin. Germania, Finlanda, Lituania sau Malta sunt campioane la acest capitol cu sume mult mai consistente atribuite acestui domeniu. Germania cheltuie pe identitate electronică, digitalizarea a 575 de servicii publice administrative chiar și locale, dar și pe modernizarea registrelor de date. Fun fact: și ei au probleme cu interoperabilitatea.

Sursă: Comisia Europeană, Monitorizare RRF

Să ne mutăm acum la România. Unde se duc banii pe servicii publice digitale? Investițiile menționate sunt următoarele:

I1. Implementarea infrastructurii de cloud guvernamental
I2. Investitii pentru dezvoltarea/migrarea în cloud
I3. Realizarea sistemului de eHealth și telemedicină
I4. Digitalizarea sistemului judiciar
I5. Digitalizare în domeniul mediului
I6. Digitalizare în domeniul muncii și protecției sociale
I7. Implementarea formularelor electronice eForms în domeniul achizițiilor publice
I8. Carte de identitate electronică și semnătura digitală calificată
I9. Digitalizarea sectorului organizațiilor neguvernamentale
I10. Transformarea digitală în managementul funcției publice

Aceste investiții trebuie dublate de reforme, mai ales legislative pentru a asigura cadrul legal. Mai precis, încă nu avem legi care să ne spună mai clar cum trebuie făcute aceste investiții pentru a avea impact pozitiv maxim.

Până la data realizării acestui articol, următoarele reforme au fost programate pentru a fi bifate (sursa pentru toate capturile de ecran din PNRR e aici, nu trebuie decât să descarci arhiva pe componenta de transformare digitală, să despachetezi și să citești un fișier PDF în format destul de plictisitor, apropo de transparență):

Jalon PNRR - Componenta Transformare Digitală

Avem grupul operativ? Îl avem, prin OUG 30/2022, deci 2022, nu 2021, așa cum e scris în lista jaloanelor. Problema e că prima dată (decembrie 2021) au legiferat regulamentul cadru de organizare pentru „stabilirea condițiilor de înființare a posturilor în afara organigramei și a plafoanelor salariale”, în care scria că MCID poate înființa structuri. Dar, abia apoi (februarie 2022) s-a propus înființarea entității respective prin legislație pentru că altfel nu poate monitoriza cu adevărat activitatea de implementare. Și, la finalul OUG 30/2022, aflăm că precedentul regulament se abrogă. Ciudat parcurs.

Câteva observații cu privire la task-force, organizare, guvernanță:

  • va avea atribuții de project management și monitorizare ale implementării politicilor, dar și atribuții de policy design – elaborarea cadrului normativ
  • principalele atribuții se leagă de cloudul guvernamental-cumva nu se leagă concret cu toate celelalte reforme propuse în cadrul componentei 7 de transformare digitală care are mai multe componente
  • ordonanța de creare a acestei unități mai conține și o unitate organizată pentru ADR – care nu este jalon în PNRR, iar atribuțiile acestora se cam suprapun cu cele ale unității din MCID. O separare mai clară a responsabilităţilor şi razei de acțiune e necesară aici

Următorul jalon:

Jalon PNRR - Componenta Transformare Digitală

Ca orice politică publică ce se respectă, e nevoie de o analiză care să ofere posibile variante de realizare a cloud-ului guvernamental, dar mai ales la „modelul de guvernanță a datelor guvernnamentale”.

Avem analiză – jalonul 143? Se pare că avem, dar nu e publică, conform monitorizării de aici. Interesant acest subiect având în vedere iminența și întârzierea cu privire la cloud-ul guvernamental. Lipsa acestei analize publice nu bifează deloc la capitolul transparență, mai ales că fiind jalon, trebuie asumat public și raportat la Comisia Europeană. Termenul e aproape trecut, fiind Q1 al 2022, iar platforma de monitorizare a Comisiei arată că nu avem niciun jalon îndeplinit până acum.

Situația proiectelor de lege pentru transformare digitală - cloud și interoperabilitate

Jaloane PNRR - Componenta Transformare Digitală

Săptămânile astea au ieșit în public aceste două proiecte de lege – anume OUG privind implementarea cloud-ului guvernamental și Legea privind interoperabilitatea. Cam ne-am trezit cu rezultatul final, în dulcele stil românesc al netransparenței, fără analiza de mai sus cu privire la cloud.

Înainte să ne uităm la acestea două, să vedem unde suntem la nivel de e-guvernare. Nu că mai trebuia să o spun, dar aici chiar se aplică clișeul că o poză, în cazul acesta un grafic, spune mai mult decât 1000 de cuvinte.

Sursă: eGovernment Benchmark, 2021

Conform analizei EGovernment Benchmark pe 2021 a Comisiei Europene, suntem într-o poziție cam singurlară sau, mai bine zis, nimeni nu vrea să se joace cu noi”. Chenarul nostru este non-consolidated eGov, adică niveluri scăzute atât de penetrare a e-guvernării, cât și de digitalizare a serviciilor. Ce e suprinzător e că aceeași analiză pe 2019 ne arată de fapt în chenarul de Unexploited eGov, cu niveluri mai ridicate de penetrare a serviciilor, dar fără performanță în digitalizare. Pandemia a forțat dezvoltarea și penetrarea acestor servicii în așa fel încât toate țările au avansat, ceea ce a dus media mai sus, în timp ce noi nu am progresat suficient.

Având acest tablou în față acum, parcă avem deja simțul iminenței și a urgenței cu care trebuie făcute lucrurile. Să vedem, pe scurt, ce ar trebui să avem și ce urmează să avem, ca urmare a acestor două proiecte de lege.

Legislația privind cloudul guvernamental

Cei care se pricep cu adevărat la partea tehnică au comentat destul proiectul, găsiți informații aici, aici și aici. Voi comenta proiectul din perspectiva iminenței, transparenței și a guvernanței.

  • iminența – proiectul este, într-adevăr, foarte necesar și esențial pentru transformarea digitală a României. Din acest punct de vedere și dacă ne uităm la graficul de mai sus, este o urgență ca acest proiect să se întâmple. De aceea, legislatorii au ales varianta ordonanței de urgență, care scurtcircuitează ritmul clasic al unei legi. Dar, în același timp, fiind atât de esențial, parcă ar trebui făcut bine de la început, nu cum s-a procedat cu legiferarea task force-ului care s-a făcut greșit de la început
  • iminența – jalonul nr. 144 pentru intrarea în vigoare a legii care reglementează guvernanța cloudului guvernamental este prevăzut pentru Q2 din 2022, ce începe de-abia în aprilie 2022 și se termină la final de iunie 2022. Interesant e că PNRR prevede în aceeași perioadă și semnarea contractului de implementare a investiției pe baza procedurii de ofertare pentru implemetarea investiției (jalon nr. 153). Aceste jaloane sunt prea-prea puse una lângă alta, având în vedere istoricul bine cunoscut al mersului achizițiilor publice. Foarte probabil, acesta este motivul pentru alegerea variantei de OUG față de lege. Justificarea oferită de minister a fost următoarea: „Având în vedere ca la nivelul Parlamentului României nu a fost elaborat acest proiect de lege, este necesara utilizarea mecanismului de ordonanta de urgenta, pentru a îndeplini angajamentele asumate de România si pentru a evita eventualele blocaje în relatie cu serviciile Comisiei Europene” (sic!)
  • transparența – discuțiile cu privire la realizarea unui astfel de proiect au început de fapt de la nivelul legislativ, conform celor spuse aici și preluate aici. Deci, explicația de mai sus nu ține.
  • transparența – parcursul legislativ ar asigura transparența, la nivel de comunicare publică și implicare a societății civile în procesul consultativ. Mai mult, analiza de mai sus care trebuia să fie în jalonul nr.143 ar fi asigurat, de asemenea, o deschidere către public prin privirea obiectivă asupra diferitelor variante de lucru.
  • guvernanță – la acest capitol trebuie să punem următoarea întrebare: se ponderează instituțiile cu adevărat între ele? Am încercat să înțeleg schematic de ce anume se ocupă fiecare. Citind articolele de lege unul după altul, nu prea îți dai seama care unde e responsabil și există, de asemenea, posibile suprapuneri între responsabilități. Iată ce a ieșit.
Sursă: elaborare proprie, conform datelor din proiectul de OUG
  • guvernanță – ministerul e cam singuratic și nu face prea multe, în timp ce cele trei instituții colaborează sau se suprapun (rămâne de văzut) în ceea ce privește implementarea proiectului. Pare că acel D din abrevierea ministerului nu prea are rațiune de a exista. MCID ar fi putut avea atribuții de verificare/monitorizare, dar având în vederea suprapunerea politică dintre cele două instituții, nici această activitate nu ar fi sortită succesului.
  • guvernanța – principala acuză care a venit după ce acest proiect a ieșit public s-a îndreptat către prezența instituțiilor de siguranță națională (mai precis SRI) în acest melanj instituțional. Pe bună dreptate. Dacă e să privim din această perspectivă melanjul instituțional, putem presupune că deciziile vor fi subordonate celei cu influență semnificativă. Deci, e posibil să nu fie de fapt guvernanță, ci mai degrabă guvernare ierarhică.
  • guvernanța – Guvernul a fost mai plastic în explicații: „Guvernul este proprietarul terenului și beneficiarul construcției contractate prin PNRR în care vor locui atât cetățeanul, cât și funcționarul public. Funcționalitatea camerelor este asigurată de ADR care reflectă nevoile și dorințele beneficiarilor, pentru că fiecare cameră din casa Cloud-ului guvernamental reprezintă câte o instituție a administrației publice centrale – ministere, autorități. Construcția și instalațiile, practic tot ce nu se vede dar este esențial pentru calitatea și durata de viață a construcției, poate fi asigurat de o instituție cu expertiză națională în administrarea echipamentelor hardware, iar siguranța și protecția anti-efracție de o instituție cu înaltă calificare în securitatea cibernetică. Dar partea care transformă cu adevărat o casă în acasă, deci ce însuflețește o construcție prin design și prin furnizarea de bunuri și servicii, trebuie să revină mediului privat. Ca reprezentant al Guvernului României, deci proprietar al casei, nu vreau să creez premisele prin care să se poată cumpăra doar cele mai scumpe soluții, ci pe cele mai funcționale din zona privată”. O singură mențiune aici: așa e, totul e ca o casă, doar că deja acum când vorbim, avem deja acoperișul, geamurile și unii pereți și ne chinuim să facem fundația. Poate un reprezentant al autorităților locale/județene care să participe la această guvernanță nu ar trebui să fie inclus în această arhitectură instituțională? Ei reprezintă pereții sau ce vreți voi din această metaforă și ar trebui incluși.

Legea privind interoperabilitatea

Aici lucrurile parcă nu sunt atât de contondente, mai ales că e vorba de o lege, deci aici n-ar fi urgență. Termenul limită pentru acest act legislativ este tot același Q2 din 2022, deci tot deodată cu cloudul guvernamental.

Interoperabilitatea e complementară proiectului de cloud guvernamental, ajutând la transferul corect al datelor de la o instituție la altă și punând astfel în aplicare în sfârșit ideea că documentele vor trebui solicitate doar o singură dată atunci când avem de-a face cu statul pentru că, teoretic, statul ar trebui să aibă deja date despre tine. Dacă ar fi să reiau explicația plastică a guvernului, interoperabilitatea ar fi ușile de la camere care asigură comunicarea cu celelalte încăperi din casă.

Cum stă acest proiect la capitolele – iminență, transparență, guvernanță?

  • iminență – așa cum ziceam, acest proiect nu e sub formă de ordonanță de urgență, ci sub formă de lege, deci să înțelegem că nu e atât de urgent? explicația ministerului este că autoritățile executive au decis să sprijine proiectul demarat la nivelul legislativ, deci nu e nevoie de OUG.
  • iminență – dar cum rămâne cu spiritul legii? e urgent să avem acest principiu de interrelaționare dintre autoritățile statului de la diferite niveluri? Desigur, din perspectiv asta, e la fel de urgent și esențial ca proiectul de cloud
  • transparență – expunerea de motive menționează gândirea acestei legi în parteneriat cu mediul privat, academic și al societății civile în cadrul comisiei pe IT din Camera Deputaților. Deci, putem deduce că acest proces a fost transparent, cât de cât. Proiectul e încă în dezbatere publică, adică acel minim de transparență pe care și-l asumă de regulă statul român
  • guvernanță – expunerea de motive explică destul de bine împărțirea: legea conferă funcția de reglementare în domeniul implementării platformei de interoperabilitate MCID, iar funcția de monitorizare, control și evaluare aparține ADR. Straightforward, cum ar zice englezul. Tot ADR face majoritatea lucrurilor, așa pe scurt.
  • guvernanță – problema e că autoritățile afectate, adică toate, vor trebui să își schimbe fluxurile de lucru, așa cum spune și expunerea de motive: instituțiile și autoritățile publice vor avea obligația de a-și schimba procedurile de lucru, respectiv de a propune schimbări cu privire la legislația în vigoare, pentru a presta serviciile publice aflate în responsabilitatea lor exclusiv în baza datelor ce pot fi obținute prin platforma de interoperabilitate. OK, desigur, dar putem avea discuții despre un mod unitar de schimbare a fluxurilor de lucru la nivel local? Tot aceeași expunere de motive spune că nu a fost cazul consultării structurilor reprezentative ale autorităților publice locale. Corect din perspectiva faptului că interoperabilitatea este realizată la nivel central. Ar fi incorect dacă nu s-ar realiza ulterior astfel de consultări din perspectiva asigurării unui flux unitar de lucru, mai ales că legea presupune și sancțiuni dacă nu se respectă.

Note de final...

Revenind la analogia de la început, aceste două proiecte sunt aproape ca niște modificări de tratat cu privire la funcționarea Uniunii Europene la nivel de semnificație. Ca și cum ai spori prerogativele unor instituții europene în detrimentul celor naționale. Ar trebui să nu discutăm despre asta? Ar trebui să grăbim discuția cu prețul promisiunii unui viitor strălucit? UE a înțeles că nu se poate așa, nu degeaba istoria integrării europene e plină de pași mărunți și crize. De aceea, a pornit un astfel de demers cu privire la viitorul Europei. De ce nu putem face așa și la nivel național?

Nu am soluții tehnice, nu e expertiza mea, dar pot discuta la nivel de viziune și politici. Închei, ca de multe ori, cu o întrebare retorică: în numele urgenței și a iminenței, sacrificăm transparența și guvernanța sănătoasă?

Sursă foto imagine de header aici.

CiteșteSalvează

Să nu uităm de fondurile structurale. Priorități pe transformare digitală până în 2027

In Digital, Orașe, România
De Mirela Marcut
16 minute

„Phoebe, do you have a PLAN? I don’t even have a PLA..” Vorbe de duh de la începutul serialului Friends, când fetele trec printr-o criză a vârstei de 25 de ani pentru că nu știu ce se va alege de ele. Să recunoaștem: cu toții am trecut prin asta. Chiar și România de 30 de ani trece printr-o astfel de criză. România, do you have a PLAN? Se pare că are chiar două (ca să fim siguri că măcar unul reușește; sau jumătate dintr-unul).

Are marele PNRR și are chiar și planuri pentru celelalte fonduri europene. Da, în caz că ați uitat cu toții (politicienii sigur au uitat), există și alte fonduri europene pentru perioada 2021-2027!

Nu trebuie să mă credeți pe cuvânt. Graficul de mai jos arată alocările pe state membre doar pe două dintre fondurile pe care le avem la dispoziție – un total de aproximativ 25 de miliarde EUR. Aproape cât PNRR. Eu zic că nu sunt de ici, de colo și că trebuie luați în considerare. Mai sunt încă peste 3,5 miliarde prin Fondul de Coeziune și încă 2 prin Mecanismul de Tranziție Justă. Și lista mai poate continua.

Sursă date: Cohesion Data. Budget Allocations: https://cohesiondata.ec.europa.eu/stories/s/2021-2027-EU-allocations-available-for-programming/2w8s-ci3y/

Banii deocamdată sunt teoretici, nu stau la graniță așteptând cu nerăbdare să intre în țară. Depinde de noi cum îi atragem în țară, cum îi cheltuim și ce efecte au asupra economiei și societății noastre. Despre PNRR se vorbește peste tot, de la sumele de bani oferite, la fake news despre cum UE ne obligă să renunțăm la încălzirea pe lemne sau la faptul că trebuie renegociat. Despre fondurile europene clasice și tradiționale nu auzim mai nimic, ceea ce e ciudat, având în vedere că investițiile din PNRR trebuie să fie complementare celor din programele operaționale clasice. Deci, ar trebui să vorbim despre cele două surse de bani împreună, dacă tot vorbim despre potențialul transformator al banilor europeni. O să ziceți că nu se vorbește încă pentru că programele operaționale nu sunt definitivate încă (deși e 2022 deja). Păi, poate tocmai de asta ar trebui să vorbim despre acestea, acum când se pot face schimbări, se poate discuta potențialul impact etc.

Despre asta e vorba în prima postare din 2022: fondurile europene „clasice” și ce investiții/priorități preconizează autoritățile pentru transformarea digitală, tehnologie etc.

Ne vom uita la:

  • toate programele operaționale și ce priorități directe/tangențiale există pentru transformare digitală, digitalizare etc
  • câteva chestii care ies în evidență în materie de analiza de nevoi și alte lucruri care apar în documente

La ce te ajută toate astea?

  • să vezi care sunt problemele societății și unde trebuie intervenit
  • poate găsești o zonă în care ai vrea să intervii

Acum, înainte să purcedem, trebuie să accept niște limitări ale acestei investigații:

  • așa cum am spus, programele operaționale (PO) nu sunt definitive și pot suferi schimbări
  • acțiunile, tipurile de investiții și intervenții enumerate în aceste PO-uri sunt și ele posibile și teoretice, fiind doar exemple sau idei orientative pentru cei care vor gândi ghidurile solicitantului și pentru solicitanți. Deci, nu e obligatoriu să se întâmple exact așa cum e în documentele de program
  • posibil să nu existe coerență în materie de program – prioritate – acțiune de intervenție de la un program operațional la altul. În unele locuri veți găsi acțiuni și priorități, în altele posibile lucruri de finanțat, totul depinde de cine a scris la documentele de program
  • PO Regionale sunt împărțite pe regiuni de dezvoltare pentru această perioadă de programare, așa că aici m-am limitat la a prezenta prioritățile doar pentru regiunea NV (yes, I am that lazy!)
  • Având în vedere că am decis să preiau datele din textele programelor operaționale, veți vedea mai jos plin de „digitalizare”. Da, știu că ar trebui să fie transformare digitală

Programul Operațional Dezvoltare Durabilă

  • cuvinte-cheie: reziliență, comunicații de urgență, smart grids
  • centrat pe investiții pentru protecția mediului – coeziune socială economică și teritorială prin sprijinirea unei economii cu emisii scăzute de gaze cu efect de seră

Ce se poate finanța pe partea de transformare digitală din acest program? (priorități, tipuri de acțiuni)

  • Prioritatea 3. Promovarea adaptării la schimbările climatice şi managementul riscurilor – investiții pentru rețelele de comunicare și cele informatice utilizate pentru gestionarea situațiilor de criză. Sistemul național de management al situațiilor de urgență poate beneficia de noi modernizări pentru interoperabilitate
  • Prioritatea 4. Promovarea eficienței energetice, a sistemelor și rețelelor inteligente de energie și reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră
  • Acțiunea 4.3. Promovarea utilizării surselor de energie regenerabilă – menționează strategiile smart city, unde orașele au în vedere utilizarea tehnologiei din resurse regenerabile
  • Acțiunea 4.4. Sisteme și rețele inteligente de energie – smart grids
    • dezvoltarea și modernizarea rețelelor energetice inteligente (Smart Grids) care „trebuie să se realizeze în jurul următoarelor principii: digitalizare, automatizare, impact redus asupra mediului înconjurător, securitate și flexibilitate”
      • posibile măsuri: Modernizarea și digitalizarea infrastructurii de distribuție a energiei electrice şi implementarea de soluții privind controlul rețelei de la distanță

Programul Operațional Creștere Inteligentă, Digitalizare, Instrumente Financiare

  • cuvinte-cheie: digitalizare, specializare inteligentă, business, cercetare, educație, administrație publică, capital de risc
  • centrat pe îmbunătățirea cercetării românești, utilizarea tehnologiei digitale pe mai multe paliere, poate prea diverse: de la educație la mediu de afaceri și cultură

Ce se poate finanța pe partea de transformare digitală din acest program? (priorități, tipuri de acțiuni)

Prioritatea 1. Susținerea și promovarea unui ecosistem de CDI atractiv și competitiv în RO

  • Acțiunea 3. Sprijin pentru proiecte în domeniul tehnologiilor avansate – un sprijin inițial pentru coagularea de echipe de cercetare în domenii, cum ar fi inteligența artificială, tehnologii avansate și emergente, care ulterior să poată dezvolta ulterior proiecte de cercetare mai mari prin programe cum ar fi Orizont Europa. Se pot crea și huburi de cercetare pe domenii cheie

Prioritatea 2. Digitalizare în administrația publică, educație, cultură, mediu de afaceri
Administrație publică – exemple de acțiuni, măsuri, posibile proiecte/intervenții:

  • evenimentele de viață care au rămas nedigitalizate din vechile strategii (aici am reușit să găsesc o primă mențiune a vechii strategii digitale a României despre care nimeni nu mai zice nimic), cum ar fi obținerea cărții de identitate, înscrierea la școală, dar și sistemele informatice necesare pentru unele servicii publice, cum ar fi pentru obținerea unui card european de asigurări de sănătate
  • măsuri pentru interoperabilitate – pentru ca sistemele instituțiilor publice să se poată conecta și să funcționeze împreună: registrul registrelor, hub de interoperabilitate, arhitectura bazata pe servicii. Se vor finanța proiectele digitale care presupun interoperabilitatea prin folosirea de building-blocks (eDelivery, eProcurement, eInvoice), conectarea la Single Digital Gateway
  • susținere a procesului guvernamental de luare a deciziilor prin sisteme și soluții complexe (ex: Big Data, Inteligență artificială, soluții bazate pe cloud, Supercomputer, Blockchain, Quantum Computing etc.)
  • dezvoltare platforme informatice alimentate cu datele generate de administrația publică – Open Data

Educație – exemple de acțiuni, măsuri posibile, proiecte și intervenții

    • crearea unei infrastructuri educaționale unitare, interconectarea bazelor de date educaționale de la nivel local cu cele de la nivel central
    • dezvoltare de sistem de management al școlarității prin platforme digitale integrate
    • digitalizarea portofoliului educațional al studenților
    • campusuri 3D în realitate virtuală, acces la Internet în școli
    • conținut educațional interactiv (simulări 3D, realitate virtuală pentru elevii din preuniversitar)

Digitalizarea în mediul de afaceri – exemple de acțiuni, măsuri posibile, proiecte și intervenții

  • co-finantarea EDIH selectate pentru finanțare din Digital Europe Programme – să le luăm pe rând. EDIH = European Digital Innovation Hubs, adică organizații care au rolul de a ghida companiile în procesul lor de transformare digitală și de a sprijini companiile pentru a inova. Sunt „European” pentru că trec printr-un proces de selecție la nivel european pentru a primi finanțare prin programul Digital Europe Programme. Comisia asigură 50% din finanțare, în timp ce statul trebuie să asigure o altă parte. Statul va asigura finanțare tot prin bani europeni. Problem solved!
  • finanțarea dezvoltării IMM-urilor din domeniul TIC pentru tehnologii, cum ar fi Blockchain, IoT, robotizare etc

Prioritatea 3. Stimularea accesului la finanțare al IMM-urilor prin utilizarea Instrumentelor Financiare

  • un tip de instrument financiar – capital de risc, combinat cu grant pentru IMM-uri nu mai vechi de 7 ani, cu proiecte într-unul din domeniile de specializare inteligenta identificate prin Strategia națională de cercetare, inovare și specializare inteligentă

Programul Operațional Sănătate

  • cuvinte-cheie: sănătate, telemedicină, date, platforme
  • centrat pe dezvoltarea sistemului de sănătate din România, complementar cu PNRR

Ce se poate finanța pe partea de transformare digitală din acest program? (priorități, tipuri de acțiuni)

Prioritate – Digitalizare în sănătate – exemple de acțiuni, măsuri, posibile proiecte/intervenții:

  • Observatorul național pentru date în sănătate pentru „proiectarea și execuția infrastructurii și a soluțiilor aferente”
  • observator național pentru date în sănătate – actualizare de date pacienți, portal de sănătate pentru comunicarea cu pacientul, sisteme administrative de suport
  • aplicații de telemedicină
  • dezvoltarea de soluții de e-sănătate cu standarde de interoperabilitate pentru sarcini și funcții comune în sectorul sanitar
  • digitalizare laboratoare sănătate publică, centre de transfuzii, funcții legate de arhivare, schimb de informații medicale,
  • digitalizarea internă a unităților sanitare altele decât cele din subordinea MS pentru acuratețea datelor

Programul Operațional Educație și Ocupare

  • cuvinte-cheie: piața muncii, incluziune, competențe digitale, platforme, educație, preuniversitar, tineret
  • centrat pe îmbunătățirea funcționării educației la toate nivelele, pe incluziune socială și corelarea formării cu piața muncii

Ce se poate finanța pe partea de transformare digitală din acest program? (priorități, tipuri de acțiuni)

Prioritatea 1 – Valorificarea potențialului tinerilor pe piața muncii

  • înființarea de cluburi de tineret cu activități, printre care și sesiuni de educație digitală
  • instruire și dezvoltare de competențe digitale pentru tineri + dezvoltarea de competențe care țin de implicare în societate – democrația digitală sau contracararea știrilor false + competențe pentru industrii creative sau robotică

Prioritatea 2 – Îmbunătățirea participării copiilor la educația antepreșcolară și preșcolară

  • realizarea de ghiduri de bune practici care să conțină și strategii de predare online și valorificarea competențelor digitale

Prioritatea 3 – Prevenirea părăsirii timpurii a școlii și creșterea accesului și a participării grupurilor dezavantajate la educație și formare profesională

  • oportunități de dezvoltare profesională pentru personalul didactic și prin dezvoltare de mecanisme de lucru online, inclusiv pentru asigurarea asistării/predării la clase virtuale (”profesor virtual”)

Prioritatea 4 – Creșterea calității ofertei de educație si formare profesională pentru asigurarea echității sistemului si o mai bună adaptare la dinamica pieței muncii și la provocările inovării și progresului tehnologic

  • asigurarea de platforme digitale pentru entitățile care asigură servicii de consiliere și orientare profesională
  • asigurarea materialelor și tehnicii necesare pentru dezvoltarea competențelor elevilor – digitale și antreprenoriale
  • dezvoltarea și implementarea unor programe universitare pentru adaptarea ofertei universităților la solicitările pieței muncii. Tipuri de acțiuni – dezvoltarea de cursuri deschise, online, platforme e-learning pentru competențe cerute de către piața muncii și digitalizarea de cursuri în varianta blended.
  • Implementarea unui program pentru internaționalizarea învățământului superior prin digitalizarea procesului de admitere a studenților străini

Prioritatea 5 – Creșterea accesibilității, atractivității și calității învățământului profesional și tehnic

  • Realizarea unei platforme de monitorizare a contractelor de practică ale elevilor la operatori economici
  • Adaptarea serviciilor educaționale adresate elevilor și personalului didactic din învățământul profesional și tehnic. Tipuri de acțiuni: formare de competențe inclusiv digitale pentru elevii din învățământul profesional și tehnic, cu accent pe cei din medii dezavantajate

Prioritatea 7 – Antreprenoriat și economie socială

  • dezvoltarea de instrumente sau structuri colaborative pentru sprijinirea entităților de economie socială, platforme online, portaluri de evenimente cu newsletter-uri dedicate

Prioritatea 8 – Modernizarea instituțiilor pieței muncii

  • digitalizarea și debirocratizarea ANOFM

Prioritatea 9 – Consolidarea participării populației în procesul de învățare pe tot parcursul vieții pentru facilitarea tranzițiilor și a mobilității

  • Implementarea programului „Competențe digitale pentru piata muncii” care vizează programe de dobândire a competențelor digitale, structurate pe niveluri (inițiere, intermediar, avansat), precedate de o evaluare a nivelului de competențe digitale.

Programul Operațional incluziune și demnitate socială

Prioritatea 1 – Dezvoltarea locală sub responsabilitatea comunității

Tipuri de acțiuni – dezvoltarea competențelor digitale ale copiilor și adulților

Programul Operațional Transport

Prioritatea 3. Creșterea siguranței rutiere

  • Digitalizarea elementelor de siguranţă a circulației

Programul Operațional Nord-vest

P1. O regiune competitivă prin inovare, digitalizare și întreprinderi dinamice

O.S 1 Dezvoltarea și creșterea capacităților de cercetare și inovare și adoptarea tehnologiilor avansate

  • Dezvoltarea structurilor CDI în folosul întreprinderilor din sectoarele de specializare inteligentă (proiecte CDI de impact regional / local)
  • Dezvoltarea structurilor CDI în întreprinderi nou înființate inovatoare din sectoarele de specializare inteligentă
  • Sprijinirea transferului tehnologic și a ecosistemului de inovare.

OS a (ii) Valorificarea avantajelor digitalizării, în beneficiul cetățenilor, al companiilor, al organizațiilor de cercetare și al autorităților publice

  • Transformarea digitală a IMM-urilor – investiții pentru adoparea tehnologiilor digitale, sisteme RFID, information tracking systems, achiziția de servicii pentru transformarea digitală, investiții site-uri adaptate ecommerce, soluții pentru cybersecurity și privacy, automatizări, linii de producție, robotică – pentru productivitate

OS a (iii) Intensificarea creșterii durabile și a competitivității IMM-urilor și crearea de locuri de muncă în cadrul IMM-urilor, inclusiv prin investiții productive

  • Creșterea competitivității IMM-urilor prin: investiții în noi tehnologii în scopul creșterii productivității (IoT, automatizare, robotică, inteligență artificială, tehnologii de management și organizarea activităților etc),
  • investitiții în tehnici avansate de producție – investiții în active corporale și necorporale în legătură cu modernizarea industrială pentru sectoarele de specializare inteligentă, design industrial, inclusiv inovare bazată pe design, customizare de masă (imprimare 3D, manufacturare digitală directă), activități de marketing, sprijinire a comercializării, internaționalizare;

P2. O regiune cu localități smart

OS a (ii) Valorificarea avantajelor digitalizării, în beneficiul cetățenilor, al companiilor, al organizațiilor de cercetare și al autorităților publice

a) Îmbunătățirea calității serviciilor oferite de administrațiile publice locale prin soluții digitale inovatoare și aplicații de tip smart city. Acțiunile urmează logica deja faimoasă a celor 6 componente ale smart city, așa cum se vede în tabel:

Sursă: compoziție proprie. După POR NV, disponibil aici: https://www.nord-vest.ro/regio-2021-2027/
  • intervenții integrate la nivel județean/regional, cum ar fi: platforme regionale pentru inovare și specializare inteligentă, aplicații pentru transport public interurban, platforme pentru promovarea și vânzarea prodselor locale, platforme pentru dezvoltarea competențelor digitale, baze de date geospațiale la nivel regional

Multe posibilități pentru smart city, dar există și o listă de prioritate (adică vor fi selectate cu predilecție)- acțiuni privind digitalizarea serviciilor publice, platforme pentru așa ceva, securitate cibernetică, interoperabilitate a proiectelor de servicii publice digitale sau intervenții pentru luarea deciziilor cu ajutorul datelor sau intervenții pentru open data

b) Sprijin pentru digitalizarea administrațiilor publice locale din mediul rural

Exemple de proiecte pentru mediul rural:

Sursă: compoziție proprie. După POR NV, disponibil aici: https://www.nord-vest.ro/regio-2021-2027/

Modalitatea de funcționare a acestei intervenții este interesantă. Se vor pre-selecta 5 comune pe județ care vor implementa astfel de proiecte care vor fi monitorizate pentru a se vedea în vedere replicarea lor. Ideea este să nu se intervină haotic la nivel rural, pe sistemul „tu-mi dai mie WiFi la căminul cultural, da eu n-am nici măcar apă în casă”.

P4. O regiune cu mobilitate urbană multimodală durabilă

OS b (viii) Promovarea mobilității urbane multimodale sustenabile, ca parte a tranziției către o economie cu zero emisii nete de carbon

  • Acțiuni: Dezvoltarea sistemelor de management a mobilității urbane, cum ar fi sisteme de management al traficului, aplicații “mobility as a service”, etc.

Unde suntem și unde vrem să fim

Ce vedem din cele de mai sus?

  • Digitalizarea e peste tot – de la dezvoltare durabilă, energie până la incluziunea persoanelor cu dizabilități și transport. Nu doar pentru că e la modă să vrei digitalizare pentru instituția sau sectorul tău, ci pentru că chiar e necesar. De fapt, prezența acestor idei în aproape toate programele operaționale arată magnitudinea „înapoierii digitale” prin care trecem
  • Digitalizarea e peste tot și pentru că e transversală. Mai simplu spus, vedem foarte bine acum cât de necesară a devenit tehnologia în toate domeniile vieții noastre sau cât de mult ar trebui să medieze fiecare activitate pe care o realizăm
  • Trăgând linie și adunând, care sunt principalele lucruri de care avem nevoie? Date, competențe digitale, interoperabilitate și, desigur, platforme par a fi cele mai prezente cuvinte-cheie în prioritățile de mai sus
  • Am mai spus asta aici, dar va fi interesant de urmărit cum anume se vor implementa proiecte pentru a reduce decalajul ilustrat binișor de către DESI și cum se va face saltul către tehnologii noi (în administrație publică, mai ales).

Pe de altă parte, dacă treci prin documentele programelor operaționale, vei observa nu doar priorități grandioase, idei interesante de proiecte sau foarte mult limbaj birocratic. Vei observa și diagnoza situației actuale, adică unde suntem. Deci dacă secțiunea de mai sus a acoperit unde vrem să fim și ce vrem să facem, ar trebui să acoperim mai clar unde suntem. Direct de la sursă, cum ar veni. Pentru că site-ul se numește DigitalPolicy și nu AnyOtherPolicy, mă voi concentra aici mai mult pe nevoi identificate în programele și prioritățile care au directă legătură cu transformarea digitală, decât pe cele care o menționează tangențial.

Deci, cum stăm acum?

  • avem un „sistem IT fragmentat” al administrației naționale
  • în ceea ce privește sectorul economic, ne lipsește „capacitatea de înțelegere a rolului și funcției acestor tehnologii în evoluția întreprinderii din partea managementului întreprinderii.”
  • „lipsa de abilități și educație digitală a populației se regăsește și la nivelul managementului făcând ca transformarea digitală să nu fie înțeleasă corect”
  • degeaba ai finanțare dacă nu ai și expertiză pentru transformare digitală
  • lipsa de evoluție coerentă a instrumentelor de e-guvernare reprezintă o barieră pentru transformare digitală a întreprinderilor
  • capacitatea administrativă pentru a implementa acest proiect este și ea o barieră – se pare că există o „lipsă de înțelegere a mizelor, obiectivelor și efectelor digitalizării proceselor administrative la nivelul decidenților, dar există și o lipsă de înțelegere a rolului instrumental al digitalizării în reorganizarea proceselor birocratice în jurul nevoii cetățeanului”. Pe scurt, politicienii nu dau importanță decât declarativ, cei din sistem nu înțeleg că trebuie regândit modul în care se lucrează cu cetățeanul.
  • ce mi-a „plăcut cel mai mult”: „Echipele IT din ministere sunt deseori constituite din persoane care fie nu au studii de specialitate (IT), fie nu au o experiență suficientă în elaborarea de specificații tehnice IT și/sau nu au participat la implementari de sisteme IT de asemenea anvergură cum sunt cele care sunt necesare administrației publice centrale”
  • să nu uităm că nici funcționarii și experții în politici publice și servicii publice din domeniile conexe, cum ar fi asistența socială sau educația, manifestă „lipsă de înțelegere minimă a instrumentelor digitale și a efectelor lor asupra proceselor birocratice”
  • în educație și cultură nu există structuri care să găzduiască date și să conecteze principalii actori din acest domeniu. În educație, programul menționează că nu există un sistem unitar care să lege inspectoratele județene de minister, iar cultura nu are date colectate unitar la nivel național

Și minusurile pot continua.

E chiar posibil?

Contrastul dintre toate ideile de proiecte și minusurile identificate mai sus e destul de mare. Și totuși, e chiar posibil să facem măcar câteva din lucrurile propuse mai sus? Nu mă hazardez în predicții, dar mă pune pe gânduri faptul că textele programelor pe care le-am parcurs menționează „lipsa de înțelegere minimă” a potențialului transformării digitale din rândul oamenilor din administrație. Nu mai vorbesc de necesitatea dezvoltării competențelor digitale. Dar dacă nu există înțelegere și dedicare către potențial, cum anume vom putea face toate astea?

Surse:

  • Programul Operațional Dezvoltare Durabilă 2021-2027, https://mfe.gov.ro/wp-content/uploads/2022/01/0e801c8148ad85f2089cbcb3b476bc65.pdf
  •  Programul Operațional Creștere Inteligentă, Digitalizare, Instrumente Financiare, https://mfe.gov.ro/wp-content/uploads/2021/11/68100a5732a9b7a9c4ce6c17b42360a1.pdf
  • Programul Operațional Sănătate, https://mfe.gov.ro/wp-content/uploads/2021/11/eed35e4a5b15fb5707c4bb60c5b0195d.pdf
  • Programul Operațional Educare și Ocupare, https://mfe.gov.ro/wp-content/uploads/2021/11/2849fedad130dd1ac76b7769ee5bf1fe.pdf
  • Programul Operațional Incluziune și Demnitate Socială, https://mfe.gov.ro/wp-content/uploads/2021/10/aba9633890e56323fad041a44babef26.pdf
  • Programul Operațional Transport, https://mfe.gov.ro/wp-content/uploads/2021/11/ce01599300842ffb8e8b7082800b88d5.pdf
CiteșteSalvează

[Aproape] Tot ce trebuie să știi despre transformare digitală în 2021

In DIGest, România, Uniunea Europeană
De Mirela Marcut
14 minute

Fac azi un tur de forță prin ceea ce a însemnat 2021 pentru politicile digitale, legislație și guvernanță digitală. Nu am pretenția să fie o listă exhaustivă, dar am încercat să includ toate evenimentele, politicile și declarațiile care au marcat acest an. Pe scurt: un an cu multe proiecte și discuții, nu foarte multe schimbări, un an de pregătire.

Nivelul european

Februarie 2021 – Comisia Europeană a venit cu o propunere de extindere a regulilor de roaming la nivelul european pentru încă 10 ani. Știți voi, acelea care ne permit să stăm cu Google Maps pornit în acel city break pe care ni l-am dorit. În decembrie 2021, Parlamentul și Consiliul au ajuns la un acord pentru prelungirea până în 2032 a regulilor. La reglementare se adaugă și câteva cerințe de asigurare a calității serviciilor și în roaming. Adică să poți să te bucuri de aceeași viteză de Internet ca acasă (să recunoaștem, cu toții am pățit-o că Internetul mobil din roaming era mai slab ca acasă). Regulile intră în vigoare din iulie 2022, deci ne aşteaptă vremuri bune în ceea ce priveşte postarea selfie-urilor din vacanță 🙂

Martie 2021 – Comisia Europeană a lansat Busola Digitală – planul concret pentru transformarea digitală a Europei până în 2030. Gândit ca o vizualizare a viitorului până în 2030, planul seamănă mai degrabă ca o misiune prin ralierea tuturor resurselor disponibile pentru realizarea acesteia. Ce va înseamna pentru noi? Proiecte, multe proiecte și mult digital peste tot. Printre altele, servicii digitale publice, viteză de Internet superioară și acoperire ridicată cu Internet. Deci, am putea înregistra un teren la primărie din vârful dealului 🙂 În general, ar trebui să ne așteptăm la multe schimbări, totul depinde doar de decidenții noștri, mai ales cei care vor să stea la putere pentru 8 ani 🙂. Am mai scris despre asta aici.

Aprilie 2021 – Comisia Europeană pune pe masă propunerea de regulament pentru inteligența artificială, prima încercare de setare a unor standarde pe această tehnologie atât de promițătoare, dar atât de riscantă. Apropo de risc, pe asta se bazează și propunerea de reglementare. Sistemele pe bază de inteligență artificială vor fi evaluate din punct de vedere al riscului pe care îl prezintă față de „siguranța, viața și drepturile” cetățenilor. Filtrul de spam la emailul tău nu va avea de suferit pentru că nu reprezintă o amenințare la adresa siguranței tale, dar sistemele de IA din sectorul public (transport, educație, justiție) sunt considerate sisteme cu risc înalt, deci vor fi supuse unor obligații suplimentare: vom fi informați că vom fi supuși unei decizii a unui sistem de IA, va exista supraveghere umană, deci IA nu va lua decizia singură, iar cei care realizează astfel de sisteme va trebui să respecte proceduri de evaluare a riscului și să asigure seturi de date de calitate. Deocamdată, textul regulamentului se află în faza de discuție atât la Parlament, cât și în Consiliu.

Iunie 2021 – Tot Comisia 🙂 Au fost multe proiecte anunțate anul ăsta. Deci, Comisia a propus cadrul pentru identitatea digitală europeană. Așa cum avem un portofel digital pentru cardurile noastre și putem folosi telefonul să plătim una alta, vom putea utiliza identitatea digitală pentru a ne identifica oriunde în Uniunea Europeană. Vrem să deschidem un cont în altă țară? Ar trebui să putem face asta de acasă cu ajutorul acestui instrument, care e de fapt portofelul digital în care ne vom putea încărca buletinele de exemplu. Nu, nu va fi obligatoriu și da, vom putea controla ce fel de date vom furniza. E de lucru atât la nivel de stat membru, cât și la nivel de UE. Statele se ocupă de soluțiile lor de identitate digitală, iar UE va coordona realizarea cadrului de identitate europeană. Spre exemplu, România are stipulat în PNRR o reformă și investiții pe identitate digitală. Mai multe informații aici. Deocamdată, e la stadiul de propunere, având în vedere că votul în comisie e prevăzută de-abia pentru iulie 2022.

Tot iunie 2021 – Termen limită pentru implementarea națională a mult-discutatelor reguli noi pentru copyright. Ce a fost așa de contestat? Articolul 17 care cere ca serviciile de distribuire a conținutului trebuie să ceară autorizare de la deținătorii de drepturi pentru utilizarea conținutului. În caz contrar, platformele au obligația de a șterge conținutul. Pe scurt, cade în sarcina unor servicii ca Google și Facebook să identifice conținut încărcat fără acordul titularului dreptului de autor. Good news: parodia nu e inclusă aici 🙂 Nici Wikipedia nu e inclusă aici. A implementat România aceste reguli? Am găsit doar un proiect de lege, nimic aprobat deocamdată.

Tot iunie 2021 – Crearea Trade and Technology Council, un forum transatlantic de dezbatere pentru SUA și Uniunea Europeană. Mandatul său e mai general decât politicile digitale, dar acestea sunt un pilon semnificativ tocmai pentru că UE vrea să schimbe o grămadă de reguli în spațiul digital, iar principalele entități afectate vor fi companiile mari americane ale căror produse le folosim zi de zi (Scriu asta de pe un Dell, folosind Windows 10, aplicația Notion – toate americane). Primele întâlniri bilaterale au avut loc în septembrie 2021.

Octombrie 2021 – Statele OECD au ajuns la un acord pentru o nouă schemă de taxare a companiilor multinaționale în condițiile digitalizării economiei. Planul de taxare are două componente: distribuirea profiturilor și a drepturilor de taxare între țări (adică o parte din taxe se vor plăti în țările unde companiile au activități, indiferent dacă au un sediu acolo) și o cotă minimă de impozitare de 15% (pentru companii cu venituri de peste 750 milioane euro). Partea cu „indiferent dacă au sediu acolo” și „cota minimă de impozitare” lovește în companiile tech, având în vedere că au activități aproape peste tot în lume și sedii în țări cu scheme de impozitare foarte atractive. De altfel, Irlanda, gazda majorității companiilor tech în Europa, s-a opus destul de mult acestei inițiative. Acordul va fi implementat de-abia în 2023, deci companiile au timp să-și regândească strategiile fiscale 🙂

Noiembrie 2021 – Frances Haugen este audiată în Parlamentul European, parte a „turneului” său de avertizoare de integritate. Ea este cea care a dezvăluit o parte din lucrurile pe care le știam deja despre Facebook, dar nu știam că și FB le știe și nu face foarte multe în privința asta: că rețelele sociale dăunează sănătății mintale, că au fost folosite pentru traficul de persoane, că algoritmul lor provoacă indignare și asta ne face să stăm pe platformă mai mult etc. O astfel de mărturie e importantă în UE pentru că vor începe în curând negocierile interinstituționale pentru două regulamente care pot aduce ceva schimbare în modul în care giganții tech funcționează: Digital Services Act (DSA) și Digital Markets Act (DMA). În mărturiile ei, s-a referit și la acestea și a îndemnat eurodeputații să se asigure că cele două legi vor fi ferme și nu vor crea ambiguități.

Decembrie 2021 – Apropo de Frances Haugen…Parlamentul European a adoptat poziția sa privind DMA (în plen) și DSA (în comisie). Nu pare nu-știu-ce milestone având în vedere că e doar o poziție intermediară și textul regulamentelor va mai suferi schimbări, dar e bine să ne informăm despre ce ne dorim și ce vom primi 🙂 Despre cele două proiecte am mai scris aici. Scopul e ca platformele unde ne petrecem mult timp din viață să își asume mai multe responsabilități, să nu ne mai țină captivi pe platformă și să se asigure că drepturile noastre sunt respectate în spațiul online. Pe lângă regulile propuse de Comisie, Parlamentul mai vine cu două propuneri cel puțin interesante. Prima e restricționarea reclamelor țintite bazate pe toate datele pe care le produci pe social media și utilizarea lor doar dacă există „consimțământ clar, explicit, reînnoit și informat”. Știi mesajele alea despre care vorbeam aici, unde dai accept fără să știi ce accepți și dreptul tău la confidențialitate nu este de fapt respectat? Păi, astfel de reguli ar face mai greu ca tu să accepți să fii țintit/ă cu tot felul de reclame enervante și da, probabil că vor apărea multe mesaje unde ți se va cere acordul pentru una sau alta. A doua – interoperabilitatea pentru serviciile de mesagerie și social media gestionate de „gatekeepers”, adică Facebook de exemplu. Adică dacă vrei să te muți de pe o rețea pe alta (desigur să nu fie de la aceeași companie), să poți face asta fără să îți pierzi toate conexiunile și activitatea. Să poți vorbi de pe Signal cu prietenii de pe Whatsapp.

Decembrie 2021 – Comisia anunță un pachet legislativ pentru lucrătorii de pe platformele digitale (cei pe care îi vedeți cu diverse rucsacuri de formă cubică prin oraș și alții). 28 de milioane de europeni lucrează pe aceste platforme, dar regulile actuale permit anumite „scăpări”, cum ar fi faptul că o parte din acești europeni nu se bucură de drepturile sociale de care se bucură cei angajați pe sistem convențional: salariu minim, timp de lucru maxim, dreptul la concediu și altele. Dacă se va implementa, directiva va crea un set de criterii pentru a stabili dacă un astfel de lucrător trebuie considerat ca „angajat”, iar platforma „angajator”. Printre criterii se numără restricționarea orelor de lucru sau a dreptului de a refuza sarcini sau supravegherea electronică a muncii. Dacă cel puțin două sunt respectate, platforma devine angajator și atunci trebuie să asigure angajatului drepturile așa cum derivă ele din legislația națională a muncii. Desigur, platformele pot să combată acest statut și cade în sarcina lor să dovedească că nu sunt angajatori. Discuția e de-abia la început, având în vedere că propunerea a fost lansată doar în decembrie, deci vom mai auzi de acest proiect. Mai multe informații aici.

Decembrie 2021 – să încheiem anul și cu ceva drăgut. Digital Skills and Jobs Platform a lansat un test pentru competențele digitale. Combină autoevaluarea cu câteva întrebări tehnice pentru a obține o evaluare a competențelor tale digitale pe cele 5 componente. Mie mi-a ieșit advanced 🙂 După test, poți alege o serie de cursuri pentru a-ți perfecționa cunoștințele. Necesită cont EU Login, dar poți salva rezultatele testului în profilul tău de unde poți genera și un CV Europass cu rezultatele de la test. Rezolvăm astfel și dilema „ce scriu la competențe digitale în CV”.

Nivelul național

Și câte s-au mai întâmplat și aici 🙂

Mai 2021 – Regulamentul european care instituie Centrul european de competențe în materie de securitate cibernetică a intrat în vigoare. Care e faza? Centrul va avea sediul în București, prima agenție europeană cu sediu în România. Cu ce se va ocupa? Cu…securitatea cibernetică. Va fi un loc unde se dezvoltă cercetare în securitate cibernetică și se dezvoltă competențe și capabilitate. Centrul va manageria de fapt și o rețea de centre naționale pe dezvoltarea de competențe în securitate cibernetică

Iunie 2021 – Aprobarea legii 5G, mai precis Legea nr. 163/2021. Principala prevedere se referă la necesitatea autorizării producătorilor de tehnologii și echipamente 5G. CSAT-ul dă un aviz, iar prim-ministrul dă o decizie privind autorizarea producătorilor. Partea mai importantă e realizarea licitațiilor pentru atribuirea spectrumului 5G, adică „spațiul” pe care-l pot ocupa companiile de tehnologie pentru rețeaua 5G. Telefoane 5G avem, semnal 5G se mai lasă așteptat un pic.

August 2021 – Lansarea proiectului pilot pentru cartea electronică de identitate la Cluj-Napoca. Cartea electronică va avea un cip ce va conține datele despre tine, esențiale pentru identificare la distanță, dar îți vei putea încărca și o semnătură electronică, spre exemplu. Nu, nu va fi obligatorie, dar ca să călătorești în străinătate, vei avea nevoie de o carte cu cip.

Septembrie 2021 – Înființarea Directoratului Național de Securitate Cibernetică, o structură care preia rolurile vechiului CERT-RO, centru pe securitate cibernetică înființat ca urmare a cerințelor europene. Directoratul va acoperi o plajă mai mare de responsabilități. Principala responsabilitate din ordonanța care îl înființează? „DNSC este autoritatea competentă la nivel naţional pentru spaţiul cibernetic naţional civil, precum şi pentru gestionarea riscurilor şi a incidentelor de securitate cibernetică”. Structură complexă, buget redus pe anul 2022, din ce am auzit. Tough luck..

Septembrie-octombrie 2021 – Aprobarea Planului Național de Redresare și Reziliență. După lupte seculare, scandaluri și politizări, vizita președintei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen din septembrie consfințește aprobarea planului. Componentele legate de transformarea digitală sunt o parte semnificativă a planului, de la infrastructura de cloud pentru serviciile publice digitale până la buletinele electronice sau programe de competențe digitale. Nu ajută deocamdată că s-a primit o primă tranșă de bani deja în decembrie, dar cadrul de reglementare s-a aprobat doar după ce s-au primit banii 🙂

Noiembrie 2021 – Finalizarea primului catalog național al serviciilor publice de către Autoritatea pentru Digitalizarea României. Cuprinde o listă de peste 2300 de servicii publice împărțite pe servicii digitalizate, nedigitalizate sau parțial digitalizate oferite de către instituțiile administrației centrale și cele subordonate acestora. Printre cele mai accesate servicii digitalizate se numără servicii ale oficiilor de cadastru și cele legate de înmatriculare/circulația mașinilor. Încă nu e foarte data-friendly, dar așteptăm versiuni ulterioare pentru analize mai consistente. Catalogul e aici, vezi deocamdată mai degrabă doar lista instituțiilor, nu serviciile în sine.

Noiembrie 2021 – ADR a aprobat norme privind identificarea de la distanță a cetățenilor, iar instituțiile sau companiile care utilizează astfel de servicii au opt luni la dispoziție să le pună în aplicare. Deci, dacă vreți să utilizați un serviciu digital public de acasă, vor exista norme clare despre cum puteți fi identificați – ai nevoie de o cameră video și buletinul. Cei de la celălalt capăt al discuției te pot întreba diverse lucruri ca să confirme că tu ești tu și apoi vei primi un cod unic sau un link de conectare.

Noiembrie 2021 – Tot ADR a dat drumul unui alt proiect – Platformă Software Centralizată pentru Identificare Digitală. Desigur că are nume boring. De fapt, e poarta de intrare către serviciile publice digitale pe care le vom putea folosi. Un singur cont, cu autentificare în siguranță, acces la mai multe servicii, se va lega cu cartea electronică cu cip de care am povestit mai sus. Nu doar atât, va fi și un portofel electronic, așa cum este propus la nivel european. Niciun mare proiect fără critici semnificative, se pare. Mai avem de așteptat până va fi funcțional.

Tot noiembrie 2021 și tot ADR – lansarea sistemului național de interoperabilitate, proiect de interconectare a bazelor de date a instituțiilor administrației publice. Îl poți accesa aici, deocamdată nu poți face foarte multe cu el și ai nevoie de semnătură digitală.

Decembrie 2021 – Încheiem anul cu un pic de scandal 🙂 Nu, nu e vorba de ministrul care nu are treabă cu domeniul, ci de problema semnalată cu privire la interceptările introduse în codul comunicațiilor. Codul comunicațiilor e un pachet legislativ de directive europene care trebuie transpuse în legile naționale. Aici a fost introdus un articol care prevede obligația furnizorilor de servicii de mesagerie (mai precis Furnizorii de servicii de găzduire electronică cu resurse IP şi furnizorii de servicii de comunicaţii interpersonale care nu se bazează pe numere) de a sprijini organele de aplicare a legii (poliție, procuratură etc) și cele cu atribuții în securitatea națională (știți voi care) în „punerea în executare a metodelor de supraveghere tehnică”. Problematic, to say the least, în condițiile în care trendul european merge către asigurarea confidențialității și a drepturilor cetățenilor în spațiul digital.

Și care-i rostul?

Multe proiecte, atât la nivel european, cât și la nivel național. Nu foarte multe lucruri definitive încă. Și totuși, care-i rostul atâtor discuții? Păi, să ne pregătim pentru mai multe schimbări care vor veni din 2022 sau 2023. Cartea electronică de identitate va fi probabil chestia cea mai palapabilă la nivel național, iar la nivel european se pregătește terenul pentru a schimba din ce în ce mai mult modul în care interacționăm online. Dacă ești lucrător pe una din platformele digitale de muncă, ți se pregătesc niște reguli care ar trebui să îi ușureze munca. Dacă dezvolți sisteme de inteligență artificială, ar trebui să te pregătești pentru niște cerințe în plus. Dacă ai de-a face cu platforme social media și cu toții avem de-a face, urmează niște schimbări esențiale: posibila restricționare a reclamelor țintite, posibila utilizare a mai multor servicii de mesagerie cu un singur cont.

Multe schimbări, dar multe nu își vor avea efectul scontat dacă nu se comunică eficient și corect despre acestea. Și vorba unui clasic în viață, e mai bine să ne pregătim decât să nu ne pregătim. Spusă în țara care nu se pregătește aproape niciodată corect de nimic.

CiteșteSalvează

România digitală și nu prea

In România
De Mirela Marcut
8 minute

Spuneam în urmă cu ceva vreme că mi-aș dori mai multe discuții despre transformarea digitală și despre schimbările care ne pasc în perioada următoare. De ce? Pentru că intuiesc că nivelul scăzut al competențelor digitale, coroborat cu lipsa acțiunilor concrete în ceea ce privește serviciile publice digitale, îi fac indiferenți pe cei mai mulți români. Să mai zic că românii sunt interesați mai degrabă de drumuri, poduri, parcări etc? N-au ei vreme de așa ceva. Mai ales că am primit o grămadă de comentarii despre proiectul acesta în acest ultim an, comentarii de tipul nu înțeleg despre ce scrii tu acolo. [a se citi: și nici nu mă interesează].

Cel mai recent Eurobarometru despre societatea digitală a venit oarecum să confirme bănuiala pe care o aveam legat de acest subiect. Cercetarea acoperă percepția cetățenilor europeni cu privire la utilizarea uneltelor digitale și accentul pe care îl pun aceștia pe activitatea lor în spațiul digital. Rezultatele acestei cercetări vor ajuta la fundamentarea declarației privind principiile și drepturile digitale. Și dacă tot mi-am bătut gura deja de câteva ori despre importanța unor astfel de principii digitale în design-ul politicilor publice legate de tehnologie, m-am gândit că ar fi util să vedem cum văd românii spațiul digital și care cred ei că sunt lucrurile importante în spațiul digital. Spoiler alert: vei fi dezamăgit/ă la finalul acestui articol.

Despre ce e vorba?

  • percepția românilor asupra importanței uneltelor digitale – comparație cu UE27
  • principalele îngrijorări în ceea ce privește spațiul digital
  • importanța pusă de români pe o serie de reguli care s-ar putea constitui în principii și drepturi digitale
  • câteva recomandări de acțiune pe mai departe

Cum văd românii viitorul digital?

Importanța pe care o acordă românii uneltelor digitale în viitor este cea mai scăzută decât toate celelalte state europene. 61% cred că vor fi importante în viitor – cu variație – față de 81% cât este media europeană. Mai mult decât atât, 22% cred că nu vor fi prea importante în viitor. Din nou, cel mai ridicat procent de la nivelul statelor europene. În total, 35% cred că uneltele digitale și Internetul nu vor fi importante în viitor. Captivant acest proces, având în vedere că suntem aproape campioni europeni la utilizarea social media și avem un nivel scăzut de competențe digitale. Observ aici poate o potențială lipsă de interes în ceea ce privește uneltele digitale care se corelează cu nivelul scăzut de transformare digitală a companiilor și a serviciilor publice.

Mai mult, pare-se că nu avem nicio viziune prea pozitivă cu privire la efectele acestora asupra vieții noastre. 52% din noi cred că tehnologiile ne vor aduce la fel de multe dezavantaje ca avantaje. Putem corela asta cu apetitul scăzut către schimbare pe care-l avem noi românii, conform modelului lui Hofstede. Mai putem corela cu cunoștințele relativ scăzute despre tehnologie și cum funcționează inovația.

Ce îi îngrijorează pe români în legătură cu uneltele digitale?

Per total, principalele îngrijorări europene sunt:
  • atacurile cibernetice și criminalitatea cibernetică
  • siguranța și bunăstarea copiilor
  • utilizarea datelor personale și informațiilor de către administrații și companii
Care sunt principalele îngrijorări ale românilor? Top 3:
  • dificultatea unor persoane de a accesa Internetul
  • siguranța și bunăstarea copiilor
  • atacurile cibernetice și criminalitatea cibernetică
Mai merită să menționez că scorurile românești sunt destul de uniforme, nu iese în evidență nicio îngrijorare clară, iar pentru principalele trei probleme identificate la nivel european, scorurile românești sunt cele mai scăzute dintre statele membre. Nu suntem foarte interesați de utilizarea improprie a datelor personale. Ce să mai zic de impactul produselor digitale asupra mediului înconjurător. Asta nu se prea pupă cu faptul că programul Rabla pentru electrocasnice a fost super de succes, iar voucherele pentru dispozitive noi au fost epuizate în câteva minute de la lansare. Da, știu, ne interesează mai mult dispozitivele noi decât impactul celor vechi asupra mediului.

O societate fără prințipuri vasăzică nu le are...

Aici nu mai suntem chiar ultimii, dar nici nu stăm foarte bine la recunoașterea unor drepturi pe care le avem în spațiul online. Eurobarometrul explică și faptul că respondenții mai tineri înregistrează procente mai ridicate la această întrebare, semn al diferenței dintre generații în utilizarea Internetului. Oricum, cifrele înregistrate de România arată lipsa de discuții pe acest subiect, nu în bulele social media, unde e plin de ele, ci in the real world. Aici poate ați putea spune că astea sunt first world problems, dar problema e că din ce în ce mai mare parte din viață ne-o desfășurăm în spațiul online. Ar trebui să fim conștienți că spațiul online nu este ceva fundamental diferit de offline. Dacă afli asta, poate te gândești de două ori până scrii ceva offensive pe social media.

Următorul grafic e și mai revelator și îl las așa fără comentarii aici.

În ceea ce privește lista de principii care ar fi relevante pentru viața digitală, europenii au plasat următoarele pe primele locuri. Spre exemplu:

  • 90% sprijin pentru principiul accesului la servicii publice digitale
  • 90% sprijin pentru principiul informării cu privire termenii și condițiile aferente conexiunii la Internet
  • 85% sprijin pentru acces online la datele lor de sănătate, inclusiv să aibă control permanent asupra informațiilor
  • 90% sprijin pentru acces la educație și pregătire pentru dezvoltare abilităților digitale și 88% la educație digitală de calitate
List of principles associated to the European approach to digital life
List of principles associated to the European approach to digital life
Anterioară
Următoare

Scorurile respondenților români în privința sprijinului pentru aceste principii se află aproape peste tot printre ultimele din Uniunea Europeană.

  • 74% sprijin pentru principiul accesului la servicii publice digitale (90% media europeană)
  • 75% sprijin pentru accesul la datele de sănătate (85% media europeană)
  • 81% sprijin față de principiul informării cu privire termenii și condițiile aferente conexiunii la Internet (90% media europeană)
Untitled (6)
terms and conditions internet
access to medical data
Anterioară
Următoare

Veți spune că nu sunt mici diferențele de procente și că nu contează de fapt, având în vedere că sprijinul e majoritar. Problema e că per total, suntem constant ultimii în aceste testări de percepții. Mai mult, să ne uităm și la procentele celor care nu consideră că aceste lucruri sunt importante sau nu știu despre ce e vorba:

  • 11% nu știu dacă ar trebui să aibă acces la datele de sănătate, iar 14% spun că nu e o chestie prea importantă
  • 17% spun că nu e foarte importantă ideea accesului extins la serviciile publice digitale

Ne putem uita și la concordanța dintre temele europene pe digital și percepția românilor. Spre exemplu:

  • identitatea digitală – tot pe ultimul loc – 72% sprijin față de 85% media europeană
  • confidențialitatea comunicațiilor – tot pe ultimul loc – 77% față de 91% media europeană (9% nu știu)
  • protecția împotriva aplicațiilor riscante sau lipsite de etică ale tehnologiilor digitale, inclusiv inteligența artificială – tot ultimul loc – 76% față de 87% media europeană (14% consideră că nu e important)
  • promovarea gândirii critice în spațiul online, în special atunci când se folosesc rețelele sociale – tot ultimul loc – 76% față de media europeană de 87% (16% nu consideră că e important)
Untitled (8)
confidentiality of data
artificial intelligence
Untitled (13)
Anterioară
Următoare

Ca să fie tabloul complet, am căutat un grafic unde nu suntem ultimii. Se pare că suferim din cauza birocrației românești în așa fel încât nu suntem ultimii în EU la sprijinul principiului că datele ar trebui trimise doar o dată atunci când interacționăm cu administrația publică. Surprinzătoare e apariția Estoniei sub noi, dar ei nu mai au de mult traumele statului la coadă pentru împins hârtii. Normal că nu te interesează să dai date de două ori când o faci de la căldurică de acasă 🙂

Unde mergem de aici?

Cât de semnificative sunt cifrele astea? Depinde cum o prezinți. Poți să zici așa: 61% dintre români consideră uneltele digitale vor fi importante în viața lor în 2030! Oau, ce procent ridicat, e bine. Da, dar 35% zic că nu vor fi importante. Și tot așa. Înțelegeți ce vreau să spun.

Ce mi se pare mie semnificativ:

  • că suntem aproape constant pe ultimele locuri la sprijin pentru aceste principii/drepturi pe care ar trebui să le avem în spațiul digital – aproape indiferent de întrebare. E ca și cum nu ne-ar păsa extraordinar de mult de ceva anume. Exagerez, desigur, dar această plasare se corelează cu competențele digitale scăzute, cu lipsa unei viziuni clare dincolo de trebuie să îmbunătățim competențele digitale și cu lipsa discuțiilor extinse pe tema asta
  • că 58% nu știau că se bucură de anumite drepturi în mediul online așa cum se bucură de ele în mediul offline
  • că dezbaterile europene pe teme legate de transformarea digitală nu prea ajung la noi

Ce putem face? M-am săturat de răspunsul ăsta, dar educație ar trebui în primul rând. Și nu în bula de social media, ci în alte bule, în alte medii. La fel cum toate companiile o dau acum cu schimbările climatice și responsabilizare, de ce n-am putea face ceva similar pentru tehnologia digitală?

Referințe

Raportul întreg a apărut pe 9 decembrie și poate fi accesat de aici: https://europa.eu/eurobarometer/surveys/detail/2270

CiteșteSalvează

Cum e transformarea digitală în viziunea noului guvern? Ediția 2021

In România
De Mirela Marcut
8 minute

Hot take (engl) – o expunere (în scris sau verbal) a unei păreri asupra unui subiect, de obicei fiind părere critică ce nu a fost prea mult șlefuită și care e posibil să creeze discordie.

Anul trecut, aproape pe vremea asta, mai scriam un articol similar despre un alt guvern și despre ce-și propunea pe partea de politici digitale. Am scris lung în ideea că va dăinui guvernul. Ei bine, podul de piatră s-a dărâmat. Anul ăsta, fiindcă văd că se schimbă prea des guvernele prin România, am renunțat la varianta de articol de tip long read. Nu am un cuvânt în română pentru hot take, așa că prefer să îl las așa și să spun că mai jos am scris hot take-ul meu cu privire la programul de guvernare pe partea de digitalizare, deci acel D din MCID (Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării).

Articolul e structurat astfel:

  • abordarea generală asupra transformării digitale
  • guvernanța
  • principalele linii de acțiune
  • ce e nou față de precedentul program?

Abordare generală

  • actualul program de guvernare preia mare parte din precedentul program de guvernare, chiar cu copy-paste. Nu mă miră, sincer.
  • actualul program de guvernare plasează România nu știm unde în clasamentul DESI, pentru că locul ocupat de România variază în ceea ce privește DESI. La fel, variază și numărul de state membre din DESI

    • Prima frază din programul de guvernare pe digitalizare: „În prezent, România se situează pe locul 25 din cele 27 de state membre ale UE în cadrul Indicelui Economiei și Societății Digitale (DESI) pentru 2020”.

      …… (5 pagini mai încolo)

    • „În ceea ce privește competențele digitale, România se situează pe locul 27 din cele 28 de țări ale UE în clasamentul Indexului DESI”.

  • are un ton mai puțin critic comparativ cu precedentul program de guvernare – cel din urmă se axase pe minusurile statului în ceea ce privește capacitatea de transformare digitală. Acesta discută mai mult despre performanțele în ceea ce privește conectivitatea și despre performanța de a avea mai mai mulți specialiști IT în medie față de alte state. Dar nu discută cu adevărat care sunt realele probleme ale societății digitale din România. Una e să prezinți o serie de indicatori, alta e să prezinți tabloul complet al lipsei de competențe digitale în ciuda vitezei de Internet ridicate de care ne bucurăm folosind-o pentru Youtube și FB, mai degrabă decât un curs online sau pentru Internet banking
  • având în vedere locul pe care-l ocupă România în acest clasament, cumva ideea că IT-ul constituie un brand de țară pare obtuză pentru că riști să adâncești inegalitățile – vizând în principal vârfurile.
  • societatea 5.0. Da, programul discută și despre așa ceva. Mai multe, mai jos.

Guvernanța

  • arhitectura decizională – nici acest program de guvernare nu stabilește clar cam care ar trebui să fie legătura dintre ADR și Minister, având în vedere că fostul ministru se plânsese că nu s-a putut comunica chiar ok cu ADR. Am impresia că acum nu se va întâmpla așa. Ca urmare, și acest program își propune, „Delimitarea clară a rolului fiecărei structuri implicate direct în procesul de digitalizare”. Să nu mai zic de Directoratul Național de Securitate Cibernetică. În total, cel puțin trei instituții care se vor bate în perioada respectivă pe bucățele din guvernanță
  • apar 2 mențiuni posibile la rolul altor instituții – comitetul de e-guvernare și reducerea birocrației – cu rol de monitorizare a proiectelor din sfera digitalizării și un consiliul multi-stakeholder pentru crearea societății 5.0(?!) al cărui rol este vag menționat într-o frază: „un consiliu multi-stakeholder va fi stabilit pentru a valida și augmenta primii pași și a asigura continuitatea cu eforturile deja întreprinse pe baza Strategiei Naționale pentru Agenda Digitală a României 2020, precum și pentru a elabora și dezbate un plan de acțiune în perioada 2021-2030.”
  • parteneriate cu sectorul privat pentru „deschiderea operării serviciilor IT&C din sectorul public către sectorul privat” – aici putem deschide calea către o relație cel puțin problematică în ceea ce privește realizarea de soluții IT pentru transformarea digitală în sectorul public, spre exemplu.

Linii de acțiune

Citez din text:
  • administrație publică digitală
    • Eficientizarea instituțiilor publice
    • Dezvoltarea serviciilor de guvernare electronică
  • economie digitală
    • Dezvoltarea soluțiilor de finanțare prin Programele Operaționale Regionale a unor proiecte de Smart City în orașele din fiecare regiune în parteneriat cu hub-urile
    • Dezvoltarea soluțiilor de finanțare pentru sprijinirea antreprenorilor în dezvoltarea tehnologiilor digitale avansate (cum ar fi inteligența artificială, datele și cloud computing-ul, tehnologia blockchain, calculul de înaltă performanță și cuantică, internetul obiectelor, securitatea cibernetică) și pentru sprijinirea IMM-urilor care adoptă tehnologii digitale.
  • educație digitală
    • Derularea de programe de training pentru upskilling prin intermediul Digital Innovation Hubs.
    • Programe de formare competențe digitale avansate pentru funcționarii publici;
    • Scheme de finanțare pentru biblioteci pentru a deveni centre de competențe digitale
  • comunicații și tehnologii ale viitorului
    • Stimularea adoptării tehnologiilor 5G, respectiv extinderea zonelor deservite la nivel național.
    • Intensificarea participării și întărirea rolului României în cadrul unor formate internaționale de cooperare în vederea dezvoltării unor noi proiecte de infrastructură de comunicații electronice, inclusiv 5G, comunicații cuantice, tehnologii cloud, tehnologii satelitare, sisteme inteligente de transport.
  • securitate cibernetică
    • Adoptarea Strategiei naționale de securitate cibernetică 2021 – 2026.
    • Promovarea Legii privind apărarea și securitatea cibernetică a României.
    • Asigurarea constantă a securității cibernetice a tuturor instituțiilor publice și a entităților private din spațiului cibernetic național civil, în colaborare cu instituțiile și autoritățile competente.
  • componenta strategică societate informațională și democrație rezilientă
    • Direcția prioritară I. Dreptul la intimitate online (online privacy)
      • Sprijin pentru respectarea GDPR, oferit IMM-urilor.
      • Adoptarea ePR și sprijin pentru respectarea ePR
    • Direcția prioritară II. Combaterea abuzurilor online și întărirea democrației
      • Combaterea formelor de violență online (e.g., cyber-bullying) și a incitării la violență
      • Combaterea pornografiei infantile
      • Combaterea știrilor false (fake news)

Ce e nou față de precedentul program?

Având în vedere că am identificat pasaje întregi care sunt copiate din vechiul program de guvernare, nu prea multe sunt noi. Trei lucruri ies în evidență:

  • a apărut o componentă separată de comunicații și tehnologii a viitorului, care este o axă separată față de administrație digitală și care se preocupă mai ales de 5G, scopul declarat fiind să capitalizăm „profilul de conectivitate” al României, apropo de brandul de țară
  • componenta de securitate cibernetică – unde autorii fac referire a strategia de securitate cibernetică pentru 2021-2026 sau nevoia de a asigura constant securitatea cibernetică a instituțiilor publice și entităților private. Aici iar intervine dilema guvernanței între cele trei instituții – cum vor lucra? și nu-mi spune că vor colabora că asta e simplu de spus, greu de făcut în realitate.
  • de departe cea mai fascinantă chestie este componenta strategică societate informațională și democrație rezilientă, din mai multe perspective:
    • pentru că apare sintagma „condiție sine qua non” în text
    • dar, serios acum, pentru că avem în sfârșit o zvâncire de discuție despre cum vrem să arate societatea digitală din România. Textul enunță ideea că societatea 5.0 va plasa cetățeanul și nevoile sale în centrul noii realități, iar coaliția „luptă pentru umanism și umanitate”
    • that being said, dezamăgirea vine inevitabil pentru că secțiunea aceasta nu dezvoltă aproape deloc cum anume se va face acest salt, mulțumindu-se să enunțe trei obiective largi ale transformării digitale. Pardon, să citeze obiectivele largi ale UE cu privire la transformare digitală: tehnologie în beneficiul utilizatorilor, economie echitabilă și competitivă și societate deschisă, democratică și durabilă.
    • mai mult, fără prea multă legătură cu textul legat de societatea 5.0 și cu obiectivele menționate, apar 2 direcții prioritare – dreptul la intimitate online și combaterea abuzurilor online și întărirea democrației. Spun „fără prea multă legătură” pentru că nu se enunță magnitudinea problemei și nu se face o analiză a situației. Pur și simplu, textul începe cu emiterea unei viziuni, ca apoi să treacă la direcții prioritare – (1) online privacy și combaterea abuzurilor online și (2) întărirea democrației (direcții mai degrabă de reziliență democratică, despre care textul nu discută foarte mult)
    • Acțiunile concrete legate de această ultimă prioritate? Păi, „dezbateri publice ample” (câte sunt deja!) și o dezbatere europeană privind necesitatea verificării identității unei persoane pe social media „când platforma respectivă a depășit un anumit număr de membri într-un anumit teritoriu al Uniunii Europene”
    • Când vine vorba de confidențialitate, ei, aici lucrurile se schimbă, direcția de acțiune e mult mai pronunțată. Programul vizează sprijin pentru IMM-uri pentru implementarea GDPR (un regulament care deja există de 3 ani și jumătate) și a directivei ePrivacy. Cumva, chestia asta mi se pare ciudată: să gândești sprijin financiar inclusiv din bani europeni pentru o reglementare europeană. Și ilustrează încă o dată gândirea inversă cu privire la cadrul ăsta de confidențialitate: povară pentru companii (nu neg că nu poate fi costisitoare), în loc să o gândești ca pe o consfințire a unor drepturi fundamentale, asta dacă tot vorbești despre societatea 5.0
    • În altă ordine de idei, societatea 5.0, după model japonez, își propune mișcări de tip „leap-frogging”, adică să sară peste anumite etape intermediare de dezvoltare, pe care nu le menționează nimeni aici. Deci, se recunoaște că sunt încă anumite lucruri de rezolvat, dar nu pune cu adevărat degetul pe rană și ăsta e feeling-ul pe care l-am avut citind toate paginile ce țin de „digitalizare”.
    • zic și eu, nu mai bine ne uităm la modelul european de societate digitală, așa cum este dezvoltat pornind de la valorile noastre? Să nu uităm de deceniul digital și de principiile societății digitale dezvoltate de către Uniunea Europeană. Ele pot sta la fel de bine la baza unui plan de guvernare pe digitalizare, dar în fine. Hai să ne asigurăm că le respectăm pe acelea cât de cât înainte să visăm la Japonia.

    Închei și eu acest articol la fel de brusc cum se încheie componenta de digitalizare din programul de guvernare.

CiteșteSalvează

Să despicăm societatea și economia digitală în patru

In Orașe, România, Uniunea Europeană
De Mirela Marcut
11 minute

În filmele cu tematică sportivă, există un moment de cotitură undeva între două reprize când antrenorul vine către echipa condusă cu un discurs motivațional, menit să le ridice moralul și să le trezească un spirit de luptători. Cel mai celebru poate e Al Pacino din Any Given Sunday: life is a game of inches and we fight for each inch […] we crawl with our fingernails for that inch. Because we know that when we add up all those inches, that is going to make the f***in’ difference between winning and losing. [..] Either we heal as a team, or we will die as individuals. Recomand toată bucata asta atunci când aveți nevoie de un plus de motivație în activitatea voastră.

Azi vreau să mă leg de „life is a game of inches”. Ar urma acum să povestesc despre cum România luptă pentru fiecare inch în Indexul Societății și Economiei Digitale (DESI) și pune la punct o strategie pentru a urca în clasament. Ar urma, la condițional optativ pentru că asta nu se întâmplă, din păcate. Mai jos e ilustrația luptei României pentru fiecare inch în ceea ce privește DESI. E evident că nu avem un Al Pacino care să ne insufle un spirit de luptă, pare că n-avem nicio strategie de joc.

Pe de altă parte, pericolul unui astfel de clasament este că, adunând laolaltă mai multe informații și statistici, acoperă România de valorii medii și uniformizează foarte mult experiențele digitale ale cetățenilor în România. Asta poate fi de rău, dar și de bine. Vreau să spun că, da, indexul ne plasează la coada UE, dar în același timp reușește să ascundă bright spots și dark spots și că trebuie să ne uităm mai în detaliu. Mă refer că trebuie să privim şi la nivel regional sau chiar local să vedem ce, cine şi de unde ne trage în jos şi ce, cine şi de unde ne trage în sus. Dacă ar fi să revin la maxima lui Al Pacino, trebuie să ne uităm şi la inchii care ne separă de victorie, dar şi la inchii care ne aduc aproape de înfrângere, să analizăm fiecare membru al echipei și să vedem ce performanțe personale are.

Deci, azi avem o privire în adâncurile societății și economiei digitale din România, pentru un tablou mai clar și pentru a putea interveni mai clar acolo unde trebuie:

  • cum arată performanțele pe regiuni de dezvoltare în materie de societate digitală
  • cum se caracterizează o regiune de dezvoltare în ceea ce privește societatea digitală

Regionalizarea...societății digitale

Închipuiți-vă că de pe harta Uniunii Europene facem un zoom in pe România. Cum ar arăta acest index atunci? De câțiva ani, Eurostat măsoară societatea și economia digitală la nivel de regiuni NUTS II (acele regiuni de dezvoltare pe care le știm noi de la televizor). Având în vedere complexitatea subiectului, dar și a multitudinii de informație care ar rezulta, au redus cercetarea la câteva statistici (5 pentru societatea digitală și pe partea de economie au mers mai degrabă pe capacitatea de cercetare, dezvoltare, inovare și pe resursele umane antrenate în știință și tehnologia). Eu am ales utilizarea social media, cumpărarea și vânzarea în mediul online, utilizarea internet bankingului la nivel de regiune NUTS 2 (în România, o astfel de regiune acoperă 5-6 județe) pentru că acoperă o paletă relativ mare de activități pe care le fac cetățenii online și arată pătrunderea tehnologiei în economie (lipsește o statistică importantă după mine: utilizarea serviciilor publice digitale la nivel de regiune – ar arăta atât competențele cetățenilor, cât și disponibilitatea acestor servicii la nivel local/regional). Să purcedem.

Comerțul electronic - indivizi care au cumpărat online în ultimele 12 luni (%, 16-74 ani)

  • observăm împărțire între Transilvania, București și restul țării (media UE 65%, restul țării se află sub 38%)
  • foarte probabil, regiunile din Transilvania sunt trase în sus de orașele magnet din zonă – Cluj, Brașov, Timișoara, Sibiu etc. Există și o serie de orașe mai mici atrăgătoare (Mediaș, Sebeș, Turda, zonele metropolitane ale acestor orașe)
  • Bucureștiul se află pe undeva pe la media UE (spoiler alert: nu e singura categorie la care Bucureștiul performează la media UE)

Trebuie să menționez și evidenta diferență dintre România și alte state din Europa Centrală. De altfel, dacă ne uităm în Anuarul regional al Eurostat, regiunile din România se află la coada clasamentului regional pentru întreaga UE. Harta colorată poate induce în eroare, dar clasamentul Eurostat arată așa:

Două regiuni – Nord-Est și Sud-Est au printre cele mai scăzute niveluri din UE. Ne „batem” cu Italia și Bulgaria aici.

Indivizi care au utilizat internet banking în ultimele 3 luni (%, 16-74 ani)

  • harta destul de uniformă, dar diferența apare între noi și celelalte state din Europa centrală
  • ne încadrăm mai degrabă în peisajul balcanic – laolaltă cu Bulgaria și țările din Balcanii de Vest
  • explicații? lipsa încrederii sau mai degrabă lipsa competențelor digitale (din Programul Operațional Regional pe Nord Vest am mai găsit o posibilă explicație – lipsa conștientizării oportunității, mi se pare mai clară).

Dacă aruncăm o privire mai clară pe clasamentele regionale, lucrurile arată oleacă mai rău:

5 regiuni din RO se numără printre regiunile cu cel mai mic procentaj din UE (Sud-Vest, Sud-Muntenia, Nord-Est, Sud-Est, iar regiunea Vest este penultima).

Indivizi care au utilizat rețelele sociale în ultimele trei luni (%, 16-74 ani)

  • suntem la valorile medii sau peste media UE
  • ce ne spune asta? întărește ideea că românii ar putea avea competențe digitale de bază – informarea/comunicarea sunt doar primele „straturi” din alcătuirea competențelor digitale
  • mai poate fi vorba despre faptul că așa păstrăm contactul cu persoanele dragi din diaspora, având comunități masive de români plecați în străinătate

Nu suntem la coada clasamentului, nici chiar în top, dar o să pun și graficul pe regiuni pentru coerență. Francezii sunt printre cei mai „absenți” pe social media. Regiunea Budapestei e un caz interesant, speculez că, fiind o regiune cosmopolită unde s-au coagulat forțele anti-Orban, se folosesc de social media ca să scape de controlul asupra mass-media tradiționale.

Acum că am „desfăcut” indexul și la nivel regional, vedem diverse diferențe între regiuni și putem vedea unde să țintim mai clar politicile publice. Regiunea de Nord-Est are nevoie de cele mai mari intervenții, are cei mai mulți inchi de recuperat. Nu este cazul pentru utilizarea social media, desigur, unde suntem campioni. Cum ar fi dacă am putea depune același efort la utilizarea serviciilor de internet banking pe care-l depunem când postăm ceva pe FB? Avem serviciul la dispoziție, de la pensionari la copii cu alocații. De ce nu-l folosim? Nu știm și poate că nu înțelegem la ce ne trebuie. Poate că intervenții în promovarea conștientizării oportunităților mai trebuie realizate adaptate pe nevoile și minusurile fiecărei regiuni, nu doar să punem la dispoziție soluții generale pentru societatea digitală.

Programele europene sunt surse de intervenție țintită și niciun program n-o face mai bine decât POR – Programul Operațional Regional. Ca să știi ce trebuie să faci, trebuie să vezi mai clar cum ești, dincolo de evidentele programe naționale. Secțiunea următoare acoperă un astfel de autorportret al unei regiuni – cea Nord-Vest care nu apare în clasamentele de mai sus, deci ceva or face bine, nu?! Păi, o trage în sus unele bright spots.

Digitalizarea unei regiuni

Când zici Nord-Vest, imediat te gândești la Cluj-Napoca, acest „Silicon Valley” al României, Europei de Est și ce mai vreți voi. Facem asta cam la fel cum ne gândim automat că România e pe ultimul loc la indexul DESI. Dacă facem asta, riscăm să uniformizăm experiențele cetățenilor din Belcean cu cele din Cluj-Napoca și nu e ok. Cluj-Napoca e doar o parte din regiunea Nord-Vest, mai există și alte orașe și județe. Să privim mai atent regiunea Nord-Vest. Citez mai jos din POR NV, documentul care va ghida proiectele europene din POR în perioada 2021-2027:

  • „economia regiunii contribuie cu aproximativ 12% la PIB național, beneficiind de cele mai mari densități de companii în domeniile IT și industrii creative, după capitală. Orașe precum Cluj-Napoca, Oradea reprezintă repere la nivel național în ceea ce privește dezvoltarea serviciilor publice digitale, guvernanța și mai ales implicarea cetățenilor în dezvoltarea locală”
  • doar 2,5% din forța de muncă este ocupată în activități de tehnologie înaltă, mult sub nivelul regiunii București Ilfov (9.3%)
  • în peste jumătate din companii există procese de digitalizare pe partea administrativă (57.8%) și în doar un sfert pe partea de producție (24.1%). Utilizarea tehnologiilor digitale, serviciile cloud și comerțul electronic sunt limitate, majoritatea regăsindu-se în întreprinderile mari
  • Peste jumătate dintre întreprinderile din regiune investesc foarte puțin în tehnologii digitale (sub 10% din cifra de afaceri).
  • întreprinderile ratează oportunități semnificative de dezvoltare, mai bine de două treimi realizează mai puțin de 25% din cifra totală de afaceri în urma activităților online și doar 9% realizează peste 75% din cifra de afaceri din activități online. Oferta limitată afectează negativ și cererea, astfel că numai 9% din persoanele din regiune efectuează cumpărături online, sub media națională (18%) și mult mai puțin decât în UE-28 (47%)
  • Peste 70% dintre firme confirmă interesul pentru adoptarea unei strategii de digitalizare, pentru creșterea productivității și transparentizarea proceselor interne, iar aprox. 71% dintre întreprinderi interacționează online cu administrația (INS, 2018), iar 12% analizează big data (DESI2020), similar cu media UE
  • Implementarea conceptului de „smart city” este în etapă incipientă. Doar județul Cluj și municipiile Cluj-Napoca și Oradea au dezvoltat strategii sau planuri „smart city”, Cluj-Napoca fiind singurul oraș care apare în clasamentele și rețelele europene specifice. Doar un număr foarte redus de orașe utilizează piese de mobilier inteligent sau aplicații specifice (de tip City App / City Health) [..] 11,8% dorind să implementeze conceptul în această perioadă de finanțare, iar 8,8% să demareze proiecte pilot.
  • La nivelul autorităților publice din mediul rural, nu sunt identificate soluții de tip smart, gradul de digitalizare al acestora fiind minimal, iar serviciile publice oferite cetățenilor și mediului privat sunt de cele mai multe ori birocratice și incomplete.
  • Din punct de vedere al stadiului de implementare a conceptului de Smart City la nivel regional, 70,6% din administrațiile publice sunt în fază incipientă. 24 din 31 de orașe și municipii dețin camere de supraveghere utilizate pentru monitorizarea traficului.
  • Având în vedere discrepanțele teritoriale între mediul urban și rural, respectiv nevoia unei dezvoltări teritoriale echilibrate în regiune, se vor sprijini inițiative locale de digitalizare și în zona rurală.
  • În ceea ce privește serviciile realizate integral online, în regiune, doar 19 orașe din 43 permit plata taxelor și impozitelor locale prin platforma ghișeul.ro. Doar reședințele de județ și câteva orașe și municipii precum Turda, Șimleul Silvaniei sau Aleșd oferă o varietate mai mare de servicii publice digitale.

Concluzii și impresii

Tabloul e mai complet așa, inchii de recuperat sunt mai clari (mediul rural, mediul economic, educația digitală). Știm ce ar trebui să facem, avem și fondurile la dispoziție. Vorbim despre programe complementare – PNRR, POR, dar și alte programe operaționale (POCIDIF) care pot finanța transformări în următorii ani. Care e problema?

  • sunt mulți bani și puțină expertiză – rețetă propice pentru risipă de bani. M-aș uita mai atentă la mediul rural și transformările de acolo pentru că, dacă nu există o potrivire între nevoile cetățenilor și proiectele realizate, ne vom trezi cu echivalentul digital al „facem grădiniță în sat, dar noi nu mai avem copii care cresc aici”
  • sunt mulți bani și multe probleme – cu ce începi? M-aș uita mai atentă la capacitatea de a proiecta, gândi o strategie și un roadmap pentru transformare pentru fiecare mică localitate
  • sunt multe probleme și nu sunt înțelese la adevăratele lor magnitudini. Am mai auzit păreri ale cetățenilor: „mie-mi trebuie gaz, nu-mi trebuie pistă de biciclete în comună”. Discuția asta sigur se poate repeta în alte zone, mai ales pentru ceva considerat câteodată „frivol”. După ce să trimit o cerere online când pot rezolva cu Maricica de la registratură? Mai mult, conform indexului lui Hofstede, nu ne place incertitudinea viitorului, deci vrem ca totul să se păstreze la fel oricât de nașpa ar fi el acum. Rețetă pentru pierderea de inchi, nu pe recuperare.

Referințe

  • Eurostat Regional Yearbook Atlas, https://ec.europa.eu/statistical-atlas/viewer/?mids=BKGCNT,BKGNT22016,C01M01,CNTOVL&o=1,1,1,0.7&ch=INT,C01&center=49.97812,19.97593,3&
  • Eurostat Regional Yearbook (2021 edition), https://ec.europa.eu/eurostat/documents/3217494/13389103/KS-HA-21-001-EN-N.pdf/1358b0d3-a9fe-2869-53a0-37b59b413ddd?t=1631630029904
  • POR NV, https://www.nord-vest.ro/regio-2021-2027/
CiteșteSalvează

 

Digital Policy este o platformă de analize de politici publice digitale, axată pe nivelurile european, național și local.

Pagini

Newsletter