CategorieUniunea Europeană

EU Digital Policy for Dummies – partea I

In Uniunea Europeană
De Mirela Marcut
8 minute

Am spus o idee săptămâna asta studenților mei, care și pe mine m-a pus un pic pe gânduri. Sau poate că îmi era în subconștient după ce am făcut research pentru această serie (mult-întârziată) pe DigitalPolicy. În fine, ideea asta era: Și când mută un scaun în sediu, Comisia Europeană comunică public despre asta. Despre cum scaunul scârțâie pe podea, dacă are 3 sau 4 picioare. Comunicatul vorbește și despre necesitatea de a fi totuși 4 picioare pentru mai multă stabilitate. Apar și declarațiile oficialilor Comisiei cu privire la mutarea scaunului și așa mai departe. O spune într-un mod simplu și ușor de înțeles pentru cetățenii afectați de mutarea scaunului și de reverberațiile acestei decizii? Mai multă lume spune că nu (Sursa sursei: aici). O spune complicat, vorbește cu cuvinte de genul, „Comisia vrea să stimuleze dezvoltarea mobilității prin transplantarea poziției fizice a piesei de mobilier cu scopul maximizării spațiului”. Adică mută scaunul pentru a face loc.

Desprind două probleme aici care vin să complice și mai mult un domeniu și așa foarte complicat, cum este cel al politicilor publice digitale: comunică mult și/sau des, poate cu diferite tipuri de publicații – de la comunicate de presă la factsheets sau Q&A – și comunică într-un mod stufos, tipic birocratic. Rezultatul? Inițiative greu de înțeles, muntți de informație consultați doar de specialiști, informații care nu ajunge la presă și care presă nu prioritizează oricum inițiativele europene sau le prezintă ciuntit.

Aici vine DigitalPolicy to the rescue 🙂 Mi-a venit ideea acestei serii de tip „EU digital policy for dummies” pentru explicații pe înțelesul cetățenilor, dar și al decidenților (let’s face it, și aceștia au nevoie de explicații mai simple pe domeniul acesta) cu privire la:

  • strategii/legislație în curs de implementare
  • legislație în curs de negociere între cele trei instituții – Comisia, Parlamentul European și Consiliu
  • implicații pentru România.

Cum rezolvă asta problemele de comunicare menționate mai sus?

  • limbaj simplu și accesibil
  • limbaj centrat pe implicațiile pentru cetățeni, decidenți și România
  • dacă mutăm scaune, nu scriem despre asta 🙂

Promit că articolele din serie vor fi mai scurte și mai la obiect decât altele de pe site. Oricum va fi mai bine, zic eu, decât decizia Comisiei de a numi două propuneri de regulamente aproape la fel: Actul privind Guvernanța Datelor versus Actul privind Datele 🙂

Actul privind Guvernanța Datelor - 4dummies

Care e problema?

Activitatea ta online generează date, dar și activitatea boxei tale inteligente sau a televizorului tău inteligent. De la ce postezi pe social media, la cât timp stai acolo sau ce căutări audio îi ceri televizorului tău. Aceste date sunt ale tale? Sunt ale companiilor? Bună întrebare. Majoritatea companiilor din online cu care interacționez spun că sunt ale tale, dar le țin și le prelucrează pentru tine. Desigur, cu consimțământul tău scos adesea de la tine cu tot felul de trucuri.

De asemenea, sectorul public lucrează cu documente, cu software, generează și are acces la o grămadă de date care pot fi utile altora. Pentru scopuri benefice, desigur 🙂 Unele sunt date deschise, cum ar fi situația achitării taxelor și impozitelor din localitate sau banii cheltuiți din bugetul local pe diferite chestii. Acestea sunt disponibile public în mod automat. Sau ar trebui să fie.

Dar nu toate sunt date deschise, care și acelea trebuie puse la dispoziție într-un format deschis și prietenos la dispoziția celor care pot face lucruri cu ele – de la cercetare academică, la investigații jurnalistice până la antrenarea unui sistem de inteligență artificială (IA). Vorbim aici de statistici și date medicale, care au o anumită sensibilitate.

Care e problema? Datele pe care le generăm noi sau statul pot fi folosite și refolosite în mai multe scopuri, și pot ajuta la diferite inovații sau cercetări. Cum ar fi dacă pacienții cu hepatită ar putea da acces la datele lor pentru cercetarea unor noi tipuri de tratamente pentru hepatită? Problema e că datele sunt în silozuri și adesea nu sunt aduse laolaltă pentru a facilita acest lucru.

Care e soluția?

Soluția e să iei date de la mai mulți și să le aduci laolaltă. Soluția e să nu ții datele doar în curtea ta, atât în calitate de cetățean, cât și de stat sau companie privată. Acum suntem într-o structură de tip „fiecare cu a lui”, dar trebuie să trecem la ideea „ok, eu-ți dau ție, tu-mi dai mie, lucrăm împreună”. Asta e partea de guvernanță din titlul actului.

Soluția e un regulament – care se aplică direct în statele membre, deci și în România. Ce va permite?

  • reutilizarea unor date din tolba statului care nu intră în categoria de date deschise – cu respectarea anumitor reguli de confidențialitate.
  • posibilitatea ca noi, cetățenii, să dăm acces la datele produse de dispozitivele noastre sau de către noi ca să fie adunate de la mai mulți într-o altă tolbă pentru niște scopuri precise de cercetare, de exemplu. Se numește altruism în materie de date. Vom avea acces la un formular de consimțământ pentru asta – unic la nivel european.
  • crearea și responsabilizarea unor servicii de intermediere a datelor. Adică o companie care are poate să faciliteze unei firme sau unui institut de cercetare accesul la un anumit set de date. Cu anumite condiții.

Unde e acum?

Actul privind Guvernanța Datelor a fost votat și a intrat în vigoare anul acesta. Va fi aplicabil doar din septembrie 2023. Cam ca GDPR, adoptat în 2016, dar care a intrat în vigoare de-abia din 2018. Și atunci ne-a luat prin suprindere.

Și cu ce mă ajută pe mine, cetățeanul, domnișoară?

Direct, nu cu multe. Indirect, mai degrabă. Indirect pentru că, dacă totul merge bine cu regulamentul ăsta, s-ar putea să apară inovații, tratamente noi sau alte tipuri de software care s-au „antrenat” și pe baza datelor provenite și de la tine.

Foarte probabil, odată cu aplicarea acestuia regulament, vei primi formulare de la diferite entități de la care tu ai cumpărat poate un dispozitiv de tip Internet of Things (orice cu smart în față) ca să-ți dai acordul pentru reutilizarea datelor în alte scopuri. Nu te speria, aceștia, la fel ca producătorii, trebuie să respecte la rândul lor prevederile Regulamentului General pentru Protecția Datelor. Acest regulament nu reduce cu nimic prevederile GDPR. Din contră, reutilizarea datelor va trebui făcută trecând prin procedee tehnice, cum ar fi anonimizarea sau pseudonimizarea.

În același mod, va apărea o nouă chestie – altruismul în materie de date (data altruism) – la care foarte probabil că vei fi invitat/ă să faci parte. Mai simplu, sunt și acum organizații, se numesc cooperative de date, care te invită să contribui cu datele tale, care se adună într-o tolbă cu ale altora, și se pot folosi pentru diverse proiecte. Un astfel de exemplu vine din UK, se numește MiData. Ai ghicit, dacă e cooperativă, înseamnă că și tu vei fi șeful/a.

 

Și cu ce mă ajută pe mine, decidentul, domnișoară?

Ajută sau încurcă, depinde de valențele politice pe care le aveți. OK, aici sunt mai multe de zis.

  • vor exista cereri de reutilizare a datelor statului, iar acesta va trebui să le analizeze în virtutea scopurilor de reutilizare. Mai mult, va trebui să asiste entitatea în obținerea consimțământului pentru reutilizare direct de la sursă, adică de la cetățeni.
  • ca să ai și alte tipuri de date de dat, pe lângă cele deschise, e un pic de lucru, adică trebuie să le ai într-un format acceptabil la nivel de instituții publice. La date deschise, stăm relativ bine, la date în general….mai e de lucru
  • o astfel de legislație mai ajută cu bani 🙂 statul va putea cere o taxă de reutilizare, excepții fiind cercetarea științifică sau dacă solicitantul este un IMM.
  • fiecare stat va desemna o autoritate națională care se va ocupa de…certificarea „serviciilor de intermediere a datelor”, adică acele entități care facilitează accesul la anumite tipuri de date din sectorul privat, de exemplu. Mai mult, aceasta va avea un rol de monitorizare și supraveghere a acestor entități în activitatea lor să nu cumva să abuzeze de datele respective
  • last, but not least, o veste bună: entitățile din sectorul public nu vor fi obligate să permită reutilizarea datelor. Ele vor decide, dar vor exista cereri. Rămâne de discutat un pic aici despre lipsa de transparență a autorităților române de exemplu, care adesea nu dă acces nici la informații care ar trebui să fie publice din start.
Thats A First World Problem Neil Degrasse Tyson GIFfrom Thats A First World Problem GIFs

Probleme, Gogule?

Două probleme cu aplicabilitatea acestui regulament:

  • probabil că cetățenii vor primi formulare pentru consimțământ pentru așa ceva – cum vor înțelege ei cu adevărat la ce anume vor da acces? Într-adevăr, regulamentul cere ca exprimarea să fie simplă, limbajul accesibil etc. Dar, să nu uităm de acele cookie banners care nu prea sunt accesibile și simple și a trebuit să vină un alt regulament european – Digital Services Act – care să elimine aceste grozăvii.
  • încă un punct unic de contact pentru autoritățile naționale…încă o instituție supraaglomerată care va pune treaba asta cu guvernanța datelor în aplicare cu puținele resurse avute la îndemână. Să nu uităm care e situația autorităților naționale care se ocupă cu protecția datelor, adesea prost finanțate și trebuie să se lupte cu resursele giganților tech. Deși, mai au și rezultate câteodată 🙂

 

Surse info și foto:

Image by pvproductions on Freepik
CiteșteSalvează

PNRR și capra vecinului. Cum se descurcă România comparativ cu alte state?

In Digital, România, Uniunea Europeană
De Mirela Marcut
13 minute

Acest articol face parte din seria PNRR şi Capra Vecinului în care ne uităm peste gard la alte state cum se descurcă cu planurile lor naţionale şi cum investesc şi fac reforme pentru transformare digitală. Precedentul articol din serie are deja un an şi ceva 🙂 Acest articol apare acum pentru că luna octombrie marchează un an de la aprobarea PNRR-ului nostru.

Una din principalele idei care ghidează această inițiativă e că poveștile sunt puternice, iar poveștile pe care ni le spunem despre tehnologie, rolul ei în viața noastră, în „salvarea” statului, în dezvoltarea economiei sunt extraordinare și pot lua diverse forme. Pe de o parte, avem în față ceva ce ne sperie, schimbarea manifestată prin digitalizare, balaurul care vrea să ne atace modul nostru de viață care ne-a fost foarte comod până acum. Funcționarul întotdeauna va prețui hârtia pe care poate pune mâna față de documentul pe care nu mai știe pe unde l-a salvat sau dacă l-a salvat și doar la deschis din mail. Pe de altă parte, avem celălalt tip de poveste, anume că tehnologia e salvarea noastră, că ne rezolvă toate problemele și că vom trăi fericiți până la adânci bătrâneți. De oricare baricadă am fi, există acel ceva menit să salveze situația, fie prin îmblânzirea balaurului, fie prin eliberarea puterilor magice ale tehnologiei. La noi acest balaur, respectiv praf magic, este PNRR. Nu mă credeți? Să vedem:
  • miile de proiecte depuse de autoritățile locale pentru programele ”Valul Renovării” și ”Fondul Local”, preocuparea pentru eficiență energetică, extinderea digitalizării și reducerea birocrației vor genera îmbunătățiri semnificative în ceea ce privește serviciile publice oferite cetățenilor. (premierul României, 29 august 2022)
  • cred că am făcut eforturi susținute împreună cu colegii din minister, pentru ca proiectele din PNRR să poată să intre pe făgașul normal și România să ducă la bun sfârșit aceste proiecte mari pentru dezvoltarea pe termen lung a României. (ministrul Fondurilor Europene sau cum s-o fi numind acuma că se tot schimbă numele, iulie 2022)
  • Odată cu unda verde dată astăzi de Comisie pentru planul de redresare și reziliență, România face un pas important către un viitor mai prosper, mai competitiv și mai sustenabil. Este un plan de mare amploare, atât în ceea ce privește valoarea finanțării pe care România urmează să o primească, cât și natura ambițioasă a reformelor și a investițiilor prevăzute.(Comisarul European pentru Economie, Paolo Gentiloni, septembrie 2021)
Dezvoltarea pe termen lung a României, natura ambițioasă a reformelor, îmbunătățiri semnificative…. avem mult de lucru să ajungem să trăim până la adânci bătrâneți și să îmblânzim balaurul. Pentru că la noi se derulează în paralel ambele variante ale poveștii:
  • pentru mediile care trebuie să se transforme – serviciile publice, educația, sănătatea etc – avem de-a face cu un balaur
  • pentru mediul economic, pentru mediul local – avem nevoie de praf magic.
OK și în care parte a poveștii suntem până acum? Am început călătoria inițiatică (expresie preluată din lungile ore de literatură din liceu), suntem aproape de final? Despre asta vom vorbi azi, prin comparație cu alte povești din alte state. Ele în ce fază sunt? Deci?
  • pe unde suntem? sau în limbaj Shrek: are we there yet?
  • pe unde sunt alții?

Shrek, are we there yet?

Nu, nu am ajuns încă acolo pentru că PNRR are dată de finalizare 2026, totuși avem un an de la aprobarea planului (făcută formal la final de octombrie prin vizita Președintei Comisiei Europene la București). Deci, întrebarea mai bună este: și ce-am făcut până acum? Depinde pe cine întrebi. Dacă întrebi Comisia Europeană, răspunsul e în graficul de mai jos:

Situația jaloanelor/țintelor raportate ca fiind îndeplinite de către România la Comisia Europeană.

Cum anume consideră Comisia că o astfel de țintă e atinsă? Citez:

A milestone or target is fulfilled once a Member State has provided the evidence to the Commission that it has completed the milestone or target and the Commission has assessed it positively in an implementing decision.

Dacă întrebi pe liderii români, s-ar putea să avem alt răspuns:

  • adoptarea OUG pentru cloudul guvernamental, considerată încă din iulie 2022, ca fiind „un jalon atins”: Adoptarea ordonanței este un jalon important din PNRR, îndeplinit înainte de termenul de 30 iunie, după un efort semnificativ condus de Ministerul cercetării, inovării și digitalizării în ultimele două săptămâni. Actul normativ a necesitat avize de la aproape 30 de instituții ale statului român. Mai multe, aici.
  • legea interoperabilității – „un nou #milestone PNRR”, anunțat ca atare când a intrat în dezbatere publică. Dar legea de-abia intrase pe circuitul legislativ. Or, așa cum spune Comisia și cum va fi evident mai jos când analizăm activitatea altor state, de regulă, se consideră că jalonul este trecut sau milestone-ul atins atunci când intră în vigoare o anumită prevedere. Update, mulțumită comentariilor: da, legea interoperabilității a intrat deja în vigoare, fiind legea 242/2022. Mulțumesc, Bogdan, pentru precizare.

Presa pune lucrurile în altă lumină:

  • Hotnews are o investigație recentă asupra jaloanelor PNRR din trimestrul III al acestui an, pe care le caracterizează ca fiind ținute „la secret”. Portalul de știri a primit lista celor 24 de jaloane pe care Guvernul trebuie să le realizeze (DOAR PE TRIMESTRUL III 2022), dar lista oferită nu arată care s-au realizat și care nu. Conform acestei liste, relevante pentru transformare digitală ar fi:
    • Implementarea recomandărilor prevăzute în setul de instrumente al UE privind conectivitatea. Mai precis: câteva recomandări ale Comisiei Europene legate de realizarea tehnologiei 5G în ceea ce privește transparența și informarea publicului cu privire la 5G
    • Alocarea drepturilor de utilizare a spectrului de frecvențe radio – importante pentru telecomuncații și rețeaua 5G. Conform articolului, acest jalon este imposibil de a fi îndeplinit. Licitația a fost lansată recent, iar acordarea licențelor s-ar putea acorda probabil în decembrie, conform estimărilor ANCOM din articol.
    • Intrarea în vigoare a Ordinului ministerial al ministrului muncii și al președintelui Institutului Național de Statistică pentru definirea ocupațiilor noi digitale în clasificarea ocupațiilor – aici am înțeles că au apărut noi meserii, cum ar fi tehnician TIC, dezvoltator în domeniul tehnologiei blockchain, designer jocuri digitale, expert în optimizarea motoarelor de căutare (SEO specialist).
    • Intrarea în vigoare a modificărilor legislative menite să raționalizeze, să simplifice și să digitalizeze pe deplin procedurile legate de întreprinderi
    • Platforma națională integrată eVelo și aplicație pentru telefoane inteligente

Opoziția vine cu imaginea sa. Conform Monitor PNRR, aceste jaloane arată cam așa:

Situație jaloane/ținte PNRR pe transformare digitală, conform Monitor PNRR

Deci, doar pe trimestrul 3 al anului 2022, doar unul din cinci ar fi implementat și cel puțin 2 pe celelalte trimestre. De fapt, stai aşa că ar fi mai multe:

  • operaţionalizarea task force-ului pentru transformare digitală, care există, dar stai aşa că deja trebuie făcută „rotația de cadre” încât ministerul a publicat al doilea concurs pentru liderul acestei unități și încă 2-3 posturi
  • analiza privind opțiunile legate de cloud-ul guvernamental – care s-a făcut prin intermediul unui chestionar adresat instituțiilor pe sistemul: „așa-i că vreți așa și așa să fie cu cloud-ul ăsta?!” așa-i!
  • legea privind securitatea rețelelor 5G, care este aprobată încă din 2021
  • strategia națională de securitate cibernetică, adoptată și aceasta la țanc pe 30 decembrie 2021, pentru a se potrivi programul de jaloane și ținte conform căruia era necesară adoptarea în ultimul trimestru al anului 2021.
  • toate acestea de mai sus au ținut doar de componenta care chiar se numește Transformare Digitală din PNRR, dar ar mai fi și alte lucruri care s-au atins și care țin de aceasta din alte componente, cum ar fi lansarea call-ului pentru digitalizarea universităților care a avut loc cam fulger. La fel și evaluarea proiectelor.

OK, OK și de ce apare pe site-ul de monitorizare acea „plăcintă” care spune că nu s-a îndeplinit încă nimic? To be fair, România nu e singura țară care apare cu 0 ținte îndeplinite, dar, ce să vezi, la altele e plin. Dacă ar fi să-mi dau cu părerea de ce apărem cu 0% îndeplinit, de vină ar fi lipsa de comunicare dintre nivelul național și cel european. Sau să nu părem că le-am făcut pe unele cu întărziere. Sau poate pentru că nici Guvernul nu are ceva în real-time care să le spună cam pe unde sunt jaloanele/țintele. Adică are, se cheamă Dashboard PNRR, dar nu e adus la zi deloc.  Nu de alta, dar ca să ajung la informațiile astea, am apelat la vreo 4-5 siteuri, plus la tabelul cu jaloane de pe site-ul foarte neprietenos al MIPE și la jocul amintirilor. Prin comparație, platforma spaniolă pentru planul lor arată așa:

  • cu motor de căutare pentru call-uri pe PNRR
  • cu o situație clară a proiectelor strategice pentru transformarea economică a țării (din toate investițiile din PNRR-ul lor, câteva sunt considerate primordiale pentru stat)
  • cu o pagină separată care conține execuția bugetară a planului (vezi mai jos cum arată la finalul lunii iunie 2022), cu prezentări cu situația implementării și asta e doar ce am putut vedea la o scanare pe fugă a platformei lor
Dacă tot am ajuns să vorbim despre alte state, să vedem și ce au mai făcut alții cu bănetul european.

Pe unde sunt alții?

Pe aceeași platformă a Comisiei Europene, am putut să văd foarte transparent și clar ce au făcut unele state. Așa cum am spus, sunt puține state care apar cu jaloane implementate pe transformare digitală, e posibil să fie o „scăpare” de raportare din partea lor. Este vorba despre Italia, Croația, Spania, Portugalia, Franța, Grecia și Slovacia.

Câteva precizări înainte să mergem mai departe:

  • ceea ce vedeți mai jos e ceea ce statele au raportat deja Comisiei Europene. De exemplu, pe portalul spaniol am putut observa că se lucrează și la alte ținte. Iar portalul italian e un exemplu de bună practică – site bilingv, cu facilitate de open data, unde poți filtra după ținte, domenii și așa mai departe și sunt prezentate și alte jaloane. Visul cercetătorului, ce să mai…
  • având în vedere că am capacitatea de a înțelege doar două din cele 7 limbi vorbite în țările analizate și faptul că nu toate portalurile naționale sunt la fel de prietenoase și deschise, am decis să mă limitez la portalul Comisiei Europene pentru această analiză
Situația jaloanelor/țintelor atinse de statele membre conform portalului Comisiei Europene. Elaborare proprie în romgleză pe baza datelor

Așa cum se vede, campioanele sunt Italia și Spania, cu un număr egal de reforme, câte 8 pe fiecare. Urmează apoi Franța cu 5 investiții lansate, dar nicio reformă și Croația cu 4 reforme realizate și nicio investiție începută. Grecia și Slovacia au raportat 4 (3 investiții, 1 reformă), respectiv 3 (2 investiții începute și 1 reformă pornită) jaloane/ținte îndeplinite. De ce această împărțire pe reforme/investiții? Pentru că logica PNRR condiționează investițiile, deci banii, de reforme. Toate planurile au asta în comun. Și acum devine evident și faptul că în România nu apare această raportare pe reforme versus investiții. De ce ar fi util? Păi, să vedem la ce se avansează mai ușor și dacă facem acele reforme pe care le-am promis și pe care adesea vrem să le renegociem.

Revenind la țările care au raportat, să vedem și ce au făcut mai exact. În primul rând, statele au raportat reformele administrative necesare implementării unui astfel de program-mamut într-un astfel de termen scurt. Câteva exemple:

  • Italia – intrarea în vigoare a legislației cu privire la guvernanța PNRR, sisteme de audit și control pentru implementarea planului, legislație pentru simplificarea procedurilor administrative sau legislație cu privire la simplificarea recrutării pentru personalul însărcinat cu implementarea planului
  • Spania – sistem informatic integrat pentru implementarea planului lor
  • Slovacia – sistem informatic pentru monitorizarea implementării PNRR, care arată cam așa pentru noi, cetățenii. E o diferență, nu?

Mai apoi, discutăm despre strategii, cadre legale și planuri care să dirijeze transformarea digitală. Cam așa:

  • Portugalia – Cadrul legal pentru transformarea digitală a administrației publice
  • Spania – strategia națională pentru inteligență artificială, carta drepturilor digitale, planul național pentru competențe digitale, strategia de digitalizare a IMM-urilor, lansarea licitațiilor și atribuirea spectrului radio pentru 5G (care la noi e în superîntârziere)
  • Italia – plan național pentru competențe, decret pentru „ghișeul vamal unic” digital (sportello unico doganale), intrarea în vigoare a legilor pentru cloud și interoperabilitate
  • Croația – crearea unei unități de management pentru proiectele de transformare digitală în agricultură
  • Slovacia – conceptul național pentru informatizarea administrației publice 2021-2030

Al treilea pilon mare ar fi investițiile în diverse arii ale transformării digitale:

  • Franța – alocarea de noi locuri în învățământul universitar, crearea de call-uri pentru proiecte pe transformarea digitală a educației și a instituțiilor de cercetare, creșterea resurselor alocate agenției naționale pentru finanțarea și reglementarea educației vocaționale
  • Grecia – schimbări în codul muncii
  • Portugalia – selecția Huburilor de Inovare Digitală, programe de achiziție de calculatoare pentru elevi și profesori, call-uri pentru proiecte de cercetare în agricultură sustenabilă
  • Spania – programe de dotare a școlilor cu unelte digitale
  • Italia – fond pentru sprijinirea întreprinderilor conduse de femei, call pentru proiecte strategice naționale de cercetare, acordarea contractului de dezvoltare a portalului național de turism

După ce am văzut direcțiile în care au mers alte state, întrebarea logică ar fi: care e diferența dintre acestea și România? Diferențele în abordări nu sunt prea mari, dar parcă unele state știu clar în ce direcție vor să meargă și marșează în direcția aia mai clar. Spre exemplu, Spania care a identificat acele proiecte strategie pentru tranziția economiei și lucrează avansat către ele. Sau Franța, a cărei orientări e clar spre dezvoltare competențelor cetățenilor săi. În rest, lucrurile merg în direcții similare, prin programe de achiziție de tehnologie, dezvoltare de ecosisteme de cercetare, sprijin pentru IMM-uri etc. Diferența mare între ele este la nivelul raportării și al transparenței. Am arătat mai sus portalurile spaniol și italian, în timp ce dashboard-ul PNRR al României arată că absolut toate jaloanele până în 2026 sunt în derulare. Chiar și cele pe care le-am raportat mai sus ca fiind realizate apar în derulare. Exemplu aici sau aici.

 

Și cu ce dracu’ mă ajută pe mine asta, domnișoară?

Niciun articol fără rubrica asta 🙂

În primul rând, sunt o grămadă de bani care se cheltuie cu promisiunea unei Românii a viitorului, unei Românii reziliente..bla bla, știți voi discursul. Ar fi normal să vedem cum merge treaba, să comparăm totuși cu realitate. E așa cum spun toți? Sau e făină și nu praf de stele, praf magic  Din păcate, nu vedem asta dacă toate sunt împrăștiate pe 7 site-uri și și informația e în birocrateză.

În al doilea rând, și aici vorbește naiva din mine, să-i putem „taxa” pe bravii noștri conducători dacă n-au ajuns la acea viziune pe care ne-o tot vând.

Nu în ultimul rând, poate ești afectat de unele schimbări sau poate te ajută și ai vrea și tu să fii mai la curent. Cum a fost acea includere în Codul Ocupațiilor din România a unor noi slujbe, cum ar fi specialist SEO care există de o grămadă de ani pe piața muncii, dar are în sfârșit acum o ilustrare legală. Nu mai zic că, uitându-ne cum merg alte țări, putem afla dacă avem noi o problemă sau suntem în rând cu Europa 🙂 Se pare că avem o problemă comună: raportarea și transparența.

 

CiteșteSalvează

Fonduri europene pentru transformare digitală. ce și cum?

In Orașe, România, Uniunea Europeană
De Mirela Marcut
23 minute

Textul de mai jos este o versiune adusă la zi a acestui articol de la începutul anului. Versiunea de mai jos e adusă la zi pentru că tocmai a fost aprobat Acordul de Parteneriat 2021-2027, document strategic ce detaliază modul în care se vor cheltui fondurile structurale ce totalizează 45 de miliarde de euro. 31,5 miliarde vin de la Comisia Europeană, restul sunt contribuția statului. Așa că am decis să aduc la zi prioritățile și acțiunile care se pot finanța cu fonduri europene pe domeniul transformării digitale. Voi reveni și cu o privire asupra acordului de parteneriat din perspectiva transformării digitale

„Phoebe, do you have a PLAN? I don’t even have a PLA..” Vorbe de duh de la începutul serialului Friends, cât fetele trec printr-o criză a vârstei de 25 de ani pentru că nu știu ce se va alege de ele. Să recunoaștem: cu toții am trecut prin asta. Chiar și România de 30 de ani trece printr-o astfel de criză. România, do you have a PLAN? Se pare că are chiar două (ca să fim siguri că măcar unul reușește; sau jumătate dintr-unul). Are marele PNRR și are chiar și planuri pentru celelalte fonduri europene. Da, în caz că ați uitat cu toții, există și alte fonduri europene pentru perioada 2021-2027!

Nu trebuie să mă credeți pe cuvânt. Graficul de mai jos arată alocările pe state membre doar pe două dintre fondurile pe care le avem la dispoziție – un total de 31,5 miliarde EUR. Aproape cât PNRR. Eu zic că nu sunt de ici, de colo și că trebuie luați în considerare. Mai sunt încă peste 3,5 miliarde prin Fondul de Coeziune și încă 2 prin Mecanismul de Tranziție Justă. Și lista mai poate continua cu alte tipuri de finanțări, cum ar fi Europa digitală.

Banii deocamdată sunt teoretici, nu stau la graniță așteptând de nerăbdare să intre în țară. Depinde de noi cum îi atragem în țară, cum îi cheltuim și ce efecte au asupra economiei și societății noastre. Despre PNRR se vorbește peste tot, de la sumele de bani oferite, la fake news despre cum UE ne obligă să renunțăm la încălzirea pe lemne sau la faptul că trebuie renegociat. Sau faptul că pierdem bani deja din el.

Despre fondurile europene clasice și tradiționale nu auzim mai nimic, ceea ce e ciudat, având în vedere că investițiile din PNRR trebuie să fie complementare celor din programele operaționale clasice. Deci, ar trebui să vorbim despre cele două surse de bani împreună, dacă tot vorbim despre potențialul transformator al banilor europeni. To be fair… documentele de program conțin detalieri despre cum investiţiile din PNRR sunt complementare celor din fondurile structurale. Spre exemplu, POCIDIF – Programul Operațional Creștere Inteligentă, Digitalizare și Instrumente Financiare – are prevăzute investiții pentru soluții de e-guvernare pentru autorități locale sau județene care trebuie să fie complementare cu cloudul guvernamental stipulat prin PNRR.

Acordul de Parteneriat e semnat – adică există înțelegere între România și Comisia Europeană în ceea ce privește fondurile și alocarea lor. Programele operaționale au fost transmise Comisiei Europene, nu mai avem mult până când vom vedea primele apeluri de proiecte. Dar pentru ce?

Despre asta este în acest update: despre fondurile europene clasice 2021-2027 și ce investiții preconizează autoritățile pentru transformare digitală, tehnologie etc. Am inclus aici și investiții în cercetare și inovare, domenii conexe, dar și priorități/tipuri de acțiuni din alte programe care presupun includerea tehnologiei, cum ar fi crearea de zone verzi în orașe care să conțină și investiții de tehnologie – zone WiFi sau supraveghere inteligentă (POR NV). Ne vom uita la:
  • toate programele operaționale și ce priorități directe/tangențiale există pentru transformare digitală, digitalizare etc
  • câteva chestii care ies în evidență în materie de analiza de nevoi și alte lucruri care apar în documente
La ce te ajută toate astea?
  • să vezi care sunt problemele societății și unde trebuie intervenit
  • poate găsești o zonă în care ai vrea să intervii
Acum, înainte să purcedem, trebuie să accept niște limitări ale acestei investigații:
  • programele operaționale (PO) sunt transmise Comisiei Europene, ele pot suferi modificări chiar și după aprobare
  • acțiunile, tipurile de investiții și intervenții enumerate în aceste PO-uri sunt și ele posibile și teoretice, fiind doar exemple sau idei orientative pentru cei care vor gândi ghidurile solicitantului și pentru solicitanți. Deci, nu e obligatoriu să se întâmple exact așa cum e în documentele de program
  • posibil să nu existe coerență în materie de program – prioritate – acțiune de intervenție de la un program operațional la altul. În unele locuri veți găsi acțiuni și priorități, în altele posibile lucruri de finanțat, totul depinde de cine a scris la documentele de program
  • PO Regionale sunt împărțite pe regiuni de dezvoltare pentru această perioadă de programare, așa că aici m-am limitat la a prezenta prioritățile doar pentru regiunea NV (yes, I am that lazy!) Dar prioritățile mari rămân tot aceleași – iar cea care ne interesează pe noi și se regăsește în toate celelalte programe se numește „o regiune inteligentă”

Programul Operațional Dezvoltare Durabilă

  • cuvinte-cheie: reziliență, comunicații de urgență, smart grids
  • centrat pe investiții pentru protecția mediului – coeziune socială economică și teritorială prin sprijinirea unei economii cu emisii scăzute de gaze cu efect de seră
Ce se poate finanța pe partea de transformare digitală/tehnologie din acest program? (priorități, tipuri de acțiuni)
  • Prioritatea 3.
    • Acțiunea 3.1 – Managementul principalelor tipuri de risc identificate în strategiile naționale de management al riscurilor : dezvoltarea infrastructurii de monitorizare, avertizare şi alarmare a fenomenelor hidro-meteorologice severe (inundații și secetă), inclusiv sisteme și infrastructuri de comunicații și tehnologia informației, pentru evaluarea și gestionarea durabilă a resurselor naturale, precum și activităţi în scopul conştientizării publice;
  • Prioritatea 4. Promovarea eficienței energetice, a sistemelor și rețelelor inteligente de energie și reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră
    • Acțiunea 4.3. Promovarea utilizării surselor de energie regenerabilă – menționează strategiile smart city, unde orașele au în vedere utilizarea tehnologiei din resurse regenerabile
    • Acțiunea 4.4. Sisteme și rețele inteligente de energie – smart grids. Posibile intervenții:
      • Promovarea utilizării de echipamente şi sisteme inteligente pentru asigurarea calității energiei electrice
      • Modernizarea și digitalizarea infrastructurii de distribuție a energiei electrice şi implementarea de soluții privind controlul rețelei de la distanță
      • Promovarea utilizării de echipamente şi sisteme inteligente pentru asigurarea calității energiei electrice

Programul Operațional Creștere Inteligentă, Digitalizare, Instrumente Financiare

  • cuvinte-cheie: digitalizare, specializare inteligentă, business, cercetare, educație, administrație publică
  • centrat pe îmbunătățirea cercetării românești, utilizarea tehnologiei digitale pe mai multe paliere, de la educație la mediu de afaceri și cultură. Față de versiunea precedentă, are mai multă coerență, acțiunile sunt delimitate mai clar

Ce se poate finanța pe partea de transformare digitală din acest program? (priorități, tipuri de acțiuni)

Prioritatea 1. Susținerea și promovarea unui ecosistem de CDI atractiv și competitiv în RO

  • Acțiunea 1.1 Sprijin pentru sectorul privat și pentru colaborarea între actorii din sistemul public și mediul de afaceri în domeniul CDI – investiții în tehnologie și infrastructură de cercetare
  • Acțiunea 1.2. Sprijin pentru proiecte în domeniul tehnologiilor avansate – un sprijin inițial pentru coagularea de echipe de cercetare în domenii. Domenii vizate: energie și mobiltate, fabricație avansată, materialee funcționale avansate. Printre intervențiile propuse: HUB Român de Hidrogen și Noi Tehnologii sau Platforma Nationala de Tehnologii și Semiconductori

Precizare importantă pentru ambele acțiuni: se încurajează concentrarea eforturilor mediului privat, mediului academic și de cercetare în proiecte

Prioritatea 2. Digitalizare în administrația publică centrală și mediul de afaceri

Acțiunea 2.1 – Sprijin pentru proiecte în inovare și în adoptarea de tehnologii avansate în contextul transformarii digitale

Secțiunea HUB-ul de inteligență artificială

  • Dezvoltarea Hubului Român de Inteligență Artificială ce va folosi inteligența artificială pentru îmbunătățirea procesului de luare a deciziilor la nivel guvernamental si/sau privat
  • Hubul e un proiect implementat printr-un parteneriat între instituțiile implicate în implementarea cloudului guvernamental (ADR, MCID, SRI, STS)

Secțiunea tehnologii avansate de Securitate cibernetică

  • vizează dezvoltarea capacității statului de a se proteja împotriva atacurilor cibernetice,de a asigura un mediu de comunicare securizat, în special prin criptarea cuantică, de a asigura accesul la date în scopuri judiciare și de asigurare a respectării prevederilor legale și de a stimula și creșterea pieței securității cibernetice

Secțiunea – Transformarea digitală a IMM-urilor prin inovare și adoptarea de tehnologii avansate

Acțiunea 2.2 E-guvernarea în administrația publică

  • Servicii publice destinate cetatenilor și/sau firmelor – identificate de către ADR ca fiind prioritare
  • Investiții pentru transformare digitală – Optimizarea infrastructurilor tehnologice și a proceselor in relație cu cetațenii astfel încât vor fi finanțate soluții de tip cloud ready sau cloud nativ.
  • Creșterea nivelului de interoperabilitate a sistemelor informatice din administrația publică
    • Se vor finanța și proiectele care presupun interoperabilitatea prin folosirea de building-blocks și conectarea prin Single Digital Gateway.
  • Dezvoltarea de platforme Open Data
  • Susținerea procesului guvernamental de luare a deciziilor prin sisteme și soluții complexe (ex: Big Data, blockchain, etc.) și asigurarea securitatii cibernetice a sistemelor informatice
  • crearea de cloud la nivelul instituțiilor publice – aici intră compatibilitatea cu cloudul guvernamental

Secțiunea – Digitalizarea în educație

  • Dezvoltarea managementului școlarității prin intermediul unor platforme digitale integrate. Fosta variantă detalia aici mai mult ideea unei baze de date unice la nivel național cu date din educație și interconectarea inspectoratelor cu ministerul
  • Creșterea accesului la învățământul superior prin digitalizarea portofoliului educațional al studenților – probabil o platformă

Secțiunea – Digitalizarea în cultură

    • Realizarea unei platforme naționale comune pentru furnizarea de servicii digitale publice în domeniul patrimoniului cultural. Vom putea consulta o bază de date a monumentelor istorice și a siturilor arheologice la nivel național.
    • Realizarea platformei electronice de monitorizare a distribuției de cărți

(aici lipsește o prioritate care se regăsește mai jos în partea de deployment a acestor acțiuni – Creșterea accesului la cultură prin digitalizarea arhivelor cu scopul creării de noi servicii pentru publicul de toate generațiile și dezvoltarea unei atitudini sănătoase a consumatorilor față de o diversitate mai mare de producții culturale)

Acțiunea 3.1 – Creșterea rolului culturii în societate prin valorificarea avantajelor digitalizării

    • acțiune complementară a celor 3 intervenții de la 2.2 – care sunt dezvoltate prin proiectele de la acest punct. exemplu – baza de date pentru servicii culturale e populată prin această intervenție

Acțiunea 2.3 Digitalizarea IMM-urilor realizată prin Huburi de Inovare Digitală Europene din RO (EDIH)

    • finanțarea vine 50% de la Comisia Europeană, 50% de la statul român, banii vin la DIH-urile selectate printr-o competiție națională care mai apoi au fost evaluate de către Comisia Europeană.
    • ele vor oferi expertiză pentru IMM-urile care vor să treacă prin acest proces de transformare digitală

Programul Operațional Sănătate

  • cuvinte-cheie: sănătate, telemedicină, date, platforme
  • centrat pe dezvoltarea sistemului de sănătate din România, complementar cu PNRR

Ce se poate finanța pe partea de transformare digitală din acest program? (priorități, tipuri de acțiuni)

Prioritatea 3. Creșterea eficacității și rezilienței sistemului medical în domenii critice, de importanță strategică cu impact transversal asupra serviciilor medicale și asupra stării de sănătate

Tipuri de acțiuni:

  • Dezvoltarea de programe universitare de medicină sau de formare continuă care includ competențe digitale
  • Intervenții de creștere a e-health si digital literacy (ex. consultări, promovare legislație, formare continuă profesioniști, dobândirea de cunoștințe noi în materie de e-health, dezvoltarea de mecanisme de asigurare a calității datelor, creșterea capacității de utilizare a datelor pentru definirea politicilor de sănătate și pentru comunicarea publică)

Prioritatea 6 – Digitalizarea sistemului medical

Posibile acțiuni:

  • observatorul român de date în sănătate – necesar pentru analiza datelor și crearea de politici și programe care să țintească provocările observate
  • Dezvoltarea integrată a unor soluții de e-sănătate, cu anvergură națională – posibile proiecte: sistem de programări și de trimiteri; trasee pentru pacienții cu boli cronice/ boli rare; soluții de management clinic pentru pacientul critic; ATI;transplant; digitalizarea laboratoarelor de sănătate publică INSP și centre regionale; centrele de transfuzii; DSP; laboratoare care sunt parte a rețelei naționale de laboratoare de referință; dezvoltarea de baze de date pentru diagnostic sau de sisteme care implică înregistrarea nominală; Sisteme de securitate pentru acces la distanță etc
  • Digitalizarea internă a unităților sanitare altele decât cele finanțate din PNRR.

Programul Operațional Educație și Ocupare

  • cuvinte-cheie: piața muncii, incluziune, competențe digitale, platforme, educație, preuniversitar, tineret
  • centrat pe îmbunătățirea funcționării educației la toate nivelele, pe incluziune socială și corelarea formării cu piața muncii

Ce se poate finanța pe partea de transformare digitală din acest program? (priorități, tipuri de acțiuni)

Prioritatea 1. Modernizarea instituțiilor pieței muncii

1.b.1. Crearea unui Serviciu Public de Ocupare (AJOFM-uri, n.n) modern, flexibil, adaptat contextului socio- economic, accesibil și vizibil pentru viitor – investiție strategică

Tipuri de acțiuni posibile:

  • Noi mecanisme de creștere a relevanței/calității serviciilor oferite clienților. Actualizarea și dezvoltarea de instrumente și metodologii care să permită debirocratizarea și digitalizarea activității SPO

1.b.2. Consolidarea dialogului social și a parteneriatelor pentru ocupare și formare, inclusiv cu participarea societatii civile

Tipuri de acțiuni posibile:

  • Îmbunătățirea managementului organizațional, a planificării strategice precum și optimizarea fluxurilor instituționale specifice partenerilor sociali, inclusiv digitalizarea activității partenerilor sociali;

Prioritatea 2. Valorificarea potențialului tinerilor pe piața muncii (Ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor)

2.a.1. Dezvoltarea unei rețele pentru tineret care să furnizeze servicii personalizate și de calitate tinerilor, cu precădere din categoria NEETs, prin crearea de parteneriate între SPO și centre de tineret, spre exemplu

  • acțiuni posibile în aceste parteneriate – sesiuni de educație digitală pentru tineri

2.a.2. Pregătirea şi furnizarea ofertei de servicii de formare/ocupare pentru tineri, inclusiv pentru tineri NEET, prin pachete integrate de măsuri active personalizate în funcție de profilul tinerilor

  • sesiuni de competențe digitale pentru tineri

Prioritatea 3. Creșterea accesului pe piața muncii pentru toți

3.d.1. Măsuri de sprijin pentru adaptarea la schimbare a angajaților și angajatorilor și sprijinirea tranzițiilor pe piața muncii

Tipuri de acțiuni:

  • sprijin acordat pentru munca la domiciliu și sprijin pentru adaptarea la un mediu de lucru robotizat prin promovarea colaborării om-mașină

Prioritatea 4. Antreprenoriat și economie socială

  • 4.a.1 Dezvoltarea unor instrumente și structuri colaborative/ participative, cu rol în: sprijinirea entităților de economie socială, inclusiv prin sprijin reciproc/cooperare, schimb de bune practici și suport în relaționarea cu celelalte sectoare – public și privat (de ex.: rețele de „ambasadori” ai antreprenoriatului social, spații și servicii de tip co-working, inclusiv incubatoare sociale, „centre de cunoștințe online”, portaluri care să susțină interacțiunea și sinergia dintre actorii din țară sau din Statele Membre, interesați de ecosistemul de economie socială din România, portaluri de evenimente cu newsletter-uri dedicate, piețe virtuale (platforme) de produse și servicii/lucrări produse/executate de întreprinderile sociale etc.);

Prioritatea 5. Îmbunătățirea participării copiilor la educația antepreșcolară și preșcolară

5.f.1. Dezvoltarea și asigurarea calității sistemului de ÎETC, prin: elaborare și editare ghiduri cu bune practici pentru sprijinirea implementării noului curriculum și a principiilor de bază ale unei educații timpurii incluzive și de calitate, cu un accent deosebit pe strategii didactice inovatoare (inclusiv predare online și formarea competențelor digitale);

Prioritatea 6. Prevenirea părăsirii timpurii a școlii și creșterea accesului și a participării grupurilor dezavantajate la educație

6.f.4.Organizarea unor oportunități variate de dezvoltare profesională pentru personalul didactic, în vederea asigurării unui sistem de educație incluziv:

Tipuri de acțiuni – dezvoltarea de mecanisme de lucru online inclusiv pentru asigurarea asistării/predării la clase virtuale („profesor virtual”)

6.f.6. Intervenții pentru creșterea accesului și a particpării la învățământul terțiar, în special pentru grupurile subreprezentate

Tipuri de acțiuni – Măsuri de sprijin în vederea creșterii accesului la studii universitare, prin sprijinirea inițiativelor de accesibilizare a universităților, inclusiv prin achiziția de echipamente IT și dezvoltarea de instrumente specifice pentru admiterea studenților cu dizabilități.

Prioritatea 7. Creșterea calității ofertei de educație si formare profesională pentru asigurarea echității sistemului si o mai bună adaptare la dinamica pieței muncii și la provocările inovării și progresului tehnologic

7.e.3. Flexibilizarea și diversificarea oportunităților de formare și dezvoltare a competențelor cheie ale elevilor

Tipuri de acțiuni:

  • Realizarea de noi planuri cadru pentru liceu care să permită dezvoltarea unor programe școlare pentru formarea competențelor pentru dezvoltare sustenabilă (mediu, media literacy, digital literacy);
  • Program național de prevenire și reducere a analfabetismului funcțional, precum și pilotarea unor mecanisme integrate de susținere și dezvoltare a alfabetizării funcționale a elevilor din învățământul preuniversitar (nivelurile ISCED 0-3): literație, matematică, științe, media, digitală și socială
  • Crearea și/sau furnizarea suportului necesar (materiale educaționale, softuri, echipamente, sisteme de teleșcoală și învățământ deschis la distanță etc.), pentru dezvoltarea și evaluarea competențelor elevilor (în mod particular a competențelor verzi, a celor digitale și a celor antreprenoriale), , inclusiv prin integrarea învățării față în față cu învățarea online/la distanță

7.e.4. Promovarea dezvoltării programelor de studii terțiare de înaltă calitate, flexibile și corelate cu cerințele pieței muncii.

  • susținerea angajabilității absolvenților de învățământ terțiar prin realizarea de analize în vederea identificării unor nevoi orizontale de dezvoltare a ofertei educaționale (ex.: AI, digitalizare, big data, competențe verzi etc.)

7.e.5. Dezvoltarea și implementarea unor programe universitare, la solicitarea agenților economici, organizațiilor de CDI, pentru o ofertă a universităților adaptată la solicitările pieței muncii și care să sprijine tranziția verde și tranziția digitală

Tipuri de acțiuni:

  • programe universitare în domeniile de specializare inteligentă, cu accent pe formarea competențelor verzi și a celor digitale, programe de studiu cu certificarea prin microcredite, în domeniul competențelor digitale etc;
  • programe de atragere a tinerelor către profile universitare reale, în special în domenii de înaltă tehnologie (ex. IT, automatică, mecatronică, nanotehnologii etc)

7.e.6. Implementarea unui program pentru internaționalizarea învățământului superior, în vederea creșterii calității, eficienței și relevanței acestuia

  • tipuri de acțiuni – digitalizarea procesului de admitere a studenților străini

Prioritatea 8. Creșterea accesibilității, atractivității și calității învățământului profesional și tehnic

8.e.1. Optimizarea mecanismelor de monitorizare și evaluare a politicilor publice privind formarea profesională și de anticipare a nevoilor de competențe în IPT (învățământ profesional și tehnic – n.n) la nivel de sistem

  • Tip de acțiune – dezvoltarea unei platforme/modul al unei platforme cu privire la contractele individuale de pregătire practică a elevilor la operatorii economici.

8.e.5. Adaptarea serviciilor educaționale adresate elevilor și personalului didactic din ÎPT, în corelație cu dinamica pieței muncii (competențe verzi, digitale schimbări tehnologice și structurale). Tipuri de acțiuni:

  • dezvoltarea de curriculum adaptat pentru piața muncii și tehnologii (3D printing, inteligență artificială etc)
  • formarea cadrelor didatice – inclusiv cu competențe digitale

Prioritatea 9. Consolidarea participării populației în procesul de învățare pe tot parcursul vieții pentru facilitarea tranzițiilor și a mobilității

9.g.5. Implementarea programului „Ține pasul” care vizează programe de actualizare a competențelor specifice ale angajaților ca urmare a evoluțiilor tehnologice rapide și a apariției de noi competențe, însoțite de serviciile de consiliere profesională.

9.g.7. Implementarea programului „Competențe digitale pentru piata muncii” care vizează programe de dobândire a competențelor digitale, structurate pe niveluri (inițiere, intermediar, avansat), precedate de o evaluare a nivelului de competențe digitale.

Programul Operațional Transport

Prioritatea 3. Creșterea siguranței rutiere
  • Digitalizarea elementelor de siguranţă a circulației

Programul Operațional Regional Nord-vest

Prioritatea 1. O regiune competitivă prin inovare, digitalizare și întreprinderi dinamice

Obiectiv specific – Dezvoltarea capacităților de cercetare și inovare și dezvoltarea tehnologiilor avansate

  • Dezvoltarea structurilor CDI în cadrul întreprinderilor din domeniile de specializare inteligentă și valorificarea rezultatelor în piață (proiecte CDI&transfer în piață). Exemple:
    1. activități de cercetare industrială
    2. dezvoltare de infrastructură de cercetare
  • Dezvoltarea structurilor CDI în întreprinderi nou înființate inovatoare din domeniile de specializare inteligentă
    1. cercetare experimentală cu scopul de a pune pe piață produse și servicii inovatoare
    2. sprijin pentru întreprinderi noi care pot produce inovație radicală și disruptivă
  • Sprijinirea transferului tehnologic și a ecosistemului de inovare
    1. crearea de laboratoare de tip demo sau fab lab
    2. parteneriate pentru cercetare între organizații de cercetare și IMM-uri
    3. sprijin pentru scalarea investițiilor

Obiectiv specific – Valorificarea avantajelor digitalizării, în beneficiul cetățenilor, al companiilor, al organizațiilor de cercetare și al autorităților publice

  • Transformarea digitală a IMM-urilor – investiții pentru adoparea tehnologiilor digitale, sisteme RFID, information tracking systems, achiziția de servicii pentru transformarea digitală, investiții site-uri adaptate ecommerce, soluții pentru cybersecurity și privacy, automatizări, linii de producție, robotică – pentru productivitate

Obiectiv specific- Intensificarea creșterii durabile și a competitivității IMM-urilor și crearea de locuri de muncă în cadrul IMM-urilor, inclusiv prin investiții productive

  • Creșterea competitivității IMM-urilor prin: investiții în noi tehnologii în scopul creșterii productivității (IoT, automatizare, robotică, inteligență artificială, tehnologii de management și organizarea activităților etc),
  • Investitiții în tehnici avansate de producție – investiții în active corporale și necorporale în legătură cu modernizarea industrială pentru sectoarele de specializare inteligentă, design industrial, inclusiv inovare bazată pe design, customizare de masă (imprimare 3D, manufacturare digitală directă), activități de marketing, sprijinire a comercializării, internaționalizare;

Obiectivul specific Dezvoltarea de competențe penru specializare inteligentă, tranziție industrială și antreprenoriat

  • Dezvoltarea competențelor la nivelul entităților implicate în procesul de descoperire antreprenorială prin: furnizarea de cursuri de formare pentru adoptarea transformării digitale în IMM-uri, formarea de competențe cheie a angajaților IMM-urilor în domenii de specializare inteligentă (cursuri relevante pentru societăți pentru dezvoltarea de competențe cu aplicabilitate imediată la nivelul angajaților), cursuri pentru facilitarea tranziției industriale și creșterea compentețelor de antreprenoriat

Prioritatea 2. O regiune cu localități smart

Obiectiv specific Valorificarea avantajelor digitalizării, în beneficiul cetățenilor, al companiilor, al organizațiilor de cercetare și al autorităților publice

  • Îmbunătățirea calității serviciilor oferite de administrațiile publice locale prin soluții digitale inovatoare și aplicații de tip smart city. Acțiunile urmează logica deja faimoasă a celor 6 componente ale smart city, așa cum se vede în tabel:
  • intervenții integrate la nivel județean/regional, cum ar fi: platforme regionale pentru inovare și specializare inteligentă, aplicații pentru transport public interurban, platforme pentru promovarea și vânzarea prodselor locale, platforme pentru dezvoltarea competențelor digitale, baze de date geospațiale la nivel regional
Multe posibilități, dar există și o listă de prioritate – acțiuni privind digitalizarea serviciilor publice, platforme pentru așa ceva, securitate cibernetică, interoperabilitate a proiectelor de servicii publice digiale sau intervenții pentru luarea deciziilor pe bază de date sau intervenții pentru open data b) Sprijin pentru digitalizarea administrațiilor publice locale din mediul rural

Exemple de proiecte pentru mediul rural:

Modalitatea de funcționare a acestei intervenții este interesantă. Se vor pre-selecta 5 comune pe județ care vor implementa astfel de proiecte care vor fi monitorizate pentru a se vedea în vedere replicarea lor. Ideea este să nu se intervină haotic la nivel rural, pe sistemul „tu-mi dai mie WiFi la căminul cultural, da eu n-am nici măcar apă în casă”.

Prioritatea 3. O regiune cu localități prietenoase cu mediul

Obiectiv specific – Enhancing protection and preservation of nature, biodiversity and green infrastructure, including in urban areas, and reducing all forms of pollution

  • tipuri de acțiuni: Dezvoltarea unor orașe verzi și îmbunătățirea infrastructurii verzi din zonele urbane – ·modernizarea/ extinderea / construirea și dotarea spațiilor verzi și prin investiții complementare în sisteme inteligente de energie, hot-spot WiFi, supraveghere video inteligentă etc

Prioritatea 4. O regiune cu mobilitate urbană multimodală durabilă

Obiectiv specific Promovarea mobilității urbane multimodale sustenabile, ca parte a tranziției către o economie cu zero emisii nete de carbon

Utilizarea crescută a transportului public și a altor forme de mobilitate urbană ecologice

  • tipuri de acțiuni: Dezvoltarea sistemelor de management a mobilității urbane, cum ar fi sisteme de management al traficului, aplicații “mobility as a service”, etc.

Unde suntem și unde vrem să fim

Ce vedem din cele de mai sus?

  • Digitalizarea e peste tot – de la dezvoltare durabilă, energie până la incluziunea persoanelor cu dizabilități și transport. Nu doar pentru că e la modă să vrei digitalizare pentru instituția sau sectorul tău, ci pentru că chiar e necesar. De fapt, prezența acestor idei în aproape toate programele operaționale arată magnitudinea „înapoierii digitale” prin care trecem
  • Digitalizarea e peste tot și pentru că e transversală. Mai simplu spus, vedem foarte bine acum cât de necesară a devenit tehnologia în toate domeniile vieții noastre sau cât de mult ar trebui să medieze fiecare activitate pe care o realizăm
  • Mult accent pe dubla tranziție – tehnologia trebuie să sprijine cu adevărat tranziția verde. precedentele variante de programe parcă nu scoteau așa de bine în evidență această suprapunere
  • Apar mențiuni cu privire la securitatea cibernetică a proiectelor și serviciilor publice digitale realizate prin aceste fonduri europene, dar apare și hubul de inteligență artificială – semn al transformării digitale, având în vedere că va fi folosit pentru „îmbunătățirea procesului de luare a deciziilor”. Oricum, optimistă treaba asta, având în vedere că încă nu avem încă datele la dispoziție
  • Trăgând linie și adunând, care sunt principalele lucruri de care avem nevoie? Date, competențe digitale, cercetare și inovare și, desigur, platforme par a fi cele mai prezente cuvinte-cheie în prioritățile de mai sus
  • Vedem modul în care se „atacă” problema lipsei competențelor digitale în programul Educație și Ocupare, unde toate nivelele educaționale au puse la dispoziție posibile acțiuni de tehnologizare. Pentru că da, de multe ori în aceste programe, digitalizare = dotare cu echipamente IT. Următoarele acțiuni sunt de creare de platforme, dar și acestea riscă să fie diluate de conținut și acțiune
  • Am mai spus asta aici, dar va fi interesant de urmărit cum anume se vor implementa proiecte pentru a reduce decalajul ilustrat binișor de către DESI și cum se va face saltul către tehnologii noi (în administrație publică, mai ales). Adăugăm aici și iminenta strategie de convergență digitală în cadrul programului Deceniul Digital. România va trebui să urmărească îndeplinirea unor obiective de țară care să conveargă către obiectivele europene, iar fondurile structurale sunt o parte importantă a acestui efort

Pe de altă parte, dacă treci prin documentele programelor operaționale, vei observa nu doar priorități grandioase, idei interesante de proiecte sau foarte mult limbaj birocratic. Vei observa diagnoza situației actuale, în limbaj oarecum diferit și mai diluat parcă decât precedentele variante. Preiau cu citat câteva mențiuni semnificative din POCIDIF- altele decât le știam deja:

  • nu doar că nu putem realiza, dar nici nu putem concepe transformarea digitală – „se remarcă o lipsă a capacităţii instituţionale de a concepe tranziţia de la servicii publice nedigitalizate la fluxuri operaţionale şi cerinţe funcţionale aferente unor sisteme informatice care stau la baza furnizării serviciului public ȋn mediul digital”
  • pornim chiar de la 0 cu o serie de practici care deja sunt înrădăcinate în alte părți – „(guvernul) nu are nicio tradiție de a utiliza datele tranzacționale privind comportamentul real al oamenilor pentru a îmbunătăți politicile sau serviciile”

Deci, cum stăm acum?

  • avem un „sistem IT fragmentat” al administrației naționale
  • lipsa de evoluție coerentă a instrumentelor de e-guvernare reprezintă o barieră pentru transformare digitală a întreprinderilor
  • degeaba ai finanțare dacă nu ai și expertiză și mindset pentru transformare digitală – iar aici avem lipsă atât la nivel de IT, dar și la nivel de personal din servicii publice care vor beneficia de transformarea digitală
  • să nu uităm că nici funcționarii și experții în politici publice și servicii publice din domeniile conexe, cum ar fi asistența socială sau educația, manifestă „lipsă de înțelegere minimă a instrumentelor digitale și a efectelor lor asupra proceselor birocratice”
    • apropo de ei, există multe oportunități de a regândi procesul de fundamentare a politicilor publice (ghiduri, metodologii) bazate pe date sau pe crearea unor platforme online care să faciliteze schimbul de informații etc. Mai mult decât oricâd, aici trebuie urmărită sustenabilitatea unor astfel de inițiative. Mai simplu spus, bun, faci platforma, o întreții cât e vorba de bani europeni, dar apoi…cum o menții?
  • Și apropo de date și platforme…în educație și cultură nu există structuri care să găzduiască date și să conecteze principalii actori din acest domeniu. În educație, programul menționează că nu există un sistem unitar care să lege inspectoratele județene de minister, iar cultura nu are date colectate unitar la nivel național pentru a vedea ce fel de servicii pot oferi sau alte informații semnificative
  • Nu în ultimul rând, există foarte multe surse de proiecte corecte pentru transformare digitală – important e să fie cine să le implementeze corect.

E chiar posibil?

Contrastul dintre toate ideile de proiecte și minusurile identificate atât în proiecte, cât și în rapopartele de țară pentru România e destul de mare. Și totuși, e chiar posibil să facem măcar câteva din lucrurile propuse mai sus? Nu mă hazardez în predicții, dar mă pune pe gânduri faptul că textele programelor pe care le-am parcurs menționează atât minusurile serviciilor existente, cât și lipsa de înțelegere a potențialului transformării digitale din rândul oamenilor din administrație. Nu mai vorbesc de necesitatea dezvoltării competențelor digitale, la nivel de populație, la nivel de aparat administrativ, dar și la nivel de leadership politic. Dar dacă nu există înțelegere și dedicare către acest potențial, cum anume vom putea face toate astea?

CiteșteSalvează

De la Matrix la UE. Despre Actul privind inteligența artificială

In Digital, Uniunea Europeană
De Mirela Marcut
14 minute

Unul din filmele mele preferate este Matrix. Prima parte, din motive evidente. Cunoscătorii știu despre ce vorbesc. M-a fascinat ideea filmului încă de dinainte să mă ocup de cercetare în ceea ce privește tehnologia digitală, politicile publice și viețile oamenilor. Mai degrabă pentru ideea liberului arbitru și, desigur, a scenelor de acțiune din film 🙂

Dar acțiunea se petrece și în partea filosofică a filmului, fiind vorba despre modul în care o inteligență artificială (IA) a creat un mijloc de a-și susține existența prin asuprirea oamenilor într-o realitate simulată și transformarea lor într-o sursă de energie. De ce ar face asta? Păi, să vezi definiția inteligenței artificiale – un sistem care acționează pentru a-și atinge obiectivele setate. Și nu poți să-ți duci la capăt obiectivele setate decât dacă ai o sursă de energie stabilă și inepuizabilă.

Realitatea e alta..nu cu mult, desigur:

  • avem de-a face cu algoritmi care optimizează activitatea lor cu consecințe adesea dramatice – vezi algoritmii social media proiectați pentru engagement pe platformă care au venit cu efecte adverse
  • se lucrează la arme autonome
  • vrem sau nu vrem să recunoaștem, suntem deja o sursă de date pentru programe bazate pe inteligența artificială
  • avem de-a face cu mulți care au luat pastila albastră

Povestea inteligenței artificiale este similară în mai multe filme – tehnologia devine conștientă de sine, realizează relele pe care le-a făcut omenirea sau ajunge la concluzia că supraviețuirea ei este țelul suprem și decide să extermine omenirea.

Aici realitatea nu e chiar așa:

  • nu avem de-a face încă cu inteligența artificială generală – adică cea pe care o vedem în filme, cu care conversezi și care se decide să ne subjuge
  • avem de-a face cu narrow AI – adică aplicații de inteligență artificială realizate pentru scopuri precise cum ar fi recunoașterea facială sau algoritmii care îți personalizează căutările Google
  • avem frânturi de coduri de conduită pe inteligență artificială, discuții despre etică în inteligența artificială și, desigur, avem un proiect de reglementare UE pentru inteligența artificială – primul din lume, de altfel

Cu ce seamănă realitatea noastră cu filmele de care ziceam? Avem de-a face cu o cursă pentru supremația în inteligența artificială. Pe primele locuri – SUA și China, urmate undeva pe turnantă de Uniunea Europeană care de fapt aleargă într-o total altă cursă: cea a reglementării, mai degrabă.

Povestea de săptămâna asta începe, deci, de la Matrix și ajunge la Uniunea Europeană și încercările ei de a împiedica manifestarea în viața reală a oricărui film apocaliptic de genul acesta. Două construcții care par unora iluzorii oricum 🙂

Despre ce o să citești mai jos?

  • ce presupune proiectul de regulament european privind inteligența artificială?
  • de ce mă interesează? cu ce mă ajută?
  • cine ce spune despre acest proiect?

 

Nu încă un regulament european….

Oh, ba da! Acum că am terminat cu cele două regulamente privind piețele digitale și serviciile digitale, care tocmai au primit votul final în Parlamentul European, e rândul regulamentului privind inteligența artificială să intre în scenă.

De ce e nevoie de un regulament european să reglementeze inteligența artificială? Sunt mai multe motive. În primul rând, vorbim de o tehnologie cu profunde implicații în ceea ce privește liberul arbitru (hello, Matrix!), luarea deciziilor, supravegherea sau viața intimă a oamenilor.

În al doilea rând, pentru că unele companii pot comite foarte multe abuzuri pornind de la „vrăjitoria” asta numită IA. Cazul companiei Clearview e notoriu, compania lăudându-se că este „cea mai mare rețea de fețe din lume”, folosind o serie de tactici cam lipsite de etică pentru a-ți colecta selfie-urile pe care le postezi cine știe pe unde. Practic, au făcut un program de recunoaștere facială bazat pe IA folosind date de pe social media și vând acest program autorităților de aplicare a legii din toată lumea (am înțeles că și autorități din UE au achiziționat acest soft, deși ar fi ilegal conform GDPR). Au ajuns acum la a doua amendă și au primit și încă câteva decizii de încetare a activității de colectare a datelor în Franța, Italia sau UK.

În al treilea rând, ca să fie prima care setează trendul 🙂 Într-adevăr, dacă setează regulile pe care se vor dezvolta principalele aplicații de inteligență în viitor, poate forța utilizarea acestor reguli la nivel internațional. E un mod de a opera similar cu regulile pe confidențialitate, unde o cercetătoare a denumit efectul Bruxelles generalizarea normelor GDPR la nivel global deoarece înseamnă reducere de costuri. Deci, foarte probabil să vorbim de efectul Bruxelles și în domeniul IA. Asta doar dacă regulile se dovedesc destul de puternice încât să forțeze companiile să le internalizeze și piața UE este suficient de atractivă.

Care sunt principalele stipulări ale viitorului regulament?

Ca de obicei când vine vorba de reglementări europene, întrebarea-cheie este: cum să cer îndeplinirea unor obligații și respectarea unor standarde fără să omor sectorul pe care vreau să-l reglementez? Pentru că, desigur, nimănui nu-i place să respecte reguli – de la copii la companiile de tehnologie care trâmbițează sus și tare că reglementările creează costuri în plus care nu există în alte părți. Ei mai zic că reglementările ar face produsele să fie necompetitive și, desigur, că omoară libertatea și creativitatea. Ce „vinde” această reglementare și o face diferită de celelalte pe sectorul digital care s-au întâlnit cu un astfel de discurs este faptul că nu a mai fost așa ceva până acum. Deci, companiile își pot pune amprenta asupra legislației prin magicul proces de lobby.

OK, revenind, ce presupune regulamentul? Accentul cade aici pe problema riscurilor inerente și necunoscute pe care sistemele IA le pot determina – nu doar la nivel de utilizare, ci și la nivel geopolitic. Deci, principalele stipulări ale regulamentului au la bază o abordare „risk-based” care cataloghează sistemele IA pe tipurile de riscuri pe care le creează, astfel:

  • riscuri inacceptabile – sisteme IA care contravin valorilor europene și care vor fi interzise. Aici intră sistemele de credit social, utilizate în China – exemplu clar dat de către propunerea de regulament și care va fi interzis explicit
  • riscuri ridicate – sisteme IA care au efecte adverse asupra siguranței sau drepturilor fundamentale ale europenilor. Vor fi clasificate astfel cele care îndeplinesc 2 condiții cumulativ: vor fi folosite într-unul din domeniile identificare biometrică, managementul infrastructurii critice, educație, piața muncii, acces la servicii publice sau privat esențiale, aplicarea legii, migrație și controlul graniței, justiție și prezintă un risc asupra sănătății sau siguranței sau afectează drepturile fundamentale ale cetățeanului. Vor trece printr-o evaluare pentru a le stabili statutul
  • riscuri limitate – sisteme IA care va trebui să respecte o serie de obligații, cum ar fi transparență, adică să fii informat că vorbești cu un sistem AI și nu cu un om
  • riscuri minime – toate celelalte sisteme IA care nu intră în categoriile de mai sus și nu vor avea alte obligații decât ce există deja în legislații
Exemple de sisteme IA pe tipuri de riscuri
Majoritatea legislației se învârte în jurul sistemelor cu risc ridicat și creează o serie de obligații pentru ele, dintre care cele mai importante pentru noi, cetățenii sunt:
  • obligațiile de transparență și de furnizare a informațiilor pentru utilizatori
  • supravegherea umană
  • evaluări de conformitate înainte de plasarea pe piață
  • supravegherea pieței din partea autorităților statele și europene (statele membre și, implicit, și România vor desemna o autoritate pentru supravegherea pieței de IA)
Și cu asta ajungem la mema asta:

Și cu ce dracu mă ajută pe mine, domnișoară?!

Secțiunea asta se întoarce 🙂 A mai fost pe aici și mi se pare chiar o expresie relevantă pentru toate ideile debitate pe această platformă. O să prezint pe scurt câteva situații prin care IA îți poate afecta drepturile fundamentale și you be the judge.

În primul rând, am spus în secțiunea de mai sus că IA e o tehnologie cu profunde implicații în liberul arbitru (hello, Matrix!), luarea deciziilor sau supravegherea sau viața intimă a oamenilor. Să vedem câteva situații:

  • luarea deciziilor – cine vrei să ia decizia să scoată CV-ul tău din teancul de CV-uri primite de o corporație și să decidă să te angajeze? Un om de HR sau un soft de inteligență artificială (IA) care poate face o prognoză cu privire la cum te vei descurca în viitor la acea slujbă? De unde știe el să facă această prognoză? Poate un astfel de sistem să ia o decizie corectă?
  • liberul arbitru – controlul comportamentului este explicit interzis în actuala formă a proiectului de regulament. Deci, nu va exista un sistem de supraveghere menit să verifice și să pedepsească comportamente considerate nepotrivite de către o autoritate arbitrară. Aici discuția poate intra pe o pantă mai complicată dacă ne gândim că algoritmii social media ar putea influența comportamente sau crea comportamente pe social media cu implicații indirecte asupra liberului arbitru. Dar hai să nu ne băgăm aici, având în vedere că problema rețelelor sociale și a algoritmilor săi nu este considerată de risc ridicat
  • supravegherea sau viața intimă a persoanelor – una e sistemul de supraveghere dintr-un aeroport, alta e sistemul de supraveghere într-un oraș care, cuplat cu recunoașterea facială, poate să-ți urmărească fiecare pas. Nu suntem neapărat aici, dar povestea cu Clearview AI menționată mai sus arată că am putea fi. Să nu uităm că acest soft a fost achiziționat de forțe de poliție din Europa. Întrebarea care se pune și la care nu cred că legislația IA răspunde este: ai dreptul să mergi până jos la magazin să cumperi o pâine fără a te gândi că cineva te vede și te urmărește și pune informația asta cap la cap cu altceva? (sigur că așteptați la o întrebare filosofică aici)

Toate întrebările de mai sus, dar și proiectul de legislație, pornesc de la premisa că sistemul IA funcționează pe baza unui set de date de calitate, cu ajutorul căreia acesta „a învățat”. De altfel, există stipulări în proiectul de regulament care se asigură că sistemele cu risc ridicat vor fi dezvoltate pe seturi de date de calitate și că sistemele vor avea guvernanță a datelor clară cu privire la:

  • cum au decis designul sistemului
  • colectarea de date și procesul de procesare a datelor
  • formularea ipotezelor de lucru pentru sistem
  • examinarea posibilelor biasuri (și altele)

Testarea datelor utilizate va trebui să ia în calcul și caracteristicile geografice sau comportamentale din zona în care vor fi utilizate sistemele cu risc ridicat. Mai precis, sistemele IA nu pot funcționa universal pentru că avem particularități culturale sau de comportament, spre exemplu să recunoască că o burqa nu e tot una cu o cagulă (exemplu exagerat, dar e util pentru înțelegere).

În al doilea rând, proiectul de regulament IA ne dă posibilitatea să aflăm când avem de-a face cu un sistem IA și nu cu un om. Spre exemplu, când vei depune actele pentru un împrumut bancar, vei fi informat că un sistem IA îți calculează scorul de credit.

În al treilea rând, supravegherea umană este cheia pentru ca drepturile noastre să fie respectate, iar sistemele cu risc ridicat va trebui să se asigure că un om suficient de bine pregătit, care înțelege cum funcționează sistemul, îl va „stăpâni”. Sarcinile acestuia/acesteia vor fi de a fi conștient/ă de tendința umană de a se baza prea mult pe tehnologie, de a fi capabil/ă de a interpreta corect rezultatele sau de a decide să nu folosească sistemul. Deci, aici avem de-a face nu doar cu IT-iști care creează sistemele astea, ci va trebui să ținem cont că forța de muncă în general are nevoie de cunoștințe de IA ca să poată folosi sistemele astea care doar se vor înmulți în viitor.

În al patrulea rând, statele și Comisia vor supraveghea piața și vor putea cere scoaterea unor sisteme care se dovedesc a fi prea riscante sau care vor avea efecte neintenționate. Deci, și aici avem nevoie de oameni bine pregătiți la nivel național care să poată înțelege tehnologia, dar și drepturile noastre fundamentale 🙂

Sună totul too good to be true? E vremea să ne uităm ce mai zic alții pe acest subiect.

Cum e de fapt?

Lucrurile sunt departe de a fi perfecte în ceea ce privește abordarea „futureproof” și neutră cu care se laudă Comisia Europeană. Sau cel puțin așa zic cei care s-au pronunțat pe lege.

Institutul Ada Lovelace din UK, printre cele mai semnificative institute de cercetare pe chestiuni de tehnologie din lume, are câteva probleme cu acest proiect de regulament:

  • mare parte din reglementările la adresa sistemelor IA vor cădea în brațele producătorului, dar acestea nu sunt produse „finite” sau, zic cei de la Ada, statice, „comportamentul lor schimbându-se în funcție de noi seturi de date, integrări în diverse ecosisteme etc”. Iar „utilizatorii” de astfel de sisteme IA au un rol limitat în legislație. Mai pe scurt, regulamentul nu descâlcește responsabilitățile diverselor entități implicate în utilizarea sistemelor IA – de la simple firme care cumpără un sistem, la social media, unde algoritmii nu neapărat că fac parte integrantă din sistemul IA
  • chiar dacă face caz din ideea necesității respectării drepturilor fundamentale ale cetățenilor, cei de la Ada cred că draftul de regulament cam ignoră contribuția cetățenilor/utilizatorilor finali ai sistemului IA. Adică nu te poți plânge unei autorități că ai fost nedreptățit de un sistem IA.
  • paralel cu obiecția de mai sus, cei de la Ada mai spun că regulamentul nu oferă o evaluare de impact asupra drepturilor fundamentale, cu toate că proiectul menționează importanța drepturilor fundamentale de foarte multe ori
  • clasificarea sistemelor pe tipuri de risc a fost făcută oarecum arbitrar, conform celor de la Ada. Și nu știm dacă se vor putea adăuga alte tipuri de sisteme în viitor. Ei spun că această listă arbitrară nu prea creează încredere în tehnologie, așa cum tot trâmbițează UE

DigitalEurope, asociația care reprezintă interesele marilor companii la Bruxells (printre care și BigTech), și-a formulat o poziție pe subiect:

  • și ei sunt de acord că lista sistemelor IA cu risc mare e cam vagă și ar trebui detaliată
  • și ei sunt de acord că utilizatorul sistemului trebuie să aibă un rol mai bine stabilit – pornind de la simpla idee că una e să-l creezi, ala e să-l folosești, dar obligațiile trebuie împărțite
  • sigur ar rezulta foarte multă hârțogărie din partea celor care creează astfel de sisteme – un lucru car poate dăuna IMM-urilor și start-upurilor.
  • sarcina implementării cade și în cârca statelor membre, care ar putea interpreta diferit unele aspecte ale regulamentului, ceea ce ar duce și la mai multă fragmentare. Deci, e nevoie de mai multă coordonare și sprijin pentru state de la nivel european (prin instituția propusă numită European AI Board)

Cercetătorii cei mai celebri pe subiect și-au formulat și ei păreri pe subiect (și nu doar cele din sfera – vai, IA va aduce pieirea omenirii). Max Tegmark este unul dintre cei mai celebri specialiști IA din lume și, invitat la o audiere a Parlamentului European pe acest subiect, s-a pronunțat că propunerea de regulament nu este „futureproof” deloc, având în vedere că nu face referire la sisteme de uz general, care sunt de fapt viitorul tehnologiei IA.

Altă obiecție a lui Tegmark – care nu este cuprinsă la rândul ei în textul legislației – se referă la potențialul de manipulare la nivel societal pe care-l au aceste sisteme și care nu cade sub incidența acestui proiect. Se referea desigur la social media.

Pe scurt: legislație limitată, vorbește despre drepturi fundamentale, dar nu face prea multe pentru a le rezolva, delimitări oarecum arbitrare ale tipurilor de riscuri și posibile implementări defectuoase.

Cum rămâne?

La aceeași audiere a Parlamentului European a participat și Stuart Russell, unul din „pionierii domeniului” care a fost de acord cu ideile lui Tegmark. El a și scris unul din primele manuale de IA în SUA și a scris o carte, numită Human Compatible, unde explică potențialul și limitările IA. Recomand cartea.

Chiar dacă recunoaște că avem de-a face cu limitări tehnologice în ceea ce privește construirea unor sisteme IA generale, în cartea cu subtitlul AI and the Problem of Control el vine deja cu o teorie cu privire la IA în așa fel încât să reducă din start unele potențiale amenințări. Deci, nu avem încă de-a face cu IA foarte puternice, dar el deja vine cu idei despre cum să schimbăm de tot definiția și construcția IA. Dacă asta nu te pune pe gânduri, atunci ce?

Ideea lui principală, cu care vă las în acest final de articol, este să regândim definiția IA de la:

„mașinile sunt inteligente atâta timp cât se așteaptă ca prin acțiunile lor să-și îndeplinească obiectivele”

la

„mașinile ne sunt benefice atâta timp cât se așteaptă ca prin acțiunile lor să ne îndeplinească obiectivele noastre”.

De la obiectivele lor – pe care noi le setăm, dar poate le setăm prost și cu consecințe nebănuite – la obiectivele noastre cu adevărat. Regăsesc ceva fărâmă din ideile astea în proiectul de regulament IA? Nu prea, deocamdată ne gândim la IA ca la niște produse pe care le cumpărăm și care trebuie să aibă marca de conformitate CE pe ele. Nu gândim societal.

 

Referințe

https://www.bbc.com/news/technology-61550776

https://edri.org/our-work/we-need-to-talk-about-clearview-ai/

https://noyb.eu/en/second-eu-20-mio-fine-clearview-ai

https://www.europarl.europa.eu/legislative-train/theme-a-europe-fit-for-the-digital-age/file-regulation-on-artificial-intelligence

https://oeil.secure.europarl.europa.eu/oeil/popups/ficheprocedure.do?reference=2021/0106(COD)&l=en

https://www.digitaleurope.org/resources/digitaleuropes-initial-findings-on-the-proposed-ai-act/

https://www.adalovelaceinstitute.org/report/regulating-ai-in-europe/

 

CiteșteSalvează

PNRR. Slalom printre jaloane și legi pe transformare digitală

In Digital, România, Uniunea Europeană
De Mirela Marcut
14 minute

Ați auzit de conferința privind viitorul Europei? Dacă nu, vă zic eu. Una dintre cele mai transparente inițiative de consultare cetățenească din câte îmi amintesc eu, acum e la faza de consultare cetățenească. E practic un cadru prin care oricine poate propune idei pentru viitorul Europei, de la cele mai trăznite la cele mai pertinente posibile. În același timp, se fac dezbateri de tip forum, unde oamenii efectiv se întâlnesc la sediul Parlamentului de la Strasbourg și discută propuneri clare pentru a le da mai departe liderilor pentru faza a doua a conferinței, anume cea în care se adună „the big bosses”, liderii și experții. Demersul e gândit să fie cu adevărat grassroots și cu adevărat deschis. În fond, e vorba de viitorul Europei.

Ei, cum ar fi dacă n-ar fi fost conferința și ar fi apărut la final niște hotărâri făcute de unii acolo departe? Sau ar fi fost „mai multe întâlniri” organizate on the down low și ne-am fi trezit cu rezultatul final? Și ni s-ar fi spus că e urgent, așa că n-avem timp de discutat, trebuie să facem cum zic ei. Scandal ar ieși, vă zic eu. Iese și acuma când UE se străduiește să fie chiar transparentă, și mai iese câte unu care nu înțelege care e treaba si zice: băi, aștia din Europa acolo departe decid pentru tărișoara noastră? Da’ știu ei mai bine ce ne trebuie nouă?!

Despre transparență e vorba în acest articol, considerată poate un moft de foarte multă lume, de la cetățeni la (mai ales) decidenții politici. Transparența este una din valorile care stau la baza unui proces sănătos de guvernanță, în care diferiți actori decizionali de la mai multe nivele contribuie la un proiect, la o propunere de politică publică, în așa fel să fie bine pentru toți. Să fie bine, să nu fie rău. Și mai e vorba și despre asta, despre guvernanță, adică cine ce face pentru implementarea unui proiect, mai ales unul de anvergură, cum este Planul Național de Redresare și Reziliență. Mă refer aici la componenta de transformare digitală a planului – anume acei 20% obligatorii din toată suma care trebuie cheltuiți pe digital. Și mai este despre ceva, despre iminență, urgență și alte cuvinte care maschează discuțiile pe care ar trebui să le avem despre transformare digitală.

Ce vei prinde dacă ai răbdare să citești până la capăt?

  • un scurt parcurs al jaloanelor de îndeplinit pentru transformarea digitală conform documentelor PNRR
  • scurtă evaluare a proiectelor de lege aflate în dezbatere – cloudul guvernamental și interoperabilitatea – din perspectiva transparenței, a guvernanței și iminenței

Să purcedem!

Abrevieri:

  • ADR – Autoritatea pentru Digitalizarea României
  • MCID – Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării
  • PNRR – Planul Național de Redresare și Reziliență
  • STS – Serviciul de Telecomunicații Speciale
  • SRI – well, știm cu toții cine e 🙂
  • OUG – Ordonanță de Urgență a Guvernului

Slalom printre jaloanele PNRR

Înainte de slalomul printre jaloanele PNRR, să facem slalom prin graficul de mai jos, de pe site-ul de monitorizare a implementării PNRR la nivel european. Aproximativ jumătate din tot capitolul aferent transformării digitale este alocat serviciilor publice digitale, nu foarte mult, dar nici foarte puțin. Germania, Finlanda, Lituania sau Malta sunt campioane la acest capitol cu sume mult mai consistente atribuite acestui domeniu. Germania cheltuie pe identitate electronică, digitalizarea a 575 de servicii publice administrative chiar și locale, dar și pe modernizarea registrelor de date. Fun fact: și ei au probleme cu interoperabilitatea.

Sursă: Comisia Europeană, Monitorizare RRF

Să ne mutăm acum la România. Unde se duc banii pe servicii publice digitale? Investițiile menționate sunt următoarele:

I1. Implementarea infrastructurii de cloud guvernamental
I2. Investitii pentru dezvoltarea/migrarea în cloud
I3. Realizarea sistemului de eHealth și telemedicină
I4. Digitalizarea sistemului judiciar
I5. Digitalizare în domeniul mediului
I6. Digitalizare în domeniul muncii și protecției sociale
I7. Implementarea formularelor electronice eForms în domeniul achizițiilor publice
I8. Carte de identitate electronică și semnătura digitală calificată
I9. Digitalizarea sectorului organizațiilor neguvernamentale
I10. Transformarea digitală în managementul funcției publice

Aceste investiții trebuie dublate de reforme, mai ales legislative pentru a asigura cadrul legal. Mai precis, încă nu avem legi care să ne spună mai clar cum trebuie făcute aceste investiții pentru a avea impact pozitiv maxim.

Până la data realizării acestui articol, următoarele reforme au fost programate pentru a fi bifate (sursa pentru toate capturile de ecran din PNRR e aici, nu trebuie decât să descarci arhiva pe componenta de transformare digitală, să despachetezi și să citești un fișier PDF în format destul de plictisitor, apropo de transparență):

Jalon PNRR - Componenta Transformare Digitală

Avem grupul operativ? Îl avem, prin OUG 30/2022, deci 2022, nu 2021, așa cum e scris în lista jaloanelor. Problema e că prima dată (decembrie 2021) au legiferat regulamentul cadru de organizare pentru „stabilirea condițiilor de înființare a posturilor în afara organigramei și a plafoanelor salariale”, în care scria că MCID poate înființa structuri. Dar, abia apoi (februarie 2022) s-a propus înființarea entității respective prin legislație pentru că altfel nu poate monitoriza cu adevărat activitatea de implementare. Și, la finalul OUG 30/2022, aflăm că precedentul regulament se abrogă. Ciudat parcurs.

Câteva observații cu privire la task-force, organizare, guvernanță:

  • va avea atribuții de project management și monitorizare ale implementării politicilor, dar și atribuții de policy design – elaborarea cadrului normativ
  • principalele atribuții se leagă de cloudul guvernamental-cumva nu se leagă concret cu toate celelalte reforme propuse în cadrul componentei 7 de transformare digitală care are mai multe componente
  • ordonanța de creare a acestei unități mai conține și o unitate organizată pentru ADR – care nu este jalon în PNRR, iar atribuțiile acestora se cam suprapun cu cele ale unității din MCID. O separare mai clară a responsabilităţilor şi razei de acțiune e necesară aici

Următorul jalon:

Jalon PNRR - Componenta Transformare Digitală

Ca orice politică publică ce se respectă, e nevoie de o analiză care să ofere posibile variante de realizare a cloud-ului guvernamental, dar mai ales la „modelul de guvernanță a datelor guvernnamentale”.

Avem analiză – jalonul 143? Se pare că avem, dar nu e publică, conform monitorizării de aici. Interesant acest subiect având în vedere iminența și întârzierea cu privire la cloud-ul guvernamental. Lipsa acestei analize publice nu bifează deloc la capitolul transparență, mai ales că fiind jalon, trebuie asumat public și raportat la Comisia Europeană. Termenul e aproape trecut, fiind Q1 al 2022, iar platforma de monitorizare a Comisiei arată că nu avem niciun jalon îndeplinit până acum.

Situația proiectelor de lege pentru transformare digitală - cloud și interoperabilitate

Jaloane PNRR - Componenta Transformare Digitală

Săptămânile astea au ieșit în public aceste două proiecte de lege – anume OUG privind implementarea cloud-ului guvernamental și Legea privind interoperabilitatea. Cam ne-am trezit cu rezultatul final, în dulcele stil românesc al netransparenței, fără analiza de mai sus cu privire la cloud.

Înainte să ne uităm la acestea două, să vedem unde suntem la nivel de e-guvernare. Nu că mai trebuia să o spun, dar aici chiar se aplică clișeul că o poză, în cazul acesta un grafic, spune mai mult decât 1000 de cuvinte.

Sursă: eGovernment Benchmark, 2021

Conform analizei EGovernment Benchmark pe 2021 a Comisiei Europene, suntem într-o poziție cam singurlară sau, mai bine zis, nimeni nu vrea să se joace cu noi”. Chenarul nostru este non-consolidated eGov, adică niveluri scăzute atât de penetrare a e-guvernării, cât și de digitalizare a serviciilor. Ce e suprinzător e că aceeași analiză pe 2019 ne arată de fapt în chenarul de Unexploited eGov, cu niveluri mai ridicate de penetrare a serviciilor, dar fără performanță în digitalizare. Pandemia a forțat dezvoltarea și penetrarea acestor servicii în așa fel încât toate țările au avansat, ceea ce a dus media mai sus, în timp ce noi nu am progresat suficient.

Având acest tablou în față acum, parcă avem deja simțul iminenței și a urgenței cu care trebuie făcute lucrurile. Să vedem, pe scurt, ce ar trebui să avem și ce urmează să avem, ca urmare a acestor două proiecte de lege.

Legislația privind cloudul guvernamental

Cei care se pricep cu adevărat la partea tehnică au comentat destul proiectul, găsiți informații aici, aici și aici. Voi comenta proiectul din perspectiva iminenței, transparenței și a guvernanței.

  • iminența – proiectul este, într-adevăr, foarte necesar și esențial pentru transformarea digitală a României. Din acest punct de vedere și dacă ne uităm la graficul de mai sus, este o urgență ca acest proiect să se întâmple. De aceea, legislatorii au ales varianta ordonanței de urgență, care scurtcircuitează ritmul clasic al unei legi. Dar, în același timp, fiind atât de esențial, parcă ar trebui făcut bine de la început, nu cum s-a procedat cu legiferarea task force-ului care s-a făcut greșit de la început
  • iminența – jalonul nr. 144 pentru intrarea în vigoare a legii care reglementează guvernanța cloudului guvernamental este prevăzut pentru Q2 din 2022, ce începe de-abia în aprilie 2022 și se termină la final de iunie 2022. Interesant e că PNRR prevede în aceeași perioadă și semnarea contractului de implementare a investiției pe baza procedurii de ofertare pentru implemetarea investiției (jalon nr. 153). Aceste jaloane sunt prea-prea puse una lângă alta, având în vedere istoricul bine cunoscut al mersului achizițiilor publice. Foarte probabil, acesta este motivul pentru alegerea variantei de OUG față de lege. Justificarea oferită de minister a fost următoarea: „Având în vedere ca la nivelul Parlamentului României nu a fost elaborat acest proiect de lege, este necesara utilizarea mecanismului de ordonanta de urgenta, pentru a îndeplini angajamentele asumate de România si pentru a evita eventualele blocaje în relatie cu serviciile Comisiei Europene” (sic!)
  • transparența – discuțiile cu privire la realizarea unui astfel de proiect au început de fapt de la nivelul legislativ, conform celor spuse aici și preluate aici. Deci, explicația de mai sus nu ține.
  • transparența – parcursul legislativ ar asigura transparența, la nivel de comunicare publică și implicare a societății civile în procesul consultativ. Mai mult, analiza de mai sus care trebuia să fie în jalonul nr.143 ar fi asigurat, de asemenea, o deschidere către public prin privirea obiectivă asupra diferitelor variante de lucru.
  • guvernanță – la acest capitol trebuie să punem următoarea întrebare: se ponderează instituțiile cu adevărat între ele? Am încercat să înțeleg schematic de ce anume se ocupă fiecare. Citind articolele de lege unul după altul, nu prea îți dai seama care unde e responsabil și există, de asemenea, posibile suprapuneri între responsabilități. Iată ce a ieșit.
Sursă: elaborare proprie, conform datelor din proiectul de OUG
  • guvernanță – ministerul e cam singuratic și nu face prea multe, în timp ce cele trei instituții colaborează sau se suprapun (rămâne de văzut) în ceea ce privește implementarea proiectului. Pare că acel D din abrevierea ministerului nu prea are rațiune de a exista. MCID ar fi putut avea atribuții de verificare/monitorizare, dar având în vederea suprapunerea politică dintre cele două instituții, nici această activitate nu ar fi sortită succesului.
  • guvernanța – principala acuză care a venit după ce acest proiect a ieșit public s-a îndreptat către prezența instituțiilor de siguranță națională (mai precis SRI) în acest melanj instituțional. Pe bună dreptate. Dacă e să privim din această perspectivă melanjul instituțional, putem presupune că deciziile vor fi subordonate celei cu influență semnificativă. Deci, e posibil să nu fie de fapt guvernanță, ci mai degrabă guvernare ierarhică.
  • guvernanța – Guvernul a fost mai plastic în explicații: „Guvernul este proprietarul terenului și beneficiarul construcției contractate prin PNRR în care vor locui atât cetățeanul, cât și funcționarul public. Funcționalitatea camerelor este asigurată de ADR care reflectă nevoile și dorințele beneficiarilor, pentru că fiecare cameră din casa Cloud-ului guvernamental reprezintă câte o instituție a administrației publice centrale – ministere, autorități. Construcția și instalațiile, practic tot ce nu se vede dar este esențial pentru calitatea și durata de viață a construcției, poate fi asigurat de o instituție cu expertiză națională în administrarea echipamentelor hardware, iar siguranța și protecția anti-efracție de o instituție cu înaltă calificare în securitatea cibernetică. Dar partea care transformă cu adevărat o casă în acasă, deci ce însuflețește o construcție prin design și prin furnizarea de bunuri și servicii, trebuie să revină mediului privat. Ca reprezentant al Guvernului României, deci proprietar al casei, nu vreau să creez premisele prin care să se poată cumpăra doar cele mai scumpe soluții, ci pe cele mai funcționale din zona privată”. O singură mențiune aici: așa e, totul e ca o casă, doar că deja acum când vorbim, avem deja acoperișul, geamurile și unii pereți și ne chinuim să facem fundația. Poate un reprezentant al autorităților locale/județene care să participe la această guvernanță nu ar trebui să fie inclus în această arhitectură instituțională? Ei reprezintă pereții sau ce vreți voi din această metaforă și ar trebui incluși.

Legea privind interoperabilitatea

Aici lucrurile parcă nu sunt atât de contondente, mai ales că e vorba de o lege, deci aici n-ar fi urgență. Termenul limită pentru acest act legislativ este tot același Q2 din 2022, deci tot deodată cu cloudul guvernamental.

Interoperabilitatea e complementară proiectului de cloud guvernamental, ajutând la transferul corect al datelor de la o instituție la altă și punând astfel în aplicare în sfârșit ideea că documentele vor trebui solicitate doar o singură dată atunci când avem de-a face cu statul pentru că, teoretic, statul ar trebui să aibă deja date despre tine. Dacă ar fi să reiau explicația plastică a guvernului, interoperabilitatea ar fi ușile de la camere care asigură comunicarea cu celelalte încăperi din casă.

Cum stă acest proiect la capitolele – iminență, transparență, guvernanță?

  • iminență – așa cum ziceam, acest proiect nu e sub formă de ordonanță de urgență, ci sub formă de lege, deci să înțelegem că nu e atât de urgent? explicația ministerului este că autoritățile executive au decis să sprijine proiectul demarat la nivelul legislativ, deci nu e nevoie de OUG.
  • iminență – dar cum rămâne cu spiritul legii? e urgent să avem acest principiu de interrelaționare dintre autoritățile statului de la diferite niveluri? Desigur, din perspectiv asta, e la fel de urgent și esențial ca proiectul de cloud
  • transparență – expunerea de motive menționează gândirea acestei legi în parteneriat cu mediul privat, academic și al societății civile în cadrul comisiei pe IT din Camera Deputaților. Deci, putem deduce că acest proces a fost transparent, cât de cât. Proiectul e încă în dezbatere publică, adică acel minim de transparență pe care și-l asumă de regulă statul român
  • guvernanță – expunerea de motive explică destul de bine împărțirea: legea conferă funcția de reglementare în domeniul implementării platformei de interoperabilitate MCID, iar funcția de monitorizare, control și evaluare aparține ADR. Straightforward, cum ar zice englezul. Tot ADR face majoritatea lucrurilor, așa pe scurt.
  • guvernanță – problema e că autoritățile afectate, adică toate, vor trebui să își schimbe fluxurile de lucru, așa cum spune și expunerea de motive: instituțiile și autoritățile publice vor avea obligația de a-și schimba procedurile de lucru, respectiv de a propune schimbări cu privire la legislația în vigoare, pentru a presta serviciile publice aflate în responsabilitatea lor exclusiv în baza datelor ce pot fi obținute prin platforma de interoperabilitate. OK, desigur, dar putem avea discuții despre un mod unitar de schimbare a fluxurilor de lucru la nivel local? Tot aceeași expunere de motive spune că nu a fost cazul consultării structurilor reprezentative ale autorităților publice locale. Corect din perspectiva faptului că interoperabilitatea este realizată la nivel central. Ar fi incorect dacă nu s-ar realiza ulterior astfel de consultări din perspectiva asigurării unui flux unitar de lucru, mai ales că legea presupune și sancțiuni dacă nu se respectă.

Note de final...

Revenind la analogia de la început, aceste două proiecte sunt aproape ca niște modificări de tratat cu privire la funcționarea Uniunii Europene la nivel de semnificație. Ca și cum ai spori prerogativele unor instituții europene în detrimentul celor naționale. Ar trebui să nu discutăm despre asta? Ar trebui să grăbim discuția cu prețul promisiunii unui viitor strălucit? UE a înțeles că nu se poate așa, nu degeaba istoria integrării europene e plină de pași mărunți și crize. De aceea, a pornit un astfel de demers cu privire la viitorul Europei. De ce nu putem face așa și la nivel național?

Nu am soluții tehnice, nu e expertiza mea, dar pot discuta la nivel de viziune și politici. Închei, ca de multe ori, cu o întrebare retorică: în numele urgenței și a iminenței, sacrificăm transparența și guvernanța sănătoasă?

Sursă foto imagine de header aici.

CiteșteSalvează

Totul e o platformă. Despre Actul privind Serviciile Digitale

In Uniunea Europeană
De Mirela Marcut
11 minute

„Information french fries”. Când suntem online, consumăm informație ca pe cartofi prăjiți. E delicioasă (cine n-a râs la un video de pe TikTok să fie ăla care ridică primul/prima piatra). Nu știm să ne oprim la 2-3 scroll-uri, ci dăm la infinit, dacă se poate, cât mai mult. Dar la fel cum cartofii prăjiți nu sunt cel mai bun lucru din lume pentru sănătatea ta, nici informația asta nu este adesea de foarte mare calitate și, oricum, prea multă strică. N-ai observat că multă lume parcă o ia razna în ultima perioadă?

Expresia nu-mi aparține mie, ci lui Frances Haugen, cea mai nouă persoană pe care Mark Zuckerberg a adăugat-o în loc de țintă la jocul lui de darts din metaverse. Ea a scos cercetări interne din companie care arată că Instagram poate dăuna sănătății mintale a adolescenților, că Facebook e folosit pentru traficul de persoane, că maximizează timpul stat pe platformă și ne trimite cele mai nocive postări. Frances, să revin la ea, a participat zilele trecute la un webinar organizat de un MEP german, Alexandra Geese, unde a vorbit despre acest obicei pe care-l avem de a ne îndopa cu informația pe care social media ne-o poate furniza la infinit.

De fapt, webinarul era dedicat „constituției digitale europene”, adică Actului privind Serviciile Digitale, acest regulament pe care cei deja din BigTech sigur îl studiază pentru a vedea cum îl pot submina (așa cum au făcut și cu GDPR). Nu, nu e aplicat încă, dar a atras atenție la finalul lunii ianuarie pentru că Parlamentul European a adoptat prima sa poziție, după cea a Consiliului din noiembrie 2021. Asta înseamnă că poate începe negocierea dintre cele două instituții pentru a-i găsi o formă finală. Francezii, care dețin președinția Consiliului, o vor adoptată până la finalul mandatului lor, deci iunie 2022.

Deci, de ce să discutăm despre asta dacă tot nu s-a adoptat încă? Pentru că …ce am scris în titlu. Totul e o platformă azi. Totul e un serviciu online de intermediere, deci modificările astea ne vor afecta mare parte din viața noastră. Nu crezi? Citește și vezi 🙂

Deci, despre ce e vorba?

  • te conving că mare parte din lucrurile pe care le facem online sunt „platformizate”
  • în calitate de cetățean, vei vedea ce drepturi ai ca utilizator al acestor servicii online și, mai important, ce poți face să te protejezi
  • vei vedea cum poate arăta Internetul tău peste câtva timp

Totul e o platformă, deci.

Internetul comercial devine din ce în ce mai mult o platformă și devine tot mai centralizat. Ne e ușor să intrăm pe emag să comandăm ceva de la un vânzător de pe platformă, decât să intrăm pe site-ul vânzătorului să luăm. Ce tot atâtea aplicații de restaurante pe telefon, când poți folosi doar una care adună restaurantele tale preferate? Să mai continuu?

Mare parte din activitățile comerciale pe care le facem online sunt platformizate și sunt acoperite de acest proiect de regulament

  • vrei să cauți pe net, folosești un motor de căutare – acoperit de acest proiect de regulament
  • vrei să comanzi ceva de pe net, șanse mari să folosești un marketplace – acoperit de acest proiect de regulament
  • vrei să vinzi ceva pe net, folosești o platformă de vânzare – cumpărare – acoperită de acest proiect de regulament
  • stai pe rețelele sociale, comentezi, postezi acolo – și acestea sunt acoperite de act proiect de regulament
  • vrei să îți rezervi o vacanță, folosești o platformă de rezervări sau chiar una unde proprietarii își listează casele  – și aceasta este acoperită de acest proiect de regulament
  • folosești un serviciu de cloud pentru a stoca documente sau poze – și acesta este acoperit de acest proiect de regulament
  • seara după muncă, dai drumul la un Netflix, care folosește sisteme de recomandare să-ți spună la ce să te uiți – și acesta e acoperit de acest proiect de regulament

Aproape toate aceste platforme folosesc sisteme de recomandare a conținutului, înșiră ceea ce vezi tu după cum te cunosc ele pe tine. Sau poate găzduiesc șarlatani care îți închiriază o casă de vacanță care de fapt nu există. Sau poate îți recomandă să cumperi un produs vândut de deținătorul marketplace-ului în detrimentul unui vânzător obișnuit pe platformă, dar care poate oferi un preț mai bun la același produs. Și desigur, să nu uităm, rețelele sociale ne dau conținut doar ele știu cum, șterg postări care nu ar trebui să fie șterse etc.

Toate acestea sunt vizate de către această viitoare „constituție digitală europeană”. Sau, ca să folosesc metafora lui Frances Haugen, acest bol pentru cartofi prăjiți care ar trebui să se transforme miraculos într-un bol de salată sau măcar salată de fructe.

Unde suntem cu Actul privind Serviciile Digitale?

Discuția pe forma originală a acestui regulament și principalele prevederi le găsești aici.

Ideea generală a acestor reguli este să ne protejeze pe noi de practicile opace ale platformelor online, dar și de propagarea conținutului ilegal pe Internet. Am scris într-un articol mai vechi că adesea luăm situația actuală de bună, în sensul că suntem confortabili în acest mediu online care, din păcate, devine tot mai toxic. Acceptăm politici de colectare și procesare a datelor pe care nu le înțelegem, acceptăm ce conținut ni se recomandă și ne apare pe rețelele sociale fără să știm ce motive se află în spatele acestuia sau cădem pradă unor păcăleli sau unor ilegalități în spațiul online și nu știm cu adevărat cui să ni se adresăm că ni s-a eliminat o postare total fără temei sau că am fost păcăliți într-o tranzacție online.

Deci, unde suntem? Așa cum spuneam mai sus, actul se pregătește să intre în negocieri interinstituționale, adică cele două – Consiliul (care reprezintă statele membre) și Parlamentul European – pregătesc o variantă de consens pentru ca acesta să fie adoptat cât mai repede. Apoi, ar urma vot final pe varianta agreată în fiecare din cele două instituții. Cine a zis că cineva de la Bruxelles dictează regulile așa cum vrea el/ea, chiar nu știe despre ce e vorba de fapt.

Ce vrea Consiliul

Încep cu Consiliul pentru că reprezentanții statelor membre au o abordare mai „relaxată”, ca să-i citez aici pe cei de la Electronic Frontier Foundation. Trei aspecte sunt semnificative aici:

  • au aprobat introducerea Comisiei Europene ca organism de verificare pentru „platformele foarte mari” – adică toate platformele cu peste 45 de milioane de utilizatori
  • au introdus și motoarele de căutare explicit ca servicii care intră sub incidența acestui regulament și au introdus și sintagma de motoare de căutare foarte mari – deci vizează Google cu aceleași obligații ca Facebook
  • toate serviciile astea online au obligația de a notifica suspiciuni de activități ilegale grave, nu doar platformele foarte mari (așa cum era vorba înainte).

Pe scurt, mai multă responsabilitate pentru ceea ce găzduiesc în online, dar nu neapărat statutul de „polițiști” ai spațiul digital. Se vor ocupa de conținutul ilegal, nu de cel dăunător. Per total, modificări mai tehnice decât a făcut Parlamentul.

Statele ar vrea mai multe dar n-au obținut încă. Reiau pe scurt câteva idei:

  • Germania vrea ca platformele să aibă termene clare de eliminare a conținutului ilegal după notificare
  • tot Germania – interzicerea comerțului anonim pe Internet cu animale
  • Ungaria – prima frază din declarația lor: Hungary attaches great importance to the protection of freedom of expression and freedom of speech of EU citizens. Am râs 🙂
  • tot Ungaria – principiul țării de origine se aplică (adică platformele vor avea de-a face mai mult cu Luxembourg sau Irlanda, țări unde își au sediul), dar Ungaria vrea ca și autoritățile țării de destinație să fie implicate în supravegherea platformelor foarte mari pentru că sunt importante specificitatea națională și contextul
  • Ungaria – utilizatorii să aibă dreptul de a iniția acțiuni legale împotriva unei decizii de a elimina conținut într-o instanță din țara lor, în conformitate cu legile naționale
  • România – nimic. N-am văzut nicio declarație 🙂
  • Luxembourg vrea neapărat – chiar insistă – să se păstreze și chiar întărească principiul țării de origine. Desigur. Și nu vrea să se „importe” alte probleme în DSA. Au prea mult de lucru, se pare. You asked for it.
  • Danemarca – mai multe obligații pentru importatorii din țări terțe UE care vând aceste produse în online. Pentru că mulți vând produse neconforme cu standardele UE.

Ce vrea Parlamentul

Păi, mai multe decât Consiliul. Câteva aspecte semnificative aici:

  • Acele reclame țintite de ajungi să zici că ți-au ghicit gândurile. Parlamentul n-a reușit interzicerea lor totală (deși sunt care au propus asta), dar au interzis reclamele țintite pentru minori. Problema e când Ionică își face cont de social media și minte că are peste 16 ani.
  • S-a interzis țintirea reclamelor pe categorii, cum ar fi religia, apartenența politică sau orientarea sexuală. Da, se poate face asta acum pe reţelele sociale, anume să trimiţi reclame doar celor de o anumită religie
  • Știi când intri pe un site și îți apare un banner uriaș care te trimite direct să accepți politica de colectare a datelor? Am vorbit despre asa aici. Ei bine, nu vor mai putea afișa aceste bannere enervante și vei putea să refuzi colectarea la fel de ușor pe cum o accepți. Acum mă costă ca 3-4 click-uri în plus să refuz colectarea.
  • Știi atunci când îți apre conținut recomandat sau sugerat pe social media? Păi, de acum înainte, platformele foarte mari vor trebui să te lase să alegi dacă vrei să fii supus unor astfel de sisteme care îți recomandă conținut și vor trebui să ofere o versiune „generică” fără a-ți crea un profil bazat pe obiceiurile tale de utilizare. Nu uita că scopul platformei e să te țină acolo și poate să ajungă să îți recomande tot felul de videoclipuri polarizante, spre exemplu, unde lumea se ceartă ca să stai și tu să mai citești comentariile, spre exemplu
  • Știi termenii și condițiile pe care nu le citești? Ei bine, serviciile vor trebui să aibă termeni și condiții ușor de înțeles și accesibile (deci așteaptă la multe vizualuri) și, cel mai important, vor trebui să îți explice cum moderează conținutul pe site, cum funcționează algoritmul de recomandare. Deci, ai face bine să mai arunci o privire pe acolo
  • Dacă nu vrei să știe lumea ce ai cumpărat tu pe numele tău pe net, vei putea achiziționa unele servicii online anonim. O semnezi anonimă, cum ar veni.
  • Platformele de tip marketplace trebuie să verifice cine vinde pe platforma lor – adică cei care vând pe marketplace trebuie să-și arate fața. La propriu sau la figurat.
  • Platformele vor putea suspenda serviciile utilizatorilor sau entităților care distribuie conținut ilegal – fie după mai multe avertismente, fie dacă e conținut ilegal clar și fără echivoc.

Cu aceste două stipulări, cumva aici se determină statutul de controlori de informație al platformelor. Nu știu dacă e un lucru bun sau nu, dar e o dovadă de cât de înrădăcinate sunt în sistemul actual. Unele lucruri nu le poți controla sau opri fără concursul lor. Până la urmă, și-au dorit să ne medieze activitățile online. Asta nu are cum să vină fără responsabilități. Și-au făcut-o cu mâna lor.

Cum va arăta Internetul?

Nu va fi o câmpie cu floricele unde toată lumea zburdă liber și nemijlocit. Și nu toate aceste amendamente vor intra în regulamentul final pentru că încă se mai poate dilua având în vedere că lobbyul este fără precedent, conform europarlamentarilor implicați în dosar.

Ar trebui să fie un loc unde să te simți în siguranță să fii și tu însuți/însăți și anonim, unde să nu fii urmărit constant de formulare care te pun să accepți colectarea datelor fără să poți refuza instant, un loc unde nu devii un hamster în roată care urmărești doar ce ți se recomandă, unde dacă ai o problemă cu o platformă să ai un loc unde să te plângi, unde să poți apela la instanțe.

Dar nimic din toate astea nu va funcționa decât dacă ne asumăm și noi responsabilitatea de a acționa și ne asumăm că nu totul poate fi colectat și procesat de către aceste servicii. Apropo, IAB Europe, una din organizațiile care reprezintă industria de advertising și companiile tech la nivel UE, s-a arătat îngrijorată că, dacă utilizatorii vor putea accesa aceeași versiune a unui site și fără a oferi consimțământ pentru date ca utilizatorii care acceptă colectarea datelor, se va crea o problemă de tip „free rider” sau parazit. Deci, recunoaște indirect că serviciile pe care le primești online sunt plătite cu date 🙂 Bine, era un secret știut de toată lumea.

Nu va arăta așa cum își doresc instituțiile europene decât dacă ne facem și noi treaba și suntem atenți/atente cum funcționează serviciile unde ne petrecem mare parte din timpul nostru online și la ce drepturi avem.

Referințe

Nu sunt la universitate, deci le pun așa cum nu-mi place când le văd în bibliografia studenților 🙂

Sursă foto.

 
CiteșteSalvează

[Aproape] Tot ce trebuie să știi despre transformare digitală în 2021

In DIGest, România, Uniunea Europeană
De Mirela Marcut
14 minute

Fac azi un tur de forță prin ceea ce a însemnat 2021 pentru politicile digitale, legislație și guvernanță digitală. Nu am pretenția să fie o listă exhaustivă, dar am încercat să includ toate evenimentele, politicile și declarațiile care au marcat acest an. Pe scurt: un an cu multe proiecte și discuții, nu foarte multe schimbări, un an de pregătire.

Nivelul european

Februarie 2021 – Comisia Europeană a venit cu o propunere de extindere a regulilor de roaming la nivelul european pentru încă 10 ani. Știți voi, acelea care ne permit să stăm cu Google Maps pornit în acel city break pe care ni l-am dorit. În decembrie 2021, Parlamentul și Consiliul au ajuns la un acord pentru prelungirea până în 2032 a regulilor. La reglementare se adaugă și câteva cerințe de asigurare a calității serviciilor și în roaming. Adică să poți să te bucuri de aceeași viteză de Internet ca acasă (să recunoaștem, cu toții am pățit-o că Internetul mobil din roaming era mai slab ca acasă). Regulile intră în vigoare din iulie 2022, deci ne aşteaptă vremuri bune în ceea ce priveşte postarea selfie-urilor din vacanță 🙂

Martie 2021 – Comisia Europeană a lansat Busola Digitală – planul concret pentru transformarea digitală a Europei până în 2030. Gândit ca o vizualizare a viitorului până în 2030, planul seamănă mai degrabă ca o misiune prin ralierea tuturor resurselor disponibile pentru realizarea acesteia. Ce va înseamna pentru noi? Proiecte, multe proiecte și mult digital peste tot. Printre altele, servicii digitale publice, viteză de Internet superioară și acoperire ridicată cu Internet. Deci, am putea înregistra un teren la primărie din vârful dealului 🙂 În general, ar trebui să ne așteptăm la multe schimbări, totul depinde doar de decidenții noștri, mai ales cei care vor să stea la putere pentru 8 ani 🙂. Am mai scris despre asta aici.

Aprilie 2021 – Comisia Europeană pune pe masă propunerea de regulament pentru inteligența artificială, prima încercare de setare a unor standarde pe această tehnologie atât de promițătoare, dar atât de riscantă. Apropo de risc, pe asta se bazează și propunerea de reglementare. Sistemele pe bază de inteligență artificială vor fi evaluate din punct de vedere al riscului pe care îl prezintă față de „siguranța, viața și drepturile” cetățenilor. Filtrul de spam la emailul tău nu va avea de suferit pentru că nu reprezintă o amenințare la adresa siguranței tale, dar sistemele de IA din sectorul public (transport, educație, justiție) sunt considerate sisteme cu risc înalt, deci vor fi supuse unor obligații suplimentare: vom fi informați că vom fi supuși unei decizii a unui sistem de IA, va exista supraveghere umană, deci IA nu va lua decizia singură, iar cei care realizează astfel de sisteme va trebui să respecte proceduri de evaluare a riscului și să asigure seturi de date de calitate. Deocamdată, textul regulamentului se află în faza de discuție atât la Parlament, cât și în Consiliu.

Iunie 2021 – Tot Comisia 🙂 Au fost multe proiecte anunțate anul ăsta. Deci, Comisia a propus cadrul pentru identitatea digitală europeană. Așa cum avem un portofel digital pentru cardurile noastre și putem folosi telefonul să plătim una alta, vom putea utiliza identitatea digitală pentru a ne identifica oriunde în Uniunea Europeană. Vrem să deschidem un cont în altă țară? Ar trebui să putem face asta de acasă cu ajutorul acestui instrument, care e de fapt portofelul digital în care ne vom putea încărca buletinele de exemplu. Nu, nu va fi obligatoriu și da, vom putea controla ce fel de date vom furniza. E de lucru atât la nivel de stat membru, cât și la nivel de UE. Statele se ocupă de soluțiile lor de identitate digitală, iar UE va coordona realizarea cadrului de identitate europeană. Spre exemplu, România are stipulat în PNRR o reformă și investiții pe identitate digitală. Mai multe informații aici. Deocamdată, e la stadiul de propunere, având în vedere că votul în comisie e prevăzută de-abia pentru iulie 2022.

Tot iunie 2021 – Termen limită pentru implementarea națională a mult-discutatelor reguli noi pentru copyright. Ce a fost așa de contestat? Articolul 17 care cere ca serviciile de distribuire a conținutului trebuie să ceară autorizare de la deținătorii de drepturi pentru utilizarea conținutului. În caz contrar, platformele au obligația de a șterge conținutul. Pe scurt, cade în sarcina unor servicii ca Google și Facebook să identifice conținut încărcat fără acordul titularului dreptului de autor. Good news: parodia nu e inclusă aici 🙂 Nici Wikipedia nu e inclusă aici. A implementat România aceste reguli? Am găsit doar un proiect de lege, nimic aprobat deocamdată.

Tot iunie 2021 – Crearea Trade and Technology Council, un forum transatlantic de dezbatere pentru SUA și Uniunea Europeană. Mandatul său e mai general decât politicile digitale, dar acestea sunt un pilon semnificativ tocmai pentru că UE vrea să schimbe o grămadă de reguli în spațiul digital, iar principalele entități afectate vor fi companiile mari americane ale căror produse le folosim zi de zi (Scriu asta de pe un Dell, folosind Windows 10, aplicația Notion – toate americane). Primele întâlniri bilaterale au avut loc în septembrie 2021.

Octombrie 2021 – Statele OECD au ajuns la un acord pentru o nouă schemă de taxare a companiilor multinaționale în condițiile digitalizării economiei. Planul de taxare are două componente: distribuirea profiturilor și a drepturilor de taxare între țări (adică o parte din taxe se vor plăti în țările unde companiile au activități, indiferent dacă au un sediu acolo) și o cotă minimă de impozitare de 15% (pentru companii cu venituri de peste 750 milioane euro). Partea cu „indiferent dacă au sediu acolo” și „cota minimă de impozitare” lovește în companiile tech, având în vedere că au activități aproape peste tot în lume și sedii în țări cu scheme de impozitare foarte atractive. De altfel, Irlanda, gazda majorității companiilor tech în Europa, s-a opus destul de mult acestei inițiative. Acordul va fi implementat de-abia în 2023, deci companiile au timp să-și regândească strategiile fiscale 🙂

Noiembrie 2021 – Frances Haugen este audiată în Parlamentul European, parte a „turneului” său de avertizoare de integritate. Ea este cea care a dezvăluit o parte din lucrurile pe care le știam deja despre Facebook, dar nu știam că și FB le știe și nu face foarte multe în privința asta: că rețelele sociale dăunează sănătății mintale, că au fost folosite pentru traficul de persoane, că algoritmul lor provoacă indignare și asta ne face să stăm pe platformă mai mult etc. O astfel de mărturie e importantă în UE pentru că vor începe în curând negocierile interinstituționale pentru două regulamente care pot aduce ceva schimbare în modul în care giganții tech funcționează: Digital Services Act (DSA) și Digital Markets Act (DMA). În mărturiile ei, s-a referit și la acestea și a îndemnat eurodeputații să se asigure că cele două legi vor fi ferme și nu vor crea ambiguități.

Decembrie 2021 – Apropo de Frances Haugen…Parlamentul European a adoptat poziția sa privind DMA (în plen) și DSA (în comisie). Nu pare nu-știu-ce milestone având în vedere că e doar o poziție intermediară și textul regulamentelor va mai suferi schimbări, dar e bine să ne informăm despre ce ne dorim și ce vom primi 🙂 Despre cele două proiecte am mai scris aici. Scopul e ca platformele unde ne petrecem mult timp din viață să își asume mai multe responsabilități, să nu ne mai țină captivi pe platformă și să se asigure că drepturile noastre sunt respectate în spațiul online. Pe lângă regulile propuse de Comisie, Parlamentul mai vine cu două propuneri cel puțin interesante. Prima e restricționarea reclamelor țintite bazate pe toate datele pe care le produci pe social media și utilizarea lor doar dacă există „consimțământ clar, explicit, reînnoit și informat”. Știi mesajele alea despre care vorbeam aici, unde dai accept fără să știi ce accepți și dreptul tău la confidențialitate nu este de fapt respectat? Păi, astfel de reguli ar face mai greu ca tu să accepți să fii țintit/ă cu tot felul de reclame enervante și da, probabil că vor apărea multe mesaje unde ți se va cere acordul pentru una sau alta. A doua – interoperabilitatea pentru serviciile de mesagerie și social media gestionate de „gatekeepers”, adică Facebook de exemplu. Adică dacă vrei să te muți de pe o rețea pe alta (desigur să nu fie de la aceeași companie), să poți face asta fără să îți pierzi toate conexiunile și activitatea. Să poți vorbi de pe Signal cu prietenii de pe Whatsapp.

Decembrie 2021 – Comisia anunță un pachet legislativ pentru lucrătorii de pe platformele digitale (cei pe care îi vedeți cu diverse rucsacuri de formă cubică prin oraș și alții). 28 de milioane de europeni lucrează pe aceste platforme, dar regulile actuale permit anumite „scăpări”, cum ar fi faptul că o parte din acești europeni nu se bucură de drepturile sociale de care se bucură cei angajați pe sistem convențional: salariu minim, timp de lucru maxim, dreptul la concediu și altele. Dacă se va implementa, directiva va crea un set de criterii pentru a stabili dacă un astfel de lucrător trebuie considerat ca „angajat”, iar platforma „angajator”. Printre criterii se numără restricționarea orelor de lucru sau a dreptului de a refuza sarcini sau supravegherea electronică a muncii. Dacă cel puțin două sunt respectate, platforma devine angajator și atunci trebuie să asigure angajatului drepturile așa cum derivă ele din legislația națională a muncii. Desigur, platformele pot să combată acest statut și cade în sarcina lor să dovedească că nu sunt angajatori. Discuția e de-abia la început, având în vedere că propunerea a fost lansată doar în decembrie, deci vom mai auzi de acest proiect. Mai multe informații aici.

Decembrie 2021 – să încheiem anul și cu ceva drăgut. Digital Skills and Jobs Platform a lansat un test pentru competențele digitale. Combină autoevaluarea cu câteva întrebări tehnice pentru a obține o evaluare a competențelor tale digitale pe cele 5 componente. Mie mi-a ieșit advanced 🙂 După test, poți alege o serie de cursuri pentru a-ți perfecționa cunoștințele. Necesită cont EU Login, dar poți salva rezultatele testului în profilul tău de unde poți genera și un CV Europass cu rezultatele de la test. Rezolvăm astfel și dilema „ce scriu la competențe digitale în CV”.

Nivelul național

Și câte s-au mai întâmplat și aici 🙂

Mai 2021 – Regulamentul european care instituie Centrul european de competențe în materie de securitate cibernetică a intrat în vigoare. Care e faza? Centrul va avea sediul în București, prima agenție europeană cu sediu în România. Cu ce se va ocupa? Cu…securitatea cibernetică. Va fi un loc unde se dezvoltă cercetare în securitate cibernetică și se dezvoltă competențe și capabilitate. Centrul va manageria de fapt și o rețea de centre naționale pe dezvoltarea de competențe în securitate cibernetică

Iunie 2021 – Aprobarea legii 5G, mai precis Legea nr. 163/2021. Principala prevedere se referă la necesitatea autorizării producătorilor de tehnologii și echipamente 5G. CSAT-ul dă un aviz, iar prim-ministrul dă o decizie privind autorizarea producătorilor. Partea mai importantă e realizarea licitațiilor pentru atribuirea spectrumului 5G, adică „spațiul” pe care-l pot ocupa companiile de tehnologie pentru rețeaua 5G. Telefoane 5G avem, semnal 5G se mai lasă așteptat un pic.

August 2021 – Lansarea proiectului pilot pentru cartea electronică de identitate la Cluj-Napoca. Cartea electronică va avea un cip ce va conține datele despre tine, esențiale pentru identificare la distanță, dar îți vei putea încărca și o semnătură electronică, spre exemplu. Nu, nu va fi obligatorie, dar ca să călătorești în străinătate, vei avea nevoie de o carte cu cip.

Septembrie 2021 – Înființarea Directoratului Național de Securitate Cibernetică, o structură care preia rolurile vechiului CERT-RO, centru pe securitate cibernetică înființat ca urmare a cerințelor europene. Directoratul va acoperi o plajă mai mare de responsabilități. Principala responsabilitate din ordonanța care îl înființează? „DNSC este autoritatea competentă la nivel naţional pentru spaţiul cibernetic naţional civil, precum şi pentru gestionarea riscurilor şi a incidentelor de securitate cibernetică”. Structură complexă, buget redus pe anul 2022, din ce am auzit. Tough luck..

Septembrie-octombrie 2021 – Aprobarea Planului Național de Redresare și Reziliență. După lupte seculare, scandaluri și politizări, vizita președintei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen din septembrie consfințește aprobarea planului. Componentele legate de transformarea digitală sunt o parte semnificativă a planului, de la infrastructura de cloud pentru serviciile publice digitale până la buletinele electronice sau programe de competențe digitale. Nu ajută deocamdată că s-a primit o primă tranșă de bani deja în decembrie, dar cadrul de reglementare s-a aprobat doar după ce s-au primit banii 🙂

Noiembrie 2021 – Finalizarea primului catalog național al serviciilor publice de către Autoritatea pentru Digitalizarea României. Cuprinde o listă de peste 2300 de servicii publice împărțite pe servicii digitalizate, nedigitalizate sau parțial digitalizate oferite de către instituțiile administrației centrale și cele subordonate acestora. Printre cele mai accesate servicii digitalizate se numără servicii ale oficiilor de cadastru și cele legate de înmatriculare/circulația mașinilor. Încă nu e foarte data-friendly, dar așteptăm versiuni ulterioare pentru analize mai consistente. Catalogul e aici, vezi deocamdată mai degrabă doar lista instituțiilor, nu serviciile în sine.

Noiembrie 2021 – ADR a aprobat norme privind identificarea de la distanță a cetățenilor, iar instituțiile sau companiile care utilizează astfel de servicii au opt luni la dispoziție să le pună în aplicare. Deci, dacă vreți să utilizați un serviciu digital public de acasă, vor exista norme clare despre cum puteți fi identificați – ai nevoie de o cameră video și buletinul. Cei de la celălalt capăt al discuției te pot întreba diverse lucruri ca să confirme că tu ești tu și apoi vei primi un cod unic sau un link de conectare.

Noiembrie 2021 – Tot ADR a dat drumul unui alt proiect – Platformă Software Centralizată pentru Identificare Digitală. Desigur că are nume boring. De fapt, e poarta de intrare către serviciile publice digitale pe care le vom putea folosi. Un singur cont, cu autentificare în siguranță, acces la mai multe servicii, se va lega cu cartea electronică cu cip de care am povestit mai sus. Nu doar atât, va fi și un portofel electronic, așa cum este propus la nivel european. Niciun mare proiect fără critici semnificative, se pare. Mai avem de așteptat până va fi funcțional.

Tot noiembrie 2021 și tot ADR – lansarea sistemului național de interoperabilitate, proiect de interconectare a bazelor de date a instituțiilor administrației publice. Îl poți accesa aici, deocamdată nu poți face foarte multe cu el și ai nevoie de semnătură digitală.

Decembrie 2021 – Încheiem anul cu un pic de scandal 🙂 Nu, nu e vorba de ministrul care nu are treabă cu domeniul, ci de problema semnalată cu privire la interceptările introduse în codul comunicațiilor. Codul comunicațiilor e un pachet legislativ de directive europene care trebuie transpuse în legile naționale. Aici a fost introdus un articol care prevede obligația furnizorilor de servicii de mesagerie (mai precis Furnizorii de servicii de găzduire electronică cu resurse IP şi furnizorii de servicii de comunicaţii interpersonale care nu se bazează pe numere) de a sprijini organele de aplicare a legii (poliție, procuratură etc) și cele cu atribuții în securitatea națională (știți voi care) în „punerea în executare a metodelor de supraveghere tehnică”. Problematic, to say the least, în condițiile în care trendul european merge către asigurarea confidențialității și a drepturilor cetățenilor în spațiul digital.

Și care-i rostul?

Multe proiecte, atât la nivel european, cât și la nivel național. Nu foarte multe lucruri definitive încă. Și totuși, care-i rostul atâtor discuții? Păi, să ne pregătim pentru mai multe schimbări care vor veni din 2022 sau 2023. Cartea electronică de identitate va fi probabil chestia cea mai palapabilă la nivel național, iar la nivel european se pregătește terenul pentru a schimba din ce în ce mai mult modul în care interacționăm online. Dacă ești lucrător pe una din platformele digitale de muncă, ți se pregătesc niște reguli care ar trebui să îi ușureze munca. Dacă dezvolți sisteme de inteligență artificială, ar trebui să te pregătești pentru niște cerințe în plus. Dacă ai de-a face cu platforme social media și cu toții avem de-a face, urmează niște schimbări esențiale: posibila restricționare a reclamelor țintite, posibila utilizare a mai multor servicii de mesagerie cu un singur cont.

Multe schimbări, dar multe nu își vor avea efectul scontat dacă nu se comunică eficient și corect despre acestea. Și vorba unui clasic în viață, e mai bine să ne pregătim decât să nu ne pregătim. Spusă în țara care nu se pregătește aproape niciodată corect de nimic.

CiteșteSalvează

Să despicăm societatea și economia digitală în patru

In Orașe, România, Uniunea Europeană
De Mirela Marcut
11 minute

În filmele cu tematică sportivă, există un moment de cotitură undeva între două reprize când antrenorul vine către echipa condusă cu un discurs motivațional, menit să le ridice moralul și să le trezească un spirit de luptători. Cel mai celebru poate e Al Pacino din Any Given Sunday: life is a game of inches and we fight for each inch […] we crawl with our fingernails for that inch. Because we know that when we add up all those inches, that is going to make the f***in’ difference between winning and losing. [..] Either we heal as a team, or we will die as individuals. Recomand toată bucata asta atunci când aveți nevoie de un plus de motivație în activitatea voastră.

Azi vreau să mă leg de „life is a game of inches”. Ar urma acum să povestesc despre cum România luptă pentru fiecare inch în Indexul Societății și Economiei Digitale (DESI) și pune la punct o strategie pentru a urca în clasament. Ar urma, la condițional optativ pentru că asta nu se întâmplă, din păcate. Mai jos e ilustrația luptei României pentru fiecare inch în ceea ce privește DESI. E evident că nu avem un Al Pacino care să ne insufle un spirit de luptă, pare că n-avem nicio strategie de joc.

Pe de altă parte, pericolul unui astfel de clasament este că, adunând laolaltă mai multe informații și statistici, acoperă România de valorii medii și uniformizează foarte mult experiențele digitale ale cetățenilor în România. Asta poate fi de rău, dar și de bine. Vreau să spun că, da, indexul ne plasează la coada UE, dar în același timp reușește să ascundă bright spots și dark spots și că trebuie să ne uităm mai în detaliu. Mă refer că trebuie să privim şi la nivel regional sau chiar local să vedem ce, cine şi de unde ne trage în jos şi ce, cine şi de unde ne trage în sus. Dacă ar fi să revin la maxima lui Al Pacino, trebuie să ne uităm şi la inchii care ne separă de victorie, dar şi la inchii care ne aduc aproape de înfrângere, să analizăm fiecare membru al echipei și să vedem ce performanțe personale are.

Deci, azi avem o privire în adâncurile societății și economiei digitale din România, pentru un tablou mai clar și pentru a putea interveni mai clar acolo unde trebuie:

  • cum arată performanțele pe regiuni de dezvoltare în materie de societate digitală
  • cum se caracterizează o regiune de dezvoltare în ceea ce privește societatea digitală

Regionalizarea...societății digitale

Închipuiți-vă că de pe harta Uniunii Europene facem un zoom in pe România. Cum ar arăta acest index atunci? De câțiva ani, Eurostat măsoară societatea și economia digitală la nivel de regiuni NUTS II (acele regiuni de dezvoltare pe care le știm noi de la televizor). Având în vedere complexitatea subiectului, dar și a multitudinii de informație care ar rezulta, au redus cercetarea la câteva statistici (5 pentru societatea digitală și pe partea de economie au mers mai degrabă pe capacitatea de cercetare, dezvoltare, inovare și pe resursele umane antrenate în știință și tehnologia). Eu am ales utilizarea social media, cumpărarea și vânzarea în mediul online, utilizarea internet bankingului la nivel de regiune NUTS 2 (în România, o astfel de regiune acoperă 5-6 județe) pentru că acoperă o paletă relativ mare de activități pe care le fac cetățenii online și arată pătrunderea tehnologiei în economie (lipsește o statistică importantă după mine: utilizarea serviciilor publice digitale la nivel de regiune – ar arăta atât competențele cetățenilor, cât și disponibilitatea acestor servicii la nivel local/regional). Să purcedem.

Comerțul electronic - indivizi care au cumpărat online în ultimele 12 luni (%, 16-74 ani)

  • observăm împărțire între Transilvania, București și restul țării (media UE 65%, restul țării se află sub 38%)
  • foarte probabil, regiunile din Transilvania sunt trase în sus de orașele magnet din zonă – Cluj, Brașov, Timișoara, Sibiu etc. Există și o serie de orașe mai mici atrăgătoare (Mediaș, Sebeș, Turda, zonele metropolitane ale acestor orașe)
  • Bucureștiul se află pe undeva pe la media UE (spoiler alert: nu e singura categorie la care Bucureștiul performează la media UE)

Trebuie să menționez și evidenta diferență dintre România și alte state din Europa Centrală. De altfel, dacă ne uităm în Anuarul regional al Eurostat, regiunile din România se află la coada clasamentului regional pentru întreaga UE. Harta colorată poate induce în eroare, dar clasamentul Eurostat arată așa:

Două regiuni – Nord-Est și Sud-Est au printre cele mai scăzute niveluri din UE. Ne „batem” cu Italia și Bulgaria aici.

Indivizi care au utilizat internet banking în ultimele 3 luni (%, 16-74 ani)

  • harta destul de uniformă, dar diferența apare între noi și celelalte state din Europa centrală
  • ne încadrăm mai degrabă în peisajul balcanic – laolaltă cu Bulgaria și țările din Balcanii de Vest
  • explicații? lipsa încrederii sau mai degrabă lipsa competențelor digitale (din Programul Operațional Regional pe Nord Vest am mai găsit o posibilă explicație – lipsa conștientizării oportunității, mi se pare mai clară).

Dacă aruncăm o privire mai clară pe clasamentele regionale, lucrurile arată oleacă mai rău:

5 regiuni din RO se numără printre regiunile cu cel mai mic procentaj din UE (Sud-Vest, Sud-Muntenia, Nord-Est, Sud-Est, iar regiunea Vest este penultima).

Indivizi care au utilizat rețelele sociale în ultimele trei luni (%, 16-74 ani)

  • suntem la valorile medii sau peste media UE
  • ce ne spune asta? întărește ideea că românii ar putea avea competențe digitale de bază – informarea/comunicarea sunt doar primele „straturi” din alcătuirea competențelor digitale
  • mai poate fi vorba despre faptul că așa păstrăm contactul cu persoanele dragi din diaspora, având comunități masive de români plecați în străinătate

Nu suntem la coada clasamentului, nici chiar în top, dar o să pun și graficul pe regiuni pentru coerență. Francezii sunt printre cei mai „absenți” pe social media. Regiunea Budapestei e un caz interesant, speculez că, fiind o regiune cosmopolită unde s-au coagulat forțele anti-Orban, se folosesc de social media ca să scape de controlul asupra mass-media tradiționale.

Acum că am „desfăcut” indexul și la nivel regional, vedem diverse diferențe între regiuni și putem vedea unde să țintim mai clar politicile publice. Regiunea de Nord-Est are nevoie de cele mai mari intervenții, are cei mai mulți inchi de recuperat. Nu este cazul pentru utilizarea social media, desigur, unde suntem campioni. Cum ar fi dacă am putea depune același efort la utilizarea serviciilor de internet banking pe care-l depunem când postăm ceva pe FB? Avem serviciul la dispoziție, de la pensionari la copii cu alocații. De ce nu-l folosim? Nu știm și poate că nu înțelegem la ce ne trebuie. Poate că intervenții în promovarea conștientizării oportunităților mai trebuie realizate adaptate pe nevoile și minusurile fiecărei regiuni, nu doar să punem la dispoziție soluții generale pentru societatea digitală.

Programele europene sunt surse de intervenție țintită și niciun program n-o face mai bine decât POR – Programul Operațional Regional. Ca să știi ce trebuie să faci, trebuie să vezi mai clar cum ești, dincolo de evidentele programe naționale. Secțiunea următoare acoperă un astfel de autorportret al unei regiuni – cea Nord-Vest care nu apare în clasamentele de mai sus, deci ceva or face bine, nu?! Păi, o trage în sus unele bright spots.

Digitalizarea unei regiuni

Când zici Nord-Vest, imediat te gândești la Cluj-Napoca, acest „Silicon Valley” al României, Europei de Est și ce mai vreți voi. Facem asta cam la fel cum ne gândim automat că România e pe ultimul loc la indexul DESI. Dacă facem asta, riscăm să uniformizăm experiențele cetățenilor din Belcean cu cele din Cluj-Napoca și nu e ok. Cluj-Napoca e doar o parte din regiunea Nord-Vest, mai există și alte orașe și județe. Să privim mai atent regiunea Nord-Vest. Citez mai jos din POR NV, documentul care va ghida proiectele europene din POR în perioada 2021-2027:

  • „economia regiunii contribuie cu aproximativ 12% la PIB național, beneficiind de cele mai mari densități de companii în domeniile IT și industrii creative, după capitală. Orașe precum Cluj-Napoca, Oradea reprezintă repere la nivel național în ceea ce privește dezvoltarea serviciilor publice digitale, guvernanța și mai ales implicarea cetățenilor în dezvoltarea locală”
  • doar 2,5% din forța de muncă este ocupată în activități de tehnologie înaltă, mult sub nivelul regiunii București Ilfov (9.3%)
  • în peste jumătate din companii există procese de digitalizare pe partea administrativă (57.8%) și în doar un sfert pe partea de producție (24.1%). Utilizarea tehnologiilor digitale, serviciile cloud și comerțul electronic sunt limitate, majoritatea regăsindu-se în întreprinderile mari
  • Peste jumătate dintre întreprinderile din regiune investesc foarte puțin în tehnologii digitale (sub 10% din cifra de afaceri).
  • întreprinderile ratează oportunități semnificative de dezvoltare, mai bine de două treimi realizează mai puțin de 25% din cifra totală de afaceri în urma activităților online și doar 9% realizează peste 75% din cifra de afaceri din activități online. Oferta limitată afectează negativ și cererea, astfel că numai 9% din persoanele din regiune efectuează cumpărături online, sub media națională (18%) și mult mai puțin decât în UE-28 (47%)
  • Peste 70% dintre firme confirmă interesul pentru adoptarea unei strategii de digitalizare, pentru creșterea productivității și transparentizarea proceselor interne, iar aprox. 71% dintre întreprinderi interacționează online cu administrația (INS, 2018), iar 12% analizează big data (DESI2020), similar cu media UE
  • Implementarea conceptului de „smart city” este în etapă incipientă. Doar județul Cluj și municipiile Cluj-Napoca și Oradea au dezvoltat strategii sau planuri „smart city”, Cluj-Napoca fiind singurul oraș care apare în clasamentele și rețelele europene specifice. Doar un număr foarte redus de orașe utilizează piese de mobilier inteligent sau aplicații specifice (de tip City App / City Health) [..] 11,8% dorind să implementeze conceptul în această perioadă de finanțare, iar 8,8% să demareze proiecte pilot.
  • La nivelul autorităților publice din mediul rural, nu sunt identificate soluții de tip smart, gradul de digitalizare al acestora fiind minimal, iar serviciile publice oferite cetățenilor și mediului privat sunt de cele mai multe ori birocratice și incomplete.
  • Din punct de vedere al stadiului de implementare a conceptului de Smart City la nivel regional, 70,6% din administrațiile publice sunt în fază incipientă. 24 din 31 de orașe și municipii dețin camere de supraveghere utilizate pentru monitorizarea traficului.
  • Având în vedere discrepanțele teritoriale între mediul urban și rural, respectiv nevoia unei dezvoltări teritoriale echilibrate în regiune, se vor sprijini inițiative locale de digitalizare și în zona rurală.
  • În ceea ce privește serviciile realizate integral online, în regiune, doar 19 orașe din 43 permit plata taxelor și impozitelor locale prin platforma ghișeul.ro. Doar reședințele de județ și câteva orașe și municipii precum Turda, Șimleul Silvaniei sau Aleșd oferă o varietate mai mare de servicii publice digitale.

Concluzii și impresii

Tabloul e mai complet așa, inchii de recuperat sunt mai clari (mediul rural, mediul economic, educația digitală). Știm ce ar trebui să facem, avem și fondurile la dispoziție. Vorbim despre programe complementare – PNRR, POR, dar și alte programe operaționale (POCIDIF) care pot finanța transformări în următorii ani. Care e problema?

  • sunt mulți bani și puțină expertiză – rețetă propice pentru risipă de bani. M-aș uita mai atentă la mediul rural și transformările de acolo pentru că, dacă nu există o potrivire între nevoile cetățenilor și proiectele realizate, ne vom trezi cu echivalentul digital al „facem grădiniță în sat, dar noi nu mai avem copii care cresc aici”
  • sunt mulți bani și multe probleme – cu ce începi? M-aș uita mai atentă la capacitatea de a proiecta, gândi o strategie și un roadmap pentru transformare pentru fiecare mică localitate
  • sunt multe probleme și nu sunt înțelese la adevăratele lor magnitudini. Am mai auzit păreri ale cetățenilor: „mie-mi trebuie gaz, nu-mi trebuie pistă de biciclete în comună”. Discuția asta sigur se poate repeta în alte zone, mai ales pentru ceva considerat câteodată „frivol”. După ce să trimit o cerere online când pot rezolva cu Maricica de la registratură? Mai mult, conform indexului lui Hofstede, nu ne place incertitudinea viitorului, deci vrem ca totul să se păstreze la fel oricât de nașpa ar fi el acum. Rețetă pentru pierderea de inchi, nu pe recuperare.

Referințe

  • Eurostat Regional Yearbook Atlas, https://ec.europa.eu/statistical-atlas/viewer/?mids=BKGCNT,BKGNT22016,C01M01,CNTOVL&o=1,1,1,0.7&ch=INT,C01&center=49.97812,19.97593,3&
  • Eurostat Regional Yearbook (2021 edition), https://ec.europa.eu/eurostat/documents/3217494/13389103/KS-HA-21-001-EN-N.pdf/1358b0d3-a9fe-2869-53a0-37b59b413ddd?t=1631630029904
  • POR NV, https://www.nord-vest.ro/regio-2021-2027/
CiteșteSalvează

Discursul despre starea Uniunii. Trei lucruri despre politicile digitale

In Digital, Uniunea Europeană
De Mirela Marcut
7 minute

Pentru EU geeks, azi a fost o zi importantă. Discursul despre Starea Uniunii. Nu, nu cel american, ci discursul european. Ziua în care ascultăm prioritățile și liniile de acțiune ale Comisiei pentru perioada următoare, dar și ziua în care ar trebui să ne emoționăm. Pentru că, desigur, scopul unui astfel de discurs este să trezească o fărâmă de spirit european în noi. Discursul nu este sec și birocratic de obicei, ci este o combinație între prezentarea priorităților și povești din care să reiasă acest spirit european și rolul de lider pe care trebuie să și-l asume Europa. Povestea impresionantă de anul acesta? O tânără din Italia care, la 119 zile de la externarea din spital după ce i s-a spus că viața ei e în pericol, a câștigat medalia de aur la Jocurile Paralimpice. De reținut ce a spus: if it seems impossible, then it can be done.

Având în vedere însemnătatea discursului și prioritizarea politicilor digitale, am purces să trec în revistă mesajele-cheie cu privire la digital din discursul despre starea Uniunii Europene.

Despre ce citești azi:

  • Prezint azi pe scurt ceea ce e semnificativ la acest discurs din perspectiva politicilor digitale
  • Ce a lipsit din discurs, după mine
  • Vedem și ce înseamnă aceste priorități pentru noi, cetățenii

Ce a spus Președinta Comisiei despre digital?

O să încep secțiunea asta cu niște ”soundbites” cu ajutorul cărora voi reconstitui elementele principale ale discursului.

”Digital is the make or break issue”.

Digitalul (că acuma se pare că l-am substantivizat) este elementul esențial pentru competitivitatea economică a Uniunii Europene, iar instrumentul NextGenerationEU (transpus la noi prin PNRR-ul mult-așteptat) va garanta că se va accelera transformarea digitală, în special pentru că, spune Von der Leyen, statele membre se află în consens că trebuie cheltuit mai mult și cu cap pentru asta. Adevărul e că are dreptate, nu prea au existat contre că n-ar trebui cheltuiți bani pe asta, iar statele membre sunt mulțumite că pot cheltui o grămadă de bani pe priorități setate la nivel național, nu direcționate de la Bruxelles (dar da, cu respectarea unor cerințe și cu aprobarea finală de la Comisie).

Ca anul trecut, digitalul a rămas esența reconstrucției europene. Dar degeaba investești în tehnologie, dacă nu te axezi și pe componenta umană. Așa că Von der Leyen a avansat ideea că și competențele digitale sunt la fel de importante ca 5G sau conectivitatea sau inteligența artificială. Semn că asta e o prioritate este faptul că va porni un dialog cu statele membre pentru a crea consens către prioritizarea competențelor digitale. De ce nu face mai mult? Păi, pentru că nu poate face foarte multe, educația fiind o competență principală a statelor membre, unde Uniunea Europeană joacă un rol de sprijin mai degrabă. N-am zis-o eu, o zice tratatul.

”We are entering a new era of hyper-competitiveness”.

Competiție în care și Uniunea a intrat și în care va juca, în calitate de cea mai mare piață unică din lume. La nivelul politicilor digitale, competiția nu se dă doar pe inteligența artificială (care n-a prea fost în atenție în acest discurs), ci se dă pe „chestiile” care fac să existe spațiul digital și tehnologiile de tot felul: cipuri și semi-conductori. Pentru că breaking news: oricât ar vrea el să fie virtual, digital, online, spațiul cibernetic își rădăcinile tot în ceva palpabil!

Semi-conductorii snt esențiali pentru telefonul unde dai scroll minute în șir fără să gândești , dar sunt esențiali și pentru întregi sectoare economice sau strategice (Dacia și-a încetinit producția pentru că duceau lipsă de ei pentru computerele de bord). Dacă rămâi fără ei, nu ai cipuri, adio telefon, adio mașină. Europa stă destul de prost la capitolul acesta și, printr-o nouă propunere de legislație, European Chips Act, își propune să își crească prezența pe întreg lanțul de aprovizionare, de la cercetare la producție europeană de semiconductori.

Ce înseamnă această hipercompetitivitate pentru Europa? Șansa de a face ceva pe cont propriu, unde-și poate dovedi sau nu capacitățile autoproclamate prin astfel de discursuri. La nivel de politici digitale, a mai făcut lucruri pe cont propriu, cum ar fi un regim strict de protecție a datelor și începe să schimbe discuția globală pe acest subiect. Desigur, nu-i iese întotdeauna. Dar premiul nu cred că este locul 1 la semiconductori sau locul 1 la inteligență artificială. Premiul pe termen lung este șansa de a face ceva pe cont propriu și de a-i reuși nu doar în planul acelei politici, ci și per total în ceea ce privește integrarea europeană.

”If everything is connected, everything can be hacked.”

Ultima chestie, dar nu cea din urmă, pentru că mare parte din discurs a fost dedicată apărării europene pe mai multe paliere, de la dezvoltarea capacităților de „intelligence sharing” până la o Uniune a Apărării. Dincolo de motivele evidente ale necesității unei astfel de abordări pentru apărare, accentul a fost și pe transformarea UE în lider în domeniul securității cibernetice, prin crearea unei politici comune pentru apărare cibernetică și crearea de standarde comune. De ce? Din cauza a ceea ce scrie mai sus. Dacă totul e conectat, totul poate fi ”spart” și nu doar contul tău de facebook unde parola ta e ”parolă”, ci infrastructura de electricitate a unei țări, spre exemplu.

O astfel de afirmație este cu două tăișuri pentru că poate responsabiliza Europa (și asta e necesar), dar poate crea și o cursă a „înarmărilor cibernetice”. Rămâne de văzut.

Ce a lipsit?

Față de anul trecut, digitalul nu a fost chiar așa în centrul atenției, poate și pentru că anul trecut de-abia se anunța NextGenEU, iar cheltuielile pe digital și prioritățile deceniului digital au ținut capul de afiș. Să lăsăm și alte arii de politică să fie în prim plan 🙂

Chit că a adus vorba de competențe digitale înainte de orice altă arie din politicile digitale, mă așteptam la o dezvoltare a subiectului, eventual cu niște măsuri, fie ele și „reîncălzite”. Cum ar fi acele „digital opportunity traineeships”, un fel de stagiaturi de tip Erasmus pe care le pot face tinerii pe domenii IT în Europa. Mai ales că o mare parte din discurs a fost dedicat tinerilor, adevărații „next generation”.

Suveranitatea digitală a apărut doar o dată în discurs, deși s-a simțit spiritul acesteia când a vorbit de readucerea acasă a unor industrii și dezvoltarea de capabilități la nivel european. Mă așteptam să reiasă mai mult în discuțiile cu privire la planurile pe plan global pentru că nu presupune doar readucerea acasă a industriilor-cheie, ci și proiectarea în extern a unui anumit model. Care iarăși nu a apărut.

Ce înseamnă toate astea?

Ok, sper că ai citit până aici pentru că urmează să ne întrebăm ce înseamnă toate astea. Te va afecta ceva? La prima vedere, acestea sunt lucruri acolo sus unde noi nu avem acces. Oare?

În primul rând, înseamnă că Europa începe să strângă rândurile și continuă angajamentul de a modela spațiul digital, de la piesele care îl fac (semiconductorii) la apărarea acestuia. Intenția de a aduce producția de semiconductori în UE sau de a produce în general mai multe lucruri în Europa nu poate însemna decât de bine pentru cetățeni – pentru că vor fi investiții în cercetare, fabrici etc. Ceea ce poate însemna mai multe slujbe. Depinde de leadership-ul românesc să preia tema și să se poziționeze ca atare. Oh wait…

În al doilea rând, dacă Europa strânge rândurile să creeze capabilități de apărare în spațiul cibernetic, așa ar trebui să faci și tu. Autentificare în doi pași, schimbarea parolelor, securizare, toate astea țin și de tine. Sunt lucruri pe care le poți face și nu te costă. De ce trebuie să le faci? Pentru că dacă totul e conectat, totul poate fi spart.

În al treilea rând, vom vedea un avans cel puțin declarativ cu „creșterea competențelor digitale” pe care trebuie să o facem, dar nu spune nimeni ce și cum. Extinderea definiției competențelor digitale, cursuri de educație media coroborate cu cele de competențe digitale, adaptarea programelor școlare, centre de testare și pregătire, acestea sunt câteva propuneri.

Deci?

Trei lucruri care au ieșit în evidență: competențele digitale, legislație pentru promovarea industriei de semiconductori în UE și securitatea cibernetică. Două lucruri care au lipsit: acțiuni concrete pentru competențele digitale la orice nivel și modelul de societate digitală la care să aspire și tinerii mult-menționați în discurs. Poate la anul.

CiteșteSalvează

PNRR și Capra vecinului. Pe ce cheltuie statele pentru tranziția digitală?

In România, Uniunea Europeană
De Mirela Marcut
11 minute
transformare digitala

Dacă s-ar face un studiu cu privire la sportul național al românilor, ar ieși fotbalul sau oina. Dar nu e acesta. Mai degrabă e cel în care să ne uităm la alții și să ne comparăm cu ei. Ne place să ne uităm la ce au alții și ce nu avem noi, să râvnim la ce au și să și râdem că ei n-au ce avem noi. Dacă în viețile noastre comparația constantă cu ceilalți poate nu e cel mai bun exercițiu pe care-l putem face cu energia pe care o avem într-o zi, în științele sociale comparația este un instrument util pentru cercetare. Ne ajută să privim o situație din mai multe perspective și să extragem învățăminte.

Având în vedere că bifez atât calitatea de a face parte din această națiune, cât și cea de a fi în științele sociale, era normal că voi ajunge să fac o comparație pe aici. Și având în vedere că PNRR este „pe toate gardurile” și în majoritatea discuțiilor politice, m-am gândit că acesta ar fi bun prilej să vedem ce mai face capra vecinului. Capra = PNRR, vecinul = câteva state membre UE care au deja PNRR aprobat. Pentru că da, unele state membre au primit aprobare pentru planurile lor, în timp ce România este încă sub evaluare.

Ce poți urmări în acest articol:

  • cum arată procesul de aprobare a PNRR
  • cheltuielile din secțiunea „digital” propuse de către câteva din statele membre cu planurile aprobate
  • comparația cu România

Cum se evaluează și aprobă PNRR?

Fiind vorba de bani mulți, e vorba de un proces de evaluare și aprobare. Fiind vorba de reforme complexe și investiții substanțiale într-un mod în care nu s-a mai făcut până acum în UE, e vorba de un proces de evaluare și aprobare. „We need to get this right”, spune site-ul Comisiei Europene.

Comisia Europeană se ocupă de evaluarea lor și oferă o propunere de aprobare către Consiliu, care face aprobarea formală. La baza evaluării lor stau 11 criterii, dar cele mai importante sunt cele legate de:

  • țintele de 37% și 20% din buget alocate pentru investiții și reforme care sprijină obiectivele legate de climă, respectiv tehnologiile digitale
  • investițiile nu fac rău mediului înconjurător
  • investițiile și reformele se „mulează” priorităților și specificității statului membru
  • bifează recomandările de țară și contribuie la întărirea rezilienției și a potențialului de creștere a statului membru (nu știu exact cum se măsoară ultima parte, dar de-aia sunt oameni deștepți în DG-uri)

În urma evaluării, Comisia realizează un raport pentru un proiect de decizie a Consiliului pentru aprobarea planului statului respectiv. Până acum, Comisia a aprobat planurile Italiei, Spaniei, Greciei, Franței, Portugaliei, Letoniei, Luxembourgului, Austriei, Danemarcei, Germaniei, Slovaciei, Sloveniei, Belgiei, Lituaniei (până la ora la care scriu). Dacă n-ați numărat, jumătate din statele membre au planuri aprobate deja.

CE FACE CAPRA VECINULUI? (ĂLA DE CE ARE ȘI EU NU?)

Ca să nu plictisesc audiența, am ales doar o parte din cele 14 (până acum!) planuri aprobate. Toate sunt state care stau în fața României la indexul Economiei și Societății Digitale (DESI), dar sunt state cu grade diferite de dezvoltare socio-economică și sunt și state către care tindem sau cu care ne asemănăm. Franța, Germania, Danemarca ar fi din categoria statelor către care tindem. Slovacia, Lituania, Grecia sunt state cu care ne asemănăm în anumite circumstanțe. Voi include detalii despre Italia și Spania sporadic pentru că sunt țări unde trăiesc mulți români care vor interacționa cu autoritățile digitalizate și își vor trimite copiii la școlile viitorului. Le voi trata în aceste categorii și la final tragem niște învățăminte împreună.

Vecinul bogat

Prin ce se distinge calupul țărilor către care tindem? În primul rând, prin sumele acordate către investiții și reforme pentru tranziția digitală și schimbări climatice. Danemarca alocă 59% pentru obiectivele de climă, în timp ce Germania alocă 52% pentru tranziția digitală. Franța e undeva între cele două cu 46% pentru climă și 21% pentru tranziția digitală. Cel puțin unul din aceste obiective mari ale MRR este evidențiat prin aceste procente.

Rămânând la tranziția digitală, Danemarca și Franța prioritizează transformarea digitală a IMM-urilor, fie cu stimulente financiare pentru achiziționarea de echipament digital (Danemarca), fie prin scheme de granturi (Franța – din ce-mi dau eu seama din materialele Comisiei Europene) pentru a contribui la tranziția digitală a 200 de mii de IMM-uri. Altceva ce mi s-a părut interesant la Germania, apropo de domeniul economic: se va axa pe tranziția digitală a sectorului automotive. Franța dublează eforturile prin angajamente de pregătire și recalificare a forței de muncă în ceea ce numesc ei „slujbele viitorului”, cu o țintă de 25 de mii de persoane. Germania se axează pe extinderea accesului la Internet, fiind undeva sub media europeană la acces și viteză de Internet. De fapt, zonele rurale sunt țintite de toate cele trei state pentru extinderea accesului la Internet, dar să nu uităm nici de eforturile pentru dezvoltarea 5G.

Danemarca și Germania plusează mult la capitolul servicii publice digitale. Formularea din documentele aferente Danemarcei este amuzantă (pentru mine, românca): „further digitalising digital public services”. Deci, „digitalizarea” nu se încheie niciodată, nici în Danemarca. Iar Germania își asumă transformarea digitală a 115 servicii publice federale și a 100 de servicii publice regionale până în 2022.

Franța se distinge prin eforturile de dezvoltare a competențelor digitale ale cetățenilor, începând cu cei mai mici, anunțând programe pentru elevii din școlile primare și secundare, dar și pentru a pregăti viitori specialiști IT. La acest capitol se distinge și Germania cu programe digitale remediale pentru elevii care au rămas în urmă din cauza COVID.

Atât Germania, cât și Franța au anunțat participarea în proiecte de transformare digitală de tip „transfrontalier”, adică de interes comun care pot fi dezvoltate de mai multe state membre. Acestea implică facilități de „high performance computing”, cloud de nouă generație etc.

Vecinul mai sărac

Prioritățile sunt cam aceleași: conectivitate, competențe digitale, servicii publice digitale. Accesul la Internet este un mare minus pentru Grecia care, din cauza specificului teritoriului său, are probleme de conectare a insulelor. Prin planul lor, ei vor trage cabluri submarine care vor aduce Internet mai rapid pe insule (deci Netflix la anul prin Lefkada! :)). Mai mult, vor să dezvolte tehnologia 5G de-a lungul autostrăzilor care străbat ţara, făcând la propriu autostrăzi informaționale. Lituania a alocat și ea bani pentru extinderea accesului în zonele rurale. Slovacia nu apare la acest capitol decât cu investiții pentru dezvoltarea 5G.

Dar Slovacia apare cu fonduri alocate pentru dotarea școlilor cu infrastructură digitală, pentru dezvoltarea unui ecosistem de învățare în era digitală și pentru pregătirea profesorilor. La capitolul reforme, Slovacia propune o strategie de îmbunătățire a competențelor digitale ale cetățenilor la toate vârstele, un semn clar de incluziune digitală. Din aceeași categorie a incluziunii digitale, Lituania propune un proiect de tehnologie adaptată limbii lituaniene (cel mai probabil pentru încurajarea realizării de programe și servicii digitale în limba maternă ce va deschide accesul către alte categorii de populație care nu vorbesc engleza).

Capitolul servicii publice digitale este vast la toate cele trei state. Slovacia propune o viziune mai degrabă de „business” pentru serviciile publice digitale, vizând dezvoltarea de „servicii orientate pe client”. La fel, Grecia propune un sistem de tip „customer relationship management” pentru administrație, care va fi menit să administreze întreg ciclul de viață al relației cu cetățeanul. Evident, sunt mai multe proiecte de transformare a serviciilor digitale, Slovacia vizează de exemplu modernizarea serviciilor echivalente unui ITM din România, iar Grecia vizează și modernizarea sistemului vamal.

Atât Grecia, cât și Slovacia au în plan și proiecte de interes comun cu alte țări. Grecia va lucra împreună cu Cipru pentru sistemul de cabluri submarine de Internet.

Dar Spania și Italia?

Cele două state vizează și ele extinderea accesului la Internet, având și ele probleme cu conectarea zonelor izolate, a celor mai sărace (sudul Italiei) sau cu conectarea centrelor istorice ale orașelor din Spania (unde peisajul și arhitectura n-au permis prea multe intervenții).

Ce mi-a plăcut la planul Italiei este că menționează cu subiect și predicat necesitatea transformării procedurilor administrației centrale, regionale și locale, deci nu doar vizează ridicarea acelorași proceduri în cloud. Spania va oferi IMM-urilor un „toolkit digital”, hai să-i zicem un trusou pentru digitalizare 🙂

Realizarea unui cloud guvernamental este și ea prioritară în Italia, iar Spania preconizează investiții pentru schimbarea modului de lucru a sistemelor de sănătate, justiție și a celor de servicii sociale.

Noi cum stăm?

Am mai vorbit despre PNRR-ul nostru și nu mai intru în explicații. Pentru detalii, intrați aici.

În primul rând, al nostru plan nu este încă aprobat, suntem încă în faza de clarificări și evaluare, deci e posibil să se mai schimbe ceva, nu neapărat doar pe tranziție digitală. Chiar și secţiunea de FAQ a Comisiei Europene spune alb pe negru că un astfel de plan cu un astfel de buget trebuie gândit cu atenție. Deci, aș putea spune că nu e neapărat un lucru rău că încă nu e aprobat. Plus că unele state cu guverne stabile lucrează la ele de ceva vreme, la noi s-a schimbat guvernul și a trebuit practic luat totul de la început.

Ce să mai zic că e foarte greu să prioritizezi reforme și investiții în condițiile în care nu stăm prea bine la niciun capitol al DESI. Ai un vas care curge prin mai multe găuri și trebuie să-l faci să nu se scufunde. Faci tot ce poți să astupi cât mai multe găuri sau astupi cele mai mari găuri? Grea decizie.

În ceea ce privește comparația dintre măsurile României și cele ale celorlalte state, liniile de reforme și investiții sunt cam aceleași. Deci nu prea avem ce să ne fie ciudă că unii s-au gândit la una și noi nu. Cloud-ul guvernamental care va lega instituțiile este cea mai semnificativă investiție (Italia, Grecia au astfel de idei). Investiții pe zona de securitate cibernetică pentru administrația publică. Dezvoltarea 5G pe teritoriul țării prin stimularea de investiții private (Slovacia, Grecia la fel). Dezvoltarea competențelor digitale ale funcționarilor publici – asta e cam unică României (30.000 de funcționari la un total de 1,3 milioane de funcționari, conform articolului de aici). Dezvoltarea competențelor digitale ale cetățenilor de toate vârstele, asta prin intermediul bibliotecilor (cu o țintă de 100.000 de oameni / 40 județe = 2500 pe județ până în 2026?). Lituania, Slovacia, Grecia, Franța au inițiative similare, dar nu prin biblioteci. Sprijin pentru cel puțin 3000 de IMM-uri prin ajutor de stat pentru „digitalizare”. Dotarea școlilor cu tehnologie (similar cu Franța, Slovacia, Spania). Și tot așa. Foarte multe intervenții pe foarte multe linii. Avem scheme similare de granturi pentru IMM-uri cu alte state, cum ar fi Spania, Franța, Germania, Danemarca etc.

Ce mai avem noi în plus față de alte state? Granturi pentru smart cities, ceea ce nu am văzut la alte state. În afară de Germania, nu am văzut măsuri pentru nivelurile sub-naționale. Noi marșăm mult și pe pregătirea funcționarilor publici, deși cifra pare puțin cam mică (și termenul de realizare e la fel de mic).

Ce ne lipsește? În afară de aprobare, lipsesc mai multe proiecte de interes comun – din ce văd avem în plan participarea într-un plan de interes comun în microelectronică. Cercetarea pe inteligență artificială pare un pic lăsată în afară, fiindcă văd că se vizează dezvoltarea în privat a astfel de aplicații prin scheme de grant pentru IMM-uri. La alte state, schemele pentru competențe digitale sunt puțin mai largi decât la noi.

Și ne mai lipsesc câteva puncte în clasamentul DESI și în viitoarea busolă digitală care să ne aducă cu adevărat undeva pe lângă statele pe care le tot urmărim.

Limitări ale acestui articol:

  • pentru planurile aprobate, am lucrat cu evaluările Comisiei cu privire la plan (există riscul să nu intre prea mult în detalii de reforme). Pentru discuția despre România, am folosit planul integral (foarte extins la 1350 de pagini și deci și opțiunea de CTRL+F 🙂 )
  • alegerea relativ subiectivă a statelor din articole (mi-ar fi plăcut să fie și Bulgaria printre cele aprobate ca să ne comparăm cu vecinii cu care împărțim ultimele locuri)

Referințe

CiteșteSalvează

 

Digital Policy este o platformă de analize de politici publice digitale, axată pe nivelurile european, național și local.

Pagini

Newsletter